Jun 4, 2010
Rex Cold
După aia, chemăm notarul, nu iubitule?
Când este să am treabă mai multă, tocmai atunci mă roagă Ilinca “din tot sufleţelul ei” să o “reped” până la coafor pentru că a întârziat, iar coafeza, oricât s-ar strădui, nu poate să lucreze concomitent la două capete, cursurile de coafat pentru balauri fiindu-i străine. Nu are permis pentru că este prea dependentă de mine şi asta mă delectează în aşa hal încât n-o să-i arăt nici măcar cum se porneşte maşina. Până vine ea de la retuşul din oglinda de pe hol, eu deja sunt scos afară din garaj cu maşină cu tot . Mecanismul de închidere al portierelor se declanşează după câţiva metri de mers şi nu o las înăuntru până nu ne înţelegem, prin semne, că un sărut este preţul admiterii . Tot îmi punctează repetat cu degetul la ceas , dar şi eu la inimă. Pricepe ea, pricep şi eu, apoi se înduplecă, dă cu spirt o porţiune de parbriz şi-i aplică o ştampilă de ruj. Ai mers vreodată cu o pecete de buze perfect conturate, perfect ştrengăreşti, pe un parbriz perfect spălat? Îţi spun eu! Viaţa este mult mai aurie când ai posesorul de-a dreapta ta, care îşi ţine palma peste mâna ta şi schimbă vitezele odată cu tine. Îţi vine să opreşti maşina, să te uiţi în ochii ei, să te apropii pentru a-ţi însuşi ce-i al tău cu trup şi suflet, dar şi dacă te întrerupe Aia…
Aia este o fiinţă de vreo 17 ani, zăludă toată, care spală parbrizul cu sânii goi. Bucureştenii o cunosc. Mare îţi este mila când o vezi în plină ploaie şi vânt, jucând rolul ştergătoarelor, din opera cu acelaşi nume. Precis a învăţat-o cineva că exhibiţionismul smulge mila mai mult decât un membru lipsă. Un coleg de trafic – şi spun coleg, pentru că era stând la stop şi nu depăşindu-mă pe linia de tramvai când toţi devin fiare – se uita la mine şi-mi făcea semne fluturând cu mâna la cap că e dusă dintre noi normalii, care suntem conştienţi zi şi noapte că sânii folosesc la cu totul altceva. Ha, eram precis! Are genul ăla de privire pierdută, desfrunzită, care se uită în ochii omului şi-i spune stins, ca o ghicitoare cu ghiocul, că mai are 100 de ani de trăit, total opus privirii pătrunzătoare a unor ochi negri, cu irizaţii tigreşti, care-ţi adânceşte convingerea că eşti acel unu din trei humanoizi cu hemoroizi.
Până să găsesc un loc de parcare , Ilinca a coborât din maşină, strecurându-se printre altele şi uitându-se la mine pentru a-mi solicita aprobarea din priviri. Nu, nu faci bine, i-aş fi spus, îţi pui în pericol liniştea mea, pentru că liniştea mea era chiar ea, consăteanca, conaţionala, colocatara sufletului meu. Am fost satelitul unei statui pentru câteva zeci de minute până când, un negru m-a dirijat către un loc de abia părăsit şi cu o moştenire sub forma unei pete de ulei cam cât capul omului de la şotron. Pentru 5 lei, în loc de chitanţă am primit un “bogdaproste boierule” dat fiind faptul că “mulţumesc şefu‘” se vinde numai cu 2 lei. “O mie de ani împărate!” valorează 10 lei, când poposesc mai mult şi mai am şi-un buchet de flori în mână, ceea ce-n mintea lui reprezintă o desfătare de câteva ore cu ibovnica. Cum să-i explici unui colorat, care cu siguranţă nu-i Denzel Washington, că Ilinca este totul, inclusiv ceea ce gândeşte el.
Am intrat în coafor şi spre surprinderea mea, nu era acolo… Intrase într-o farmacie şi-şi mai luase nişte Coldrex pentru că, Grumpy– aşa-mi spune ea mie când o surprind în farmacie – celelalte 10 cutii au expirat ieri. Este fascinată de lumea minunată a medicamentelor, a cutiuţelor colorate, pentru ea, un miracol al împletirii elementelor chimice, dar care, pentru mine, nu valorează nici cât ceea ce lasă căţelul când se apropie de roata maşinii.Dacă tot găsisem loc de parcare era păcat să nu mă tund! Am primit un cearşaf alb în jurul gâtului, o palidă ideea a ceea ce aveam să devin peste 100 de ani, asta pentru că am de gând să revin radios şi cu porniri paşnice ca să văd dacă trăiţi mai bine.
Lângă mine s-a aşezat o ceafă cu falduri şi lanţ, colonie aducând vag cu şampania Dom Perignon Vintage ( dar turcească!) şi şosete albe cu pantofi negri.
– Nu v-am tuns şi săptămâna trecută, domnu’?
Răspunsul lui m-a făcut să mă fac mic pe scaun, numai pentru că am gândit şi eu la fel.
– Ba da domniţă, dar era păcat ca să nu-mi las Jaguarul în locul de parcare liber de aici din faţă, mai ales că ţigănuşul ăla a fost de gaşcă şi m-a făcut împărate după ce l-am servit cu 100 de lei.
Să vezi acum că eu am să devin domnu’ zugrav după cei 5 lei ai mei! Guşatul, înainte de a se aşeza, şi-a scos tacticos Rolexul şi apoi a extras cu două degete cârnaţi de casă, un iphone negru strălucitor care fredona în surdină “Pumnii mei minte nu are“. Acum, că era etalat, putea începe jocul cuvintelor:
– Domniţă, să mă tragi de atenţie să nu-mi uit bijuteriile pe aici ca data trecută! Io sunt mort fără haifonu’ ăsta! Acum, ca exemplu, tre’ să mă sune ţiganii mei care i-am lăsat la apartamentu’ din centru, pe care e pe aici pe lângă voi. Să vezi ce mardeală ia ei dacă nu mi-a făcut tavanu’ în nuaţa de vernil care este!
Noroc că eu am terminat repede, doar ce mă tunsesem anul trecut. Şuguiesc şi eu, nu m-ar lăsa Ilinca cu părul mare! Dacă nu sunt tuns ca iedera, dorm pe canapea… Am ieşit afară cu regretul că nu se pot instala scannere la intrare care, la detectarea unui pigment intens, să bipăie ca o mahalagioaică surprinsă furând cosmetice. . Nefiind magazine de maşini sau de şurubele prin preajmă, m-am plictisit repede. A apărut şi Ilinca. Era ca o floare din parc.Ne-am îndreptat spre parcare şi la întâlnirea cu ciocolata de menaj am suplimentat suma cu 10 lei. Am plecat în trombă, nu înainte de a auzi în urmă “plecăciuni domnule conte” şi de a închide geamul maşinii ca să nu fim afectaţi la coafură.
Absolut superb ! Omule tu nu imparti oamenii in literati si papagali , asa-i ? Pentru ca eu nu pot sa ma exprim decat neaos de simplu si de romaneste .
Imi vine sa topai si sa aplaud , dupa ce am citit ce ai scris ! Asa imi exprim eu starea de bine !
L-am si vazut pe vecinul de scaun… stiu exact despre cine povestesti.
altfel… o incintare sa te citesc.
salutari pentru Ilinca!
Domnule Conte, sunteti un rege de fapt si imi pare extrem de bine ca nu stiu coloratii din parcari ca v-ar taxa si mai mult…
Stiu ca nu ar fi o problema majora pentru un rege, dar de fapt este una foarte mare pentru economia “subterana” si deschisa privirilor tuturor caci acei domni care isi insusesc venitul si profitul locurilor de parcare, cu siguranta nu platesc impozitul si uite asa pensionarii trebuie sa ajute guvernul sa supravietuiasca si sa poata sa plece in concedii frumoase si la fel profesorii trebuie sa dea partea lor ( nu de cunostinte) ci de salariu ca tot guvernul parlamentul si senatul sa poata sa isi educe odraslele pe la universitati straine…
sunt convinsa ca “face banii” cand o insotesti pe regina la coafor si ea se face din ce in ce mai frumoasa pentru tine. Meriti!
vreau a se scrie Cartea Ilincai.
@Omuldelamunte, parca am citit un basm, un pic actualizat.
Iti multumesc pentru niste clipe de bucurie si felicitari!
@Marina- eşti dezarmant de sinceră şi totuşi eu nu împart oamenii în “literaţi şi papagali” ! Uneori, exprimarea simplă este mai îndestulătoare decât pompa unor cuvinte sădite pe un tăpşan al nimănui şi culese de Nimeni în potecă.
@Iana -nu mă gândesc decât la ecoul de pe bancheta din spate care este un rezulatat al iubirii vecinului de scaun. Mulţumesc pentru căldura încurajării.
@Cristina, Odille, Nico- vorbe alese ca şi sufletele voastre. Vă mulţumesc şi aş vrea să înfloriţi.
omule, tu vei fi cu siguranta batranelul de 90 de ani, care-si tine pe Ilinca apropiata de mana si de privire, prin lumea fericita de voi.
ce broderie, ce andrele si ce crosete si ce masina veche, poate nemteasca, de cusut cuvinte si imagini, ce zeci de gheme in ata sigura si culori vii isi asteapta goblenul…si….ilinca, ilinca unde este? ai adus-o aici atat de omniprezenta, incat, sincer, omule, ma astept sa dea un semn, sub semnatura, in fiecare zi.
@Omuldelamunte, aceste imagini pe care le creezi, sentimente pe care le descrii sunt ca un balsam pentru suflet in toate timpurile, dar cu atit mai pretios in societatea romaneasca actuala.
Iti doresc sa-ti pastrezi intotdeauna aceasta gingasie sufleteasca pentru a ne bucura pe noi cu scrierile tale.
@Tania- Sentimentele sunt răscolite de ea. Eu doar găsesc cuvintele rătăcite în pocalul lor. Mă înclin şi în faţa aprecierilor tale şi ale Sabrinei
Buna Dimineata tuturor! 🙂
Dragilor, niste pasi de dans pentru o zi si mai frumoasa. 🙂
Dirty Dancing – The Time of my Life
http://www.youtube.com/watch?v=WpmILPAcRQo&feature=related
Buna Dimineata! Ce cumintei sunteti cu totii, noroc cu Sabrina ca ne-a pus in miscare.
Toata lumea la iarba verde?
Weekend frumos.
🙂