search
top


Ne e mereu frică de ceva

Mă mir!

Ne e mereu frica de ceva si ne traim frica voluptos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numaratoarea inversa.

Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfăţişări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecţionăm veşti proaste, să anticipăm  catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm  nefericirea altora, să ne simţim înconjuraţi de primejdii iminente.

În această vicioasă înclinaţie, beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre.

Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom de nelinişte.

Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre.

Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanţi.

De la fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000, de la superstiţiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al temerilor omeneşti. Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-a mai potolit. Ştiinţa a înlăturat, zice-se,   panica rudimentară dinaintea stihiilor şi a penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat.

Nu cred.

Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a   apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi şi psihologi   “frica-divertisment”.

Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă urmărind la televizor un “horror”.

Nu e zi să nu fim intoxicaţi de “informaţii” spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică.

De mare succes se bucură, de pildă, “încălzirea globală”.

Dârdâim sub nămeţi, alunecăm pe gheaţă, nu ne mai putem deszăpezi trotuarele şi automobilele, dar citim terorizaţi despre inflamaţia generală în care vom sucomba curând.

Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu polul nord în cana de cafea şi cu Fram ursul polar în curte.

Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de viruşi aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase de pandemie. Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA, dezastrele ecologice, demografice, financiare, uraniul   iranian, Bin Laden, mogulii, anul 2012 şi şcoala de la   Păltiniş, cu ucigaşul ei   monopol cultural şi politic.

Coborând în   pitorescul parohial, vom vorbi despre ameninţătorul   guvern Boc (dacă suntem pesedizanţi), despre riscul mortal al unei eventuale guvernări PSD (dacă suntem   pedelizanţi) şi, oricum, despre nenorocul fatal al realegerii lui Băsescu (dacă   nu mai ştim asupra cui să ne delegăm amocul). Pe scurt, situaţia e albastră.

(Sau violetă?). Ţara e năruită. Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora sau vom emigra pe altă planetă.

“Vrei să   spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că lucrurile merg prost?” – vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum (exterior). Nu. Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele.

Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică peste frică, de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia, oricât rating ar aduce acest obicei.

O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: frica de Dumnezeu, în care trăiau, nu de mult, înaintaşii   noştri.

Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadează scena în devălmăşie.

Andrei Plesu

16 feb 2010

14 Responsesto “Ne e mereu frică de ceva”

  1. nico says:

    ODLM, realista scriere, iar concluzia pare-se a fi cea mai indreptatita sa tulbure constiinta tuturor, sau asa ar fi trebuit?! Eu nu ma uit la tv, nu ascult radio decat foarte rar tocmai pentru ca am oroare de atatea si atatea cazuri furtunoase care se vor a fi afisate si despicate la infinit fara o noima, fara rezolvari aplicate de cei ce-o pun pe tava ca pe-o minunatie de opera scrisa cu litere de sange.
    Concluzia mea? Nu vreau sa traiesc intr-o lume in care cuvantul meu nu conteaza! Sa fie frica de a nu putea consolida propriul viitor in tara natala?( si aici nu ma refer la un viitor indestulator si orbitor de sclipicios, ci la unul NORMAL, DE BUN SIMT)
    Asadar, poate fi egoismul, trasatura vulnerabila aducatoare de temeri?
    O seara placuta ODLM si tuturor celorlati! 🙂

  2. Odille says:

    Nu pot sa va spun ce bucurie mare pt canadieni aceasta idee de incalzire globala.Va puteti imagina ca am putea face plaja la oricare din miile de lacuri din Canada! Nu am mai avea iarna. Ar fi un vis implinit. 🙂

    Am fost amenintati ca intreaga zona de coasta din America si Canada va fi sub apa. Raspunsul canadienilor ar fi: If that’s what it takes to have summer all year, then let it sink! 🙂
    Sigur ca populatia va trebui mutata.

    Asa ca noi inca asteptam incalzirea globala cu bratele deschise. 🙂 🙂 🙂

  3. @Odille- Se pare că de noi nu vă pasă că vom fi sub apă, sau e loc şi de noi în Canada?

  4. Odille says:

    @Omuldelamunte, este atita loc in Canada cum nu poti sa-ti imaginezi! Asa ca va primim pe toti cu tot dragul.

    Cind am ajuns aici eram coplesiti de spatiile mari, nelocuite si de distante.
    Pentru cine nu conduce pe autostrada, asa ca mine, sfatul meu este sa aiba intotdeauna in masina cookies si bomboane, pt drum lung. 🙂

  5. Odille says:

    @Nico, ai dreptate sa te protejezi. Eu sunt intr-o perioada cind nu mai pot sa vad decit filme care se sfirsesc frumos.

    @Marina, noi iti ducem lipsa aici. Stiu ca erai foarte ocupata, dar cind ai un moment liber, te asteptam cu drag.

  6. CristinaC says:

    Odille… eu as vrea o incalzire canadiana macar.
    Te rog da-mi si mie niste idei cu filmecare sesfarsesc frumos si unde lumea e buna si nu se omoara…
    Omule… va primim si va asteptam la aeroport si va ducem unde vreti… eu conduc si pe autostrada… zilnic
    Marina nu e acasa in acest weekend.

  7. Odille says:

    Cristina C, voi face o lista cu filme frumoase si iti voi trimite e-mail.

    Pina si unele filme Disney ma streseaza. Din pacate nu este gluma. 🙂

    Cristina C, astazi este o zi o frumusete, 28 de grade si adie briza. La tine nu este frumos?

  8. CristinaC says:

    Odile e fain si la mine…pacat ca sunt inghetata bocna in biroul asta si ma va lovi caldura afara…
    Va urez tuturor un weekend minunat

  9. nico says:

    Cata liniste! Week-end fara griji!
    🙂

  10. @Nico- Dacă vrei, fac gălăgie!

  11. Odille says:

    @omuldelamunte, dorim galagie, dar voioasa. 🙂

    Weekend placut si galagie multa si voioasa! 🙂

  12. @Odille-Sunt la meci. Cred că şi tu stai c-o bere în faţa tv-ului şi te rogi să câştige Rapidul.

  13. @Tania- Ce mai faci?

  14. nico says:

    Da, voiam galagie, da o lasam pe alta data, cand voi da cu subsemnata la condica.:)

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: