Feb 2, 2016 Posted by omuldelamunte on Feb 2, 2016 in New Posts | 14 comments

Silvia Silvia şi Arbaleta

14 Responsesto “Silvia Silvia şi Arbaleta”

1. CristinaC says:

   February 3, 2016 at 01:40

   Cata nevoie de adrenalina…..

   Eu nu ma apuc de așa ceva….ca nu am 60 inca….

2. Odille says:

   February 3, 2016 at 01:49

   Cristina, ODLM,

   Vine Primavara! 🙂 Doi groundhogs au prezis ca va sosi primavara in 2 saptamini, si un al treilea ne-a spus ca mai avem de asteptat 6 saptamini.

   Sa fim optimisti, poate ne va ajuta si El Nino, si in Martie vom avea ghiocei, brinduse, violete, motocei.

   —-

   Cristinutza, eu noi voi avea 60 niciodata. Am alti paramentri. 🙂

   Cu drag, Buna Dimineata si Noapte Buna!

3. omuldelamunte says:

   February 3, 2016 at 12:30

   CristinaC- Silvia este pensionară şi-şi mai omoară şi ea timpul.

4. omuldelamunte says:

   February 3, 2016 at 12:34

   Odille- i-a dat şi la noi la TV sub denumirea de cârtiţe. Dar sunt obeze! La noi cârtiţa este cât un şobolan şi este eminamente raw vegan. Cu ce le hrăniţi? Cu iepure la tavă?

5. Odille says:

   February 3, 2016 at 13:54

   ODLM,

   Uite ca acesti groundhogs papa si proteine bune: 

   “Clover, alfalfa, dandelion, and coltsfoot are among preferred groundhog foods. Groundhogs also eat grubs, grasshoppers, insects, snails and other small animals, but are not as omnivorous as many other Sciuridae”

   Intr-o curte vecina isi face aparitia, in fiecare zi (nu in timpul iernii), un groundhog grasutz. Arata ca un soricar-buflea. Pot sa atace daca se simt in primejdie .
   Nu sunt prea simpatici.

   Ne ingrijoreaza, anul acesta, racoons. Te vad si totusi urca scarile spre usa de la intrare!

6. Odille says:

   February 3, 2016 at 13:56

   ODLM,

   Cristina este departe de a fi pensionara. Oricum, aici, notiunea de pensionar este diferita decit cea din presa romaneasca. Abia dupa 65 de ani, multi isi gasesc o alta ocupatie, de obicei ceva ce si-ar fi dorit toata viata sa faca.

7. omuldelamunte says:

   February 3, 2016 at 14:23

   Odille- am corectat. Nu am spus despre Cristina că este pensionară, ci doar i-am răspuns despre Silvia că este pensionară şi-şi omoară timpul. Îmi pare tare rău că a reieşit aşa ceva

8. CristinaC says:

   February 3, 2016 at 17:52

   Nu este nici o problema… chiar mi-as dori sa fiu pensionara si sa fac ce vreau eu in loc sa vin la birou si sa ma streseze sefa mea care nici nu stie ce facem. Tot incerc sa castig la loto ca sa nu mia vin… dar se pare ca am noroc in alte parti si mai putin la loto..

9. Odille says:

   February 3, 2016 at 19:38

   Cristina, am avut un sef care nu recunostea niciodata ce le spunea sa faca celor care lucrau penru el. O colega a fost asa de draguta sa ma sfatuiasca, inca de cind am inceput sa lucrez acolo, ca trebuie sa-i cer totul in scris.
   Ca urmare, cum incepeam sa lucrez la un proiect, imediat ce-mi cerea o modificare, eu scriam un raport si-l rugam sa mi-l semneze.
   Nu era fericit, dar eu eram mai linistita.

10. omuldelamunte says:

    February 3, 2016 at 21:37

    Odille- unui şef îi ceri să dea în scris când îţi ordonă să tragi cu tunuri de apă în mulţime, altfel, dacă se năruie proiectul, este pentru că el n-a ştiut să intervină pe parcurs, nu la spartul târgului 🙂
    Şi eu dau ordine în casă, dar numai eu le respect 🙂

11. CristinaC says:

    February 3, 2016 at 22:16

    Odille, eu oricum cer in scris pt ca sefa nu e la locatia mea ci la alt campus… dar nestiind care e jobul nostru are impresia ca suntem masini… si ca totul se poate. Munca cu oameni nu e foarte usoara pt ca niciunul nu e la fel cu altul si toti cei care vin sunt “nefericiti” si au nevoie de ajutor. La sfarsitul zilei nu mai sunt in stare de nimic….

12. Odille says:

    February 4, 2016 at 04:33

    Cristina,

    Intr-unul din joburile mele, plingeam cind vorbeam cu oameni care fie nu gaseau de lucru, sau cind am vorbit cu o sotie al carui sot murise.
    Asa ca te inteleg foarte bine.

    ODLM, acel fost sef avea ca hobby, participarea la flea markets in weekend, unde vindea cite o pagina proaspat scoasa de pe printer, cu horoscopul celui care platea.

    Venita din communism, a fost o surpriza acest aspect al libertatii!

13. omuldelamunte says:

    February 4, 2016 at 09:53

    Odille- noi suntem încă cu un picior în comunism şi-mi vine greu să cred că un şef se duce la talcioc cu o imprimantă şi printează un horoscop întocmit de altul. Unde sunt drepturile de autor atât de straşnic apărate de societatea vestică?
    N-aş avea nici cel mai mic respect dacă-mi întîlnesc şeful prestând munca unui boschetar în talcioc.
    Şi cât de nărod să fii să plăteşti un horoscop pe care-l poţi găsi în n variante în orice revistă sau ziar? Bine, un horoscop, pentru aceeaşi zodie şi aceeaşi perioadă te fericeşte la aşternut, altul îţi prevede că te vei întinde singur în tot patul.

14. Odille says:

    February 4, 2016 at 14:20

    ODLM,

    Iti dai seama ce surpriza a fost pentru mine sa aud asa ceva! Mai ales de la un sef IT. Eu nu mai stiam ce cursuri sa mai iau, asa ca ideea de a vinde la talcioc mi-a cam zguduit gindurile. 🙂

    Dar, apoi, am inceput sa accept ca oamenii au o mentalitate de oameni liberi, fara preconceptiile noastre europene, si daca pot sa cistige un ban, o vor face.
    Cred ca mai era ceva. Tot el ne-a spus ca sotia lui era semn de aer, asa ca era tot timpul cu gindul intr-o mie de locuri si cu to-do-lists care se schimbau tot timpul, incit, o plimbare cu profit la talcioc, era o evadare pt el, ca un coltz de rai. 🙂