search
top


Tiara

image35

Eu, subsemnatul Marinică, am avut parte de un astfel de desen al naturii

Ce poţi spune despre o fiinţă care ţi se potriveşte ca o mănuşă fără degete şi-ţi mai şi vine gata desenată pentru viaţa rămasă? Poate ai auriculul stâng neprimitor, calcifiat de la o iubire trecută şi cu iz de totdeauna, dar de ce să nu-ţi culcuşeşti speranţa şi în celelalte compartimente care freamătă de dorinţa de a fi ocupate de o fiinţă nesupusă în faţa sultanului ce te crezi? Neîndoielnic că o vei dovedi şi-ţi va face pe plac zecimi de secundă întregi, după care, va migra în starea ei naturală de căutare de cercei într-un super-market specializat şi exclusivist pe care i l-ai construi dacă ţi-ai permite şi, mai ales, dacă ai obţine autorizaţie de construcţie de la Primăria Sufletelor Aidoma. Dacă a dărâmat un trepied, a fost pentru că vorbea la telefon cu mine şi îmi asum riscul de a mai răsturna multe, pentru că-mi este dedicată îndeosebi mie şi cerceluşilor, mari, rotunzi, gri deschis, cu flori rozalii, iar eu, mare, îndrăgostit, cu fluturi vienezi şi aripi din praf de coadă de cometă.

O ştiu. Este o friguroasă de apartament, altfel, afară, oricâte grade potrivnice, tot nu poartă nimic pe cap. Are totuşi, la insistenţe, o căciuliţă albă pe care o ascunde în geanta mini-seif şi care se asortează perfect cu mânecuţele de lână, tot albe, doar cu un orificiu pentru degetul mare, iar celelalte, destoinice şi fine ca nişte croşete, se plimbă slobode prin părul meu. Asta doar atunci când sunt lângă ea, altfel, când vorbim la telefon, sunt convins că le piteşte încă înainte de a intra în staţia de metrou. Dacă mă vede de după colţ, aparent fără legătură cu mine, îşi învălătuceşte repede eşarfa care numai cu câteva clipe în urmă era de decor, fără vreun rol de protecţie. Acasă da, eşarfa este de natură a-mi ascunde gâtul său subţire, şosetele de a-mi ascunde glezna, pijamaua parcă înadins îmblănită spre a-mi masca dorinţa.

Locul nostru obişnuit de întâlnire este vast. Ne conversăm la telefon şi o ghidez ca Maricel de pe MioMap/ GPS. Vorbeşte repede, mai repede decât respiră, iar cursivitatea frazei doldora de idei este întretăiată de un: ” vai, ce frumoase sunt aceste…” şi nu reuşesc să aflu ce, pentru că îşi aduce aminte de un compliment pe care i l-a făcut azi un coleg. Urmează celelalte, ale mele, izvorâte din permanenta-mi observare a ceea ce apare şi azi nou la ea. Se aude ceva cu boof. Cred că este telefonul. Numai el produce grimase la capătul celălalt de fir când aterizează. O pauză şi: “unde naiba am pus cardul!?”. Nu are nevoie de el. Doar o verificare, ca un filtru nocturn din rutina vreunui pasaj. Trece intenţionat de mine cu câţiva paşi buni pentru că ştie că o apreciez în tot ansamblul ei, dar tabloul nu este întreg până nu face o rotaţie completă, se orientează spre mine şi-mi zâmbeşte închizând telefonul. Are o ciocolată în mână şi mă îndeamnă. S-a topit în mâna ei. Mai bine. Şi aşa topită îmi place. După mine, aş sorbi-o din ochi, dar nu se cade în plină stradă, plus că maşina de tuns gazonul de pe rigolă produce un freamăt care aiureşte cuvintele şi le redă în vălătuci. ” Arăţi superb…nu mi-am… rochia verde …dar şi cu… roşie… hai de aici…bilete…surpriză…”. Cumpărasem bilete la teatru. O surpriză. Vreau s-o aud cum râde. Este definiţia unei terapii termale. Sufletul se îmbulzeşte spre plăcere, capătă putere tămăduitoare, iar licoarea aia bântuită, năucă de teama unei părăsiri, dispare din viitorul imediat, dar i se citeşte silueta ameninţătoare ca o tiară pe creştetul Reginei nisipurilor mişcătoare.

