May 5, 2012
Mamma Mia
Fii serios, nu se poate!
Ca fostă verişoară, cu mine, Mia a fost într-o relaţie de convieţuire reciproc avantajoasă, aşa cum erau ţările socialiste şi prietene. Eu îi furam ei o sărutare, ea îmi dădea inima pentru cele câteva ore petrecute împreună. Deşi era minoră, cu un an sub majoră, Mia arăta deja că va împlini pe 22 ale lunii cei 18 ani râvniţi de ea, dar mai ales de mine. Veneam s-o iau de acasă şi maică-sa ( denumită mai jos, Mama Mia) începea verificarea CV-ului meu:
– Cavalere, tu ce meserie ai vrea să îmbrăţişezi?
Sângele meu clocotind ar fi vrut s-o îmbrăţişeze pe Mia, dar împrejurările erau atât de potrivnice şi se uita aşa de pătrunzător la ceea ce aveam să răspund, încât am fost nevoit să amân acţiunea până la câteva garduri mai încolo, unde caprifoiul se înălţa destul cât să ne ascundă de iscoditoarea mamă. I-am pritocit un răspuns de Mister Blond Univers:
– Of Doamne, bun şi milostiv, aş dori din toată fiinţa mea să contribui la pacea lumii şi să văd toţi copiii săraci instituţiuonalizaţi, câinii vagabonzi adunaţi în adăposturi salubre şi hrăniţi de trei ori pe zi: lunea, miercurea şi sâmbăta.
I se cam flendurea doamnei de pacea lumii şi copiii săraci. Avându-l pe Parsifal ca un câine de nădejde, toate celelalte categorii de fapte şi fiinţe erau nesemnificative.
– Parsifal, adu tu la mama telefonu’!
A ieşit de sub masa de grădină, a împins uşa cu capul şi s-au auzit nişte cioburi. Aici, Mia s-a făcut albă. Îi adusesem frezii albe, cum aflasem eu din bătrâni că frumoasele sclipitoare pot fi impresionate cu un buchet de astfel de flori. Tradiţia se păstrează şi în ziua de azi, doar unele obstacole făurite prin ignorarea a ceea ce soarta a aşternut în calea a două suflete mai pereche decât perechea lor actuală, pot zădărnici vremelnic o împlinire ce şi-ar găsi în sfârşit firescul.
În graba ei de a fi cu mine atunci când Mama Mia mă chestionează, Mia a pus florile într-o glastră pe care a lăsat-o jos, în spatele uşii. Parsifal, cât ar fi fost el de intuitiv, o asemenea stângăcie n-a prevăzut-o, dar asta nu l-a oprit decât pentru a se scutura de apă şi câţiva boboci de frezie. N-a uitat comanda, venind cu telefonul plocon spre locul de aducţiune, pe marginea piscinei. Nu sunt veterinar, dar eu zic că de la polenul freziilor, Parsifal a avut o alergie temporară şi a strănutat telefonul în piscină.
Fiind foarte lejer îmbrăcat, mi-am scos sacoul, cravata, cămaşa, butonii, maioul, pantalonii şi m-am oprit, Mama Mia acoperindu-i Miei ochii cu palma, în timp ce se uita la mine să vadă dacă-mi scot şi şosetele. După căutătură, nu aş zice că ar fi deranjat-o dacă rămâneam în costumul de naştere. Am păstrat numai şosetele pentru a mă apăra de ţânţari. Deşi Mia scrisese un banner cu “Interzis săritul în apă”, Parsifal n-a ţinut cont (nici eu) şi ne-am avântat în limpezimea apei căreia îi vedeam fundul, Mama Mia fiind în picioare, în costum de baie, cu spatele. Am găsit iute telefonul şi m-am luptat cu Parsifal care voia şă-şi atribuie rolul de erou. Telefonul nu mergea. Cred că şi astăzi mai curge apă din el. Oricum, gestul mi-a fost trecut cu bilă albă, deşi, o biluţă neagră tot aveam: eu adusesem florile cu polen, eu o fâstâcisem pe Mia care a pus vaza pe jos în dreptul uşii, eu rămăsesem în şosete în faţa Mamei Mia.
Telefonul meu a căzut din buzunar şi Parsifal deja făcuse un redial cu caninul şi lătra la prietenul meu Mircea, care mi-a spus după ce am recuperat telefonul:
– Băi, ce bine latri!
I-am spus lui Mircea că-l latru un pic mai târziu şi i-am dat mobilul Mamei Mia. Acum să nu înţelegeţi că i-am dat lui Mircea numărul de mobil al Mamei Mia, pentru că ăla, deocamdată, bolborosea. Nu! I-am înmânat doamnei telefonul meu, cu care a sunat-o pe Liliana:
-Liliana, draga mea, uite mamă care-i treaba: copiii ăştia vor să iasă în oraş şi aş vrea să mergi şi tu cu ei.
În jumătate de oră era deja la poartă. De data asta, Mama Mia se înşelase. Liliana era discretă ca o evaziune fiscală. Eu o poreclisem “Suta”, conform proverbului “unde merge Mia merge şi Suta”. Ca dovadă, a venit cu noi în parc şi a ajutat-o pe Mia să-şi scoată “prelungitorul”. Acesta era o bucată de şantung cu nişte pliuri largi şi care se însăila la fusta propriu zisă, dându-i acesteia alura de fustă lungă, părintească. După îndepărtare, prelungitorul era mai mare decât fusta şi rămânea Mia mea cu un papion de fustă şi cu nişte picioare lungi de se împiedicau toţi care treceau pe lângă bancă, fie damă, fie domn.
Suta, cum o ştiţi, discretă, s-a retras şi a rămas s-o sunăm noi ca să ne întâlnim la întoarcere pentru procesul verbal de predare-primire. Mia era stângace la dans. Mi-am ocupat seara cu mişcările de bază ale tangoului, jive, vals, foxtrot, menuet, mazurcă, căluşari. Deşi sceptică, vedeam în ea graţia cu care alerga sau făcea orice mişcare, aşa încât, într-o singură noapte, a învăţat ceea ce noi băieţii numim “onduleuri promiţătoare”. Parcă era mulată pe bigudiuri extra large.
Ne-am întâlnit cu Suta, am însăilat tustrei prelungitorul şi am ajuns acasă. Mama Mia ne aştepta în poartă:
– Cavalere, tot nu mi-ai spus ce ai vrea să îmbrăţişezi.
– Doamnă, poate o să vi să pară surprinzător, dar vreau să-mi dezvolt abilităţile de negociere cu furnizorii. Să fiu în stare să redactez un contract beton pentru achiziţia unui lift pentru corporaţia mea, de exemplu.
Am lăsat-o cu gura şi poarta deschise. Parsifal s-a bucurat atât de tare de venirea Miei încât i-a smuls prelungitorul şi alerga cu el prin curte. Astfel i s-a relevat doamnei adevărata faţă a fustei. Mia n-a mai avut voie să iasă din casă o lună întreagă. De câte ori pomenea ceva, Mama Mia flutura prelungitorul.
Ce-am mai suferit cu toţii! Mamma mia…
:)) Haios si delicios ca intotdeauna, desi nu pricep tot.
Nami´s last blog post ..A calatori
@Nami- bănuiesc ce nu pricepi, dar unele fraze sunt pentru un anumit person.
ODLM, postarea ta, o poveste dragalasa care vorbeste depre cafe frappe si cu cireasa in virf, nu stiu cum, dar mi-a adus aminte de Tristete. Ma intreb cite fapte match cu adevarat fraze minunate spuse cu maiestrie? De multe ori vrem sa visam frumos si ne lasam leganati de cuvinte si de cite o frezie alba, ca in cele din urma faptele sa ne rastoarne din hamac asa de brusc incit ne trebuiesc ani ca sa ne dezmeticim. Si am dori din toata inima ca “frazele minunate” sa fie adevarate, dar in adincul sufletului stim ca ne inselam.
Weekend minunat!
P.S. Ieri numai, a fost si la noi un pic de primavara-vara. Am fost asa de coplesita de frumusetea vremii, de soare, lumina, pasari cintind in pomi, incit, dupa ce am turuit despre gargarite, cosasi (toate legate de povesti din copilarie), la un moment dat am tacut. Sotul meu s-a impacientat de atita tacere. 🙂
Seara asta nu era programata sa fie una vesela. Ba mai pe la amiaza chiar se arata foarte stropita cu apa din ochi! Dar cum bunica mea ar fi facut orice sa ma vada vesela, nu cred ca s-ar fi suparat sa ma vada razand chiar daca am facut-o in prima zi in care ea ne-a parasit. Am ras cu adevarat de cateva ori. Sa nu te opresti niciodata din scris. Si mai ca m-apuca si pe mine dorul de a mai scrie ca am asa de multe ganduri ca ma si mir cum de imi mai incap in cap.
Trebuie sa-mi marturisesc ca sunt o frumoasa sclipitoare daca zici tu ca numai astora le plac freziile si mai ales cele albe!
”Unde merge mia merge si suta” a fost un deliciu:)) Multumesc pentru endorfine!
indiscreta´s last blog post ..Cocktail!
@Odille- Frazele minunate sunt izvorâte din fapte petrecute şi măiestria lor copleşeşte sufletele împietrite şi le dă vlaga izvorului cu apă vie. Cine se leagănă în hamac priveşte cerul şi amintirile se strecoară printre ochiurile plasei, cad pe gresie şi îngână un cântec neauzit, destinat fiinţei pereche. Frezia albă se suprapune nopţii albe şi împletirea lor alungă somnul, nopţile nedormite se adună şi plăsmuiesc un regret nestins. Cine n-a trecut prin asta merită să trăiască numai în căpiţa lui de fân şi singura bucurie să-i fie luna plină.
Eu nu o sa-mi fac niciodata prelungitor mai mare decat fusta insasi, dar nici cu fusta papion nu o sa umblu vreodata. :)) ODLM, nu m-as fi gandit ca se pot monta prelungitoare detasabile la fuste. Geniala ideea, dar sa se opreasca la genunchi (prelungitorul, nu ideea!)! In rest, frumoasa scriere; am ras si eu si mi s-a parut “frumos sclipitor” duetul Mia si Suta. Scrierile tale sunt ca verile.
ODLM, minunat scrii! Pina si comentariile sunt incintatoare.
Un bun prieten mi-a marturisit ca nu va avea niciun regret atunci cind va veni timpul sa plece intr-o alta lume, pt ca el a trait o iubire minunata, si de-o intensitate divina incit este convins ca a atins maximum trairii.
Sunt convinsa ca o iubire merita traita indiferent cum se incheie, poate si pt ca eu cred ca o mare iubire nu are sfirsit.
Si eu cred ca cei care au primit acest minunat dar, talentul de a scrie, ar fi pacat sa-l ignore.
Draga ODLM, ma refer la tine, si ma refer si la Lotusull si la Indiscreta. Voi interpretati si gindurile noastre si le pictati cu o incintatoare maiestrie.
Aceasta dupa-amiaza mi-am rezervat-o pt cornulete cu nuca, si cind fac prajituri, am un post de radio unde au muzica de suflet. In acest fel prajiturile vor fi si ele happy cookies. 🙂
O melodie foarte frumoasa, pe care inca o fredonez:
Dean Martin – “Make The World Go Away”.
http://www.youtube.com/watch?v=H2siRvW3fO0
Dragilor, Noapte Buna!
Dragilor, ati urmarit show-ul pe care ni l-a oferit Luna noaptea trecuta?
A uitat de timiditatea ei si ni s-a aratat in toata maretia ei.
@Odille- am măsurat-o. Este la fel de romantică. Cineva mi-a cerut să i-o ofer şi mi s-a părut cam grea, aşa că am lăsat-o acolo pentru voi.
ODLM, acea cineva care ti-a cerut Luna a fost modesta in dorintele ei. Eu nu cer, dar sper ca pt barbatul iubit sa fiu centrul Universului! 🙂
Ai fost intelept ca nu i-ai oferit-o, pt ca daca o iubeai cu adevarat, Luna ti s-ar fi parut usoara ca un fulg. 🙂
Cred ca toti sunteti la nani, dar eu vorbesc cu voi si astept cumintica pe “Mad Men”.
La noi este inca rece, miine va ploua si nu mai vine vara. Mi-am adus aminte de povestile cu Pacala si cum am o prietena plecata in Caraibe, am rugat-o prin Messenger, sa ne aduca si noua soare, cum poate. Daca nu se poate cu roaba, atunci cu avionul, la cargo. 🙂
Sa aveti o saptamina frumoasa!
Puţin amuzament:
http://www.youtube.com/watch?v=_Xx7tPqmEwg&feature=related
Dragilor, Buna Dimineata! O saptamina minunata!
Hotarita fetita asta de 8 anisori! Un pic m-am cam infiorat la gindul ca dorea ca toti profesorii sa fie si ei obiectul demolarii.
Noi avem si vom avea, intreaga zi, un cer gri perlat. Nu prea am rochite care sa se asorteze cu culoarea aceasta de cer. 🙂
Ma mingii la gindul ca daca as fi trait la Vancouver, ar fi plouat 300 de zile pe an. Cel putin asa mi s-a spus. Singura luna de vizitat ar fi August. 🙂
P.S. Nu stiu daca a cazut bursa de valori in urma alegerilor din Franta. Asta asa ca sa mearga cu cerul.
O saptamana minunata va urez!
Omule… Mama Mia…Sa nu te opresti din scris niciodata… !
Nu stiam de ce mi-e dor… 🙂
Marilena Guduleasa´s last blog post ..“Sunt, sau nu mai sunt virgină?”
Odille pentru oameni ca tine ar trebui sa ma reapuc de scris. Sper s-o fac curand. Iti multumesc pentru simtirile tale frumoase in ce-l priveste pe scrisul meu. O noapte buna tuturor.
indiscreta´s last blog post ..Cocktail!
@Odille- la 8 anişori îţi doreşti ca şi învăţătoarea să fie demolată. De abia pe la 12 anişori eu am început să selectez care dintre profesoare ar trebui cruţate şi am ţinut-o tot aşa până am terminat facultatea. Acum nu mai demolez nimic. Reclădesc.
@CristinaC- şi săptămâna ta să fie îmbelşugată.
@Marilena- abia am avut timp să mai scriu câte ceva. Am rămas în urmă cu multe postări de-ale tale, ale Simonei, seriale. Încerc să recuperez că prea mi-e dor.
@Indiscreta- şi pentru oameni ca mine ar trebui. Repejor!
ODLM, Ufff…. am tot incercat sa accesez blogul si cu greu am reusit. Nu puteam intra pe site.
Acum va trebui sa ma de-stresez! 🙂