search
top


Motor!

Un stop-cadru frumuseţii.

Tocmai ce prăjisem pâinea, cafeaua era spumicită şi depusă separat în ceaşcă, gemul de măceşe era întru-un bol şi în el, o linguriţă mică, de păpuşi, stătea înfiptă taman în mijloc, ca o sperietoare de ciori căreia săracii pământului îi furaseră hainele, potrivite încă a se mai putea purta. Untul tot ferm rămăsese, dar fremăta la clipa cea mare când se va întinde leneş peste pâinea caldă, să-i pătrundă porii, să-i înobileze gustul. Fredonam repertoriul meu de bucătărie “Nessun dorma” şi ştergeam cu o Vileda umezită măsuţa de mic dejun. N-am găsit o măsuţă clasică de mic dejun, aşa că a trebuit să fabric una după imaginile care-mi rămăseseră în memorie dintr-un film: Stan îi ducea micul dejun lui Bran şi o coajă de banană rătăcită a făcut ca măsuţa să zboare în pătuţul lui Bran, iar tot conţinutul îi atârna în cap. Scena stop-cadru, cu măsuţa plutind şi răsucindu-se 3D, mi s-a întipărit în minte, dar am tras şi o învăţătură: în blatul măsuţei am făcut două găuri atât cât să pot vedea când urc scările. Blatul l-am făcut dintr-o scândură îmbinată în dinţi, pe care am geluit-o şi apoi ,cu glass-papier, am răzuit-o până i-au venit toţi Talpa Iadului. Picioarele le-am montat prin dezmembrarea unui trepied foto şi, după cum arată şi numele, a trebuit să mai cumpăr un trepied. Am acum două picioare de rezervă. Nu s-a inventat trepied într-un picior. Aia-i ciupercă. Pot trimite desenul tehnic oricui îmi adresează un cuvânt frumos, iar dacă nu primiţi desenul, vă bucuraţi măcar de recunoştinţa mea pentru că vă pierdeţi timpul cu mine.

Ilinca mă aşteaptă cuibărită în pat, cu plapuma în cap. După ce că am şi măsuţa în număr de echilibristică, trebuie s-o descopăr, pentru că dacă n-aş găsi-o ar ieşi o jale mare. Nimic din cele obişnuite nu s-a întâmplat în dimineaţa aia. Uşa se deschide şi percep borurile unei pălării albe. Era pălăria pe care eu pusesem ochii la un magazin, chiar cu câteva zecimi înaintea unei doamne frumoase de zornăiau umeraşele singure în rastel. Avea ochii ăia verzi, mari, care se citeau din profil. Genele erau întoarse în sus şi în jos de parcă de abia se certaseră şi acum stăteau cu spatele şi cu mâinile în şold a neîmpăcare. Decolteul era generos, asta deoarece şi natura fusese generoasă. Era bordat cu un şirag de perle negre naturale, pentru că trebuie să fii cretin să dăruieşti unei asemenea apariţii nişte mărgeluţe de la Curtea Sticlarilor. Buzele senzuale, lucioase, erau în poziţia întredeschis pentru o imagine de reclamă la Maggi- secretul gustului. Pomeţii, daţi cu o pudră cu gloss, luceau puţin, exact cum strălucesc maşinile noi din show-room. Rochia scurtuţă, cu nişte pliseuri largi şi încinsă cu o cingătoare cu catarame argint mătuit, se termina cu nişte pantofi albi, cu perfor mărunt şi tocuri cam  ‘năltuţe. Du-te mă fato, mă! Am recunoscut doar pantofii. Eu îi cumpărasem doar! Era Ilinca. Tocmai ieşise de la coafor şi eu rămăsesem fleandura prin magazine şi-i alegeam în lipsă, o pălărie. M-a derutat tare. Eu nu mă uit după femei, dar la un asemeanea glamour, pui blitzul, focusezi şi ţac la memorie! Descarci acasă…

De după uşă, apare Ilinca exact ca în imaginea care mă ţintuise pe mine în magazin acum câteva zile.Era mai strălucitoare. Somnul în poziţia virguliţă din braţele mele, s-a dovedit a fi benefic zâmbetului arborat, un zâmbet specific unei femei ale cărei griji fuseseră aspirate de partenerul ei de somn. Am leşinat bărbăteşte ( adică numai prin interior) şi m-am aşezat pe un scaun fix. Dacă era ăla pliant, precis eram cu haida-n-sus! De emoţie, am băgat inconştient în gură şnurul lung de la pantalonul de trening şi am auzit ca prin ceaţă (prin vis eu nu aud, nu ştiu ce am, cred că trebuie să-mi reglez sonorul):

– Ce-i Roboman, ţi-ai pus internet?

Am scos imediat şnurul din gură.

– Acum ai wireless?

Eram ţintă vie, eram chiar originea miştoului de unde porneşte el din Pădurea Neagră şi se varsă la noi.

– Snooze, azi avem filmări. Alaltăieri m-ai întrerupt şi eu nu renunţ nici măcar de dragul tău, dragul meu.

– Păi tu aşa îmbrăcată şi eu în treningul ăsta de vagabond?

– Este o scenă în care o doamnă frumoasă, deşteaptă, cu carte, se îndrăgosteşte de un slumdog millionaire. N-ai tu milioane, dar în film nu se vede! Admit că totuşi, vorbele tale când mă drăgăneşti, sunt de milioane, dar să nu te umfli în pene şi să le spui şi altora, că ştiu că ai resurse! Te leg să fie adevărate numai cu mine, iar la celelalte să fie doar minciunele! Hai, treci la filmare, dar să nu te pui acum să tragem duble o mie la scena cu sărutul, că tu mă cotropeşti de tot când începi!

I-am atras atenţia asupra unor greşeli pe care le observasem eu în diferite filme:

– când vin din oraş, de la serviciu, de la cumpărături, toţi se aşează la masă fără să se spele pe mâini. Nu toată lumea presupune că s-au spălat în culise, aşa că, mulţi copii tind să le urmeze exemplul.

-nu-şi iau la revedere la telefon şi te duc cu gândul că se vor întâlni în 5 minute ca să filmeze scena următoare.

– pleacă dimineaţă cu copiii la grădiniţă şi ajunge cu maşina la mall tocmai pe seară. Ce dracu’, nu găseşte un mall mai aproape?

– ea doarme numai cu lumina aprinsă şi machiată ca la filmări. Cred că faţa aia de pernă se aruncă.

– am văzut gladiator cu ceas la mână şi un avion în plan depărtat. Dansatoarele beau ceai Lipton. Fiind 3D, eu tocmai m-am ferit de o sabie pe care scria “Made in China”.

– Ţi-am înţeles temerile şi le vom evita pe cât posibil. Uite, sunt în braţele tale şi tu dai din mâini şi-mi explici de erai gata-gata să dărâmi camera de luat vederile! Du-te şi te spală pe mâini de la pâinea aia prăjită, că dacă s-ar fi inventat până acum filme cu miros, eu aş fi mirosit a Lancome şi tu a gem de măceşe!

– Ferice de mama ta că te-a făcut aşa frumoasă şi miezoasă!

– Ba zi-i că şi ferice de tine, că cine ştie peste ce siliconată dădeai şi trebuia să-i faci plinul de fiecare dată când rămânea pe rezervă.

Poate are dreptate, dar eu n-am de unde a şti, pentru că ea mi-e aleasa. Am început scena sărutului şi a durat până s-a terminat hardul. Al camerei…

One Responseto “Motor!”

  1. carmen says:

    Sensibilitate si umor fin sau umor fin si sensibilitate? nu stiu care-i ordinea dar banuiesc ca e cam pe acolo pe la mijloc… superba pictura…
    unvideoclip relaxant pentru o seara linstita tuturor
    http://www.youtube.com/watch?v=45rmSAMo_Ig

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: