search
top


Moş Nicolae umblă la ghete

Portal cu pricini

Eram  prin Mall. Probabil că aveam o faţă de copil rătăcit fiind în cumpănă ce să-mi doresc să-mi cumpăr de Moş Nicolae. Mă vede această arătare mică şi scumpă, o Sânziană viu colorată şi privire săgetătoare. Fără vorbe de poveste, doar într-un limbaj pur comercial, mă invită să mă strecor prin gaura cheii pentru o scanare a activităţii pe anul acesta. Înaintea mea, numai ce trecu o zulufată ce tocmai îşi începuse viaţa. Drăciul ăsta de portal a dibuit pe dată cuminţenia copilei şi a început să cânte “Feliz Navidad” şi, de partea cealaltă, pe Tărâmul Făgăduinţei (care era tot în Mall) pe o tăviţă de argint a apărut un ou Kinder.

Era rândul meu. Nu încăpeam de geacă şi a trebuit să mă despoi şi de caracter.  Sânziana m-a împins uşor cu genunchiul. Mă aşteptam să înceapă un cântec suav “Una Noche Mas- Yasmin Levy”. Coada se formase deja în spatele meu. Vorbesc de coada de lume… Din senin, a început o alarmă stridentă, ca de şcoală. Pe Tărâmul Făgăduinţei mă aştepta o gheată de tablă galvanizată cu o nuia flexibilă ieşind semeţ, numai potrivită pentru ceea ce fusese creată.

Sânziana s-a uitat la setare. Precis era o eroare. Am rugat-o să seteze drăciul pe activitatea mea de pe ultimii doi ani. Coada începuse să dea din ea: “nu vedeţi că are privirea în toate părţile? Ce mai aşteptaţi să vedeţi? Gata, ne-am convins, n-are nici un dram de cuminţenie întrânsul!”  Aş fi supărat-o civil pe Sânziana dacă aş fi spus că poate genunchiul ei să fi interferat cu scanerul şi să declanşeze ţiu-ţiul. Am trecut din nou, dar am rugat-o pe zulufata aia mică să mă împingă. Aceeaşi alarmă. Singura modificare era o gheată de cârpă apretată şi o ghioagă cu ghinturi. Sânziana şi coada se uitau la mine. Am plecat în compătimirea lor. În spatele meu se auzea neîtrerupt “Feliz Navidad”. Eram singurul posesor de ghioagă. Am lăsat-o la întâmplare, sprijinită de un perete. A venit un body-guard şi mi-a adus-o, oferindu-mi-o ceremonios, cu două mâini, ca sabia unui samurai care tocmai tăiase un dovleac pentru plăcintă, cu o mână.

Am ajuns acasă. Aveam privirea rătăcită a răţoiului însingurat. Verdushka are patru raţe şi un răţoi. Le cultivă nu pentru carne, ci pentru iubirea de animale. Cât au fost pui, Verdushka a avut mare grijă de ele. I-am făcut o cuşcă cu cadre de lemn şi plasă rabitz. Au crescut cu gazon de la mine şi melci de peste tot. Verdushka îmi este tare recunoscătoare pentru asta, dar şi pentru altele. A ştiut să îmbine utilul de la mine cu plăcutul de mine.

Cât îi curtea de lungă, numai pe ziuă, răţoiul este în frunte, iar raţele cârd după el. Are Verdushka patru ouă pe zi, dar răţoiul n-ar avea barem la harem. Ar putea fi şi douăzeci de ouă pe zi. Tot timpul i se năzare că nu-s destule. Ce înseamnă evoluţia speciilor! Cum s-a ajuns la ziua de azi! Cum i se mai năzare şi omului…

Nu cred că-i bine ce face Verdushka. Azi, de Moş Nicolae, în loc să lase lucrurile în matca lor firească, Verdushka a pus nişte pari înalţi în pământ şi a întins între ei o folie transparentă de plastic. Bărbătuşul în stânga, fofârlicile în dreapta. Dânsele, vă rog să mă scuzaţi pentru imaginea creată, dar dau din coadă permanentă. Răţoiul dă capul pe spate şi apoi, într-un “u” descris imaginar prin aer, aduce ciocul în faţă şi măcăne morocănos. Repetă mişcările acestea precise până oboseşte, apoi, în pauza de publicitate, se duce la teicuţa lui şi soarbe câteva înghiţituri de apă. Nu are poftă de mâncare. Lasă boabele neatinse şi se întoarce la folie pentru o nouă rundă de morocăneli. Raţele, de unde până atunci se măcăiau între ele, când îl văd la folie se aranjează tăcute în scară ierarhică şi încep să-şi coafeze penele cu ciocul. Dintre toate, Prima Raţă este cea care simte cel mai grabnic potenţiatorul de arome al iubirii. Urmează şi celelalte…

Este totuşi o fărdelege. Mental, am aşezat între mine şi Verdushka, o folie. Acum este în oraş, dar abia aştept să se întoarcă şi să dau folia deoparte ca să ne explicăm…

14 Responsesto “Moş Nicolae umblă la ghete”

  1. Odille- nu ai luat în calcul inimioarele care dispar şi reapar în alt loc, mai cald, mai propice desfăşurării.

  2. Odille says:

    ODLM, nu as vrea sa intelegeti ca eu cred ca inimioarele dispar de pe detector in toate mariajele, dimpotriva, cele mai multe mariaje si le mentin. Cunosc un cuplu la care imi este drag sa ma uit, au 76 si 84 de ani si sotul spune: Este minunata!
    Cred ca amintirile isi au locul lor intr-un album al sufletului, iar inimioarele si fluturasii se pastreaza atunci cind cei doi parteneri cinta notele intr-o cit mai placuta armonie.
    Ok, citeodata, se mai strica armonia, 🙂 dar sufletele revin la notele cunoscute.

  3. Odille- Apple nu produce inimioare. Poate bucuria unui Iphone, Ipad, Ibook.
    Doar dorinţa de remanenţă a obiceiurilor din tinereţe şi faptul că nu te rezemi numai pe aspectul fizic ci şi pe comuniunea ideilor, acestea îţi produc, păstrează şi fac în aşa fel încât detectorul de fluturi să ţiuie muzical.

  4. Odille says:

    ODLM, Idei de cadouri de la Mos Craciun:

    “Detectorul de copii cuminti” m-a dus cu gindul la un Detector al Iubirii.

    Sotia apropie un asemenea detector de inima sotului (poate fi si invers, sotul isi testeaza sotia) si in loc de puzderia de inimioare zimbarete care apareau la inceputul casatoriei, apare numai jumatate de inimioara si ea cam sfrijita. Plins, amaraciune, suferinta!

    Si atunci vine “Apple” cu un Incarcator de inimioare, o ploaie de inimioare nu altceva, si chiar daca nu tot asa de zimbarete, se restabileste fericirea in familie. 🙂

  5. Odille- eu dau să-mi ies din matcă, însă o Sânziană îmi zice că sunt prea tumultuos, alta îmi zice să mă vărs în mare, iar eu sunt indecis, pentru că trec prin atâtea capitale cu atâtea monumente de tinereţe de vizitat…

  6. Odille says:

    Oachi,
    “Odille, deci să avem răbdare să nimerim în visul cu ușile câștigătoare . Ce bine ar fi dacă și timpul ar avea răbdarea asta ”

    Credinta mea este ca nu rabdare ne trebuie, ci sa avem curajul sa deschidem mai multe usi (pe rind! :).

    Eu am o mare admiratie pt cei care au emigrat, au ajuns intr-o tara si dupa un timp isi dau seama ca nu este ceea ce si-au dorit si au marele curaj sa plece mai departe, intr-o alta tara. Am intilnit familii care au facut acest pas desi aveau si copii, lucru mai greu.

  7. Odille says:

    ODLM, m-am documentat un pic pe Internet despre “Sinziene”, si da, sunt “mici si scumpe”, dar se pare ca sunt si razbunatoare. S-ar putea ca acea “scanare” sa fi fost numai o inscenare, un film gata pregatit de aceste fapturi atit de “gingase si iubitoare” pt cei care considera ele ca le ies de sub control. 🙂

  8. No, Oachi, acum am aflat că scanerul avea un circuit prăjit şi a interpretat că eu nu aş fi posedat o doagă. M-am studiat în oglindă şi a reieşit că sunt cuminte turtă şi că mai am multe obrăznicii de făcut.

  9. CristinaC- sună mobilizator mobilul tău de a trece peste Moş Nicolae şi a-l aştepta pe celălalt Moş cu Crăciuniţele sale din sania pentru bărbaţi cuminţi.

  10. Oachi says:

    No, cred că scanerul ăla te-a scanat pentru cumințenia pământului, dar cred că a rămas cu caracterul, când te-ai despuiat de el, altfel nu-mi explic ( că noi știm de-altfel cât de cuminte ești 🙂 )… Ori poate te-a citit că nu ești de-un ou Kinder, cu atâtea ouă de rață prin vecini ;)…

    Odille, deci să avem răbdare să nimerim în visul cu ușile câștigătoare :). Ce bine ar fi dacă și timpul ar avea răbdarea asta …

    Week-end minunat la toți vă doresc ! 🙂
    Oachi´s last blog post .."CU TIMPUL"…

  11. CristinaC says:

    A trecut si Mos Nicolae… e cazul sa ma mobilizez si eu…
    Va urez un weekend de vis si spor la pregatiri!

  12. Odille- da, Yasmin Levy pune foarte mare dăruire în melodia asta, iar cuvintele au semnificaţia de a-l întoarce pe cel ce vrea să plece.

  13. Odille says:

    ODLM, fiecare este de multe ori un “copilas ratacit”, in visele noastre. Frumusetea este ca ne trezim stiind ca nu suntem la concursul american “The Price is Right”, unde jucatorul cistiga numai daca a deschis o anumita usa, o singura usa.

    Pt acest motiv viata poate fi asa de nebanuit de minunata si invioratoare. Atunci cind nimerim o usa nedorita, invatam, respiram adinc, visam din nou si incercam o alta usa. 🙂 Pina la urma deschidem si usa cistigatoare. 🙂

    Cred ca acest lucru trebuie sa-l invatam si sa-i invatam si pe copii.

    Cunosc oameni care stapinesc o tehnica prin care isi modifica si visele.
    Eu, nu! Cind am un vis urit, jumatate de zi sunt pleostita.
    Insa cei care au acest control, incep un vis urit, se trezesc (de fapt sunt intr-o stare de semi-trezie), isi spun in gind cum ar trebui sa urmeze visul, adorm si viseaza ce si-au dorit. Frumos!

  14. Odille says:

    ODLM, uite ce am gasit intr-un pantofior! 🙂 O scrisoare de la Mos Nicolae pt ODLM cu melodia dorita, pt toate povestile si clipele frumoase pe care le-a daruit prietenilor acestui blog. 🙂

    Una Noche Mas- Yasmin Levy

    http://www.youtube.com/watch?v=-ySaJroZO0w

    Nu am putut sa copiez cuvintele si ca urmare postez acest site.

    http://lyricstranslate.com/en/una-noche-mas-one-more-night.html-0

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: