search
top


Oiţa

Dacă te loveşte un Hummer, ori mori, ori râmăi prost. Pe Oiţa a lovit-o de două ori...

Am văzut-o. Există, nu numai la TV.  Este şuncoasă, tunsă scurt, c-o şapcă de turist cu cozoroc şi bocanci galbeni la extremitatea cealaltă.

Cineva a încercat odată să-i pună blugi unui hipopotam. N-a reuşit, dar nu a fost dezamăgit, pentru că prostia din capul lui l-a povăţuit că aşa e bine. Ea totuşi a reuşit. Pe propria persoană, pentru că şi proeminenţele se îmbracă, nu-i aşa?

Eram la o spălătorie la coadă. Ea, anti-femeia, adusese un cort la spălat. Ţinându-l sus, cu ambele mâini pentru a-l controla de pete, am constatat că avea craci. Erau ai ei.

-Mi-a zis al meu să mai dau jos din kile. Păi i-am dat un capac după ceafă cu Hummer-ul ăsta, că când vin, stă o oră închis în baie până mă domolesc.

A întors ochişorii ăia mici şi deştepţi spre audienţă ( noi, cei de la coadă)  şi a început să râdă. Tremura geaca, îi tremurau pomeţii în contratimp, îi tremurau bicepşii şi pectoralii, ne tremura podeaua. S-a potolit. N-am reţinut numele de familie, dar prenumele şi l-a spus tare mândră: Oiţa. A scos banii să plătească.

– Uşurel cu mama, să nu-mi iei toţi gologanii domnişorică că vreau să-mi iau şi mărţişor. Lu’ al meu nu-i dau io bani, iar lu’ colegii mei le e frică, că cică nu ajung la pieptul meu. Păi numa’ să-ndrăznească!

Şi-a scos geaca. Pe dedesubt avea o bluză care iniţial fusese pe gât, dar din cauza pieptului, părea cu decolteu. Bluza  scurtă, permitea indiscreţia diafană de a descoperi un buric cât Vezuviul văzut din avion. A dezvăluit şi braţele. Yeti, omul zăpezii, ridică stânci, un copac-doi, dar nu se compară cu ce dovadă de culturism avea Oiţa. Yeti dacă ar veni la Oiţa, tot în baie ar sta o oră, de frica Hummer-ului. Tot rotea ochii cerşind o urmă de zâmbet, o înclinaţie aprobatoare din cap, un gest suprem materializat într-o vorbă, chiar şi şoptită : ” ce femeie!”. Privirile noastre căutau puncte de reper aleatorii: un neon, un hidrant, anunţul cu “vă curăţăm în 24 h”. Triumfătoare, veselă că băgase spaima în noi, şi-a luat bonul şi a ieşit în frigul de afară, fără geaca pe care o lăsase pe tejghea. Ca o focă la Polul Sud. Anti-femeie cu buletin… Nimeni n-a îndrăznit s-o cheme. Spaima Hummer-ului în marşarier înteţea frica.

Doamne, dacă în turma Ta, mai ascunzi multe oiţe ca asta, lasă-mă rogu-Te să-mi fac eu altă turmă de mioare pentru tăpşanul vieţii ce mi-a mai rămas!

Temerea mea este că există mult mai mulţi anti-bărbaţi…

12 Responsesto “Oiţa”

  1. ema says:

    O fi Oița proastă de moare, dar pe ea sigur n-o lovește nimeni, nici măcar o dată d’apăi de două ori …
    O fi altă Oiță cea lovită de două ori sau cum ?
    Era ceață la spălătorie ?

  2. Pe Oiţa a lovit-o un Hummer adevărat. Este singura lovitură care a cutremurat-o niţel. De atunci, ea şi-a numit pumnul “Hummereluţu”.
    Cum să fie ceaţă la spălătorie? Eram la spălătorie de haine, nu de maşini…

  3. ema says:

    Abureală. Pardon, am vrut să spun abur… !
    Insistați că a fost singura lovitură. În deschidere declarați două.
    Nu v-aș dori de client.
    Complimentele mele de mod și de număr !

  4. tania says:

    Omuledelamunte, dar de ce ai trecut in spectrul asta? E lugubra oita, e, da, anti-femeie, e…..nu mai stiu ce e. De fapt, nu ar trebui sa fie deloc nimic. Privelistea unei astfel de fiinte incremeneste si sexul slab si frumos, darmite pe cel tare. 🙂 Nu vrei tu sa te intorci la mirificul prozaic cu si despre ilinca? Mie imi place ilinca. Ma jur! 🙂

  5. Ce pot face? Am întâlnit şi o astfel de arătare. Eram cu Ilinca. Am rugat-o să stea afară, deşi două gânduri contradictorii am avut: să o las înăuntru şi să fac comparatie între fineţea, feminitatea, adierea Ilincăi şi anti-femeia în starea ei crudă, abisală masă de carne a Oiţei dragi ăluia.
    Al doilea gând a fost s-o protejez pe Ilinca de a avea coşmaruri şi de a o trezi în mângâieri , de a-i şterge broboanele de pe frunte cu batista albă cu ghiocei. Sunt sadic, dar chiar mi-ar plăcea perspectiva asta.
    Am ales totuşi să o las afară şi doar să-i povestesc c-o undă de umor, să n-o sparii, că mă topeşte când zâmbeşte.

  6. Doamna avocat. Revoluţia a fost lovitura de graţie dată dictaturii. Ea nu a fost numai una. Au fost lovituri şi la Timişoara şi la Bucureşti şi la Cluj etc. Dar toate se numesc generic “lovitură”. Aşa este şi cu lovitura de Hummer dată Oiţei. Lovitura de Hummer a simţit-o şi a zgâlţâit-o pe Oiţa, deşi au fost două de fapt. Ei îi este frică de lovitura de Hummer.
    Vă rog să explicaţi sofismul acestei prelegeri, Instanţei şi să fiu achitat definitiv. Vă mulţumesc. Treceţi pe la casierie. V-am lăsat acolo un bănuţ fermecat cu care vă puteţi cumpăra vise frumoase, la o nevoie.

  7. ema says:

    N-aveți pentru ce. Nu pot face nimic pentru dvs.

  8. all blacks says:

    :)frumosi ochelari, cred ca iti mai lipseste o esarfa…

  9. Eu nu iau Rudotel. Cum spuneam, când voi ajunge mare am să mă devoalez.

  10. all blacks says:

    Pe cuvant?! 🙂

  11. Pe cuvânt, ce? Că nu iau Rudotel, sau că voi ajunge mare, sau că mă voi devoala?

  12. Simona says:

    Comentariul “Rad cu lacrimi!!!! Multumesc!”
    l-am scris accidental la postarea anterioara… Insa Oitei ii datorez rasul spasmatic…

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: