Nov 13, 2012
Pushkin
Aţi înţeles, sau…repet?
Nu ştiu ce avea Marinică azi. Era cu un semi-tonus mai jos decât alaltăieri. Nu mai scotea sunetele acelea de plăcere cu plescăit de aduceri aminte. Ofta simplu, cu aburi, ca gospodina în crătiţi. Prin peretele despărţitor de sticlă auzeam cum trântea degetele în literele de pe tastatură. Fiecare deget era un pumn. Prin aerul din jurul lui, la mică înălţime, roiau pâlcuri de suspine. Regrete pentru ceea ce făcuse cu o seară înainte, aveam să aflu. Ieri, toată dimineaţa, fusese foarte zglobiu cu colegele. Fiecare şi-a primit palma bărbătească pe spate, iar el, cunoscuta palmă feminină peste obraji. I-au trecut cu vederea măgăreasca-i purtare pentru că recita atât de frumos din Charles Baudelaire “Fleurs du mal” chiar dacă în limba rusă suna ochen nasolnaya. Traducere mizerabilă după părerea mea. Nu aveau ce căuta cuvinte ca “grija faţă de poporul muncitor”, “slavă partidului călău-zitor” şi altele la fel de despuiate de sensul original al slovei lui Baudelaire. În fine, nu era Marinică destinat administrării de comprimate de cultură la plic, dar patosul pe care-l punea stând în genunchi în faţa lor şi declamând cu o mână pe steguleţul echipei Rapid, le-a amuzat teribil, ba una chiar l-a lăsat să ţină mâna liberă pe genunchiul surorii ei mai mici. Şi aia liberă…
Inspirat de acest gest permisiv, Marinică şi-a prelungit pe nesimţitule şederea mâinii pe acel genunchi de soră mai mică şi a trecut, fără antract, la a recita din Alexander Pushkin, luând mâna de pe steguleţ, care oricum nu vibra la tragismul poeziei marelui poet rus mort în duelul cu cumnatul soţiei sale şi aşezând-o la început pe genunchiul său, apoi pe al ei. Vorbesc de mână… Tragic pentru Pushkin, înălţător pentru Marinică . Întotdeauna surorile mai mici au fost o pacoste. Dulce. Şi chiar de era singură la părinţi, după o vreme îi inventa el una.
Asta se petrecea în dimineaţa zilei în care fusese invitat la o nouă petrecere şi adorabila făptură îi promisese că va face un drac în patru ca să se arate. Cât îl ştiu eu pe Marinică de rezistent la nada seducţiei, de data asta nu-l mai muncea problema unei capcăni. Pătrimea aia de drac îi năucise justa punere a raţionalului dinaintea impulsurilor pufăite de un drac întreg.
Aceasta era explicaţia tristeţii copleşitoare a lui Marinică pe care reuşise s-o răspândească în cadrul întregului colectiv de muncă:
Adorabila făptură a apărut culegându-le maul tuturor, iar la cum se înfăţişa, cu siguranţă că avea acasă depozitul plin. Aţi mai văzut talie subţire, ce naiba! Ei, a ei era mai subţire. Rochia, fără mâneci, dezgolea un trup cu decolteu în “V” în faţă şi spate. Un “W” imaginar, frânt de mijloc. S-a aşezat pe un scaun şi i-a rugat pe petrecăreţi să facă un pic de linişte agitând- ca pe-o linguriţă- tocul pantofului într-un pahar. “Vă propun un joc: eu vă prezint trei situaţii, iar cel care va da răspunsurile cele mai inteligente mă va putea invita la o cină romantică la un restaurant la alegerea mea”. Toţi bărbaţii au făcut pupila mărită, iar prietenele lor au trecut pe post de sufleur. “Numai eu şi încă doi- mi-a zis Marinică- eram neînsoţiţi.”
Prima situaţie: ” Mă trezesc într-o zi cu un sâmbure pe blatul din bucătărie. Încerc să-l sparg şi nu reuşesc. Explicaţia?”
Tot felul de răspunsuri cretinele: că e de piersică, că e de migdale de Canton, că ciocanul este prea mic, că să chemi un bărbat să-l spargă. Marinică a stat în colţul lui şi i-a aşteptat pe toţi după care le-a zis-o: ” pentru că este un sâmbure de adevăr şi orice adevăr spart este o minciună”. Adjudecat, Marinică.
A doua situaţie: ” Mă îmbrac elegant şi plec la mall să văd ce rochii au mai apărut de ieri. Trec pe lângă bărbatul meu care era pe tractor la munca câmpului şi-i flutur din mâini în semn de la revedere. Mai încolo, prin colbul drumului, văd un căpcăun fioros care se îndrepta spre mine. Ce era de făcut?”
Alte răspunsuri aberante şoptite de fetele care sperau cu toată fiinţa să nu-şi vadă bărbaţii la cină cu făptura: că să-ţi scoţi pantofii şi să fugi prin pădure, că să te întorci la bărbat şi să-l laşi pe el să se descurce cu căpcăunul, că să dai telefon la 112. Marinică din colţul lui: ” mergi impasibilă către căpcăun pentru că ai o şansă, ce-i drept infimă, să nu fii luată în seamă, dar este de preferat decât să te întorci la bărbatul tău, care, fiind singurul din sat care are tractor cu aer condiţionat, precis îl găseşti cu ibovnica alături la volan. Nimic nu-i mai rău ca asta…” Adjudecat, Marinică.
A treia situaţie: ” Am două scaune al căror şezut este încălzit de o rezistenţă electrică. Pe fiecare aşez un bărbat elegant şi dau drumul la reostate. Pe care dintre cei doi bărbaţi îl voi alege?” Răspunsurile au fost unanime şi uşor de dibuit: pe cel care va rezista cel mai mult la căldura emanată din ce în ce mai tare. Asta este dovada că vrea să meargă cu tine cel puţin câţiva ani şi că te stimează numai trei. Marinică a fost de altă părere: ” pe cel care se va ridica cel mai repede. Ce să faci cu unul cu arsuri de gradul III şi cu costumul pârlit? Viaţa, din păcate, te face să alegi bărbatul descurcăreţ şi cu mintea întreagă, nu cu arsuri pe ea”. Adjudecat, Marinică.
Şi totuşi Marinică era trist după acea seară.
Va continua.
ODLM, Multe tristeti adunate, tristetea Cristinei, a Tecomei, a lui Marinica, a prietenului lui Marinica, la care voi aduce si tristetea mea pt ca incep sa accept ca vine iarna.
Vorbind despre tristete mi-am adus aminte de un interviu foarte interesant, luat unui medic psihiatru care vorbea despre un studiu despre energie si felul cum cei din jur, fara un cuvint spus, simt ce persoana a fost in camera. Din pacate nu am putut sa urmarim decit o mica parte din acest program.
Intr-o camera erau citiva studenti si intrau pe rind diferiti indivizi cu care studentii angajau conversatii.
Un medic intra dupa fiecare intervievat si in citeva secunde putea sa spuna, fara sa schimbe vreo impresie cu studentii, ce fel de persoana fusese intervievata. Simtea acest lucru din energia lasata de acel individ, dar si din energia transmisa studentilor. Intr-un fel ei se incarcau cu acea energie.
La un moment dat medicul a intrat dupa ce in sala fusese un individ cu serioase probleme psihice. Imediat medicul a spus ca cel care tocmai iesise din sala suferea de o boala psihica (Nu voi spune ce diagnostic avea pt ca ma intristeaza peste masura). A simtit in energia din sala toata acea greutate, zbuciumul unei minti bolnave, pe care acel individ le-a transmis in conversatia cu studentii.
Ca urmare, sa incercam sa transformam tristetile in bucurii, cit de mult putem. 🙂
ODLM, Pina pe 10 Decembrie voi fi extrem de ocupata si cred ca voi intra mai rar pe blog. Dar dupa 10, promit ca voi reveni pentru a impodobi bradul blogului, cu totii impreuna. Sa va gasesc cu bine.
Odille- eu la asta muncesc acum. Vreau să mă transform din mâhnitul care presimte căderea implacabilei zăpezi în zăpăcitul care scoate limba şi gustă fulgii.
Poate mă simte studenta de la drept ce fel de energie degaj. Nucleară, dezoxiribonucleică. Umplu încăperea şi sufletul.
Odille, până pe 10 decembrie sunt peste trei săptămâni. Te duci după brad în pădure?
ODLM, si eu as alege gustatul fulgilor, dar si ingerii pe zapada! 🙂
Sunt sigura ca studentele la drept inteleg totul, chiar si legile decontaminarii. 🙂
ODLM, Bradul de Craciun este in fiecare an un proiect la care participam intreaga familie, insa in acest proiect eu joc aproape toate rolurile :), cu exceptia caratului bradului. Imi retraiesc amintirile copilariei. Si cum niciun brad nu poate sa arate ca bradul copilariei, familia mea, cu intelegere si indulgenta ma sprijina in aceasta cautare, care poate sa dureze citeva zile si sa includa multe magazine. Pina acum nu am gasit inca bradul copilariei, dar am indragit toti brazii de Craciun.
Ma gindesc la faptul ca in 99% din familii, sotia este cea care alege bradul, si mai tirziu cind copiii sunt mai marisori, sotia si copiii.
Cred ca barbatii, sau au o mare generozitate sufleteasca si atunci se bucura de bucuria sotiei, sau au intelepciunea sa nu-si asume, in acest proiect, rolul principal, sau se bucura ca nu trebuie sa-si ia intreaga responsabilitate a acestui proiect.
Cred, insa, ca raspunsul corect este generozitatea.
Zilele acestea lucrez la un proiect care se va incheia pe 10 Decembrie, iar in putinul timp liber ma ocup cu pregatirile pt Sarbatori.
Voi incerca sa-mi fac timp sa intru din cind in cind pe blog.
Weekend frumos tuturor!
Odille- ai dreptate, răspunsul corect este generozitatea. Şi lenea… 🙂
Marinica era trist…si eu sunt in asta seara….
Sa știți ca nu se întâmpla nimic dacă stai pe scaunul încălzit. Cel mult îți este mai cald….la mine nu s- a ars nici o haina…poate doar puțin mintea….
Încă nu mă gândesc la bradul de Crăciun Odille….cred ca nu astept Craciunul încă…asta pt ca a sosit raportul de la Audit….
Un weekend de vis sa aveți cu toții!
ODLM, am scris un comentariu si nu stiu ce s-a intimplat, dar a disparut!
Cristina, oh, te rog sa nu fii trista? Poate acum managera isi va regindi strategia de business? Tu ai muncit asa de mult, nu este cinstit sa imparti criticile.
ODLM, “lenea”? La acest ingredient nu m-as fi gindit. Oare in ce proportie in compozitie cu generozitatea??? 🙂
ODLM, am primit un mesaj de la o amica si vi-l transmit si voua. Sa incercam sa trecem peste weekend neciufuliti! 🙂
Sa fiti atenti si cumintii pentru ca planetele nu sunt prea prietenoase.
“Mars is gearing up for a big leap out of Sagittarius and into Capricorn on November 17. And when the planet of war partners with the most ambitious sign in the zodiac, you’d best prepare yourself for high-powered — and potentially lucrative — ideas!”
– Ca si cum nu era destul, in scena intra si Neptun, prilej de conversatii mai putin gingase. 🙂
“But November 17’s cosmic activity isn’t over yet! Mars also pairs with Neptune on this day, creating an aura of glamour, publicity, and artistry. As well, the Sun forms a chatty conjunction with Mercury, putting your brain on high alert and boosting your magical way with words.”
Odille- Lenea vine atunci când trebuie să aduci toate podoabele din cămară, să înstalezi pomul în suport după ce-l ajustezi cu securea ca să intre, să verifici beculeţele care, stând în cămară, nu ştiu cum naiba se strică dormitând, că doar atunci când le-am strâns funcţionau şi să învăţ o poezie nouă în fiecare an.
Din text nu se înţelege prea bine cine este cel mai ambiţios semn zodiacal. O fi Capricornul?
ODLM, ne pregatim de Craciun si in parc au aparut brindusele. Este de necrezut!
ODLM, imi pare bine ca ai vorbit despre brad pt ca mi-ai dat prilejul sa rectific o afirmatie din comentariul meu anterior. Imi aduceam laude numai mie :), unele nemeritate. Sotul meu este cel care aduce bradul, il monteaza, el este cel care instaleaza beculetele in pom si trebuie sa si functioneze. Am cumparat si niste stelute luminoase, o frumusete, si le instaleaza si pe ele. Apoi se ocupa de intretinearea bradului, hranindu-l cu Coca-Cola si apa. Sa tot fii brad!
Desi eram addicted la Coca-Cola, de citiva ani nu mai beau, de frica.
Acum ca am recunoscut si meritele sotului meu, parca ma simt mai bine. 🙂
ODLM, gind la gind! 🙂 Acelasi lucru m-am intrebat si eu. Imediat ce am citit mesajul i-am telefonat amicei mele si da, Capricornul este cel mai ambitios semn. Eu credeam ca Leul ar ocupa acest loc.
Trebuie, insa, sa tinem seama de faptul ca poti sa fii un alt semn, dar sa ai Ascendent in Capricorn si atunci ambitia se poate amplifica.
Apoi am rugat-o sa-mi interpreteze mesajul, si comentariul ei este ca va urma o perioada foarte involburata in privinta relatiilor dintre oameni.
Amica mea este extrem de ocupata la serviciu si cu familia, dar este pasionata de astrologie. Ia cursuri si in acest domeniu si primeste si mesaje de acest gen de la o astrologa.
Nu v-am dat tot mesajul pt a nu va plictisi, dar voi adauga acum partea care lipseste.
“Capricorn is calm, cool, and collected, laying out a realistic plan of action designed to ensure success. Mars then comes along on November 17 and simply adds fuel to a fire that’s already burning. Its entrance into Capricorn gives you the get-up-and-go you need to kick your plans into an even higher gear, producing tangible and immediate results — hopefully in the form of cash! Just remember to keep in mind that, as you focus on your own plans, you’ll want to remain empathetic towards others who may be struggling.”
Odille- nu-mi pot da seama de ce Săgetătorul mi-e cel mai drag semn zodiacal. Poate pentru că le îndrăgeşte pe toate celelalte? Poate pentru că este atât de complimentat şi este auzit de alt semn? Când mă regăsesc am să mă întreb. Până atunci, trag cu arcul.
Odille- şi eu am văzut o Brânduşa azi în parc. Ivită parcă din senin, era însoţită de un Traista Ciobanului absolut nedemn de ea.
Abia aştept primăvara ca să le vedem înflorite şi fără atâtea frunze pe ele.
Multe fete şi-ar dori un Brad. Pitt să fie…
Bradul se hrăneşte cu Coke? De ce?
He he..
Bradul se hrneste cu Pitt(a)…
Dragilor…nici o toamna n-a fost așa… e superb in timpul zilei si foarte frig noaptea…nu te încălzească nici Brad nici Pitt…nici nimeni!
Va pup pe toți si va urez o saptamâni minunata!
ODLM, cred ca ar trebui ca in Romania sa fie semne de avertizare ca in Canada si America, prin locurile unde sunt caprioare si brinduse agresive. 🙂
“Bietii” si “Nevinovatii” Sagetatori sa fie protejati de a nu mai trebui sa tzinteasca tot ce le apare in cale, chiar si cu privirea. 🙂 🙂
Le-as numi, Acte de agresiune impotriva unor Sagetori fara aparare. 🙂
P.S. Daca as sti cum este semnul pt tavalit pe jos de ris, l-as folosi. 🙂
ODLM, Coca-Cola ajuta sa ramina acele de brad pe crengute.
Cristina, multumesc pt urare.
Adevarat, nu cred ca am mai avut o toamna asa de lunga si frumoasa. Si soarele inca nu ne-a uitat!
O sapatmina minunata tuturor!
CristinaC- iată ce se coace:
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/incep-lucrarile-la-un-nou-aeroport-in-romania-constructorul-este-un-milionar-din-top-300-174337.html
Odille, cata dreptate iti dau…Sagetatorii sunt albinutele zodiacului: harnice in poposiri vremelnice pe flori. Iar noi stim cu totii ca femeile sunt ca florile.
Te ajut eu cu semnul tavalitului pe jos de ras; acesta este: =)) . Se vede treaba ca nu prea stai pe mess, ca altfel, l-ai fi stiut. Uite asta e un scos de limba prietenesc: :P. Se poarta intre cunoscatoarele de zodii. 🙂 Te asteptam sa revii in decembrie, cum ne-ai promis. Mult spor pana atunci!
Odille- în primul rând, brânduşele şi căprioarele nu sunt deloc agresive, iar în ceea ce priveşte semnalizarea lor, nu este câtuşi de puţin nevoie pentru că Săgetătorii le găsesc şi singuri. Şi le găsesc adorabile.
Eu dacă beau Coca-Cola, crezi că-mi pot păstra acele?
Tecoma- dă-mi şi mie, măcar o dată dreptate. Sunt smotocit din toate părţile. Da, Săgetătorii sunt harnicele albinuţe care drămuiesc fiecare strop din nectarul florilor şi fac mierea pentru Regina lor. Două linguriţe dimineaţa, la micul dejun, când aş privi-o-n ochi cât este de somnoroasă şi i-aş ţine pumnişorii reci în mâinile mele calde (de care să se mire cât de fierbinte este circulaţia mea periferică şi dacă nu cumva am gripă cu “fugi d’aici!”) ar merita toată osteneala mea de a fi extras seva experienţei atâtor ani şi de a i-o pune la picioare ca împlinirea înseşi.
Tecoma, tăvălitul nu iese.
ODLM, nu-mi spune ca am facut gafa blogosferei! Esti cumva Sagetator? Vaaai…Chiar nu m-as fi gandit. Daca spun ca imi pare rau, nici nu sunt crezuta, nici nu mai sunt credibila. Dar acum, asta e! Nimeni nu ma poate intelege mai bine la gafologie, decat un Sagetator. :P. Eu, daca as fi Regina, (insa nu sunt, pentru ca mai mult decat vrajitoarea-aburitoarea pe matura nu mi-a iesit niciodata nimic), deci, daca as fi Regina, as varsa fara nicio remuscare mierea adunata de prin flora prea diversa doar asa, de dragul de a vedea albinuta iar asudand. Si stiu ca si albinutei i-ar placea. 🙂
Tecoma- eu nu mă pricep la zodii. Habar n-am ce sunt. Ştiu dară ce simt: tumultul florilor care-mi tot presară pajiştea şi eu aleg doar una care ştie a face o plăcintă de dovleac de toamnă, fără E-uri fără Of-uri. M-am dezbărat, ca Odille de Cola, de căutatul pe portativ a florei diverse pentru ca acum să constat că găsesc mierea vărsată pe parchet şi să nu mai pot oferi decât inima.
Albinuţei i-ar plăcea s-o ia de la capăt pentru noua Matcă, dar stupul cred că ar bâzâi cruciş. 🙂
Tecoma, iti multumesc mult.