search
top


Geneva

Eu nu apar în poza asta

Genevei nu i se întâmplă nimic. Oamenii trec prin ea, se vântură sau plimbă fără să se atingă, vorbesc în şoaptă şi-şi zâmbesc între ei, sau chiar nouă românilor, de altă culoare decăt cea cerşind. Seara liniştea este spartă de o melodie pe care până şi elveţienii, taciturni de felul lor, o dansează cu hăulite. Este ” Sârba în căruţă” a lui Grigoraş Dinicu cântată în stradă de o formaţie din: o trompetă, un fagot, nai, acordeon, două viori, contrabas, tobe, ţambal. Sunt 9 şi cu sergentul 10, care colectează cu pălăria tot coşul valutar.  Uite aici sunt banii dumnealor!

În rest, pe stradă este o linişte de până şi unghiile se aud cum cresc. Apa ţâşneşte în mijlocul lacului până la 50 m înălţime şi nu se aude când cade înapoi, stropii înlemnesc în aer şi se prefac în fluturi cu antene de diamante. Taxiurile nu au voie să oprească la semne disperate. Doar în staţii speciale sau comandă telefonică. Bicicletele nu au sonerii, iar oamenii circulă pe trotuare bine amenajate de sute de ani, cu excepţia fetelor care sunt blonde şi dulci ca Milka.

Am zis că un antricot de vită ar fi o alternativă la porcul şi puiul românesc. Restaurantul se numeşte “L’Entrecote” şi are program de la 12 la 14 şi de la 19 la 22:30. Se serveşte şi la prânz şi seara numai un singur fel de mâncare: un antricot de vită cu sos de unt şi plante necunoscute, pomme frittes şi vin. Nu antreuri, nu desert, nu cafea. Restaurantul are numai 42 de locuri, iar afară se formase o coadă de 137 de persoane. Dacă n-ar fi elveţieni, poate ar deschide porţile olecuţă înainte de ora 19, dar aşa, poţi să te dai cu ceva de asfalt ca un copil căruia nu-i cumperi jucăria, dar când bate clopotul oraşului de 19:00 vine şi o apariţie scoasă din revistele de modă şi începe a ne numera ca la îmbarcarea în avion. Când s-au împlinit 42 de suflete, înmânuşata întinde braţul a la rien ne va plus şi comandă “asseyez vous!”. Nu te întreabă nimeni ce doreşti, cum te simţi, dacă asta este nevasta dumitale sau amanta. Se ştie pentru ce ai stat la coadă aşa că, asta-i porţia, ăsta-i vinul ! Cei dinăuntru nu plescăie, însă cei de afară, se uită prin vitrină, se clatină când pe un picior când pe celălalt şi ne întreabă prin semne “cum e?”. Gândul lor ascuns ar fi ca scaunele să fie pardosite cu pioneze şi să stai ca pe ghimpi. La un semn al înmânuşatei, chelneriţele invadează localul cu cealaltă jumătate fierbinte  a porţiei, ca să nu mânânci friptura rece şi cu cealaltă jumătate de vin rece, ca să nu-l bei cald. Meniul este fix, preţul este fix aşa că nu ai timp să te lălăi. Eşti invitat politicos să-ţi iei pălăria şi tălpăşiţa pentru ca alt grup de mâncători să savureze cele 25 de minute alocate. Eficienţă germană, precizie elveţiană, limbă franceză.

Băiatul prietenilor noştri a făcut facultatea aici, adică la Geneva, dar a avut şi un coleg, fiul unui şeic din Dubai. Fiul a avut o întâlnire cu patronul restaurantului pentru a-i cumpăra la franchise . N-a găsit înţelegere! Atunci, a mai venit cu cineva. “Era ta-su, mă! Îl ştii!”  Degeaba! Elveţianul a spus că vin oameni din toată lumea pentru acest faimos antricot de vită preparat după o reţetă secretă şi că ar vrea să devină o atracţie a Genevei, pe care să n-o arunce prin alte colţuri, oricât de bogate ar fi. Aici i-am dat dreptate şi m-am suit în Ferrari-ul meu şi am scos fum. Precis nu citise “Capitalul” de Marx care l-ar fi sfătuit să cedeze localul clasei muncitoare, iar plusvaloarea să şi-o bage undeva. Cum ar fi, la CEC.

A fost o prezentare de modă şi cu vânzare numai  articole “Victoria’s Secret”.  Eram încărcat cu sacoşe de tot felul, pline cu rochiţe, bluziţe, fiţe şi o curea pentru mine. La intrare, erau plasate nişte siluete decupate, prin care trebuiau să treacă toate invitatele la prezentare. Erau pe mărimi şi dacă nu se auzea beep-ul de atingere al siluetei, fetele erau îndrumate spre anumite coridoare de la A la F. Când vreuna nu reuşea să treacă nebeepuită prin nicio siluetă, fie ea şi F, atunci era îndreptată politicos spre un coridor mare cât un tunel de TGV. A fost şi cazul meu, numai că pe mine m-a luat un negru mare cât tunelul şi m-a rugat să-l urmez. I-am explicat că Ilinca mea este deja înăuntru şi numai eu decid ce dessouri îmi plac. A dat din cap, semn că pricepuse şi a început să mă controleze în sacoşe şi corporal. O teamă, ceva acolo, tot m-a cuprins, dar aveam piciorul la mine şi ştiam unde doare, în caz de ceva. M-a dus prin spate, chiar pe la vestiarul zânelor prezentatoare. S-a auzit un “Aaaa!” prelungit. Io cred că de la negru, pentru că de la mine n-aveau de ce a se speria, întrucât mă uitam aşa de frumos, topindu-mă ca o lumânare pe sobă, cu o Adriana Lima încă sfioasă în a-mi cere un autograf. În sală mai erau doar câţiva bărbaţi, probabil trecuţi prin siluete doar pentru că nu avuseseră sacoşe. Femeile se uitau la ceva,  bărbaţii la altceva. Podiumul era destul de înalt, dar contrar a ceea ce-aţi văzut pe YouTube, niciuna nu s-a împiedicat sau fâstâcit ca să-mi cadă în braţe. Am mai făcut rost de câteva sacoşe ca un pom lăudat ce eram.

Le-am probat pe toate acasă la hotel. Îi veneau perfect, cu excepţia curelei mele…

5 Responsesto “Geneva”

  1. Oachi says:

    Odlm, bine-ai revenit cu sarmantul stil clasic-amuzant, recunosc ca mi-era dor …
    Am savurat cea mai buna cafea azi, savoarea a venit cu buna-dispozitie de-aici 🙂 !

    Tuturor, o sambata minunaataaa !!!!
    Oachi´s last blog post ..INVITATIE LA TACEREIUBIREBUCURIE

  2. @Oachi- cam devreme pentru o sâmbătă nelucrătoare şi care trebuie dormită cu intensitate, dar eşti binevenită la orice oră cu buna dispoziţie afişată.

  3. CristinaC says:

    Am scris eu ceva dar nu stiu unde s-a dus….
    multumeam pentru filmul tau care m-a facut a visa…well… nu cred ca e ziua mea azi!

  4. carmen says:

    Bine ai revenit!
    Tuturor o sceneta faina…
    Jean Constantin – Cititorul de contor
    http://www.youtube.com/watch?v=i7RFeIYdb14

  5. Bine v-am găsit cuminţi şi în plin weekend. Lipseşte Odille azi.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: