search
top


Tanţa, Pisi, Lamborghini.

O morgă semeaţă

Ilinca este tare milostivă cu cei aflaţi la ananghie. O caut cu telefonul prin casă şi aflu că este la vecina Tanţa, de peste două case, care are o problemă cu soţul  plecat după ceilalţi. S-au adunat într-o non-fundaţie şi-i  trimit întruna scrisori cu revendicări cu tot. Unul vrea şiragul de perle pe care l-au luat împreună din talcioc, altul vrea hamsterul şi ţestoasa cu care a venit el în căsnicia aia, altul vrea înapoi şunca  din congelator pe care i-au trimis-o părinţii de ziua lui, ba unul vrea inima furată, că se munceşte să mai iubească şi toate-i vor numai  pensia lui curată. Vecina Tanţa a tocmit meşteri care i-au pus zăbrele, obloane de lemn cu inimioară, alarmă un şarpe cu clopoţei şi plasă de ţânţari. Deschide uşa numai cu parolă, pe care Ilinca a trebuit să jure că foştii Tanţei, vor înnebuni dacă o dibuiesc. Stă acum cu telecomanda pe masă, cu urechile pâlnie la orice mişcare şi cu un pistol cu apă la îndemână. Tanţa ştie, după atâţia ani de convieţuire, că foştii urăsc apa sub toate cele 3 forme: solidă, lichidă, gazoasă. Dacă pistolul ar fi fost cu ţuică, până acum, Tanţa ar fi fost prădată şi butoiaşul pistolului băut bine.

Vecina Pisi este nemăritată de curând. Sta la trei case. Mai încolo. I-a crescut o creangă. De la nuc. Ameninţător înspre balconul ei rotund şi lui Pisi îi este teamă ca nu cumva vreun motan beat să-i intre în dormitor, prin fereastra întradins deschisă pentru un soldat care dezertează seara. O linişteşte Ilinca:

-Pisi, ţi-l trimit eu pe Bosch al meu (aşa-mi spune ea când trebuie să tai ramuri de copaci) şi-ţi va reteza craca.

De sub picioare, continui eu în gând. Trebuie să mă feresc să nu-mi cadă în braţe pentru că este machiată cu un violet soldăţesc. La un ochi. Am făcut-o şi p’asta! Adică i-am tăiat craca. N-a fost de ajuns. Mai vrea să-i macin şi piperul. I-am spus că numai în prezenţa Ilincăi. Şi l-a măcinat singură, cu buzele ţuguiate. De fapt, cu râşniţa…

Într-o zi, nămeţi. Eu, cu maşina şi Ilinca de-a dreapta mea, atent să nu vină nămeţii cu viteză mare. Săritoare cum este ea, îmi arată cu mâna aia a ei subţire pe care am să i-o cer, un concitadin căruia îi patinau roţile şi nu putea ieşi din parcare.

– Sâmburel ( aşa-mi spune ea mie când vrea să mă bage în miezul lucrurilor) opreşte te rog maşina şi ajută-l pe amărâtul ăla să iasă la liman! O fi având copii care îl aşteaptă.

Pentru Ilinca, toată lumea are copii care îi aşteaptă. Şi Ilinca aşteaptă un copil. Am ieşit în cămaşă şi cravată, aşa cum stau eu de obicei şi iarna şi vara, în Lamborghini. Am pus umărul la împins, mi-am primit o mulţumire-două şi am plecat. Până la o trecere de pietoni, unde am oprit pentru că trecea un câine… În spatele meu, pe urma lăsată de un singur cauciuc de Lamborghini, a încăput şi amărâtul, care tocmai să ducea să-şi regleze frânele, la service. Fiatul 500 şi Lamborghini, fiind de aceeaşi naţionalitate, s-au pupat pătimaş, în plină intersecţie. O lampă de stop a zdrăngănit înspre câine, care, înspăimântat să nu-l iau martor, a fugit cum fug ei şi copiii cu pozne la activ: cu coada-ntren picioare, în tren. Am coborât. De data asta mi-am pus costumul. Trebuia să am o morgă semeaţă. Amărâtul îşi luase deja în mână cheia tubulară. Când m-a văzut că zâmbesc a pagubă a trecut în palierul împăciuitor:

– Domnu’, domnu’, nu vă inervaţi, e un fier , ce mă-sa? Se îndreaptă fără nicio problemă…

Spunea asta în timp ce strângea lampa de stop şi arunca  cu bulgări în câine, că numai el era vinovat, în loc să stea acasă la puiandrii lui. Amărâtul, de draci, nu văzuse că era mascul şi că era în concediu paternal să găsească o căţeluşă pentru sărmanii puii săi. Când m-am întors să iau cartea de vizită din maşină, Ilinca dispăruse. Eu, de obicei, pe canapeaua din spate, tapiţată cu piele albă de Cordoba, aşez sacii de cartofi sau varză. Lamborghini are 500 CP şi, zic io, că măcar unul să care cartofii. Nu-mi aminteam însa să fi cumpărat cartofii şi totuşi, un colet mare era pe canapeaua din spate. Avea o pătură în cap şi două găuri făcute cu unghia pentru ochi albaştri. Tremura toată şi-şi aştepta sentinţa necruţătoare. Am luat-o în braţe şi, iniţial prin pătură, apoi pe viu, am sărutat-o de faţă cu gură- cască, care se adunaseră să vadă la bord “cât bagă” Lamborghini. Amărâtul, încurajat de întorsătura faptelor, dădea vesel din mâini şi repeta obsesiv către un om de zăpadă, că “se repară, e fier, ce dracu?!”

Acum circul cu un Fiat 500 şi nu mai sunt aşa frumos şi nici atrăgător. Spre bucuria Ilincăi…

11 Responsesto “Tanţa, Pisi, Lamborghini.”

  1. meninne says:

    tot asa! ;0

  2. meninne says:

    😉 am vrut sa spun!

  3. Tot aşa, ce-ai vrut să spui?

  4. meninne says:

    🙂 tot asa de bine scris! nu te superi dar mi se pare aiurea sa iti zic “bravo” de fiecare data cand te citesc(linguseli,pupaturi in fund…nahhh!)…dar apoi vreau sa iti dau in semn ca “ai scris bine”…ma rog…iti gust stilul mult…poate sunt si eu de la munte si nu stiu inca…sau poate imi place pur si simplu!

  5. Aha! Arhicunoscutul “tineo tot asa” , numai că tu scrii corect.
    Mulţumesc. Iar mă încurajezi! Am să recidivez…

  6. meninne says:

    …te rog…fara stress…cand poti 🙂 (1. eu INCERC sa scriu corect dar bag mana in foc ca nu imi iese tot timpul…scuza mea ar fi ca profu de romana din generala a fost un bou care ne scotea in fata clasei si ne facea sa intram in pamant de rusine ca suntem agramati si aliterati…in timp ce el folosea expresii gen “iar vorbesti cu vaca la telefon”, “ce stai fata cu mana in cur pana la clavicula”…si altele, memoria-mi e scurta…iar eu nu pot invata decat cu vorba buna, urli la mine…imi trece pe langa ureche!
    2. sa fim seriosi…si tu stii ca ai ceva “talent” ar fi imposibil sa scrii asa si sa te ingrijorezi ca nu “ai ce” sau “cu ce”…ah, femeile…am facut din tantzar armasar! sa ma scuzi… 🙂 )

  7. dAImon says:

    pune de-un elicopter si nu te-o mai pupa nimeni din nici o parte, doar Ilinca 🙂

  8. Doamne fereşte! Acolo sus, pupătura-i fatală…

  9. Sabrina says:

    meninne, la ce scoala se intimpla asta?

  10. ovidius says:

    Lamborghini? Cum ramane cu Clitaurus?

  11. Ăsta-i pentru premianţi.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: