Oct 19, 2010
Cheia franceză
Chiar folosim la ceva...
De ieri, presiunea apei calde era cât să speli o furculiţă şi murea. Ilinca, raţa cartierului, nu mai avea cuvenita porţie de bălăceală şi bineînţeles că eu purtam aşa o vină de-mi venea să mă fac miculuţ cât un săpun Dove pentru un PH negativ. M-am ascuns în dulapul de baie, am deşurubat magnetul închizător şi am lăsat uşiţa întredeschisă pentru a auzi bodogănelile unei fiinţe al cărei robinet ( un robinet, două robinete= neutru; un păr, doi peri= masculin) ţârâie:
– Las’ că vii tu Drege Tot (aşa-mi spune ea mie când ceva este defect în casă sau la mine) şi când ţi-o fi presiunea mai cu bari mai mulţi, am să-ţi tai căldura patului conjugal şi ai să tremuri ca atunci când te-am găsit afară pe bancă pentru că-ţi uitaseşi cheia în casă şi dinţii tăi dansau step.
Este de netăgăduit, chit că n-am găsit o noimă până acum, dar 6 luni pe an Ilinca frige ca o plită pentru omletă, iar vara are o piele fină şi rece parcă stă în frigider, în pauze. Cred că foloseşte energie solară acumulată peste zi, pentru că de câte ori o privesc, mă ia cu fierbinţeli. Are freon cât o combină frigorifică profesională pe care, când îl încălzeşte, când îl răceşte, după cum mă uit la dânsa.
Am aşteptat cu stoicism până şi-a dat prima tură de şampon şi s-a clătit. La a doua rundă de şampon, când spuma şi-a făcut literalmente de cap în părul ei, am ajutat un pic robinetul de apă de la intrarea în baie să se închidă. În primul rând, clapeta robinetului de duş a fost acţionată de câteva zeci de ori fără rezultat. A început să pipăie împrejurimile şi să mă strige. Este un sentiment straniu al bărbatului de a fi invocat, să ştie că se face util chiar dacă după o trăznaie pe care el a iniţiat-o. Tocmai încercam acel sentiment, că nu poate înainta pe drumul jalonat al traseului fără a mă avea alături, indiferent de cât de dârză ar da de înţeles că este. M-am apropiat ca pisica de borcanele de lapte şi miere, şi o priveam îndelung şi obraznic. De voie. Era deznădăjduită, mâinile-i atârnau inerte pe lângă talie, iar chemarea avea deja un tremur îngrijiorător. Am curmat supliciul dând drumul la apă şi strecurându-mă sub duş, insinuându-mă ca un salvator autentic, cu o căpşună adusă special pentru ocazie. M-a cuprins în braţe cu atâta adulaţie încât conştiinţa mea n-avea unde să fugă şi nici vorbele nu se aşezau la locul lor în cap. Nu mai eram “Singur sub duş”. Mai târziu în noapte, am realizat că nu aş fi avut atâta timp gust de şampon pe buze dacă n-aş fi recurs la asemenea stratagemă.
A doua zi, am inspectat vasul de expansiune al centralei termice Vaillant, germană ( ca să ştie şi doritorii că nu este franţuzească). Presiunea nu mai era de 1,1 bari şi am concluzionat că în interiorul vasului de mărimea unei mingi de baschet, sau chiar cât burtica unei mame cu gemeni, se află o cameră de cauciuc care menţine presiunea, atâta timp cât nu este spartă. Dacă tot am iniţiat acest capitol, am bănuit că se rupsese apa, ce mai! Am cumpărat repejor un nou vas de expansiune, am închis robinetul de aducţiune apă în centrală şi am pornit la deşurubarea celui vechi. La câteva secunde după ce l-am dat jos, a ţâşnit un şuvoi de apă până în tavan. Prima străfulgerare a fost că am uitat să închid robinetul, dar doar ce-l închisesem. Am scris mai sus. A doua străfulgerare a fost Ilinca, proptită în uşă cu nişte râsete de comici vestiţi. Deci intuise ce i se întâmplase ieri seară şi a aşteptat, ca Monte Cristo, momentul răzbunării. M-am prefăcut că mă aplec după cheia franceză şi dintr-un salt de leu iubitor, am luat-o pe sus şi am adus-o în preajma jetului care se lovea de tavan şi cădea în picături mari cât oul de raţă canadiană. Am fost atât de iute în acţiune încât jetul s-a oprit o milisecundă să ne aştepte pentru a ne cădea cu o explozie de stropi pe trup, pe haine. N-am citit surprindere în ochii Ilincăi. Chiar mi-a dat impresia că se aştepta la un asemenea gest şi ar fi fost dezamăgită dacă ar fi rămas în uşă doar râzând. Aceeaşi îmbrăţişare, uitându-se fix în ochii mei şi cu mici regrete că trebuie să clipim şi să nu ne vedem câteva fracţiuni din timpul nostru.
Şansele de a mă lăsa de iubit sunt egale, dacă nu mai mici decât ale unuia care visează să devină miliardar căutând petrol pe Google.
Vezi ca am avut eu dreptate azi cand am spus ca te pricepi? Banuiesc ca ai vrut sa demonstrezi… priceperea inginereasca de a repara orice si oricand, simtul umorului subtil care te caracterizeaza si ca intotdeauna in “gandurile tale” dragostea ce i-o porti Ilincai in orice, dar absolut orice situatie.
Ai reusit si mi-ati placut!
ODLM, frumoasa disectie a tehnologiei germane prin prisma celui mai volatil dintre sentimente. Tare frumos. Mi s-au umezit ochii, si nu de la vreo tasnitoare aflata prin parcul cu auto-cenzuri. Daca te intrebi ce caut pe aici: ma gandeam ca poate esti suparat pe mine ca tu mi-ai dat un nume, eu l-am facut praf si…ma gandeam ca ar fi frumos sa stii ca o sa trec acolo, la “Name”, ce zici tu, ca nimeni nu m-a mai nasit pana acum :)Si n-am scris asta in alta parte pentru ca, poate, nu intereseaza pe toata lumea dilemele mele :)Topicul tau a fost o gura de aer proaspat, cu miros reavan de ploaie. Din nou, tare frumos 🙂
@Ana-Bell- eşti incurabilă în potrivirea cuvintelor care dau înţeles unei fraze mai abitir decât un manual de maniere. Da, sunt mâhnit că de abia astăzi ai trecut pe aici, când eu, periclitând soarte acestei paşnice aşezări, am lăsat uşa de perete, zi şi noapte, cu auzul ciulit la vreun clopoţel cu sunet cristalin from nine to five.
A cui eşti?
ODLM, da’ acum ti-a trecut, da ? 🙂
Hai sa iti pun un cantecel care pe mine ma umanizeaza mai mult decat nasterea, cresterea si educatia. Mai sus de aceste note vad doar cerul, si mai jos de ele…nu vreau sa stiu ce o sa vad cand aleea va ajunge la capat 🙂 Hai ca devin deprimanta:
http://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ&ob=av3n
@CristinaC- dacă ai şti câte suflete care mergeau şontâc ar fi trebuit să repar, dar eu, cu ignoranţa mea, le-am nesocotit bătăile într-o bujie şi am mers către cea care avea o datorie de dragoste fără de ţărm.
@Ana-Bell – până nu mă convingi că eşti o prezenţă constantă, am să-mi tot murmur în barbă.
Vocile din cântecel sunt frumos armonizate, dar textul mă duce cu gândul la o cenuşă aruncată în mare. Afară plouă cernit, bradul din faţa casei se lasă tare bătut de vânt, soarele este pe la Ecuator, îmi trebuie anvelope de iarnă, câinele este covrig în coteţ, frunzele îmi umplu tomberoanele şi Kansas mă aruncă în nostalgiile ciclice ale unor vremi pe care le-aş cam sări.
Ana- Bell, mai bine un marş ostăşesc, vesel ca pentru o cadenţă săltată şi revigorantă, cu bocanci…
Unde ai stat până azi?
ODLM, cand spui ca afara ploua cernit…vizualizezi 🙂 ? Daca ai dreptate, n-ar trebui sa ploua circular ? Eu vad ca ai: un brad care asteapta Craciunul, o fereastra pe care sa te uiti spre Ecuator, o masina cu care sa depasesti viteza legala de iubit, un catel care crede ca esti centrul Universului, frunze care se uita la tine in toate culorile, tomberoane in care sa arunci basketballistic o sticla goala de vin rosu de Burgundia, crezi ca mai e loc de nostalgii ? 🙂 Imi pun bocancii si ma leg la sireturi in doi timpi si 3 octave:
http://www.youtube.com/watch?v=Mu2DaLiA1yo&feature=related
@Ana- Bell- am o trebuşoară şi trebuie să ies pentru ceva vreme, tocmai bine când mă întorc, să se trezească şi Cristina şi Odille şi să încingem un tanţ de binedispunere. Mai vine şi Oachi…
ODLM, ies si eu pentru cateva ore, am niste trebusoare care stau sa pice pe mine si abia le tin cu stanga, in timp ce cu dreapta scriu. Nu stiu daca reusesc sa mai intru azi dar am sa incerc, pentru a putea lipi oficial “constanta” de “prezenta”. Muzici: http://www.youtube.com/watch?v=3JwGDJ1G0g8
Sper ca aici să predomine atmosfera destinsă dintr-o şcoală clasică de dans. Fiecare pereche îşi vede de gavota sa şi nu se calcă pe bombeu în ambianţa unei elite cu ştaif, obicei străvechi şi dominant, de când blogurile româneşti au luat fiinţă şi logo-ul evident subînţeles este “dezbină-i drace!”
ODLM, mie te rog sa imi spui cand calc pe trena, ies din ritm sau corectez pe cineva din orchestra. Uneori am doua picioare stangi, asortate cu doua guri proaste, si nu-mi dau de fiecare data seama. Dar intentiile nu-mi sunt niciodata jignitoare, fata de nimeni. In plus, daca sunt..in plus te rog sa imi spui oricand si fara suparare; decat sa fiu unde nu sunt dorita, mai bine sa imi doresc sa fiu unde nu sunt 😀
Asta ca sa fie totul clar – pentru mine 🙂 N-o sa trec des, dar o sa trec cu placere 🙂
@Ana-Bell- intri, dar o faci cu atâta eleganţă că întorci toate privirile. Dacă ai să tasezi bombeul cuiva, am să flutur un steag alb. Până acum n-am sesizat şi de ce-ai face-o de acum încolo?
Treci des că delectezi intens, ca de altfel şi celelalte prezenţe de pe aici, care şi-au creat un obicei în a vorbi cu tâlc şi molcom.
Bine-ai venit Anna-Bell, cu toate personalitatile tale fulgurante si irezistibile! Oricand vei veni, ai asigurat statutul de special guest star!
Noi cele cu state mai vechi cred ca ne-am incadra la moderatori-colaboratori, daca nu-i prea mult spus si-asa ( eu mai putin, recunosc) :). Si asteptam invitati de calibru mereu !
Oachi´s last blog post ..WHALE SONG
Personalitatile mele iti multumesc in cor, pe mai multe voci, a capella, armonic, Oachi 🙂 Mi-au Scaparici ochii la bun-venitul tau 🙂 Probabil ca, in privinta mea, iti vor fi incercate mai mult aptitudinile de moderator 🙂 De derapaje 🙂 Ca hint, reactionez foarte bine cand oamenii se poarta frumos cu mine si ma indepartez cand (mi se pare ca) se poarta urat. Nu sunt o fire belicoasa, pana de curand nici nu stiam sensul cuvantului 🙂 Am intrat putin pe blogul tau, acum stiu drumul, o sa mai trec 🙂
@Ana-Bell- credeam că de abia mâine mai treci pe cărarea asta, dar se vede treaba că ai fost destoinică şi ţi-ai rezolvat din trebile care dădeau să să se prăvale peste tine.. Am o vagă bănuială că s-a tras net şi la blocul tău şi n-ai avut stare până nu i-ai înduplecat să bage o sârmă şi prin tocul portiţei tale.
ODLM, te inseli (tu, pe tine te; celalalt ODLM stie ? :D); fac overtime pentru ca am stat pe blogul tau 🙂 Plec in cateva minute. Seara frumoasa 🙂
An-Bell, Ana-Fun bine ai venit pe aici pe langa noi, la ODML acasa. Ne bucuram sa te citim si aici caci scrii frumos, si din suflet mereu.
@ODLM, spre mirarea mea am gasit pe cimpul linistit cu maci o Speriatoare, sub forma de Warning. 🙂
Nu am mai vazut-o pina acum. Am gresit noi cu ceva de am meritat aceasta dojana?
Oare briza are voie sa mingiie macii si the wind chimes, sau nici ea nu are voie pe aceste meleaguri? 🙂
In Canada multe case au aceste Wind Chimes, care transforma vintul in melodie. 🙂
Wind Chimes
http://www.youtube.com/watch?v=vsZH9QM7Dr4
http://www.youtube.com/watch?v=AbJ_Jg_CX-c
Cristina C, Oachi, trebuie sa fim mai cuminti decit pina acum. 🙂
Cristina ai Wind chimes la casa?
Odille eu n-am vazut sperietoarea si nici dojana… dar eu sunt imprastiata in dimineata asta…. nu mi-a mers cum ma asteptam (din vina mea evident).
Odille noi suntem cuminti mereu… nu facem prostii rele doar mici prostioare vesele ( adica innebunim blogul omului).
Am Wind chimes acasa langa poarta din lateralul gradinii sub tufa de iasomie!
E o dimineata de vis aici la mine numai in birou nu imi vine sa stau!
@Odille- nicidecum dojană! Este o constatare că aici domneşte pacea, în comparaţie cu alte bloguri care stau cu harţa la brâu. Nu apucă să se înroşească spiritele pentru că am aşa o radieră puternică încât ar şterge comentariile purtătoare de răpciugă. Nu s-a întâmplat până acum şi îmi esprim ferma covigere că nu se va înâtpla nici pe viitor, tovaăşi !
. Aici pe blog mi-am instalat Word chimes, care ar face ca lupul dacă ar apărea cuvinte cu conţinut greu, separat sau în haită.
Cristina C, aceeasi toamna superba a sosit si la mine. Daca ar fi culorile mele preferate as sta numai afara in hamac.
Asa, mi-am impaturit hamacul pina la primavara. 🙂
Ai dreptate ca am fost foarte cuminti. Mai cuminte decit atit nici nu stiu cum sa fiu. 🙂
ODLM, in Canada, ca sa auzi cum face lupul, trebuie sa platesti un fee. Inteleg ca la tine este gratuit. 🙂
delicios.
am citit acum la pauza de prinz. daca stiam ca e asa frumos postul de azi il citeam din zori. 🙂
te-am luat iana… eu l-am citi aseara si am visat frumos!
Umorul si stilul captivant ,ma fac sa revin sa mai “savurez” o poveste cu tine si Ilinca. Era un serial odata simpatic, care se difuza duminica, “Ce vraji a mai facut nevasta mea”. Mi-a trecut prin minte ca micile epistole le-ai putea intitula “Ce a mai facut Ilinca mea”… ?
Dragilor, Toamna si Iubirea cintate de Yves Montand, Edith Piaf si Nat King Cole.
Yves Montand – Les Feuilles Mortes
http://www.youtube.com/watch?v=JWfsp8kwJto&feature=related
Edith Piaf – Autumn Leaves (Les Feuilles Mortes)
http://www.youtube.com/watch?v=n2s2tPORlW4
Nat King Cole “Autumn Leaves”
http://www.youtube.com/watch?v=8kP8jPa1wCg&feature=fvw
Cam mă uit la meci acum
Ce meci? ce meci?
Cristina, cred ca o echipa germana cu CFR Cluj, 3 – 1 . Dar nu stiu daca s-a terminat.
Multumesc Odille… trebuie sa fie ceva important.
Eu plec acasa acum.
CFR Cluj cu Bayern Munchen s-a terminat cu înfrângerea noastră cu 3-2.
Nu va suparati, dragi microbisti, care a fost ultimul meci la care a batut o echipa romaneasca si cand ?
Oachi´s last blog post ..WHALE SONG
Oachi, echipa nationala a Romaniei a batut echipa Uruguaiului. Imi amintesc pt ca a doua zi dupa meci, a venit la usa tinarul care colecta bani pt ziarele livrate. Cum l-am vazut, i-am spus: We won! Stiam ca era din Uruguay.
Apoi a cistigat contra echipei Angliei.
Dar si Rapidul, ce echipa a fost! 🙂
Cristina, cu placere.
Ana-Bell, maine cand (ne ) vei citi, sa nu te uiti dupa jaloane, ca n-ai de ce ! Derapajele tale sunt doar controlate, dar cred ca stii asta deja :). Like here : http://www.youtube.com/watch?v=Eq_1Dv1J1Ds …
Like a pro …..
Odille, Cristina, va invidiez sincer pentru toamna voastra frumoasa. N-o puteti trimite si pe la noi 🙂 ?
Oachi´s last blog post ..WHALE SONG
@Oachi- meciul s-a jucat acasă la Munchen. Tu ştii ce înseamnă să te culci într-un pat de hotel unde cearşafurile sunt neprietenoase, perdelele miros a străin, televizorul vorbeşte altă limbă, muzica din restaurant nu te lasă să dormi? Aşa-i când joci în deplasare. Clujul a înscris prima oară apoi şi-au dat două autogoluri (devieri involuntare), a primit un gol şi apoi spre sfârşit a înscris. Scor 3 la 2 pt. Munchen. Pe 3 nov. este returul şi abia i-aşteptăm pe nemţi, aşa cum Tatae îi aştepta pe americani. Odille îşi aminteşte scoruri pentru că le leagă de nişte întâmplări, aşa cum şi eu o să-mi amintesc că mama tatălui meu a fost nemţoaică din Stuttgart şi mi-a vărsat în vene multe consoane. Ich cm att m vut d sps
Ah, incerc sa fiu pioasa dupa asa o pierdere in care ne-am batut singuri, dar imi pare rau, nu pot !!! Rad cu lacrimi 🙂 !!! Prima data n-am crezut , am zis ca glumesti ca de obicei si am cautat sa ma conving… M-am convins !
I’ m sorry for your lost !
Oachi´s last blog post ..WHALE SONG
@Oachi, noi incercam sa convingem toamna sa stea cit mai mult cu noi, o laudam, dezmierdam, ii dam diferite nume “Indian Summer”. Si asta pt ca ne este teama de iarna. Nu este atit de grea cit este de lunga. In Martie visez ghiocei, pomi infloriti, macar un fir de iarba. Dar la noi primavara vine abia in Mai. O lunga asteptare.
Primii ani au fost grei si nu descopeream nici ghioceii. Abia dupa citiva ani i-am gasit, ascunsi sub zapada. Pe vremea aceea iernile erau mai grele decit acum.
Mi-a fost drag Al Gore cu campania lui despre Incalzirea Globala. Sper sa se indeplineasca macar un pic. 🙂
Doua auto-goluri! Bine ca nu sunt dintr-o tara din America de Sud, ca nu aveau un viitor lung. 🙂
Dragii mei, va doresc noapte de vise frumoase !
Oachi´s last blog post ..WHALE SONG
Noapte Buna si sa visati ca zburati lin.
Of… omule ce pacat ca am pierdut… Fiul meu cel mare mi-a spus ca nu e asa grav ca noi am jucat destul de bine si mai sunt sperante.
Deci bunica era schwaebich… din Baden- Wuettenberg… de acolo ti se trage ordinea si disciplina.
Frumoase locuri pe acolo pe unde izvoraste Dunarea. Ai fost?
Oachi… te culci devreme ca sa visezi mai mult?
Iti trimitem toate frunzele rosii si galbene de artar cazute pe iarba si tot soarele bland din zilele astea pe care ne rugam sa nu le alunge frigul.
Eu inca nu am scos la iveala nici o haina mai groasa si nici pe cele de vara nu le-am strans… sper sa tina cat mai mult aceasta vara indiana
Buna dimineata, ODLM 🙂
Oachi, in caz ca citesti postarea aceasta care, vad, e deja veche si imbuteliata in sticla neagra, pitita la intuneric, spre redeschidere parfumata candva: nu ma uit dupa jaloane, sunt prea prinsa cu nuanta sclipicioasa in care eram imbracata in videoclipul postat de tine. Atat nylon tocmai pe mine, cea care vrea sa salveze planeta de la civilizatie si regres ! 🙂
Iti multumesc, ai vazut exact pe ce pedala sa apesi ca sa imi imprimi un zambet larg si ce portiere sa lasi deschise pentru ca personalitatile mele sa se plimbe in voie, nevoie mare, nu de nevoie ci de placere 🙂
Odille, cred ca ODLM vroia sa previna scuturarea viguroasa a campilor de catre mine, dovada ca m-am si “simtit” si i-am zis sa ma dea afara pe usa daca fac prea mult praf 🙂 Desigur ca el a zis ca nu – si eu il cred fara pretentia de a-l intelege 🙂
Cristina C, bine v-am gasit 🙂
@Ana- Bell- tu nu baţi câmpii, doar te exprimi, da’ frumos…
Ana, bine ai venit! Deocamdata iti voi spune Ana, pina cind entitatea ta se va hotari ce haina sa imbrace. 🙂
Te-am vazut sub diferite nume la Simona, Alice (cred) si aici. Am impresia ca inca nu esti sigura in care hainuta te simti in apele tale. Eu prefer “Ana”, dar eu nu sunt tu. 🙂
In privinta “prafului”, nu-ti face griji, nu ai cum sa faci praf, pt ca aici totul este lacuit cu good taste, good humour si good will. 🙂
@Odille- Ana Bell zboară din blog în blog, culege propolisul vorbelor şi face fraze cu miere şi lămâie.
Îţi mulţumesc pentru afişarea calităţilor de pe această alee şi îmi cer scuze că pe lângă cele enumerate de tine, mai apar şi niscaiva goodies numite popular “bunăciuni”.
@ODLM, nu prea stiu cum sa iau acest cuvint “bunaciuni”. Fiind plecata de asa de mult timp, am pierdut unele sensuri ale vorbelor. Este o ironie, sau cum sa o inteleg?
@Odille- “bunăciune” este atunci când dai peste o fată bună, bună de tot. Aici sunt multe fete frumoase făcute din dragoste. În Canada, multe făcute din salariu…