S-a potrivit să avem locuri împreună, sau eu le luasem aşa… Naiba ştie! Eram fericit fiind sub acelaşi acoperământ. O doamnă nu a putut intra cu căţelul deşi îi luase bilet. Adorabila mea făptură s-a oferit să rămână cu cuţu afară, în parcul de lângă. Nu am lăsat-o. Am fost bărbat impozant. Odată, la ski, o altă doamnă s-a urcat în telescaun, iar câinele care o însoţea a alergat cu limbuţa scoasă până în vârful pantei, cu o uitătură haotică în sus, de câine hăituit de demonii pierderii stăpânei. Sau a lui…N-a vrut să lase să se vadă, dar Adorabila mi-a plâns pe sub ochelari pretextând că soarele i-a intrat în ochi, acelaşi soare care intrase după nori deja de o oră.

Se ţinea strâns de braţul meu, doar braţul de catifea al scaunului o incomoda şi accentele hazlii ale piesei mi le strecura subliminal printr-un uşor tremur, tot aşa cum în dragoste ca şi în război, eu încerc s-o determin prin cuvinte aluzive că de acum until death do us part. O preţuiesc ca pe-o tiară cu mărgărite din vremuri de glorie. Alături de ea, respir aceeaşi sensibilitate a cuvintelor tot aşa cum petalele se aşează în ierbar pentru o notă de 10. Pe tot rândul nostru nu mai era picior de îndrăgostit. Se vedeau, de la un capăt la altul, numai doamne care îşi lăsaseră căţeii în stradă legaţi de semaforul din intersecţie. Hărmălaia de afară se transmitea din când în când în liniştea sălii şi se suprapunea peste tumultul din frica mea de sfârşire a ceea ce trăiesc de câteva zile: doar calină, doar înţelegere, doar o ţintuire în loc a superiorităţii fericirii asupra a tot ce-i lumesc.

Să sper. Mi-e ciudă că doar atât mi-e permis…

Marinică, ianuarie 2013.

 

29 Responsesto “Tiara”

  1. Odille says:

    ODLM, cum te joci tu cu sufletele noastre? 🙂 Minunata postare, de o mare sensibilitate si bogatie sufleteasca.

    Cred ca cei care traiesc asa o mare iubire ca cea descrisa de “Marinica”, au avut marea shansa de a fi indragiti si alintati de Soarta si alesi pt “Tarimul celor Alesi”, tarim unde sufletele se imbratiseaza pt totdeauna.

    Voi pastra postarea intr-un “File al Gindurilor Frumoase”.

  2. Mulţumesc Odille. Între timp, am mai umblat la ea la sfaturile lui Marinică.

  3. Tecoma says:

    ODLM, sunt de acord cu Odille. Frumoasă postare. Densă, scrisa bine și cu aceleași minunate accente de umor inteligent. Multumim. La mulți ani, Odille, ODLM și tuturor! Bine ne-am regăsit pe acest nou an si să avem parte de sănătate și scrieri frumoase :). Vă îmbrățișez.

  4. Tecoma- dacă mai stai pe aici o să mai ai parte de mine, de scrieri ori smucite ori de suflet, de Odille, de CristinaC, de Oachi, de toate crăiesele de sub acest acoperiş. Îţi doresc să fii îmbrăţişabilă şi în acest an.

  5. Odille says:

    ODLM, in luna Decembrie cred ca aproape toti suntem ca niste balonase colorate, sclipitoare, incarcate cu virf de energie si in plin zbor.

    Imediat dupa 1 Ianuarie, balonasele isi cam pierd energia, nu mai sclipesc ca inainte si zboara la inaltime mult mai mica.
    Postarea ta atit de plina de sensibilitate si de frumusete, mi-a colorat balonul, l-a facut sa sclipeasca. Sunt din nou in plin zbor. 🙂

    Tecoma, La Multi Ani! Ma bucur ca esti aici, cu noi.

    Cristina, Oachi, Tecoma, ODLM, An Nou Fericit!

  6. Odille- a fost pur şi simplu un gând cârlionţat pe un bigudiu de catifea. Trebuie să fi trăit Marinică acest simţământ, altfel nu mi-l povestea cu atâta sârg.
    La mulţi ani, vouă crăiese ale prospeţimii.

  7. Odille says:

    ODLM, Marinica este un fericit sa fi trait asa o experienta, insa printre cirliontii fericirii se strecoara uneori o teama rece, pe care o cunosc si eu, teama ca totul se va sfirsi.
    Si nu vreau sa o inteleg pt ca eu cred ca iubirea adevarata nu are sfirsit.

    Poate ca o combinatie de “praf de cometa”, sclipici de pe “aripioarele fluturilor vienezi”, un pic de culoare de cercel de margean, esenta de ciocolata, praf din “margaritare dintr-o tiara din vremuri de glorie”, un ris zglobiu, sa ne readuca tuturor acea incredere pe care numai copiii si adolescentii o au. Increderea ca vom fi intotdeauna tineri, ca vom fi iubiti si protejati intotdeauna, ca tot ce este bun si frmos este vesnic, iar balaurii sunt intotdeauna invinsi. 🙂

  8. Odille says:

    Buna Dimineata! Buna Dimineata!

    Sa pornim cu toata voiosia, precum piticii din Alba ca Zapada, la sapat in mina cu ginduri bune.

    O saptamina minunata!

  9. Odille- tu scrii poveşti frumoase. Eşti optimistă iremediabil 🙂

  10. Odille says:

    ODLM, optimista, dar am si momente cind amintirile ma depasesc.

    Recunosc, aceasta melodie ma urmareste si mai mult de cind am simtit teama din gindurile lui Marinica. Si as vrea sa fie ca in copilarie, cind aveam un vis urit si ma speriam, iar unul dintre parinti ma lua in brate si-mi spunea ca totul a fost numai un vis si in realitate nu exista asa ceva.

    The Last Waltz lyrics – Engelbert Humperdinck

    http://www.youtube.com/watch?v=IPtJwjl1v_0

  11. Odille says:

    Din intimplare am gasit un clip, “How to see The Human Aura”. Minune! Exact ce-mi doream. 🙂

    L-am studiat si am ajuns sa concluzia ca ma voi antrena urgent, pt doua motive importante:

    – Cind voi reusi sa vad si Aura in culori, daca voi vedea in jurul unui subiect nuante de merisor paduretz cu iz acrisor, ma voi feri ca de foc.
    Ma voi uita dupa culoarea cireselor, caiselor, piersicilor. 🙂

    – Cum mie imi este frica in lift, nu ma voi sui intr-un lift decit daca toti pasagerii au niste aure bogate si inflorite. Altfel, voi gesticula si striga, pina vor parasi liftul. 🙂

    How to see the Human Aura

    http://www.youtube.com/watch?v=6Ha0ZZSfmrY

  12. Odille says:

    ODLM, recomand cu caldura o cafeluta cu doua rondele de turta dulce cu scortisoara.
    Sunt aproape sigura ca Aura (cimpul energetic) va arata ca o minunata Floarea Soarelui cu gust de mandarina.
    🙂

  13. CristinaC says:

    Bine v-am găsit in a doua săptămâna a anului …încă nou!

    Eu s-ar putea sa mă indragostesc de Marinica in curând si recunosc ca de povestile despre el m-am îndrăgostit de mult!
    Tecoma sa ai un an minunat si mulți care ii vor urma!

    Odille sa știi ca voi extras si eu….poate reușesc sa vad ….Aura ca pana acum mai mult o simteam

  14. Odille- am fost a kinda’ busy şi numai azi am putut urmări-o pe Aura timp de 10 min. Mă întreb cum pot americanii să-şi piardă vremea urmărind astfel de inepţii? Admit că tipul este foarte bun de gură şi nu tace o secundă pentru ca lumea să nu se eschiveze şi să plece pe furiş. Am încercat azi să văd o aură pe stradă, dar era tânără, cu ochi superbi şi avea de toate, aşa că n-am văzut-o decât pe ea şi era să văd şi nişte steluţe verzi dacă nu-mi mutam privirea spre o bătrănă care dorea să traverseze. Diversiunea şi iuţeala adaptării la situaţii ieşite din normal mi-au fost întotdeauna pavăză, cu o singură excepţie în viaţă, din care am ieşit strangulat de idei pentru mulţi ani.

  15. Odille- turta dulce nu-mi face bine. Mă turteşte dulce şi mă pot astfel strecura pe sub uşa oricui. 🙂

  16. CristinaC- Marinică mi-a spus că iubeşte femeia şi are şi-o aură atât de transparentă încât se pot vedea toate iubirile lui ca într-un calendar Pirelli.

  17. CristinaC says:

    Omule….ia uite cu cine concurează Marinica

    http://www.youtube.com/watch?v=MyGJXLxtVEo

    Have fun!

  18. Odille says:

    ODLM,

    “Diversiunea şi iuţeala adaptării la situaţii ieşite din normal mi-au fost întotdeauna pavăză, cu o singură excepţie în viaţă, din care am ieşit strangulat de idei pentru mulţi ani.”

    Citeodata “cineva” este mai iute decit “iutzeala” si atunci “all hell breaks loose”.
    🙂

  19. Odille says:

    Americanii si Aura:

    ODLM, Sa visam un pic. 🙂

    Sa ne gindim ce placut ar fi sa se vada cimpul energetic al fiecaruia, ar fi o nebunie de culori.

    Iar cind ne-am indragosti sunt sigura ca cele doua cimpuri energetice s-ar imbratisa si culorile s-ar combina in nuante de vis.

    Sigur ca s-ar mai intilni si aureole cu ceva ciulini, sau in nuante de gri (mai putin gri perlat), dar tot am arata ca o gradina. 🙂

  20. Odille says:

    Cristina, ce adevarat ai spus ca poti sa simti “Aura”!!!

    ODLM, Cristina, intuitia imi spune ca in ochii Adorabilei, Marinica nu ar avea concurenta, daca Marinica nu foloseste metode rapide de transfer de energie prin priviri catre o “fake” Adorabila.

  21. Odille- “Citeodata “cineva” este mai iute decit “iutzeala” si atunci “all hell breaks loose”.”

    Şi nu crezi că-i pare rău cerului că şi-a rupt baierele, a tunat şi-a fulgerat?

  22. Odille- aureola imaginaţiei mele este boreală şi nu apare la polul frigului, ci în focul dragostei. 🙂

  23. Odille says:

    ODLM, uneori, pina si Cerul care pina atunci a crezut ca a vazut totul, cred ca plinge cu ei.

  24. Odille says:

    ODLM,

    “CristinaC- Marinică mi-a spus că iubeşte femeia şi are şi-o aură atât de transparentă încât se pot vedea toate iubirile lui ca într-un calendar Pirelli.”

    Sper ca acest calendar are o singura pagina! :):)
    Pe computerul meu asa se deschide. 🙂

  25. Odille- trebuie updatat sistemul de operare al laptopului tău. Pirelli schimbă luna şi zâna şi o ţine aşa de ani buni. 🙂

  26. Odille says:

    Fundite rosii in par si batiste in buzunaras!

    Weekend Frumos!

    Se apropie Noul An Chinezesc si cum in Canada si Toronto avem o foarte mare comunitate chineza, au inceput reclame la TV pt aceasta sarbatoare. Intotdeauna m-au surprins Dragonii in combinatii foarte puternice de rosu si galben, dar nu m-am straduit sa gasesc informatii.

    Avem niste vecini din Hong-Kong. Draguti, politicosi, tineri si au si un bebelus.

    Bebelusul este plimbat de bunica, matusa, babysitter,una vorbind mai putina engleza decit cealalata, adica aproape deloc.
    In orice caz, am fost convinsa ca este o fetita pt ca are carucior rosu, si este imbracata numai in rosu.
    La o intilnire cu bunica sau matusa, sau babysittera (nu prea le deosebesc), ni s-a spus ca este “boy”. Am crezut ca a gresit. Dar ieri am aflat de la parinti ca este baietel.
    Am facut un search pe Internet si am aflat ca rosu este culoarea cea mai norocoasa si in combinatie cu galben, norocul este asigurat. Mi s-a parut foarte dragut ca-l imbraca pe bebelus in noroc, in fiecare zi.

    M-au convins! Nu cred ca voi purta kimono rosu, dar s-ar putea sa port in par, o fundita de matase rosie cu galben. ODLM, poti sa incerci o batista de matase rosie cu fir auriu, in buzunarul de la costum.

  27. Odille says:

    ODLM,

    “Odille- trebuie updatat sistemul de operare al laptopului tău. Pirelli schimbă luna şi zâna şi o ţine aşa de ani buni. ”

    Nu ma suprinde faptul ca “zinele” sunt mereu schimbate intr-un calendar. Dar Marinica sa aiba asa o gama larga de iubiri, m-a cam suprins??? 🙂

  28. Odille- eu ştiu dacă este băieţel sau fetiţă fără să cunosc mandarina bunicii sau mătuşii. Se spune că un chinez a dat spre developare un film cu chipul său. A doua zi, când a ridicat pozele, le-a refuzat pe motiv că nu este el. “Faţa este a mea, dar asta nu-i cămaşa mea!” a spus el.
    Bulă citeşte pe net că fiecare al treilea copil pe lumea asta este chinez. “Eu nu sunt chinez, sora mea Maricica nu este chinezoaică. O fi fratele meu Li Chan?”
    Dacă o piele roşie s-ar căsători cu o chinezoaică galbenă, ar ieşi un copil norocos?

  29. Odille- dac-ai şti ce-i în capul lui Marinică… Un calendar întreg, pe mulţi ani. 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: