search
top


Ştafeta 5

Căzut în nas după ea...

14) Explicaţi fenomenul “tună şi fulgeră”

Să nu vă aşteptaţi că o va face Fulgerică-Copilul-de-Cupru! În tabăra aia a lui din carton gudronat şi pereţi din lădiţe de fructe, doar învaţă să cânte. Strada are nevoie de el, de trombonul lui. Trupa trebuie completată. Trombonistul Spiridulă a fost prins când a furat un halat de baie pentru nevastă-sa. Bătea femeia drumul de la butoiul cu apă până la vilă, îmbrăcată numa’ în şlapi şi cu oleacă de deodorant din coajă de pepene. Bărbaţii erau toţi la muncă, doar câteva femei mai bântuiau pe acolo mai cu mâncarea, mai cu caftangitul copiilor, mai cu adunatul florilor din cimitirul din apropiere, mai cu nişte afaceri furex online din care te îmbogăţeşti peste noapte doar mergând cu autobuzul. Într-o zi, Muştiuc nu s-a simţit bine şi a rămas în tabără. Pofta de o cafea l-a făcut să scoată capul taman când se întorcea Stamina de la butoi. Aşa goală cum era, părea mult mai bine formată decât încotoşmănată cu fustele alea în trei straturi. A urmărit-o până la locuinţa ei. Copiii au crezut că a început joaca de-a hoţii şi les jandarmes, numa’ ăla mare de 12 ani, care era deja însurat, a înţeles ce se petrece. I-a spus lu’ ta-so. A ieşit o mardeală ca între trimişii noştri speciali în Franţa şi care ne reprezintă la semafor.

Spiridulă a fost dus la Poliţie. De mare ajutor a fost un ghid de conversaţie rromani-francez care conţinea toţi termenii tehnici folosiţi în dialogul poliţie-etnie cu privire la activitatea specifică desfăşurată zi şi noapte de ultimii. S-a adăugat şi talentul lui Spiridulă care a mimat de la fuga în pielea goală a Staminei şi până la intrarea nelegitimă în posesie a halatului de frotir. Înduioşaţi, poliţiştii l-au trimis după gratii.

Dar eu vroiam să vă povestesc despre un şef care tună şi fulgeră. Tunică şi Fulgerică, aşa i se spune. Originile sale erau ruse, sau aşa părea. Neînduplecat la sarcini. Trebuie să-ţi iasă o recoltă de dovleci de supă chiar dacă seminţele sunt prăjite şi de provenienţă din floarea soarelui. Una din sarcinile lui predilecte este să-i spui cine pune osul la treabă şi cine nu. Misiune imposibilă, pentru că toată lumea stă pe Facebook şi dacă-i întrebi, spun că au găsit furnizori de mufe catodice cu pierderi anodine de natură a eficientiza munca în echipă. Poţi să te pui în uşă ca purceaua în faţa năvalnicului progres care-ţi desenează pe harta firmei noi segmente de piaţă smulse concurenţei? Păi poţi! Le faci track back pe serverul firmei şi le iei mobilul de serviciu pentru o lună.

Tunică are un cap cât un geam de duş. Unghiurile de 90 de grade ale fălcilor îi dau un aer de zimbru. Rumegă încontinuu. Chiar şi frazele. Pata neagră îi este lui o rusoaică. O supune la la cele mai migăloase şi mărunte trebi, iar ca musacaua să iasă rumenită, o fierbe şi cu lucrări mari, de anvergură, cu bătaie de perspectivă, ehei, mâncatul ăsta nu-i aşa de simplu cum crede lumea! De la ea ştiu ce face Tunică. O ascult pentru că are dever verbal ca o puşcă care trage după colţ: nu vezi nimic şi trebuie să slobozeşti multe gloanţe ca să fii sigur că ai nimerit ţinta. Şi a nimerit-o! Îl face pe Tunică cu ou şi cu muştar de Dijon. Îşi subliniază disconfortul de a-l privi în ochi, cu gesturi rapide din mâini, gesturi care sugerează “du-te mă frate cu frecuşurile tale diurne!”. Se uită în ochii mei -şi-mi cere consimţământul parcă- dacă să-l ignore sau să-l înfrunte cu privirea ei care îngheaţă orice gest de a-i mângâia obrazul când atmosfera este cu atomi războinici. A trebuit să-mi explice de câteva ori ce a bulversat-o azi la Tunică. Credeam că am văzut cele mai fine încheieturi ale mâinii. Pe cele din filme le ignorăm. Vorbesc de cele măsurabile, palpabile cu un posibil grad de risc “stai cuminţel şi deocamdată nu mă atinge!”. Mărturisesc că rusoaica m-a dat gata. Are încheietura mâinii de o fineţe vecină cu sublimul, iar minunea continuă cu nişte degete subţiri şi lungi născute pentru clape şi căuşul palmei mele. Foloseşte expresii specifice sudului ţării şi nu vrea să-mi spună unde a copilărit. Părul şaten, ondulat, se teme de fruntea înaltă şi-i face loc în toată sclipirea.

Nu vreau să dezvălui ce culoare au ochii, pentru că s-ar putea să citească şi n-aş vrea să ştie cât mă răscoleşte când îmi dă câte o replică şi nu aşteaptă reacţia acesteia asupra mea. Trece natural la un alt subiect cu viteza unei comete al cărei nucleu încă nu te-a zdrobit, dar mici fragmente de rocă cosmică, cu minerale şi pomezi încă necunoscute mie, sapă metodic pentru a-i ura bun venit nucleului în toată fierbinţeala lui.

Nu ştiu cum o cheamă, nu ştiu unde lucrează, nici nu ştiu dacă-i pământeană. Mi s-a întărit un postulat: ruşii sunt răi, iar rusoaicele sunt bune. Ne întâlnim câteodată şi nu ne recunoaştem. Povestea o luăm de la început. Zglobie atmosfera şi mult râset, dar când devenim serioşi, trebuie să strângem fularul şi să rămânem înţepeniţi în proiect, ca două planete cu aceeaşi forţă de atracţie gravitaţională şi la care, niciuna n-o dovedeşte pe cealaltă. Sunt altele forţele care veghează alinierea planetelor la conduita civică din neantul cu şosele trasate de rigori comportamentale.

N-am mai simţit un asemenea fior, de mult…

 

6 Responsesto “Ştafeta 5”

  1. lotusull says:

    ODLM,

    bunicii mei paterni au fost din Basarabia. Imi amintesc despre bunica mea ca oamenii mai spuneau despre ea ca e rusoaica din aia apriga si tare iubareata 🙂
    Cum ea a plecat demult de aici de pe pamant, ma gandesc ca nu la ea ai facut referire 🙂
    Tare as vrea sa deslusesc si eu fortele acelea care vegheaza alinierea plantelor cuiva cu ale altcuiva 🙂
    Dincolo de fascinatia mea ptr tunete si fulgere, n-am ce sa mai zic. De tunat nu tun, de fulgerat nici atat, asa ca… 🙂
    lotusull´s last blog post ..Return To Innocence

  2. @Lotusull- Cred că tare ai fi vrut şi tu să fii aprigă, dar nu ţi-a ieşit. Eşti din contră 🙂
    Şi socotesc că ai vrut să scrii “alinierea planetelor” pentru că plantele le aliniază grădinarul. Tuberozele pe un răzor, nu-mă-uita pe un răzor şi în mijloc eu, gura-leului, adevăr grăieşte.
    Spune-mi şi corectez! Eu tun, tutun, el tunul 😉

  3. Tecoma says:

    ODLM, eu cred ca si rusoaicelor le plac mult montaniarzii, ca altfel n-ar sta cu ei la discutii fulgeratoare despre sarcini grele sau sefi “zimbrieni”. Cine stie cat o fi asteptat rusoaica ta un om de la munte intelegator si bun ascultator ca tine? Ea stie macar cum scrii? Ca daca ar vedea si asta, ar lasa Rusia toata pentru Bucuresti :))).

  4. lotusull says:

    Ai ODLM, bine ca nu mi-a iesit te miri ce bazaconie, plante suna rezonabil, chiar daca era vorba de planete 🙂
    Habar n-am daca as fi vrut sa fiu apriga, oricum nu mai conteaza ca e cam musai sa defilez cu ceea ce am 🙂
    lotusull´s last blog post ..Return To Innocence

  5. @Lotusull- tu ţii bazaconiile în lanţ. Ţie n-au cum să-ţi scape decât vorbe bune 🙂

  6. @Tecoma- rusoaica mea ştie cum scriu, ştie cum vorbesc, ştie cum stau ca un koala hrănindu-mă cu doar privirea ei. Îşi ridică braţele, îşi prinde părul şi mă aşteaptă s-o cuprind. Perfectul ei este simplu. E perfect 😉

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: