search
top


45 grade N-E

Greşelile băieţilor se numesc experienţă

În vacanţa de vară, după ce  faci o prostioară, trebuie s-o  compensezi c-o faptă bună, ca de exemplu, să nu mai cumperi carbid pentru explozii. Cum nu făcusem încă prostioara, am adunat gaşca şi am profitat de prezenţa unei echipe de muncitori care sudau cu flacără acetilenică şi i-am îmbunat cu ce lichide am avut fiecare prin casă. Douglas a adus ceai pentru că maică-sa nu bea, iar pe taică-su îl durea spatele şi-şi facuse un ceai de spate. Am primit în schimb, bucăţi întregi de carbid pe care le-am spart şi le-am împărţit ca între fraţi şi surori.

Daca te interesează, procesul decurge astfel:

Ingrediente.Una bucată cutie conserve fasole lungă 500 gr, una bucată lopăţică de jucat în nisip, una bucată sticlă apă cu apă, una bucăţică carbid 10 gr, un maidan, inconştienţă 20 kg şi cam tot atât noroc, un prăfai de ţăcăneală şi, în fine, entuziasm cât  cuprinde.

Procedură. Se practică o gaură cu un cui în fundul cutiei de conserve, după ce în prelabil ai golit cutia intr-o cratiţă acasă, în prezenţa uimită a mamei. Pentru un spor de credibilitate, este de preferat să organizezi astfel de donaţii surpriză, în preajma unor evenimente care presupun cadouri: 1 Martie, 8 martie, 15 septembrie începerea şcolii, 14 decembrie ziua mea, 25 Decembrie ziua Lui.  Cu săpăliga din dotare se face o gropiţă exact pe dimensiunile conservei, se toarnă apă, se aruncă bucata de carbid în compoziţie, se astupă cu cutia şi se lasă la foc mic cca 20 sec. Cu ingredientele rămase, le iei binişor şi le pui pe tine, apoi apropii timid un băţ, cu un ziar arzând, de orificiul găurii, care este.

Se formează o pungă de gaz, ca la una Tanţa, de la Mamae de la bloc, care Tanţă s-a trezit în stradă cu butelia în braţă. Cutia sare drept în sus şi nămolul drept în toate părţile, de ziceai că am avut bilete la Techirghiol, prin Casa de Pensii. Fiecare avea perimetrul lui şi gaura lui, bine delimitate. Exact ca-n viaţă…

La bucuria noastră participa fericit şi Jambon al meu, care boteza fiecare cutie în parte, înaintea exploziei. Douglas şi-a săpat gropiţa pe o moviliţă, dar nu în vârf, ci pe lateral, că aşa i-a venit lui mai la îndemână. Pentru uimirea asistenţei, adăugam sineală, ceea ce făcea ca gazul care ieşea prin orificiu să fie violet-albăstrui, dând locului şi o notă de sărbătoare şi misticism, cu 10 cutii fumegânde, violet. Toate cutiile erau detonate la comandă şi o porneau în sus, cu excepţia cutiei lui Douglas, care a zbughit-o la 45 grade N-E, exact pe coordonatele frunţii lui Douglas. Fundul cutiei, inclusiv orificiul, i s-au imprimat fidel pe frunte, proces însoţit şi de un ţipăt, care am presupus că venea de sub masca de sânge şi nămol a lui Douglas.

Imediat după aceea, singura noastră asistenţă a fost: Salvarea,părinţii, doi poliţişti, dirigintele, cameramani cu fătuci cu microfon, curioşi.

Gaşca a avut spirit de partizan întrânsa. De unde avem carbidul.L-am găsit. De unde avem cutiile. Le-am găsit. De unde am avut ideea. Am găsit-o. Eram minori şi solidari. Nici echipa de muncitori care era mai încolo în stradă n-a scos o vorbă, pentru că nu făceau decât “hâc” de la lichide. Părinţii au fost amendaţi pentru disturbarea liniştii publice. Am auzit că pe la unele case s-a lăsat cu şuturi pentru fiecare leu de amenda. Se număra leul din puşculiţa spartă, se dădea şutul sau echivalentul în palme. La cursul zilei…

Eu fiind capul răutăţii, n-am suportat niciun fel de consecinţă. Exact ca în viaţă…

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: