search
top


Zora

Viaţa trebuie înţeleasă privind înapoi, dar trăită numai privind înainte

– Dedea nu  prea le doarme pe la casa lui. Tanti Zacusca nu-l lasă să bea, şi el, de când mijeşte soarele, o ia fleandura prin cătun, că zice că s-a săturat de clanţa ei. Mai se abate pe la prânz să înfulece ceva zacuscă cu pâine caldă. Mie nu-mi place zacusca, dar când amuşinez pâinea caldă, tanti Zacusca mă ştie că nu mă pot da înapoi şi-mi taie un coltuc . Mi-l trimite ori prin Dedea Vania ori vine ea aici în vie. Ieri, când a trecut pe aici, s-a mirat că ce mare-i viţa anu’ ăsta şi că ce frunză imensă, “de parcă sunt chiloţii lu’ Adam”-aşa zicea. Are suflet bun. Ar da la tot satul dacă ar avea mai mulţi bani, da’ Dedea Vania nu munceşte, doar  dă pe gât  vodcă cât îi ziulica cu soare sau nori . Are el nişte neamuri care vin din Rusia, cică să dea lecţii unora care trebuie să fie zbiri cu ţăranii care nu vrea la colectivă. Ăştia îi aduc maşini cu sticle de vodcă şi mahoarcă. Ei l-au stricat, că dacă n-avea, cu ce să se mai facă pulbere?

-Tase, tu ţii mă la tanti Zacusca?

– Ţiu, cum să nu ţiu. Păi cine-i cumpără aţe colorate pentru ştergare şi costume populare? Ruşii aia vin şi pe aici prin Băniceşti şi pleacă urechea la ce spune lumea, văd ei cine-i mai al dracu’ şi-l iau la instructaj la oraş. Unu’ d’ăsta de aici din sat, Moarcăş a lu’ Frosa, a făcut instructaj la oraş şi după câteva luni, l-a ameninţat pe tata că-i ia el pâmântu’.

Dedea Vania a ridicat întâi o geană şi s-a sculat după un timp, în capul oaselor. Ne-a cerut nişte apă. Ne-a băut toată rezerva. Se înserase şi eu nu m-aş fi dus să iau apă de la cumpănă nici dacă mi-ai fi promis 10 la purtare. Fără o vorbă, Tănase a luat bidoncelele, le-a legat cureluşele şi, cu ele pe umăr, a pornit după apă. Cred că de aia avea el 10 la purtare.

-Hai să-ţi spun despre Zora- l-am auzit pe Dedea Vania spunându-mi de undeva din spatele meu- iţi spun şi ţie, pentru că Tănase cunoaşte deja povestea ei. Cu mult înainte de a pica io în satul ăsta, spune lumea că trăia o fată cu păr bălai pe nume Zora. Io nu ştiu ce păr îi ăla bălai că io, de când sunt în satul ăsta, n-am văzut decât stăncuţe la păr.

– Dedea, hai să-ţi arăt şi eu o poză!

Poza Ilincăi o purtam cu mine în carnetul de note. Să vadă şi ea, în orice moment, cu ce eminenţă se drăgostea. I-am întins-o lui Dedea Vania.

– Oo, măi băiete, păi sparge gura târgului fata asta!  Io n-am cunoscut-o pe Zora, zice lumea c-a fost frumoasă, da’ io nu cred c-o întrecea pe asta… Cine-i făptura asta vecină cu perfecţiunea? Trăieşte? Are glezna fină, nu-i aşa? Nu-mi spune, că ştiu asta! Noi în armată, am învăţat să citim omu’ fie şi numai după o fotografie bust. Ne dădea întâi o fotografie bust a unui necunoscut, noi scriam ce scriam ore întregi cam ce ne închipuiam noi şi apoi intra persoana. Instructorul făcea comparaţie şi cine o potrivea din prima, pleca la dormitor, iar ceilalţi rămâneau pironiţi în sală până ghiceau trăsăturile fizice şi morale ale subiectului test. Numai aşa deveneai samaliot de elită, dacă nu, cărai conserve, bandaje, mahoarcă în spatele frontului cu avioane cu burta mare, de marfă. Te-am băgat în nori?

– Nu, Dede Vania! Continuă! Visam şi eu la Ilinca mea. Chiar crezi că este mai frumoasă decât Zora aia de care spui matale?

-Nu sunt sigur, ţi-am spus, dar după poză, eu nu-mi amintesc să fi întâlnit făptură mai minunată. Avem şi noi în Rusia fetişoare cu pomeţi aşa, sau cu ochi aşa, sau cu gură aşa, dar nu toate la un loc, mă băiete! Marusia mea era cam babaroasă ea pe ici pe colo, da la faţă era măr pârguit. Muşcam fructul ăsta biblic de câte ori ne vedeam în ţara neutră. Păi Ilinca asta a ta, nu se compară măi… păi tu nu vezi…ochi albaştri,  gură desenată, năsucul ăla cât să respire… O adiere. Dorită ca o zmeură care trebuie să stai lângă ea până soarele te lasă s-o iei în ierbarul sufletului.

-Dedea Vania, las-o Dumnezeului de treabă, că acum îmi iau traista şi vă las şi pe matale şi pe Tănase şi mă duc pe jos până la Ilinca mea!

– Pentru asemenea făptură, io nici nu m-aş mai gândi…

Oare vorbea vodca din el, sau îmi ghicise atât de bine gândurile? Păi altfel ar fi ajuns el pilot de elită dacă nu citea “subiectul” din prima?

VA URMA

One Responseto “Zora”

  1. albinuta says:

    Sa inteleg ca “no news,good news”?!
    Hello!!!

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: