search
top


Rafael Sanzio

Esenţa existenţei

– Snooze, ( aşa-mi spune ea mie când mă vede apatic, cu ochii semi-închişi de la beţişoare parfumate) astăzi trebuie să filmăm o scenă, pentru că aş vrea să mă conving dacă am făcut o neghiobie că m-am lăsat de actorie când tu mi-ai spus că nu am niciun fel de înclinaţie în a păcăli omul, încercând să par ceea ce n-aş fi de fapt.

-Ilinca, stai, întâi lămureşte-mă! Sunt un ameţit sau nu sunt? Azi sărbătorim ceva şi-mi atragi subtil atenţia că vrei să înregistrezi momentul şi când vom sta doi pe un balansoar, în loc să admirăm pisoii vecinei, tu vei apăsa pe play ca să-mi reîmprospătezi memoria că am uitat tuberozele tocmai azi?

S-a uitat înspre muşcata Pelargonium din bucătărie, pe care eu o adusesem în casă de frica iernii şi care era tare viguroasă din pricina căldurii prelungite a acestei toamne. I-a rupt două frunze galbene şi cu ambele mâini i-a aşezat veşmântul verde-de-frunze-roz-de-flori, bătute şi dese-dese. Mâinile ei delicate mângâiau bogăţia aia de flori şi frunze şi le răsfira aşa cum fac eu când îi înfoiez părul atunci când o usuc cu feonul. Aproape că adoarme sub mângâierile mele, iar eu mă îmbăt de parfumul părului ei proaspăt spălat. S-a uscat demult, dar eu tot îmi fac de lucru, chiar dacă ” haide, gata, m-am încins, poate vezi şi explozii solare în capul meu!”.

-Unde pleci Snooze?

În fiecare seară, la duş,  trebuie să fiu santinelă. Ilinca nu suportă aburul, dar nici frigul, aşa că face duş cu apă fierbinte cât un ceai scăpat 5 minute de sub supraveghere. Pentru abur sunt eu acolo!  Am scăunelul meu de plastic aşezat strategic cu faţa spre duş. Bine, şi chiar dacă nu era strategic,  tot aşa l-aş fi aşezat! Mi-l mai muta menajera, dar am ameninţat-o că dacă-i mai schimbă poziţia, am să-l prind în holşuruburi şi de câte ori va intra în baie să facă curăţenie, să facă bine să aducă şi şurubelniţa în cruce ca să disloce scaunul. Acum notează poziţia piciorelor cu creta pe gresie şi după ce termină îl pune la loc. Sunt un mic terorist când e vorba să mă priveze cineva de priveliştea nudului cu săpun şi burete al Ilincăi, pictură clasică în ulei a lui Rafael Sanzio.  Din când în când, scoate câte o mână de după perdea să-mi arate că săpunul a luat-o razna şi să-l caut cu lanterna. Cât îi el de săpun de soi şi parfumat, se tooot duce prin cotloane greu accesibile, se turteşte la un colţ şi eu dau perdeaua de perete şi-mi fac de lucru să-l readuc la starea iniţială. O fac cu ochii în altă parte şi culmea, în altă parte este tocmai Ilinca!

Cu părul ud, bâjbâie după prosop unde acesta ar trebui să fie, dar este la câteva mile distanţă, adică la mine. Iese pe prosopul de picioare întins de mine pe jos şi se aruncă în prosopul cald pe care l-am ţinut până în ultima clipă pe calorifer. Tamponez uşor pielea fină de pe toată suprafaţa disponibilă şi chiar şi cea nedisponibilă. Prosopul este gros, pufos, dar nu-mi transmite niciun fel de vibraţie. Un prosop subţire ar fi mai potrivit, dar nu şterge bine. Sunt într-o dilemă şi poate mă ajutaţi să găsesc calea cea mai aproape de compromis pentru a şterge, dar şi a o simţi fremătând sub degetele mele.  Ca să o ung  cu cremă de noapte, trebuie să mă spăl cu săpun sub privirile ei, să mă dau cu spirt şi să mă usuc numai la curentul creat prin învârtirea mea în mod eolian. Fiecare parte a corpului are altă cremă Maria Galland. Singura porţiune de care nu trebuie să mă ating este în jurul ochilor. Restul este împărăţia mea peste care cam domnesc, n-am a mă plânge!

Când mă întreabă unde mă duc din postul de strajă, ştie foarte bine că trebuie să-i pun sub pernă biletul de noapte. Primul gest pe care-l face când intră în dormitor ar trebui să fie pusul pijamalei cu fundiţe verzi, ălea de care mă împleticesc eu la o adică. Dar nu, curiozitatea speciei cu încheieturile subţiri, fragile, de toată admiraţia celor osoşi şi cu călcătura grea, este mai puternică  decât frigul şi o împinge  să bage mâna sub pernă pentru obişnuitul bileţel. Îl citeşte clănţănind şi trebuie să-i pun pe umeri halatul meu pentru că al ei este subţire, scurt, transparent, strict conform voinţei stăpânului. Mai bine o las pe ea să vi-l citească:

“Ilinca, mereu ne lipseşte câte ceva în viaţă şi pentru asta ar trebui să ne naştem de fiecare dată când ursitoarele se vor îmbuna poate şi ne vor prezice că în sfârşit îl vom avea. Mie nu-mi lipseşte nimic, te am pe tine şi copiii, armonia făcându-ne să păşim pe un tărâm nu multora hărăzit. Cu voi în braţe, cei fără de prihană, imi este foarte uşor.”

Îşi aşează perna, citeşte două rânduri din carte, ia din nou bileţelul de pe noptieră, îl reciteşte şi după ce este sigură că i-a pătruns bine sensul, mă mângâie şi eu o iau împăcat  înainte. Vine şi ea din urmă. O simt prin somn cum îmi pune palma pe inimă să vadă dacă bate în ritm cu a ei.

Parcă n-ar şti!

9 Responsesto “Rafael Sanzio”

  1. @CristinaC- deocamdată, convieţuirea cu Ilinca îmi dă lecţii.

  2. CristinaC says:

    Atunci ma repet si eu!
    Dai lectii?

  3. @Marina- repetă-te! Se ascut stimulii!

  4. @ Îngheţată- ciocolată – în realitate, e mai mult ca perfectă. Este infinitivă în drăgălăşenii şi eu mă pliez.

  5. @Carmen- şi asta-i numai o clipă din clipul meu!

  6. Marina says:

    Omule , desi ma repet , Jos palaria pentru scris !
    Observ ca nu n-ai raspuns pe aici . Te-oi fi imbujorat de la commentul lei icecream ! 🙂
    Tu esti un *angel* , sau mai degraba Ilinca e , dar suntem si noi pe aici oameni mari !

  7. icecream says:

    asta a fost perfecta.
    idee: o poti sterge de tine sau in asternut. de ce sa fie nevoie de prosop 🙂

  8. carmen says:

    Faina poza cu comentariu cu tot.
    Avem totii ochii la fel dar vedem diferi. Avem fiecare un mod personal de a percepe lucrurile, evenimentele si relatiile. Unii sunt pragmatici, altii romantici. Frumusete in diversitate. Insa nu toti pot reda imagini atat de pastelate….
    Cred ca ai realizat ca am “vizionat” intreg “clipul” …

  9. CristinaC says:

    Buna dimineata!
    La mine e AM, 12:38 AM.
    Omule nu mai scriu nimic din ceea ce as vrea caci comentariul meu la aceasta postare a ta il cunosti deja.

    Ma duc la dus si ma gandesc sa copiez biletelul tau si sa il pun in buzunarul halatului mai lung si mai gros.
    Nu te ingrijora, schimb numele!

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: