search
top


Paris

Am văzut o zgardă cu Swarovski, superbă.

TGV-ul este ca Lapidu’: un tlen cale melge foalte lepede. El nu opreşte decât atunci când se termină linia şi parcurge cei 600 km în 3 ore. Ne-am urcat în gară la Geneva spre Paris şi odată cu noi, sărăcuţa de ea, s-a urcat şi o tânără care mi-a înmânat un formular al Asociaţiei Surdo-Muţilor Fără Frontiere şi Fără Vameşi (ASMFFFV) în care trebuia să-ţi treci numele, ultimul salariu, motto-ul care te călăuzeşte în viaţa asta de “Turkish delight”, precum şi procentul dispus să-l verşi. Am scos credit-card-ul şi i-am cerul POS-ul pentru validarea tranzacţiei. A urmat un recital declamativ ca în “Neamul Şoimăreştilor”, într-o modovenească limpede ca apa Ozanei (dacă n-o fi secat-o Setilă cât eram cu spatele!):

– Ti iei di breşinari cu mini, beeei?

Am auzit în elveţiană un “menteuse” spus cu atâta obidă, c-am avut aşa o milă de mine că-s român încât n-am scos o vorbuliţă pe tot traseul, de s-a creat o impresie generală în tot vagonul că suntem doi surdomuţi frumoşi în căutarea fericirii la Paris. Bine, înainte de urcarea în tren, trăgând agale valizele cu porţiuni întregi din magazinele Genevei, ne-am şoptit cuvintele de dragoste în doza necesară a ne ţine până la destinaţie, deşi câte o fondantă furată între vagoane era ca un accent aigu foarte de trebuinţă unui “e” franţuzit pentru a nu rămâne necitit.

Ilinca, aşa cum îmbufoiezi o pernă, mi-a frăgezit braţul drept, mi l-a cuprins cu ambele mâini şi şi-a sprijinit obrazul de cămaşa aia a mea cu picouri. O ştii! Am fost demn ca statuia lui Mihai de la Universitate, care a stat atâţia ani acolo şi acum şi-a găsit să-şi mâne calul prin te-miri-ce cotloane. N-am scos o mişcare, n-am făcut o vorbă! Preţuiesc prea mult somnul Ilincăi pentru a-l deranja cu gesturi necugetate cum ar fi întinsul după sticlă, sau chiar descotorosirea de miile de ace. S-a sculat când conducătorul de tren, într-o engleză de Gerard Depardieu părăsit o lună în “Arhlem”, a anunţat prin difuzor că urmează Parisul, atât de des invocat de rapsozii noştri :”Foaie verde, verde de Paris”. A făcut multe cute pe obraz, semn că fusesem o pernă destoinică şi se uita la mine de parcă aş fi fost continuarea visului ei, pe care mi l-a povestit la coborâre, sub imperiul fricii că ar recunoaşte cineva limba ca fiind aceeaşi cu cea a Directoarei Executive a ASMFFFV.

– Se făcea că tu locuiai într-un castel francez, deşi arhitectura era englezească, sobră, cu creneluri în turnuri şi Windows Vista la etajele inferioare. Nu erai tu regele, nu-ţi face iluzii! Regele era un bătrânel care-şi luase o tinerică drept ţiitoare şi se fălea cu ea prin tot palatul. Oamenii de prin ţinut îi spuneau “Târşa- Târşa”, iar  ţiitoarei “Poamă Bună”. Asta din  ranchiună, pentru că Târşa-Târşa se înverzea pe zi ce trece şi nicio teamă de dare de greş nu-l străbătea. Poamă Bună însă, se dădea în stambă ori de câte ori îi cerea câte o diademă, o broşă, o ceva de aur, toate aduse fraudulos din Levant prin închidere de ochi. Viaţa la palat, pentru curtenii de rând, era din ce în ce mai stresantă, visteria se golea prin dezmăţuri cu băi de şampănii, podoabe bătute bine cu pietre, deplasări numai la business class, trăsuri cu 7 cai, veşminte din cele mai fine mătăsuri de la Lafayette, proprietăţi imobiliare cu turnuleţe şi dacă mă laşi, îţi fac un break-down al întregii liste, că-l am aici în ziar. Vestea înrăutăţirii situaţiei economico-financiare zburase ca o sfoară prin ţară. Şi nu mai continui, pentru că, nu ştiu cum se brodeşte, dar mă podidesc amintirile despre ţărişoara mea. Eu mă nimerisem la palat dintr-o sete care mă chinuia cu câţiva kilometri înainte şi aş fi vrut să-l ocolesc auzind că birurile muşcaseră 25% din soldele body-guarzilor, dar destinul m-a împins spre tine care-mi văzuseşi setea de cunoaştere şi m-ai aşteptat la porţi cu-n ghiocel de seră şi-un pahar de borviz. Târşa-Târşa se cam uita la mine şi odată chiar mi-a făcut cu ochiul, dar eu eram până peste urechi cu tine aşa că m-am făcut că nu observ cum te uitai la educatoarea aia care stătea chiar vis-a-vis de noi în tren. Haide, c-am ajuns la hotel!

– Ilinca, fata mea, tu ai născocit toată povestea asta numai ca să-mi spui că m-am uitat pieziş? În primul rând, nu era educatoare, era asistentă universitară, n-ai văzut ce rame de ochelari avea? Şi nu arăta că şi-ar cheltui inteligenţa pe nişte puiuţi de oameni care încă-şi încalţă pantofii invers. Cred că ai o problemă cu cadrele din învăţământ şi acum îmi explic de ce ai vrut să ne schimbăm locurile, ca să am ca imagine însoţitoare hârca aia pomădată care mă sorbea din ochi.

– Târşa-Târşa ( aşa-mi spune ea mie când descind direct, fără ocolişuri, din visul ei) era mult prea frumoasă ca să nu-mi atragă până şi mie privirile şi dacă-ţi închipui că toate franţuzoaicele sunt aşa, aici, la Paris, să ştii că te înşeli! Alea sunt numai pe platourile de filmare, în studiourile fotografice şi le păzeşte cineva! Rareori vezi pe stradă aşa zâne. Sunt de regulă, între angajamente.

Era ca într-una din zilele acelea când intră la mine în birou, dă la o parte deodorantul de pe calorifer şi se lipeşte de elemenţi aşa cum face pisica gonită de zăpadă. O cunosc îndeajuns pe Ilinca încât să-mi dau seama că expunerea cu atâta patos a unei teorii, nu însemna decât faptul  că doreşte să am înrădăcinată convingerea că nimeni altul nu şi-ar avea locul lângă ea până la venerabila vârstă a lui Târşa-Târşa şi după…

27 Responsesto “Paris”

  1. Odille says:

    ODLM, de cind astept Povestile Parisului, cu o ceasca de cafea elegant pictata si cu un alt vasisor plin ochi cu scortisoara! 🙂
    Dar am avut timp sa citesc numai prima fraza si trebuie sa plec.

    Sper sa pot sa intru pe blog mai tirziu.

    Sunt curioasa….. 🙂

    Cristina C, sper ca esti bine si nu mai ai nicio durere de mina.

  2. @Odille- poveştile Parisului abia acum urmează…

  3. Odille says:

    ODLM, nu v-ati plimbat si voi cu un tren din acela “Choo-Choo Train”, care merge domol, se opreste in mijlocul cimpului si habar nu ai cit vei sta acolo? Pacat! 🙂

    Asteptam sosirea la hotel si plimbarile prin Paris.

    O amica, sa-i spunem Violeta, si cu sotul ei, au zburat Toronto-Paris, apoi au inchiriat o masina, urmind sa mearga in Romania la o nunta.
    Numai ca Violeta trebuia neaparat sa-si cumpere de la Paris, rochia pt nunta.

    Sotul, stiind ca ea poate sa stea zi lumina in magazin, i-a atras atentia ca daca ea nu iese din magaizn pina la o anumita ora, el pleaca spre Romania, fara ea.
    Victorita a intrat fie la Lafaette, fie la Le Printemps, si a uitat ca exista timp. Cind si-a adus aminte, era asa de tirziu incit a iesit prin usa de incendiu, dar cu o rochita. 🙂

  4. CrisitnaC says:

    Frumos mai povestesti omule!

    Odille, nu sunt OK. Dupa ce vad cei trei clienti pe care nu aveam cum sa ii aman ma duc la radiografie. Ma doare-n cot si promit sa nu mai foslosesc aceasta expresie in vecii vecilor amin.
    Am avut o noapte mult prea grea cu vise influentate puternic de Tylenol 3. Daca ieri nu stiam exact ce anume ma doare la bratul pe care am aterizat acum stiu.
    Probabil voi stii mai multe diseara dupa ce ma vede un medic.

  5. Odille says:

    Cristina C, imi pare rau de tot. Iti doresc sa fie bine. Sanatate!
    Sa ne spui cum esti.

    Si eu am programare intr-o ora. Nu sunt peachy deloc.

    Sper sa va vad mai tirziu.

  6. Crisss says:

    Frumoasa poveste , calda ,tandara , imi amintesti de cineva drag sufletului meu si abia astept sa pot rasfoi prin urmatoarele povesti ale Parisului ! 🙂

  7. wind says:

    salutare OLDM…do you rememeber me?…asa cum spuneam si pe blogul lui lotus, inainte de noapte buna fac un tur sa-mi incarc bateriile..:) cu povesti frumoase sa am vise pufoase ale unor bloggeri talentati

    mi-ai rascolit amintirile….din vremuri…vai demult apuse…1991 cand am vazut parisul si m-am plimbat cu TGV; tu ai har la povestit, eu citesc cu nesat si incerc sa-mi amintesc ce miros….avea oare aerul de paris, batut la pas de mine, prin metrou, pe strazi cu curajul si curiozitatea varstei….mi-e dor si nu am cum nici in vise sa revad parisul, dar voi citi povestile tale 🙂

  8. Odille says:

    ODLM, parca ai avea o colectie de fotografii, nostime, atragatoare, dragalase!

  9. Noapte bună. Am sărbătorit ziua unei prietene şi acolo s-a împărţit ţuică de Glasgow cu somnifer.
    Mă întristează durerea fizică a unora dintre voi şi vă doresc să vă reveniţi la normal.

  10. Odille says:

    ODLM, am aflat, vorbind cu un verisor din Romania, ca ati avut din nou furtuna de zapada. Se pare ca inaintea babelor, a trecut Mama lor pe la voi. 🙂 Imi pare rau.
    Sper sa fie ultima furtuna de zapada din an.

    S-a putea sa va ginditi cu nostalgie la timpul cind stringeam mii de frunze galbene in pungi de plastic.

    Noapte Buna si vise frumoase, nu de Glasgow, ci de Paris! 🙂

  11. Odille says:

    Wind, ma bucur sa fii cu noi. Tu esti de fapt o placuta briza.
    Si noi ne adunam aici la povesti frumoase si gingase.

  12. CristinaC says:

    Buna seara, noapte buna. Eu vin pe aici to la ore neconventionale blogului.
    REdiografia zice ca nu fractura ci “There is a large joint effusion.”
    Domna doctor a spus sa stau cu ghiata si cat mai nemiscata vreo doua trei zile… calmantele de durere imi dau tot felul de stari.
    Bine ca nu e incheietura mainii si mai pot sa scriu.

  13. wind says:

    CristinaC sanatate si rebdare (nu si tutun 🙂 )

  14. @Wind- Parisul este capitala mirosurilor. Chiar îţi doresc să stai la 5 stele, să te plimbi cu limuzina până la Louvre şi asta curând şi preţ de câteva săptămâni.

  15. @Criss- deocamdată poveştile au fost trăite şi încă sunt într-un melanj, dar le ordonez eu, nicio grijă!

  16. @Odille- aş vrea să vorbesc cu verişorul tău ca să sară peste subiectul vreme şi să nu te mai întristeze cu veşti despre vremurile româneşti. Frunzele sunt încă o pălărie sub zăpadă, chit că astă-toamnă am umplut o betonieră cu ele.

  17. Odille says:

    Buna Dimineata ODLM, Buna Dimineata Dragilor!

    ODLM, am vazut ca esti voios si te joci pe blogul vecin cu lopatele si galetuse, dis-de-dimineata. 🙂 Asta inseamna ca s-a terminat cu zapada.
    Ieri, chiar am vrut sa va felicit ca aveti niste temeperaturi normale si tirziu la voi, am vorbit cu varul meu si am aflat ca facuse citeva ture la dat zapada. Asta ne poate arata cit de inselatoare sunt vestile citite pe Internet.

  18. Odille says:

    Cristina C, ma bucur mult ca nu este fractura. Sa-ti treaca durerea repede.
    Si bine ca poti sa scrii! 🙂

    Mi-ai adus aminte de un banc vechi. Scuze daca-l stiti:

    Un tip cade, durere mare la un picior si se duce la medic.
    Medicul ii face o radiografie si-i spune diagnosticul:
    -You have fractured your leg.

    Pacientul, respira usurat si spune:
    Thanks God that I haven’t broken it! 🙂

  19. Odille says:

    Va doresc o zi buna de tot!

  20. Odille says:

    Oh! Si, draga @ODLM, te rog sa ne spui care este nota zilei de astazi, ca sa-mi acordez vocea. 🙂

  21. Odille says:

    ODLM, m-am uitat la buletinul meteo canadian si am inteles de ce iti inviti musafirii cu galetuse si lopatele. 🙂

    Inca aveti fulgi mari de zapada pe ecran pina Vineri si acum sunt – 2 cu – 7 factor vint.
    Sper sa primesti ajutoare, rapid. 🙂

    La noi apar – 7, la factor de vint nu m-am mai uitat ca sa nu ma intristez. In schimb, pt prima oara am vazut o luna pe ecran ca pe drapelul Turciei.
    Sper sa nu fie vreun semn din Nostradamus. 🙂

  22. nina dumitru says:

    Odille, cam devreme la voi. Iti urez sa ai o zi senina. A mea a inceput bine. Traiaesc niste povesti de nu ma vad. Dar tot ce e trait la maxim are si farmec, asa ca iau partea plina a paharului.
    Soare in inima sa aveti!
    nina dumitru´s last blog post ..O alegere corecta Ochii care rid

  23. @Odille- o să fiu şi mai voios dacă vă ştiu pe voi fără dureri. Am umblat la lopată astăzi. Aia mare…

  24. @Odille- nota zilei de azi este 10.

  25. Odille says:

    Nina, iti multumesc mult pt urari. Am mare nevoie de un cos intreg de urari bune, zilele astea.

    Draga Nina, am fost pe blogul tau si ti-am lasat un mesaj.
    Va doresc numai bine.

    Te imbratisez si va imbratisez pe toti.
    Acum trebuie sa o zbughesc din casa, altfel sunt certata. 🙂

  26. Crisss says:

    Important este faptul ca au fost traite , iar pentru restul ..nu e bai am rabdare pana cand le vei ordona!

  27. @Odille- uite un coş cu urări bune de la mine! Da’ din ăla mare, de rufe, şi unul mic stilizat, cu ghiocei.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: