Oct 25, 2010
Divina
Eu nu sufăr de trăzneală. Mă bucur de ea toată ziua.
Săptămâna trecută era să fie ziua mea şi pătruns de adulaţie faţă de câte fac pentru societate, mi-am cumpărat încă un wind chimes.
Toată streaşina îmi este împânzită cu wind chimes. Pe unde mă duc, cumpăr câte unul ca amintire. Am fost la Paris, am cumpărat unul din China, am fost la New York, am cumpărat unul din China, am fost la Obor, era să rămân fără portofel. L-am scăpat pe jos şi un tuciuriu mi-a atras atenţia, chiar s-a aplecat şi mi l-a dat cu o uşoară înclinaţie a capului, rugându-mă să fiu mai atent când scot fotografia Ilincăi şi când las portofelul să cadă, de emoţie numai ce-i văd mutriţa. Micul producător chinez le face când din ţeavă de aluminiu, când din bambus, când din lemn de teak. Deh, ce poate fura şi el mai lesne! Am grijă de ele şi le schimb guta ( aţa de nylon) ori de câte ori le-o rupe vântul, ploaia, soarele, mâţa. Mi-am luat un mosor de gută şi le doftoricesc când li se frânge câte un picior sau când vântul le încurcă aşa cum îmi încurcă şi mie socotelile câteodată. Pentru exemplificare, menţionez un caz recent în care vântul a ridicat o rochie chiar sub ochii mei. Noroc că erau superbe. Şi rochia şi conţinutul… În alt caz, pe Vântu l-au ridicat alţii.
Fiecare wind chimes are tonalităţile lui, în funcţie şi de toanele mele şi ale vecinilor. Cele în Fa major sunt pe laterala cu Nea Popică pentru că mereu îl aud: “fă, mergi dreaptă şi semeaţă ca Ilinca lu’ vecinu’!; fă, tu vrei perle, păi ai tu fă faţă ca don’şoara Ilinca lu’ vecinu’?; fă şi tu o talie ca don’şoara Ilinca ş-atunci îţi iau combinezon nou”. Pe cele în La major le-am pus pe laterala cu Rafael: “buni, La mine când vine o fată frumoasă ca Ilinca?; La mine când vine mama?” Celelate două laterale ne sunt dedicate nouă. Una este în Mi bemol: ” Bemoleacă de vin rose?; Mi-i tare drag de tine! Mi-i că s-o însera şi tre’ să treci sub plapumă, dacă umbli aşa prin casă!”. Am ultima laterală care nu-i încă definită. Aştept sugestii de la voi. Orice între do de jos şi Ăl de Sus…
Am cumpărat din colecţia Cătălin Botezatu o pereche de chiloţi. Sunt de-un alb nebun! Nici nu-i port de dragi ce-mi sunt. Au şi autograf pe spate. De la vânzătoare. Mai mult de ochii ei i-am luat. Stau pe hol, în vitrină. Şterg medaliile cu ei. Cea mai dragă mi-e cea de la concursul “Să iubim fără profesor”. Când eram tinerel, profesorul fiind plecat, m-au lăsat singurel cu o divină. Ea a dat note, nu eu!
Fiind singurul cumpărător, am primit acasă un talon pe care scria că am câştigat o cină romantică. Normal că în doi! La Marriott. Pfffuaaa! Nu ştii ce bucurie pe Ilinca, nu atât pentru cina în sine cât pentru noul prilej care cerea rochiţă, poşetă, pantofi, diamante. Toate noi.
– Cum lucky you, la Marriott Grand Hotel? Ăla cu doi “r” şi doi “t” ?
Asta se întâmpla acum două săptămâni, când era cât pe-aci să tot fi fost ziua ei. Când am arătat talonul la intrare, Maitre d’hotel ne-a întâmpinat cu un buchet imens de tuberoze. Ilinca radia şi eu mă simţeam important pentru ea. Separeul era ornat cu petale de flori şi şampania bolborosea în d’ălea cu picior înalt. Un pian alb şi un pianist negru cântau amândoi muzică de caffee concert. L-am rugat să cânte ceva din Eminem, s-a ridicat şi a zis că trece mai târziu, după ce bem şampania. Mai bine! Pentru că urma o surpriză. Un chelner cu mănuşi albe, cu papillon, cu freză cu gel, a adus solemn, în ton cu momentul, o cutiuţă de pluş roşu. A deschis-o cu tact şi înăuntru strălucea o diademă pliantă, din aceea ca bicicletele pliante care se fac mici, mici şi le bagi în portbagaj. Ieşi de la serviciu, eşti invitată de soţul tău (sau al alteia, dacă tu eşti mojic) la restaurant. Pac! Scoţi diadema, o depliezi şi o pui în păr. Asta-l obligă să te ducă la un restaurant elegant, nu la bodega “La femeia ruginită” din B-d. 13 Septembrie a.c. Am citit încântarea în ochii Ilincăi. Deşi nu aduseseră nici aperitivele, am primit o fondantă, din acelea roz, cu gust de buze proaspete, de abia culese din grădina Ursului.
Am mâncat sublim pe pâine. De emoţie, chelnerul şi-a scăpat mâna cu mânuşa în sosul Calypso. Incidentul a fost imortalizat şi de a doua zi, în listarul restaurantului a apărut un nou meniu: ” sos Calypso cu mănuşă albă a la neglijee”. Ilinca l-a întrebat dacă are cine să i-o spele. Profund jenat, chelnerul a lăsat privirea jos şi a murmurat mai mult pentru sine, că l-au tulburat ochii Ilincăi. Cu mine de faţă! Ea ar spăla orice, înafară de bani. Până şi Nea Popică când intră la noi primeşte un baston nou, bun, curat, special pentru el. Pe cel vechi îl lasă la poartă. La noi la etaj, nu se urcă decât în costumul lui Adam, respectiv Eva. Nu ştiu dacă este pentru curăţenie, dar mie-mi convine. Singura excepţie este menajera. Atât mi-ar trebui, la cei 50 de ani ai săi şi la greutatea tot a sa.
Am plecat pe covorul roşu, care oricum era acolo, dar mi-ar fi plăcut să dau autografe pe el. Cel puţin trei chelneri emoţionaţi ne conduceau spre ieşire. A mai venit unul în fugă, s-a împiedicat de un vas mare cu flori şi ne-a adus, scuturându-se, la cunoştinţă:
– Sir, mi-a comunicat de la Recepţie că dv. aţi achitat mai mult de dublu faţă de cât a costat totul şi că ar trebui să vă facem un refund.
– Keep the change, i-am strigat mâhnit totuşi că în felul ăsta, Ilinca aflase că nu câştigasem nimic şi că totul a fost surpriza mea.
Bell Boy s-a fâstâcit şi mi-a adus un Ferrari chiar la intrare. Nu era al meu, dar la câţi bani lăsasem eu acolo, meritam aşa un cadouaş…
Ai avut o dumininca frumoasa. Se vede dupa cum scrii.
Propun pe laterala ramasa DO!
Doresti ceva? DOrinta ta e legea mea; DOrmi bine?; DOresti ceva?; DOamne ce frumoasa esti! ;DOamna mea: DO it your self master of ceremony; DOn’t worry cand esti cu mine… Si daca Ilincai nu-i place… inceraca SI… de la play SIlly!
Tuturor, buna dimineata 🙂
@ODLM: eu, pentru cata muzica aud in cuplul vostru, as inventa, Sir, o nota British. Care sa se termine intr-o nota existenta. As inventa “U”. Si as mai inventa “B”, si as incheia cu un Re major. Si as aseza-o pe latura pe care e cablul care va conecteaza povestea la firele de umezeala din ochii nostri. Cred ca: Marriott iti datoreaza ultimul tip de nava spatiala spatioasa pentru cat de frumos ai scris (ceva care sa te ridice si fizic de la pamant), pianistul a ratat un moment muzical istoric pentru ca nu a vrut sa cante Eminem in cadenta bachiana iar cititorii tai, cei mai multi dintre ei purtatori de fusta si suflet sensibil, ar fi venit cu drag sa iti ceara autografe daca, in seara ilinciana pe care ai petrecut-o departe de ei, tu ai fi dus in buzunar o carte si nu o colectie intreaga de pagini de iubire nescrise 🙂
@Ana-Bell- da, pe latura aia am să pun două inimioare care clincăie IU şi BI şi RE, dar majoră nu major. Marriott ne mai aşteaptă. Am vorbit eu cu ea. Mi se şopteşte în cască că pianistul a învăţat Eminem, “dar din gură nu din carte, că ne eşti aşa departe”. Poate cu cartea am să vin eu într-o zi…
Tre’ să-ţi mulţumesc pentru cuvintele frumos înşiruite.
@CristinaC- n-am atâtea laterale, dar sugestia este bună. I’ll see what I can DO.
@ODLM: da, tre’ sa vii cu cartea, domnule, ca noi nu dorim a semna pe papillon iar pe butoni am auzit ca ar fi niste piedici de natura fizica (pixul pe metal, chiar si pretios, isi pierde fluenta 🙂
Cat despre insiruire, asa s-a nimerit. Ca la Delphi, da’ fara virgula zapacitoare 🙂
wind chimes… mmmm ce bine suna vantul in ele… eu am unul din aluminiu si unul din bambus. ilinca n-am.
simf´s last blog post ..Toamnă- flori- fructe Poze
@Ana-Bell -am un pix preţios care scrie direct pe cord. Gravează, nu alta!
@Simf – am eu şi-i tare îndestulătoare…
@ODLM: “Undeti doriti sa va tatuati astazi, Doamna ? Pe cord, cu pixul, sau pe brat, cu acul ?”; “Pe cord, ca e mai putin dureros.”; “Se prea poate sa va inselati, Doamna.”
Buna dimineata dragilor!
@CristinaC: buna dimineata si frumoasa sa iti fie ziua 🙂
Multumesc Ana-BEll…e luni, la noi sunt alegeri municipale, nu e soare afara, doua colege au sunat ca nu vina din cauza de boala…dar e o zi noua, o saptamana noua…
@Odille, CristinaC, Ana-Bell- astăzi nu prea am fost în localitatea biroului. Acum am venit. Soarele-i după casă, inima din piept dă să iasă. Tre’ să mă limpezesc umpic.
Respira omule, bea un pahar cu ce vrei tu… odihneste-te si apoi povesteste-ne!
@Ana-Bell- doamnele nu se înşeală singure. Trebuie niţel ajutate. Totul e să se prea poată…
Întrebare la Radio Erevan:I: Cum trebuie să fie o femeie serioasă? R: Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant.
I: Credeam că aia e o femeie adulteră. R: Femeia adulteră are soţ şi mai mulţi amanţi. I: Credeam că aia e o femeie uşoară. R: Femeia uşoară are doar amanţi. I: Credeam că aia e o femeie pierdută. R: Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant. I: Credeam că aia e o femeie singură. R: Femeia singură e aia care are numai soţ…
…en passant …..
Oachi´s last blog post ..UN CHIUL MIC- DE TOAMNA
Oachi.. ai avut multa treba zilele astea…
Deci nu sunt serioasa!
@ODLM: toate doamnele se insala pe ele insele…mai devreme sau mai tarziu, asta le tine “functionale” in lumea in care barbati de la munte sunt putini si barbati de…geaba sunt nenumarati (se cauta numarator :D)
@Oachi: stiam bancul, dar de fiecare data imi lasa acelasi gust amar… De unde rezulta ca numai fericirea e irepetabila, tristetile sunt mereu noi, proaspete, asteptandu-ne dupa usa, in atrii sau ventricule 🙂
@Ana-Bell – se pare că te-ai împiedicat de un bărbat nenumărat…
@Ana-Bell -şi fericirea-i repetabilă dacă-i dai apă la moară.
munteanule, scrii fantastic! merci!
@Meninne- iar m-ai încurajat c-o vorbă potrivită! Bună să-ţi fie inima!