Oct 21, 2010
Sarah
Patricia Kaas este atât de dulce şi de finuţă încât sare din monitor. Vocea ei în Mon Mec a Moi este la adevărata ei valoare.Pâna de curând, am avut o colegă de serviciu care-i semăna perfect. Aceeaşi gură senzuală, surâs nimicitor, firavă, dar corp perfect proporţionat, ochii- ah ochii !- albaştri şi zglobii. Niciodată nu-i punea în pământ, te privea în ochi şi te dezgolea de fapte rele, ca la psihiatru. De câte ori o vedeam pe Sarah pe culoar o rugam să-mi cânte. Atâta am rugat-o până când, într-o zi, eram pe culoar într-o discuţie profesională cu directorul, când Sarah a început să fredoneze molcom “Il me dit que je suis belle”. Directorul, un parşiv libidinos, cu state vechi în licheleală, a întrebat-o “Sarah, nu vrei microfon?”. Situaţia a fost atât de jenantă încât o bucată de plafon a făcut poc în podea, un robinet a sărit cu zgomot din filetul hărăzit lui şi un tsunami de hohote de plâns a pornit din pieptul lui Sarah( puţinele nume feminine terminate în consoane, nu au genitivul/dativul conform regulei şi asta-mi sună distonant). Mârlanul a încheiat brusc conversaţia şi a întors spatele în direcţia bârlogului lui, fără niciun cuvânt. Probabil că în haznaua minţii, a realizat că mersese înspre mama penibilului, totuşi cu un dram de satisfacţie că-şi etalase mojicia şi avea toate murăturile aşezate frumos în cămară. Eram în dubiu dacă s-o strâng la piept şi s-o mângâi creştineşte pe cap, sau mai rău…
Un astfel de gest nu ţi-l permiţi pe holul unei instituţii şi totuşi, l-am făcut! Care gest? Cel cu un sărut ameninţător de aproape de buze şi apoi unul în căuşul palmei. În fond, ea pentru mine fredonase acea melodie şi nu se aşteptase ca o bardă venită de nicăieri şi ducându-se unde am trimis-o eu în gând, să-i curme atât de brutal o pornire firească născută din priviri ce se încrucişau tăcut, în sânul unei colectivităţi mereu cu ochiul în vizor. L-am făcut cum îţi vine la gură atunci când te depăşeşte unul şi mai nou una, pe linia de tramvai, şi profesional şi comportamental şi o scurtă tomografie a tuberculilor crescuţi pe toate emisferele creierului său şi care-l împiedicau să treacă de stadiul de adolescent aciuat pe lângă gaşca de golani. Poate c-am fost foarte convingător, poate c-am citit cam tot ce era scris în sufletul lui Sarah strict legat de persoana parşivului-am frunzărit ceva, nu tot, şi despre mine, şi era frumos, dar n-aveam vreme de citit cu ea suspinând la pieptul meu şi cu un tăvălug de vorbe ce trebuiau spuse întru alinare- pentru că Sarah a început să râdă uşor printre lacrimi. ” Vasăzică, şerveţelele umede nu sunt bune peste nişte pori deschişi de lacrimi. Vreau ca tenul ei să fie roşu purpuriu? Nu! Vreau să şterg orice urmă de supărare, măcar de pe faţă? Repede! Ce fac? Şerveţele uscate. Am în birou”. Din ziua aia, Sarah mi-a rămas recunoscătoare mult peste meritele mele.
O colegă de birou, zgâtie frumoasă şi măritată, observase că Sarah fredona cam des melodii. Neîndoios că se uitase cam mult pe vizor! Fusese colegă de facultate cu Sarah şi, întâmplător sau nu, o chema pe Sarah în birou la o cafea. Avea grijă s-o potrivească cu privirea exact spre mine, iar dacă nu se întâmpla vreodată aşa, aveam eu grijă, motivând că un calorifer este prea încins şi-mi inducea temperaturi supranormale. Îi ghicea în cafea, dar o evidentă lipsă de atenţie o făcea pe colega mea (şi a ei) să repete de câteva ori aceleaşi ghicituri: ” ai să ai o privire pierdută după cineva, de foarte aproape”, ” o să te roadă sufletul că nu eşti în braţele lui, acum”. Cum să fie Sarah atentă, când ea trăia aievea acele ziceri? Când, nici eu, presupus a fi mai aşezat pe meridianul normalităţii, nu mai funcţionam după regulile indiferenţei. Privirile ei veneau în fascicole de lumini care atenţionau apropierea de un port bântuit de sirene. Nu orice port. Un port cu mreje!
Când Patricia Kaas a venit în România, mama lui Sarah, a luat-o de mână şi i-a prezentat-o artistei ca pe o faptă bună din tinereţe. Iubise tare un francez şi iată rezultatul M-selle Kaas! Pe tot parcursul turneului, Sarah a stat într-o cameră de hotel vecină cu camera Patriciei, era luată la repetiţii, o însoţea peste tot. A primit nenumărate rochii din garderoba Patriciei, iar la aeroport, vameşii au invitat-o pe Sarah la avion. Greşeala a fost corectată parţial, pentru că la nici un an după aceea, Sarah a fost invitată în Franţa şi privirile noastre nu s-au mai intersectat niciodată.
P.S. Nu răspund la întrebări insidioase, întâmplările sunt atemporale, dragostea mea este împărţită pe felii mai substanţiale sau pojgiţe, dar toate rânduite frumos în biblioteca cu amintiri. Nu-mi răsfoiţi paginile, le dau eu pentru voi !
Frumoase amintiri!
ODLM: mai intai, ma inclin in fata frumoaselor tale urari facute in camera vecina. Caut inspiratie sa zic ceva macar pe jumatate la fel de frumos 🙂
ODLM, e atat de frumoasa povestea ta si ma suprinde atat de tare ca nu ai trecut “barbateste” peste gluma “ca-ntre baieti” pe care a facut-o domnul cu mitocania la rever si reverul cam obosit… adica, citindu-te pana acum, nu ma surprinde, dar atunci cand descopar, rar pana la unicitate, ca delicatetea nu e o floare pe care o pun in ghiveciul vietii lor doar femeile…atunci am, de fiecare rara data, gustul placut al unei surprize rotunde ca un mar rosu, copt, parfumat 🙂
@Ana-Bell- mulţumesc, am să-ţi zic ceva asemănător de ziua ta sau dacă nu, născocesc eu o năzbâtie, că doară n-oi sărăci la vorbă tocmai la tine!
@Ana-Bell mi-ai transmis o apreciere frumoasă, în stilu-ţi caracteristic, fără banalităţi, pentru care îţi mulţumesc. O zi scurtă la serviciu îţi doresc, să ai timpul şi răbdarea să-ţi struneşti tumultul.
@ODLM: nu stii cand e ziua mea. Dar anul asta a fost deja, deci pana la anul ai timp sa scrii si eu o sa imi aleg ceva frumos din cartea ta cu povesti, sa imi dai cu autograf nazbatios :)Daca esti de acord.
Mai trec spre 4-5 pm sa vad ce mai faceti.
@ODLM: toate aprecierile mele sunt sincere. Cand ma mangaie minciuna pe la talpi prefer sa strang din dinti decat sa rad cu vorbe care nu sunt ale mele.
@Ana-Bell ni Scorpion, ni Săgetător. Mai am 10 zodii…
Sunt de acord. Coperţile vor fi de carton. Asta ştiu! Conţinutul îl am în cap. Asta nu ştiu!
Buna dimineata.
M-am gandint unde sa va scriu si am hotarat cu ciste si onoare ca va scriu aici.
Omule dar ziua ta cand e?
@ODLM, e vara 🙂 Ar fi frumos sa fie numai 4 zodii: Iarna, Primvara, Vara, Toamna 🙂
@CristinaC: subscriu ref ziua lui ODLM 🙂
Ana-Bell acum m-ai facut curioasa… esti rac sau leu?
Bună dimineaţa Cristina C şi dacă nu mai intervii, pe luni Ana-Bell!
Ziua mea va fi pe 14 decembrie, anul acesta. Sunt categorisit la Săgetător, dar am săgeţile boante când dau de suflete calde cu o depeşă de pace
Multumim omule… sunt speciali sagetatorii!
Ana-Bell… tu in weekend nu mai arunci un ochi pe aici?
Eu recunosc ca nu o fac atata de des caci n-am pc cu touch screen pe aragaz, frigider sau masina de spalat chiar daca imi doresc…
merci!
eu am o singura problema…in general nu numai cu blogul tau: vreau mai mult! 🙂 doamne ajuta ca am rabdare…ca altfel…
@CristinaC: Gemeni 🙂
@ODLM: intervin, ca nu pot sa plec fara sa intervin 🙂 14 Decembrie e Marti, deci e bine, ca daca era in week-end nu stiu de pe la ce Internet Cafe te sarbatoream 🙂
@CristinaC: n-am Internet acasa. Am aragaz, frigider si masina de spalat.
3 din 4, e bine 🙂
Sfarsit de saptamana frumos 🙂
@Ana-Bell deja ai plecat spre weekend plăcut!
Ana-Bell sa ai Fun in weekend!
La ce sa ma minunez mai mult? la finetea, frumustea normala , vocea minunata a Patriciei? La sensibila Sara, sosia Patriciei? sau la sufletul delicat ce a reusit sa imortalizeze clipa cu ajutorl cuvintelor, cand paenita a alunecat duios?…Cred ca de toate cateun pic…
Imi place Patricia Kass. Am iubit-o dintotdeauna. m-a incintat povestea ta. povestea lui Sarah. povestea voastra.
Un sărut în căușul palmei …la fel de delicat ca atingerea florilor de cais…sau de cires…sau de măr… alegeți voi daca puteti…
“Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh! ningeţi, albe flori de măr.
Sub liliac
Sunt paseri dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub liliac.
Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocenţă răpitoare:
Amanţi cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.
Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Şi-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naşte ca o floare
Ah! de-aş muri sub nucul lat.”
Week-end minunat !
Oachi´s last blog post ..UN CHIUL MIC- DE TOAMNA
Sunt cam nedumerita. Vad ca toata lumea te-a laudat pt o fapta de vitejie, dar eu nu am inteles povestea. 🙂
Stilul frumos ca intotdeauan, dar cred ca nu am inteles tocmai poanta, de ce te-ai suparat pe director.
Sau sunt expresii pe care eu nu le-am intilnit, sau sunt plecata de prea mult timp din Romania.
Mi-am adus aminte de o intimplare de la inceputul vietii noastre in Canada. Niste prieteni buni, tot romini, s-au dus la un resaturant unde era si un show, la un Dinner Theater. Acest show consta in comedians care spuneau glume.
Toata lumea se prapadea de ris si ei neintelegind poanta, taceau, neavind motiv sa se tavaleasca de ris. Simtindu-se jenati, au decis sa rida si ei si cind au crezut ca este sfirsitul unei glume, au produs un hotot de ris. Numai ca in sala era liniste pt ca gluma nu se sfirsise. A fost prima si ultima experienta pe care au facut-o cu acest gen de spectacol. S-au convins ca pt a gusta aceste glume trebuie sa fii localnic, sa intelegi limba de pe strada, cea de la scoala nefiind suficienta, sa intelegi politica si obiceiurile locului.
ODLM, daca este ceva care nu este in dictionar, nu astept lamuriri. 🙂
Aceasta mica poveste de dragoste, cred ca are o invatatura. Sunt suflete care gasesc diamantul dorit si se opresc din cautat pt ca au atins fericirea, considerind ca viata le-a oferit o bogatie pe care niciun alt diamant nu-l va putea depasi.
Dar sunt suflete care pot sa-si construiasca un portofoliu cu pagini ale cautarilor lor. Fotografiaza o multitudine de diamante, cautarile nu au sfirsit si intotdeauna gasesc un diamant, sau dimantel care parca este mai atragator ca celalalt. Dar nu vor atinge niciodata acea fericire despre care sa creada ca mai mare nu exista.
Sunt sufletele minere, care sunt cu lopata si rucsacul, tot timpul pregatite de escavari. 🙂
Nu neg ca s-ar putea ca si viata cu multe fericiri mai mici sa aduca satisfactii unor suflete.
Odille, ce faci ? Cum esti ? Te-am strigat in gand si ma pregateam sa trimit un sol peste mari si zari :)…
Eu cred ca nu e ceva anume de explicat. Doar o nostalgie …
Oachi´s last blog post ..UN CHIUL MIC- DE TOAMNA
@Odille- Se putea să nu atingi tu unicitatea diamantului roz? Altfel, nu erai tu!
Lopata şi rucsacul le-am lăsat pe dunele deşertăciunii, dacă la sufletul meu minier te refereai.
@Oachi- a cui este poezia asta aşa frumoasă?
Oachi, contemplez o vacanta de toamna, pt ca am impresia ca nu mai pot sa respir. Asa cum ai facut si tu, numai ca ma gindeam la o vacanta mai lunga, cu o despartire de computer si Internet.
Inca sunt la faza de proiect. 🙂
Oachi iti multumesc pt chemare. Dupa cum vezi gindurile tale mi s-au transmis.
Am vorbit si cu Cristina.
Weekend frumos de toamna, asa cum stim noi toamna.
@Iana- sunt amintiri care crestează adânc şi majoritatea au conotaţii sentimentale. Rămâi pe recepţie, urmează ştiri frumoase!
Alexandru Macedonski – Primavara :), cu toate ca suntem in plina toamna …
Oachi´s last blog post ..UN CHIUL MIC- DE TOAMNA
Scuze, ODLM, te rog sa corectezi tu “miner” in “minier”, daca asa este corect.
Nu ma refeream neaparat la tine. Vorbeam despre diferente intre suflete. 🙂
Aoleu, ce se intampla ? Ana-Bell vrea sa rezolve dependenta de bloguri ca sa aiba chef si spor ( sau invers 🙂 ) … Odille, tu vrei sa te desprinzi de noi …
Unde plecati suratelor ? Bate-un vant de pasari calatoare 🙂 ?
Oachi´s last blog post ..UN CHIUL MIC- DE TOAMNA
Oachi, in privinta comentariului tau despre ‘o nostalgie”, asa am simtit si eu, o nostalgie-poveste-suflet.
Oachi, inca sunt la faza proiect. Cei din zodia mea planuiesc un lucru, il trec prin toate straturile sufletului si abia dupa aceea dau semnalul de implementare.
ODLM, nu vorbeam neaparat de un diamant roz. Poate sa fie un diamant micut, dar in ochii celui indragostit sa para cel mai roz.
Am vazut si un bolovan care aparea in ochii celui indragostit ca un diamant roz. In acest al doilea caz, avem o problema, dar daca cel indragostit este fericit, de ce sa ne facem noi griji? 🙂
Odille, iti doresc sa te proiectezi atunci pe o orbita roz, cu diamante, dar sper ca ne vei anunta totusi inainte macar coordonatele temporale, daca nu si spatiale 🙂 ale orbitei de toamna …
Va las pana la urmatoarea intalnire, ma duc sa visez mult, cum a zis Cristina 🙂
Oachi´s last blog post ..UN CHIUL MIC- DE TOAMNA
@Oachi: ce frumos e sa vii luni la birou, sa iti arunci un ochi in frunzisul care tot incearca sa mangaie geamul dar nu reuseste (sunt alaturi de el in fiecare zi 🙂 ) si apoi sa citesti o poezie ca o nuca: cu straturi, cute si arome de toamna coapta 🙂