search
top


Kapron

Lacrima şi graţia sunt de genul feminin şi nu fac parte din arsenalul bărbatului

Era o expoziţie de flori în parcul din celălalt capăt al oraşului. Am convenit din priviri să las maşina acasă şi să luam bicicletele. Ilinca mergea în faţă şi eu îi urmăream mişcările ritmice ale picioarelor, în balerinii ăia roz pe care şi-i luase să se asorteze cu telefonul. De nicăieri, a apărut o maşină decapotabilă cu doi băieţi crescuţi proşti încă de mici. Mergeau încet pe lângă Ilinca şi cel din dreapta a întins mâna. Eu cu Ilinca avem telefon din ăla cu 80.000 de minute free/lună. Avem căşti şi dacă suntem la o distanţă mai mare de 3 m, ni le punem pe cap. Imi place s-o aud şi cum respiră.

Acelaşi era cazul şi acum, în trafic, cu cei doi pierde-timp, din maşină. I-am şoptit Ilincăi să rămână câţiva metri în urmă, apoi am cuplat-o într-a şasea şi am trecut cu bicicleta  şuierând prin mână-ntinsă. Tocmai vorbea cu celălalt momârlan de la volan şi probabil că a a avut senzaţia că un stâlp a mers mai repede decât ei. La mintea lor, te aştepţi să cadă Luna mai jos. Nu mi-am cerut scuze pentru că viteza era prea mare şi oricum, presupun că nu m-ar fi auzit, din moment ce s-a chircit cu mâna între picioare. Au trecut totuşi pe lângă mine, dar s-au speriat când m-au văzut că eu faceam “ninooo, ninooo” şi mă feream de muşte.

Ilinca râdea în spate. Ăsta era scopul vieţii mele!

– De ce ţi-ai luat shortul ăsta roz şi maieu decoltat roz? Nu vezi că atragi trântorii, aşa cum m-ai atras şi pe mine?

– Cutter, (aşa-mi spunea ea mie când eram tăios), eu zic să ne întoarcem şi să pun rochiţa aia lungă pe care am avut-o la balul de absolvire.

Este pentru prima oară când o auzi pe Ilinca vorbind pe acest blog. Avea şi dreptate. Cine a văzut o floare cu glugă, pusă la ofilit? Eu îi alesesem costumul de mers cu bicicleta.Avea picioare lungi? Avea!  A probat odată nişte ciorapi kapron cu dungă. Ştii cum stă dunga pe ea? Cu mici ajustări prin mângâieri, pe care eram afemeiat să le execut pe piciorul ei şi cu jartierele aşezate sus, unde este pielea femeii iubite mai fină, dunga spuneam, marchează un picior simetric echilibrat, de o parte şi de alta a ei. Şi dacă rochia era, conform instrucţiunilor lăsate de mine, 80 cm de la gleznă, atunci, într-un gest suprem, tocul nu avea ca sarcină decât să marcheze perfecţiunea.

In parc, toată lumea era motorizată. Role, skateboard, trotinete, biciclete, maşinuţe. Plimbăreţi erau bătrânii, mamele care împingeau la cărucioare şi un Johnny Walker care tocmai făcea un popas în învârteala sa, chiar lângă banca noastră. Şi-a luat politicos la revedere şi cu sticla sus în mână a pornit la cucerierea unei noi redute. Inspirat de gest, am scos şi eu  sticluţa cu spirt şi am turnat pe locul unde se sprijinise mâna lui Johnny, ameniţător de aproape de spaţiul în care eu o consideram apărată pe Ilinca. Un domn de vis-a- vis, care tocmai intrase de câteva zile în toamna vieţii, citea “Capitalul” de Marx. S-a uitat curios la etui-ul de piele, făcut pe comandă, pentru sticluţa de spirt. Nu mai văzuse aşa ceva, dar nici Ilincă de asemenea calibru.

Expoziţia era întinsă  cam pe jumătate cât via unchiului Mişu. Am avut răbdarea să miros fiecare fir expus. Voiam să găsesc mirosul cel mai apropiat de cel de lângă urechea Ilincăi, imediat sub păr. Ea statea deoparte, sprijinită de un copac, zâmbea şi mă întreba din priviri ce fac. Mă uitam la ea şi următorul buchet de flori pălea. Era ca şi cum te uiţi o fărâmă de timp la soare şi apoi nu mai vezi nimic preţ de secunde.

– Haide Pixel,( aşa-mi spunea ea mie când, uitându-mă la ea, vedeam celule de aer colorate, defilându-mi prin faţa ochilor, într-o mişcare browniană) lasă-le, că-ţi arat acasă cum miros!

I-am cumpărat totuşi, un buchet de tuberoze, orhidee, lăcrămioare, ghiocei, caprifoi, salcâm, tei, trandafir roşu, în încercarea disperată de a-i dovedi că aşa miroase. N-am convins-o şi nici eu nu eram prea entuziasmat. Mai lipseau toate florile care miros frumos.

Acasă, după duş, m-a îmbătat mirosul dragostei. Ciudat! Lăsasem florile pe terasă…

5 Responsesto “Kapron”

  1. calina says:

    Cutter, iti port o mare de grija, stii tu de ce.

  2. Uite că nu ştiu!

  3. ovidius says:

    citesc si nu ma pot satura, imi vine sa iau backgroundul si sa il mananc in speranta ca voi simti macar 2% din ce ai simtit si trait tu in acea zi. sunt gelos, Ilinca mea e departe 🙁 poate ca nu ma cunoaste inca. numai bine

  4. Ce te opreşte să mergi în parc, în fiecare zi, cu o altă Ilincă? Sunt convins că te vei opri la ea. Ilinca hărăzită ţie.

  5. ovidius says:

    aici nu am nici o scuza :”>

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: