search
top


Zâmbet

Treci de tărâmul norilor dacă poţi, iar trofeul va fi splendoarea Andreei Marin

Începe-i dimineaţa cu un zâmbet şi ai linişte toată ziua. Nu va suna să te roage să-i iei aspirină de la farmacia de sub biroul tău şi nici nu-ţi va spune să-i laşi maşina pentru că are de dus la croitoreasa de sub biroul ei. Dacă totuşi îţi dă telefon noaptea- ceea ce-i foarte probabil, dat fiind faptul că zâmbetul are efect tranchilizant doar până seara- lasă telefonul să sune şi în tot acest timp, roagă-l pe barman în genunchi, sub tejgheaua de bar, să-ţi ofere pentru câteva clipe vitale biroul său, singura oază de linişte din tot localul. Nu-i forma numărul până nu arborezi zâmbetul despre care-ţi povesteam de dimineaţă. Intuiţia femeii este cântecul pe care-l fredonează invariabil când se spală pe dinţi într-o duminică dimineaţă, după ce a dormit până mai târziu decât de obicei. Te simte imediat dacă ai ieşit pe culoar din mijlocul unei şedinţe de brainstorming nocturn, spre deosebire de ieşirea intempestivă dintr-o hărmălaie al cărei ecou este păstrat, înadins parcă, de compania de telefonie.

Nu fi posac, nu fi protocolar! Încearcă să-i stârneşti imaginaţia ducând-o dincolo, peste două galaxii de la a noastră în sus, pe tărâmul unde iau naştere visele: cele colorate aici, în prim plan, iar cele alb-negru, chiar pe graniţa cu Michiduţă. Pe birou o să îţi sară în ochi o fotografie a familiei barmanului. Gândeşte, în timp ce vorbeşti, că şi tu ai putea avea una la fel dacă n-ai hălădui noaptea prin baruri. Asta-ţi va aduce din nou zâmbetul pe figură. Nu cotroboi absent prin sertare ca o soţie care vine la bărbatul său la birou după mult timp şi, cu ochii pe statueta lui Cupidon, dă peste poza uneia născută acum vreo 18 ani. Orice barman are o amantă, altfel n-ar mânui cu atâta dexteritate sticlele aşa cum învârte recent părăsitele care-şi sting focul cu apă de foc. Ai mai obţinut un răgaz mic. O duşcă, sărută şi tu frugal o recent părăsită şi cheamă taxiul!

Dacă te aşteaptă cu lumânărelele stinse pe faţa de masă de la maică-ta, însemnează că jalea-i cât blocul. Tot ea începe conversaţia: “Cum este să vii troznit acasă, la această oră? Nu ai remuşcări, complexe de inferioritate? Zi-i măi! Mai ales că nici nu eşti un Adonis, ba chiar ai trăsături ce luate împreună, dau un tot comun, purtabil şi atât, fără a-i sări în ochi decât unei naive ca mine.”

În stadiul ăsta nu spune încă nimic! Du privirea ţintă înspre găurile din faţa de masă şi caută mental o scuză bună pentru mămica: “mămicuţă, noi cinam pe balconul nostru închis, ne sorbeam din ochi, atmosfera era fierbinte, iar când am deschis un ochi de geam, o pală de vânt de la un autobuz ne-a dărâmat toate lumânărelele”. Fii ca un păpuşel înconjurat de soldăţei de plumb, dar cu un zâmbet nevinovat, descurajant, ca şi cum n-ai intui că plumbul este nociv pentru păpuşoi şi nu mă refer la pănuşi, ci la rezultatul depănuşării.

Puţin înmuiată de tăcerea ta, va continua: ” totuşi, am mai văzut bărbaţi foarte puţin chipoşi care au stârnit furori: Charles Bronson, Pierre Richard, Jean-Paul Belmondo, aşa că n-aş putea spune că tu ai fi mai urât decât ei cu mult”. Tocmai ce dai să te ridici şi să te duci la culcare pe vestita canapea după o asemenea etichetare în categoria inarătoşilor. Totuşi, mai vine cu o adăugire pe care, în sfârşit, o percepi ca pe un compliment destul de trunchiat dat fiind vorbele de mai sus: ” Niciodată n-aş fi vrut să am în casă o frumushaţă de bărbat la care să mă uit ca la un bibelou şi să fie perceput la fel de către orice fată mai frumoasă decât mine, deşi mă îndoiesc c-ar exista. Cu siguranţă că frumuseţea lui ar fi trecătoare. La alta. Ce, să-mi doresc să-l admir în maiou, când, spre deosebire de tine, atunci de treci pe lângă mine pregătit pentru plajă în curtea blocului, să nu sesizez dacă ai fost tu sau câinele? Mai bine e să fii pitic printre pitici, să ţii profilul jos, vorba englezului. Lasă, că ne-om descurca noi şi cu tine aşa…”

Vezi dacă ţi-ai înfrânat primul impuls de a deschide gura? Acum urmează o pernă în cap din joacă, un îndemn de a face un duş şi de a împărţi aceeaşi plapumă până mâine seară, când ai să vii glonţ acasă şi, în traiectoria ta balistică, vei lua deopotrivă aspirină şi flori ţinute la spate cu coada în jos şi care să ţi se iţească de după umeri, mărturie fiindu-ţi oglinda zâmbetului ei iertător, fermecător.

Să nu uiţi ca mâine să te învoieşti mai devreme şi să faci o ciorbă de zarzavat cu cele trebuincioase, pregătite dinainte de ea şi care stau cubuleţe în frigider: ardei, ţelină, păstârnac, morcovi, cherry, leuştean. Un asemenea gest îţi va aloca o săptâmână de învoire până la miezul nopţii, cu condiţia iniţierii unor apeluri telefonice din oră în oră, pentru confirmarea statusului de eliberare condiţionată după plata unei cauţiuni echivalentul a două rochiţe de la Guy Laroche.

 

 

 

13 Responsesto “Zâmbet”

  1. Odille says:

    ODLM, ceea ce nu inteleg barbatii este faptul ca 100 de rochite Guy Laroche pot sa aduca niste zimbete, dar nu vor sterge nimic negativ din memorie. 🙂

  2. @Odille- 100 de rochiţe pentru o noapte cu ţuică de Glasgow? Scump dom’le, scump! Dincolo era mai ieftin…
    http://www.youtube.com/watch?v=lOeu9t7utCE

  3. Odille says:

    ODLM, ce halate lux sunt in acest clip!
    In Canada, daca iti faci un X-Ray primesti o jumatate de halat si acela din hirtie. Dar primesti un cordon chic, o panglicuta din plastic alb. 🙂

  4. oachi says:

    Noaptea tarziu suna telefonul. Sotia ridica receptorul:
    – Scumpo, sunt eu. Vin acasa. Nu am intarziat prea mult, nu?
    – Nu, scumpule.
    – Dar, pot sa vin cu 7-8 prieteni?
    – Desigur, scumpule.
    – Mai stam, mai vorbim…
    – Da, scumpule; va pregatesc rapid niste sandwichuri, o gustare, ceva…
    Barbatul tace, apoi spune:
    – Ma scuzati, cred ca, am gresit numarul…
    oachi´s last blog post ..SĂ NU DESCHIDEM UȘA

  5. Odille says:

    Oachi, foarte dragut! 🙂
    Offf… tare avem nevoie de glume. In Toronto este frig, ploua marunt si rece si nu este nicio raza de soare.

    ODLM, cred ca dupa postarea numarului de telefon, Ilinca va prelua telefonul tau pt urmatoarele citeva saptamini.
    Tu vei avea voie numai la telefon din acela din cutii de conserve goale legate cu sfoara. 🙂

  6. Odille says:

    Sau acces la un telefonas din plastic bleu, la care sa poti sa invirti cadranul cu numere, dar sa sune tot la tine. Vai ce-mi place ideea aceasta! 🙂

    (Cred ca este o idee grozava de cadou pt soti, logodnici) 🙂

  7. @Oachi- cum pot doi soţi să nu-şi recunoască vocea? Acasă vorbesc prin semne?
    El stătea acasă, în faţa TV-ului cu încă 7-8 prieteni. Îi spune soţiei:
    – Scumpo, fă şi tu nişte sandvişuri la băieţi. Pune şi puţină brânzică şi şunculiţă, haide că ştiu că te pricepi! Şi haide repede că începe…
    – Scumpo, aduci tu la băieţi şi căte o bere, haide că începe!
    – Scumpo, uite ia de aici nişte bani şi du-te şi cumpără-ne şi nişte ţigări, haide că începe!
    – ‘r-aţi-ai dracu’ de trântori!. Ia mai duceţi-vă şi voi şi vă luaţi singuri!
    – Băi băieţi, v-am zis eu că începe!?
    SmileyCentral.com

  8. @Odille- am scos cartela din telefonul meu şi am introdus-o într-un telefon roz, numai pe vibrate. De la 21:13 vibrează ca nebunul şi l-am ascuns sub o pernă. Mă distrez văzând cum ţopăie perna încontinuu.
    SmileyCentral.com

  9. Odille says:

    ODLM,

    “Băi băieţi, v-am zis eu că începe!?”

    Se poate si alfel. La prima cerere a sotului, iubitoarea sotie sa-i spuna:

    – Iubitule, tu faci totul cel mai bine! Te rog sa-mi prepari si mie un sandwich cu pasta de almonds pe un toast de piine din orez alb, si cu putin gem de caise, cum numai tu stii, dragule! 🙂

  10. @Odille- câte soţii stau la meci cu bărbaţii, savurând un sandwich cu pastă de migdale făcute de ele pentru că ei nu se pot desprinde de fază?
    SmileyCentral.com

  11. Odille says:

    ODLM, care meci? 🙂 M-am gindit la joc de poker, bridge, dar nu la meci.

    Sau la parada modei la TV! 🙂

    Nu stiu daca a fost la voi la stiri? Dar cu citeva luni in urma, o americana un pic peste 90 de ani, foarte bogata si prezenta la toate evenimentele mondene din NY, si-a luat zborul spre o alta lume, direct dintr-un scaun din rindul I la o parada a modei.

    M-am gindit atunci ce placut fel de a parasi lumea aceasta.
    Scuze daca este un pic lugubru, dar mie mi s-a parut placut. 🙂

  12. CristinaC says:

    Buna dimineata.
    Ce scenarii faceti voi pe aici…
    Omule, eu n-m sunat sa stii!
    Ne auzim mai tarziu…trebuie sa ma culc putin caci maine e o noua zi si cred ca ma paste o reclamatie de la clientul care aproape m-a facut sa “zbor”azi….. Va tin la curent…nici asta nu prea pot ca n-am fereastra…

  13. Nami says:

    Tu inveti lumea la rau si la bine. Ar trebui sa te faci psiholog de relatii, daca nu esti deja. 🙂
    Nami´s last blog post ..Imi plac…

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: