Jun 20, 2010
Raţă canadiană
Răţoi
Am fotografiat ieri o răţuşcă în Cişmigiu. Au fost aduse din Canada şi s-au adaptat foarte bine sistemului, dovadă că mănâncă o pâine în România. Are ochişorii iscoditori şi încă scrutează sentimentele românilor. Totuşi, sfoara sentimentală care le leagă de Canada nu se vede. Este pe sub ocean.
@Omuldelamunte, cred ca ratzusca din poza este baietel pt ca are capsorul verde. Ratzustele au capsorul bej cu sidefiu.
Vorbind despre Canada, unele informatii, fara sa fie de ultima ora.
Canada are ca tzel (“goal”) sa primeasca in jur de 400,000-500,000 de noi imigranti, anual, pt avea cit mai multi platitori de taxe.
Cei care vin pt a face business, trebuie sa indeplineasca citeva conditii, inclusiv sa dovedeasca ca vor aduce cu ei Can $ 300,000.
Chinezii din Hong Kong au dezvoltat o tehnica. O familie depunea cei 300,000 si venea in Canada. Pe canale de ei stiute trimiteau cei 300,000 inapoi in Hong Kong pt ca alta familie sa vina cu ei. Si tot asa.
Adevarat ca foarte multi au venit cu foarte mari sume de bani, care erau ale lor.
Spun aceste lucruri pt cei interesati sa imigreze in Canada.
@omuldelamunte, sper ca acel baietel raztoi sa aiba si o ratzusca pe aproape, altfel ar suferi de dor. 🙂
Despre o mare iubire, iubirea dintre Liz Taylor si Richard Burton.
Cartea “Furious Love” contine si scrisori ale lui Richard Burton catre Liz Taylor, publicate pt prima oara cu acordul lui Liz.
O ultima scrisoare primita de Liz Taylor imediat dupa moartea lui nu va fi dezvaluita.
Voi posta in seara aceasta o scrisoare, cu acordul Amfitrionului.
March 1973, inainte cu citeva luni de a anunta ca se separa.
“My darling Sleeping Child.
… I am oddly shy about you. I still regard you as an … inviolate presence. You are as secret as the mysterious processes of the womb.
I’m not being fancy… I have treated women, generally, very badly and used them as an exercise for my contempt except in your case. I have fought like a fool to treat you in the same way and failed. One of these days I will wake up-which I think I have done already-and realize to myself that I really do love.
I find it very difficult to allow my whole life to rest on the existence of another creature. I find it equally difficult, because of my innate arrogance, to believe in the idea of love. There is no such thing, I say to myself.
There is lust, of course, and usage, and jealousy, and desire and spent powers, but no such thing as the idiocy of love.
Who invented that concept? I have wracked my shabby brains and can find no answer. But when people die… those who are taken away from us ca never come back. Never, never, never (Lear about Cordelia). We are such doomed fools. Unfortunately, we know it. So I have decided that for a second or two, the precious potential of you in the next room is the only thing in the world worth living for. After your death there shall only be one other and that will be mine. Or I possibly think, vice versa.
Ravaged love,
And loving Rich
Nota: nu am scris de unde am luat aceasta scrisoare.
Vanity Fair”, nr 599
Odille, chiar daca frumosul ratzoi ar fi singur dupa cum pare, fii pe pace. Imediat s-ar forma in spatele lui un sir de ratzuste bastinase, interesate desigur de macaitul lui hotarat si usor graseiat(doar vine din partea franceza…), iar consolarea-i gata!
Oachi, m-ai linistit. Imi faceam griji! 🙂
@Oachi,Odille- răţoiul nu era singur. Avea după el o trenă de răţuşte care, deşi coafate cu penaj beige, nu arătau atât de maiestuos ca el-răţoiul, spre deosebire de voi fetelor, care arătaţi copleşitor în comparaţie cu noi bărbaţii-măturoi-cotor de varză. Am îndulcit un pic sintagma pentru că mă aflu şi eu aici, altfel le-o spuneam mult mai rău. Au noroc cu mine care adaug dulceaţă şi modestie la colajul acesta.
buna dimineata… la noi
Va urez o saptamana foarte buna in prima zi de VARA!!!!
@Odille, multumesc pentru scrisoare. Foarte emotionanta…imaginandu-i pe ce cei 2 vulcani ….
Si daca ne mai si gandim cat de greu recunosc barbatii cand sunt coplesiti de femeia de langa ei….si mai ales in scris.
Eu cred ca a disparut voluptatea si rabdarea si talentul de a scrie scrisori de dragoste ca alta data. Gresesc ?
Si mai cred ca gazda noastra face parte din acei putini romantici care le scriu inca 🙂 ………
O seara frumoasa de VARA , ca in visul unei nopti, la toti !
@Oachi, marturisesc ca eu nu citesc reviste de acest gen decit in avion, la dentist, medic. Dar am aflat de la o prietena despre acest articol si am cumparat revista. Am vrut sa o impartasesc cu voi. Articolul merita citit in intregime. Richard Burton o adora si i-a scris citeva scrisori care cuprind atita pasiune incit ar topi si otelul. Mie imi sunt foarte dragi oamenii care se iubesc cu adevarat. Este un sentiment superb.
@Oachi- Să vezi ultima scrisoare care încă nu a fost dezvăluită presei, dar care o va ridica pe Liz la rang de Cleopatră. După ce va pleca dintre noi, aş vrea să văd numai secvenţe de când avea ea o viespe în talie, nu de când era prietena lui Jacko.
Mailul a ucis scrisorile de pe tăbliţele de lut, de pe papirus, de pe pergament, de pe zapisuri de hărtie de mătase. Odată cu un hard crăpat dispar în gropile ecologice şi cuvintele adunate în nopţi de inspiraţie si iubire. Hardurile le reciclează specialiştii, iubirile le retrăiesc urmaşii.
@Odille- Tu cam multe biografii citeşti. Oarecum furi bunătaţi din toate, în trăirile tale cotidiene!
Oţelul încă se topeşte. Timpul este cel mai dur, deşi curge implacabil…
@Omuldelamunte, tu esti un romantic asa ca nu cred ca suntem in dezacord cind spun ca iubirea este cel mai mare dar pe care noi oamenii l-am primit. In iubire includ dragostea pt copil, familie, prieteni, flori, pt bine.
Insa daca in viata ai avut marea sansa sa traieti o mare iubire impartasita de amindoi partenerii, atunci chiar neinduplecatul Timp nu poate distruge toate amintirile. Iar daca iubirea continua toata viata, ai gasit secretul fericirii. Asta doresc la toata lumea.
PS Citesc biografii pt ca multi oameni talentati nu scriu si atunci se vind milioane de carti din care citesc numai primele pagini.
E superba scrisoarea Odille,multumesc..
ODLM,buna dimineata!Imi permit sa te rog sa-mi spui daca sunt probleme cu Simona..eu nu am mai patit,dar acum nu pot intra deloc..
Voiam sa le pun o piesa si citind scrisoarea postata de Odille,m-am emotionat de tot,se potriveste,sper sa va placa:
http://www.youtube.com/watch?v=Fcd3XuQwDQQ
@Simfo- Bună dimineaţa aşa de dimineaţă. Blogul Simonei a avut ceva inconveniente peste noapte, dar i-a trecut.
Intotdeauna Odille scrie scrisori superbe.
Imi place mult Barry White.Există şi varianta “My first…” cu Luciano Pavarotti. Amândoi au plecat dintre noi!
http://www.youtube.com/watch?v=fHCcM_uV-r8&feature=related
Mulţumesc Simfo!
Eu multumesc,ma bucur sa dau fuga uneori si pe aici,am sa-mi intetesc curiozitatile 🙂
Barry e preferatul meu,imi place muuult;alerg sa-l pun si celor dragi de dincolo,pt ca asa m-am trezit 🙂