Mar 28, 2015
Dragoş Petrescu
RESTAURANTE CARE S-AU INSCRIS IN ISTORIA
ORASULUI BUCURESTI
La Caru’ cu Bere, intr-adevar unul dintre cele mai frumoase si cu traditie restaurante din Bucuresti, pe vremea cand tatal meu era student, pe fiecare masa era cate un platou mare cu cartofi prajiti, care cand se golea era inlocuit de altul. Cartofii erau un pic cam sarati, erau gratis si puteai manca atat cat doreai, numai berea se platea..
Povestea restaurantului frecventat de Dej si Ceausescu in care gaseai Coca-Cola inainte de 89. Cine e omul care l-a cumparat?
Caru cu Bere
A readus la viata Caru’ cu Bere, cea mai veche berarie din Bucuresti, si acum si-a propus sa reinvie Pescarus, unul din cele mai faimoase restaurante din perioada comunista.
Dragos Petrescu, fondator si CEO al grupului City Grill, a fost primul care a vazut un potential turistic in Centrul Vechi, cand a preluat, in 2006, Caru’ cu Bere, una din cele mai vechi berarii ale Bucurestiului. Intre timp, a facut o adevarata pasiune pentru cladirile monument istoric, pe care a incercat sa le readuca la viata. Ultimul de pe lista este Pescarus, pe care promite sa-l „redea bucuresteanului de rand”.
Astazi, are 16 restaurante in portofoliu si 10.000 de clienti in fiecare zi. Si-a propus, de la inceput, sa faca restaurante care sa scoata omul de rand la pranz sau cina in oras. Tocmai de aceea, a surprins pe multa lume cand a preluat, la inceputul acestui an, restaurantul Pescarus. Odinioara un loc celebru de iesit in oras, preferat de liderii comunisti si de copii lor, astazi Petrescu si-a propus sa-l faca accesibil pentru orice bucurestean.
Dragos Petrescu in Pescarus
Foto: Dragos Petrescu, in restaurantul Pescarus inainte de renovare
In spatele acestei decizii sta un alt concept de business. Dragos Petrescu a vazut un potential imens in a trasnforma cladiri cu o puternica amprenta istorica in locuri de iesit in oras. Are deja cinci restaurante deschise in cladiri monumente-istorice: Caru’ cu Bere, Hanu’ Berarilor Interbelic, Hanu Berarilor Casa Oprea Soare, Trattoria Buongiorno Lido si, ultimul venit pe lista, Pescarus.
O poveste cu tigari fine si petreceri deochiate
In timp ce in Romania se statea la cozi pentru paine, la Pescarus se gaseau Coca Cola, bere si tigari fine. Iar copiii liderilor comunisti, care locuiau in cartierul Primaverii, ieseau noptile aici, sa petreaca si sa admire Casa Scanteii, copie a Universitatii Lomonosov din Moscova. Un obisnuit al locului era si Nicu Ceausescu, despre care se spune ca a tinut petreceri extravagante aici.
Construit in 1938, numele Pescarus a creat fascinatie de-a lungul celor 77 de ani de existenta. A fost ridicat pe malul lacului Herastrau chiar de nepotul scriitorului Ion Creanga, Horia, care astazi este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice, El a construit si Imobilul ARO (azi Cinema Patria) de pe bulevardul Magheru, Teatrul Giulesti sau Halele Obor.
Restaurantul Pescarus
Restaurantul a avut doar doi ani de libertate, dupa cum a aflat si Petrescu: “Pescarus nu a avut istorie libera prea multa pentru ca in 1938 a fost fondat, iar in 1940 a fost achizitionat de stat. Si atunci, el a fost adoptat ca fiind restaurantul protipendadei comuniste”. Client fidel a fost, aproape de la inceput, Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe vremea cand acesta era Secretarul General al Partidului Comunist.
Pentru el, a fost construit pe restaurant si un salon personal, cu toaleta separata. “Pe atunci era un mic rege si cu toate acestea venea aici aproape zilnic, fara garda, si avea o atitudine foarte prietenoasa fata de clienti. Totodata tinea neaparat sa dea bacsisuri ospatarilor”.
Pe toata durata comunismului, Pescarus a continuat sa fie unul din cele mai faimoase restaurante din Bucuresti. “Fie ca ieseai pentru prima data cu prietena ta in oras, fie ca iti faceai nunta sau botezul, daca reuseai sa vii la Pescarus era extraordinar”, spune Dragos Petrescu.
Desi este un monument istoric cu mari dificultati de restaurare si cu un aer puternic comunist, prin felul in care este amenajat, Dragos Petrescu il considera o comoara si isi doreste sa-l faca din nou un loc de iesit in oras pentru oamenii din capitala: “Pescarus va redeveni locul de iesire in oras al Bucuresteanului de rand”, spune el.
Restaurantul Pescarus
La “renasterea” Pescarusului lucreaza momentan o echipa intreaga de arhitecti, gastronomi si oameni de publicitate: “Am facut toate arhivele, ne-am dus la biblioteca, ne-am uitat la brand, cum a evoluat el, avem trei agentii de publicitate care lucreaza in paralel pt a-i crea noua imagine”.
Meniul se va baza pe bucataria romaneasca interbelica, iar preturile vor fi medii. “Pentru meniu, studiem impreuna cu oameni cu mare experienta in domeniul gastronomic interbelic: George Ban, Sandu Consulea. Am gasit si meniul pe care l-a avut restaurantul in 1950, precum si meniul de nunta din 80”.
Caru’ cu Bere, dintr-o ruina cu 36 de angajati, la cel mai faimos restaurant din Romania
In 2005, Centrul Vechi, asa cum il stim noi acum, nu exista. Cladirile erau niste ruine, iar strazile – un santier imens. Dragos Petrescu a fost primul antreprenor roman care si-a facut curaj sa deschida un restaurant aici: “In 2005 era doar cafeneaua Amsterdam a unui belgian in Centru Vechi. Si pentru ca Centrul Vechi era un santier si arata ingrozitor, mi-a fost teama sa intru in mijloc. Asa ca am intrat pe margine. Imi aduc aminte ca am pus un banner cu intrucat credeam foarte tare ca toate acele ruine trebuie facute pentru noi, pentru Bucuresti. Simt o mandrie si o responsabilitate ca am reusit.”
Caru cu Bere
A pus ochii pe Caru’ cu Bere, care pe atunci era doar o umbra a ceea ce a fost candva. Isi aduce aminte perfect momentul in care i-a calcat pentru prima oara pragul: “Era o berarie operata de o companie de stat. In 2005 avea 36 de angajati. Cand am intrat prima oara pe usa, angajatii se uitau la un televizor pus in hol. Veneau foarte multi clienti, dar acestia doar intrau, faceau poze si plecau.”
Construit in 1879 si frecventat pe vremuri de George Cosbuc, I.L Caragiale, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu sau Alexandru Vlahuta, au fost necesare noua luni de zile pentru a-l consolida si a-i reconditiona interiorul. Astazi, Caru cu Bere este cel mai vizitat restaurant din Bucuresti, cu 2.500 de clienti pe zi, si unde, din cand in cand, poti vedea si cate o vedeta de la Hollywood. Au ajuns aici aici Demi Moore, Kirk Douglas, Jean Paul Belmondo, Jon Voight si membrii trupei Rolling Stones.
Casa Elenei Lupescu, amanta lui Carol al II-lea, transformata intr-un han elegant pe Pache Protopopescu
Dupa ce a readus la viata Caru’ cu Bere, Dragos Petrescu a vazut un potential imens in acest concept de business, in care cladirile cu o istorie bogata devin locuri de iesit in oras. Asa ca, in urmatorul an, a cumparat casa Elenei Lupescu, cea care i-a fost amanta, sotie si partenera Regelui Carol al-ll-a, pana la sfarsitul vietii. Timp de 4 ani a restaurat-o si a transformat-o in Hanu’ Berarilor Interbelic, un restaurant elegant cu meniu traditional.
Hanu Berarilor Interbelic Casa Elena Lupescu
Despre Elena Lupescu se spune ca era o femeie prea moderna pentru timpul ei. Din cauza aventurii pe care a avut-o cu Regele Carol al doilea, mariajul acestuia cu Regina Elena s-a deteriorat la scurt timp, imediat dupa nasterea Regelui Mihai. Cei doi au plecat impreuna in exil si s-au mutat in Estoril, un oras aflat la 15 kilometri de Lisabona.
Pentru a afla mai multe despre ultimii ani ai cuplului si despre stilul de viata al Elenei Lupescu, Dragos Petrescu s-a dus in capitala Portugaliei, intr-o excursie de documentare, si a vizitat casa unde aceasta a locuit cu regele: “M-am dus la muzeul de istorie din Lisabona si am gasit casa unde au stat ei. Am achizitionat tot felul de litografii si imagini din vremea respectiva si intentionez sa redecorez din nou casa Elena lupescu din vara, pentru ca vreau sa-I dau o atmosfera mai calda. Vreau sa facem o camera inspirata din Lisabona“.
Acolo a fost impresionat de felul in care oamenii se bucura de atmosfera dintr-un restaurant, pe care si-ar dori sa o vada si in Romania: “A fost foarte tare experienta din Portugalia. Lisabona e un oras foarte frumos, foarte convenabil, oamenii sunt foarte veseli, iar preturile foarte mici. Dar cel mai mult m-au impresionat restaurantele, care erau pline cu oameni normali, costurile foarte mici – exact pe modelul meu de business. Acolo toata lumea pleaca la restaurant la 9-10 seara si sta pana la 3 dimineata, canta alaturi de cantaretii de fado. Lisabonezii, si portughezii in general, nu sunt bogati, sunt oameni modesti, ei trec printr-o criza majora, dar cumva au gasit acest echilibru: sa traiasca ieftin, sa iubeasca, sa iasa afara si sa cante.”
Casa boiereasca cu vedere la Dambovita si casa familiei Ghika, un han cu 800 de locuri
In 1914, faimosul arhitect Petre Antonescu, cel care a proiectat si construit Arcul de Triumf, cladirea Primariei Municipiului Bucuresti sau cladirea Facultatii de Drept, a facut o casa boiereasca destinata unuia dintre cei mai bogati comercianti din Bucuresti din acele vremuri – Dumitru Oprea Soare.
Hanu Berarilor Casa Oprea Soare
In perioada comunista, casa lui a fost transformata intr-un restaurant care a devenit rapid faimos – Casa Bucur. Aici, pe spatiul fostului restaurant Casa Bucur, Dragos Petrescu a deschis, la sfarsitul lui 2009, Hanu’ Berarilor, Casa Oprea Soare. Anul trecut, casa a aniversat 100 de ani si continua sa aiba portile deschise pentru oricine vrea sa simta, pret de cateva ore, aerul boem al Bucurestiului de altadata si gazduieste nunti si petreceri.
Hanu Berarilor Casa Oprea Soare
Lido, casa familiei Ghica din Centrul Bucurestiului
Pe strada C.A. Rosetti nr. 13, vizavi de Biblioteca Nationala a Romania, se afla una din cele mai elegante case care a adapostit, de-a lungul anilor, mai multe restaurante. Construita la inceputul anilor 1900, a fost transformata, in perioada comunista, in restaurantul gospodariei de partid. Apoi, a fost pe rand Terasa Lido, Palazzo Lido, iar din 2014, a fost preluata de Dragos Petrescu si a devenit Trattoria Buongiorno Lido.
Trattoria Buongiorno Lido
“Eu am invatat ceva foarte important in acesti patru ani de criza, am invatat sa fiu modest. Dar una peste alta, m-ar bucura peste 30 de ani sa spuna despre mine ca uite, restaurantul asta a fost fondat/restaurat de Dragos Petrescu. Asta ar fi cea mai mare bucurie, dar nu astept asta. Vreau sa fac lucrurile si sa dureze.
ODLM,
Iti multumesc pentru aceasta postare informativa. Comunismul parca ne-a taiat radacinile cu trecutul, am ramas suspendati intre daci si communism.
Imi amintesc ca am citit un articol, dar care nu stiu daca era adevarat, ca se putea dormi intr-un pat unde dormise Ceausescu. Mi s-a parut macabru. 🙂
Renovarea unor restaurante bucurestene mi se pare de admirat insa ideea unei “Case Elena Lupescu” cu o “atmosfera calda”, mi se pare ridicola.
De ce nu un hotel “Hitler”, unde sa te simti in siguranta, un loc de meditatie si unde sa te impreunezi cu Universul? 🙂
O Duminica frumoasa!
ODLM,
Cu ani in urma am fost pe Coasta De Azur, un dar al naturii.
Intr-un tur am fost dusi si la un parculet intr-o zona foarte buna a orasului Nisa, parculet care fusese donat orasului de Carol al II-lea, pe principiul echilibrului, ce iei dintr-o parte, dai in alta. 🙂 Well, un mini- echilibru, doar nu era sa dea tot! 🙂
——
“COASTA DE AZUR – DE LA NISA LA MARSILIA”
“A doua zi înainte de a părăsi Nisa, am vizitat parcul Carol al II-lea al României. Parcul este pe un teren donat de Carol al II-lea. ”
http://jurnaldecalatorie.eu/index.php/coasta-de-azur-de-la-nisa-la-marsilia/#.VRfteTo5C1s
Odille- da, există în multe puncte din ţară paturi unde a dormit Ceauşescu. Cel mai periculos loc de pe Pământ este patul. Acolo moare 83% din populaţia lui.
Azi, m-am uitat la prognoză, am văzut că nu ninge şi că sunt 3% şanse să plouă, aşa că am hotărât să schimb anvelopele de iarnă.
Am scos maşina în curte, am spălat-o bine cu şampon, am dat-o cu pudră şi parfum, am urcat-o pe cric cu tot tacâmul: frâna de mână, roci opritoare alternativ în dreptul celorlalte trei, gâzele afară ca să nu îngreuneze maşina. În mijlocul activităţii, acele 3% s-au materializat cât să-mi facă porcuşor automobilul. Uneori, nici 97% nu prezintă încredere.
ODLM,
Daca masinuta ta ar fi fost fetita si nu baietel, ar fi avut la ea o umbreluta cocheta, o hainuta de ploaie cu gluguta si oricit ar fi plouat ar fi fost ca noua. 🙂
Cred ca ar trebui sa avem cite un flaconash cu energie pozitiva pt ca imaginatia nu mai face fata la tot ce se intimpla in zilele noastre! 🙂
Odille- maşinuţa mea e deşteaptă şi a intrat în garaj de îndată ce a avut patru roţi. Din păcate, asta s-a petrecut după ce a stat ploaia şi porcuşorul numai că nu guiţa. Oricum, până la iarnă o mai spăl de 28 de ori, cât estimez eu că se mai maculează până să intre în fleşcăiala de iarnă, când colbul se însoară cu zăpada şi domnesc până în martie.