Anastasia Tyurina

Acest bibelou însuflețit, la 7 ani, cântă la balalaikă de parcă respiră. Dacă i s-ar da voie, ar putea dirija toată orchestra numai dând din căpșorul acela zulufat. Voi știți că ador fetițele, care beneficiază de candoare începând de pe la un an. Ele cresc, le crește și candoarea în paralel cu personalitatea care va cheama la supunere nu peste mult timp. Mototoii ascultă în primele stadii de viață, însă cu vârsta, găsesc o putere exterioară care se opune tacit, doar când ele ne permit.
Când aveam 7 ani știam tabla înmulțirii pe degete. Când depășeam 10, aveam boabe de porumb copt în buzunar pe care mi le termina Arhimede, așa încât am fost nevoit s-o învăț pe dinafară.
Știu că sunt 8 note muzicale, din care, una se repetă sus, față de cea de jos, care nu se repetă. Înlănțuirea lor și tempo-ul îmi dau de furcă. La Muzică cântam cu clasa, însă terminam după ei, devenind un soi de solist tocmai pentru a marca protestul meu față de cântecele patriotice. Profesoara de Muzică, tânără și frumoasă, mă dojenea sporadic, dar gândul ei de bază era la profesorul de sport care a luat-o de soție. Eventual…

Cum poate această minune mică să țină minte secvențialitatea notelor este un mister. Darabana zulufilor dictează tamburina și celelalte balalăici.
Impresionante 4 minute din viața mea.

Cezar Stratan și Eva Maria- Altă dată…

Doi copii cu tații artiști: Pavel Stratan și Radu Sârbu ( component al trupei Ozone).
Sunt multe de comentat pro și contra, cert este doar că au talent, sunt dezinvolți și frumoși. Primesc cu entuziasm comentariile voastre.

Versurile:

Cucoană, fii atentă, și-ascultă-mă atent
Tu nu te uită că vorba mea, pe-alocuri are accent!
Bărbatul, indiferent de vârstă ori atu,
Din punctul meu de vedere el, ori îi bărbat ori nu!

Așa că de data asta îți promit cu vorbe pline
C-am să fac să fie de la bine-n sus ori chiar mai bine!
Cu toate că vorba încă de mult prin târg mai circulă
Precum că după cearta noastră, stă punct, in loc de virgulă.

Și tu chiar crezi într-una, ha, că timpul cruță
Eu mă văd în văgăună, tu cu sacii în căruță.
Eu încerc să pun ce-i bun în aceeași oală,
Dar tu din potrivă, iară mă bagi, între ciocan și nicovală.

Și-acum tu spune, îi frumos să faci haz de necaz?
Când eu cu toate te țin la curent, tu nici măcar la gaz.
Și totuși, eu încă-aștept răspuns din partea ta:
Hai spune sincer – mă iubești ori da…?

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată,
Că acum îs ocupată

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată…

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată,
Că acum îs ocupată

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată…

Să înțeleg că, din spusele tale, acum suntem doi foști,
Tu nu mă vezi, tu nu mă știi, tu nici nu mă mai cunoști!
Dar cum rămâne totuși, cu viața noastră simplă?
În care se pot întâmpla atâtea, dar văd că nu se întâmplă.

O logică sigur există, dar asta așa între noi,
Ce-ar fi să ducem grâul la moară, gunoiul la gunoi,
Să gândim cu capul, cu inima, să testăm norocul
Și cel mai important ar fi să nu le mai încurcăm cu locul.

Sună de parcă-i simplu, dar treaba se complică
Mai ales dacă în suflet ai efectul de urzică.
Cum mă gândesc la tine înghimpi de Doamne ferește!
Ustură, doare, dar probabil că totodată te lecuiește.

Știu, la prima vedere pare că par tâmpenii
Din păcate-ori fericire-așa suntem noi moldovenii.
Și totuși, eu încă-aștept răspuns din partea ta:
Hai spune sincer – mă iubești ori da…?

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată,
Că acum îs ocupată

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată…

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată,
Că acum îs ocupată

Altă dată,
Că acum îs ocupată
Altă dată…

Norii se-apropie, fulgerul scapără,
Soarele tremură, nimeni nu-l apără.
Apele murmură, duduie vântul
Timpul nostalgic învârte pământul.

Cerul se-ntunecă repede, norii îi fură cu sacul din stele
Plânge de parcă-o pierdut jumătate din ele pe la păcănele.
Noi din probleme ne facem umbrele și mergem în sus pe o scară
Fără să credem în viață că scările, nu doar te urcă, dar și te coboară.

(P)&(C) Cat Music

Dayanara Peralta

Dayanara este o micuță ecuadoriană care a devenit prea tânără pentru a fi născută acum 18 ani. Dar nu asta ne interesează, ci faptul că a participat la Miss Univers pentru adolescentine, titlu pe care și l-a însușit însutit (repetați cu voce tare în fața oglinzii și nu veți mai observa ridurile care se instalează confortabil, indiferent de sex). A fost numai una sută participante, fiecare cu atuurile ei, dar Dayanara le-a întrunit pe toate.
Mi-e tare milă de obezelul acela cât patru palmieri la un loc, căruia nu-i trebuie decât un picuț de atenție pentru a se îmbujora și a visa că va fi prințul pe un elefant alb. Nu pot înțelege ce hârtie i-a dat celei care merge într-un picior de bucurie, dar nu poate fi decât un contract pentru o casă la munte cu camere separate: ea la etaj și el la mama lui acasă.
În pauzele între filmări, cu siguranță că ea folosește Lakalut White and Repair, prea sunt albi în comparație cu rujul buburuză. Nici când m-am născut, eu nu-i aveam așa albi and repair, dar generațiile se schimbă și cine știe ce culoare s-o mai purta. Albul acesta totuși îmi place, deși lenjeria de pat albă îmi inspiră platitudine, nu longitudine.

Acum, că o cunoașteți, să ne întristăm împreună pentru faptul că o tânără este părăsită în piața unde izvorăște o fântână arteziană. El, cocoșat de griji, îi cere desprietenia pentru că s-a săturat să tot vină acasă de 5 ani și să nu găsească decât aceleași figuri: ea și fetița lor. Dacă mamă-sa i-a devenit indiferentă, putea să se apropie de fată și s-o îmbrățișeze la plecare, nu să dea din cap ca și cum se desparte de mecanicul de locomotivă.

Pentru că tot suntem triști, astăzi citesc că niște Comisari ai Protecției Consumatorului au confiscat 57.000 de litri de apă minerală pentru faptul că sticlele erau ținute în soare, iar microbii, făcând baie în ape termale, crescuseră nemaivăzut de mult și se vedeau. Comisarii au împărțit sticlele la toate filialele lor din țară și și-au asigurat hidratarea pe anul acesta. Ne-au protejat.
Am cumpărat un aparat de făcut apă carbogazoasă (sifon) care are niște butelii cu codoi. După ce am terminat buteliile cu dioxid de carbon, am fost să le schimb cu unele pline. Nu aveau. M-am întors după o săptămână. Nu aveau. M-am dus 4 luni la rând. Nimic. I-am reclamat la Protecția Consumatorului (PC). Primesc răspuns după 15 zile că au nevoie de-o dovadă. Am golit un raft în garaj și le-am trimis o fotografie cu el. Doamna mi-a telefonat supărată că i-am trimis poza pe telefonul de serviciu. Poza nu se ia în considerare. Îi trebuie o dovadă scrisă din partea magazinului. Am obținut-o? Că ăia sunt proști să-și dea cu tesla…
Parcă vorbeam cu Protecția Comerciantului. Au confiscat apa nocivă, în loc să confiște toate E-urile din produse și să le dea la Gazeta de Perete a filialelor.