search
top


Ierarhie



Lasă tu strabismul meu! Poate ajung preşedinte...

Societatea este astfel rânduită:


Cel sărac munceşte

Cel bogat îl exploatează

Militarul îi apără pe amândoi

Contribuabilul plăteşte pentru toţi trei

Vagabondul se odihneşte pentru toţi patru

Beţivul bea pentru toţi cinci

Bancherul îi excrochează pe toţi şase

Avocatul îi înşeală pe toţi şapte

Doctorul îi omoară pe toţi opt

Cioclul îi îngroapă pe toţi nouă

Politicianul trăieşte de pe urma tuturor celor zece…

14 Responsesto “Ierarhie”

  1. Ana-Bell says:

    @ODLM: cred ca ai trecut din intamplare pe langa creierul meu mic, in care stocasem la intuneric cateva kilograme de vina ca stau prea mult pe bloguri nevecine jobului. Tot acolo mai aveam o doza de lene, ultima, pe care cred ca ma voi forta sa o termin repede, caci in alt colt, mai la lumina, a aparut un gand cum ca ceva nu e ok in relatia mea din ultima vreme cu Internetul si ca ar fi bine sa ma vad cu el mai rar, ca sa ii simt lipsa si sa il iubesc mai tare cand va fi sa il revad. Credeam ca imi esti nas, dar vad ca imi esti si constiinta. Din cele bune, cu umbreluta si medalie de aur in piept. 🙂

  2. @Ana-Bell toată ziua se munceşte pe ruptelea, se adună foaie cu foaie, se face grămada mare, după care, la sfârşitul zilei se purcede la atât de controversata îndosariere. Nu lăsa pe altcineva s-o facă, pentru că numai tu poţi cuantifica volumul zilei de azi (şi dintotdeauna) după care să poţi spune ” şi azi mi-am adus obolul meu la eradicarea lenei româneşti, proverbială atât în ţară cât şi peste hotare”. Realizări în ramură!

  3. Ana-Bell says:

    @ODLM: ce indosariat, Monsieur ? Crezi ca asta fac eu in cele 8 ore remunerate dupa contractul de munca (evident gresit denumit, caci ar putea fi foarte bine “contractul de stat”) 🙂 Ma duc sa indosariez, cred ca voi starni mirare azi cu acest gest 🙂

  4. @Carmen- nu s-a descoperit ceva care să aibă o viteză superioară vitezei luminii. Fizic. Teoretic, eu am ajuns cu gândul la marginea Universului şi de acolo nu ştiu unde mă mai pot duce, aşa că mă întorc cu drag la voi toţi cei care veniţi pe această alee, cu buxus de-o parte şi de alta şi cu nişte comentarii de suflet.

  5. @Ana-Bell – tu n-ai terminat de îndosariat la ora asta? Ai să faci “plici” !

  6. Ana-Bell says:

    @Carmen: da, o data cu trecerea anilor si mie mi se pare ca timpul trece mai repede. Si, cu cat mai repede trece el pe langa mine, cu atat mai tare vreau eu sa ii adresez cuvinte faustiene, cu atat mai tare ma dor greselile, cu atat mai pline mi se par bucuriile. Cu atat mai intens simt – o sa zic o platitudine cat Pamantul inainte de a i se descoperi forma – cat de miraculos e faptul ca existam…si cat de mult iubesc viata 🙂

  7. carmen says:

    Problema e ca daca fortam prea mult elasticul se poate rupe si plsnitura lui ustura grozav. Imaginea ta cu elasticul mi-a adus aminte de ceva.La mine la munca, sefii sunt pusi pe economie asa ca pentru inceput au luat capsele cele mai ieftine care la un volum mare de foi nu fac fata. Noi incercand sa ne descurcam folosim elastice, pentru a lega acel volum mai mare de documente , dar si astea sunt loate cele mai ieftine si sunt de diferite dimnesiuni. Noi incercam sa le slabim rezistenta tinandu-le intinse la maxim si cand cedeaza fac “plici” pe piele si ustura.
    E adevarat fiecare cu dimensiunea timpului lui si cu perceptia sa si cu rezistenta sa.
    Imi amintesc ca atunci cand copiii mei aveau cinci si respectiv doi ani a trebuit sa fac o interventie chirurgicala. Cu gandul la copilasi si cat voi sta departe de ei, am indraznit sa-l intreb pe doctor cam cat voi fi nevoita sa stau in spital. El mi-a raspuns cam asa: doamna noi lucram cu materialul clientului asa ca debinde de calitatea materialului clientului. Si a avut dreptate, materialul nu a fost prea grozav si in loc de o saptamana am stat trei in spital, si m-am mai dus pe la policlinica inca vre-o trei…
    Prin clasa a zecea eram fascinata de fizica si am citit o carte despre teoria relativitatii pe intelesul tututror. Si feeling-ul tau e ok timpul si spatiul nu sunt fixe, e adevarat ca variaza dupa ce se depaseste viteza luminii.
    Totusi si eu am observat ca in timp ce anii trec parca timpul trece mai repede sa fie doar o iluzie sau asa o fi?

  8. Ana-Bell says:

    @Carmen: am eu un feeling ca timpul este elastic si, cu cat il fortam mai tare sa se dilate, cu atat opune mai multa rezistenta. Pe principiul “fiecare lucru la timpul lui” putem spune si “fiecare om cu timpul lui”, cu modul lui de a percepe si folosi timpul cu care este inconjurat 🙂

  9. carmen says:

    Toata lumea sa grabeste sa castige timp.Interesant ar fi de aflat ce facem cu timpul castigat…
    Nostima ierarhizare dar dureros de reala.
    Cat suntem copii suntem draguti si nostimi toti. Cand crestem mari se schimba povestea asta cu toti…unii din toti devin buni, altii “smecheri” iar proportia e dureros inclinata spre cei din urma…
    Asa e romanul face haz de necaz…

  10. @Danca Danela- timpul nu s-a scurtat, graba noastră este mai mare!

  11. Danca Danela says:

    Si Cel care-i iubeste pe toti, le mai ingaduie neascultarea,ii asteapta sa se intoarca la credinta cea dreapta, dar timpul s-a scurtat, precum simtim cu totii…nu mai e mult si fiecare din cei enumerati mai sus , va da socoteala sau va fi socotit de-a dreapta Domnului, cu oile Lui ori de-a stanga , cu caprele.
    Danca Danela´s last blog post ..Dincolo de gard

  12. Ana-Bell says:

    Am luat originalul (de pe Internet 🙂 ), nu traducerea, ca sa fiu corecta fata de poezie:

    A Door Just Opened on a Street
    Emily Dickinson

    A door just opened on a street–
    I, lost, was passing by–
    An instant’s width of warmth disclosed
    And wealth, and company.

    The door as sudden shut, and I,
    I, lost, was passing by,–
    Lost doubly, but by contrast most,
    Enlightening misery.

  13. Ana-Bell says:

    ODLM, buna dimineata, din nou 🙂
    Nu gasesc pe nicaieri in lista: “cel care iubeste”, “cel care simte”, “cel care scrie”… or fi si ei contribuabili, dar eu le-as face categorii speciale, pe care putem sa le punem intr-un cosulet separat si sa le numim “cei care traiesc” 🙂
    Tu vezi ce expresie de extaz e pe fata puiutului de om ? Daca ar sti ce il asteapta…sau poate stie… ?
    O sa pun o poezioara si ma apuc de munci, era am avut o grava ratacire in blogosfera si acum am de recuperat.

  14. CristinaC says:

    Un vagabond betiv si sarac care nu a vrut sa se faca militar ci avocat, bancher sau doctor a ajuns politician bogat si prieten cu cioclu si noi ii platim?
    Asta voiai sa spui?

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: