Feb 6, 2016
Reclama
Comentarii recente
- MaddyR on Tovărășelule,
- omuldelamunte on Conduri diferite mărimi
- MaddyR on Conduri diferite mărimi
- omuldelamunte on La Trotuar
- MaddyR on La Trotuar
Plimbă-ţi mouse-ul pe zile şi ai titlurile postărilor
M | T | W | T | F | S | S |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | ||||||
2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 |
16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 |
23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 |
30 | 31 |
Archives
- October 2023 (1)
- July 2023 (2)
- June 2023 (1)
- January 2022 (2)
- September 2021 (1)
- August 2021 (1)
- July 2021 (2)
- June 2021 (1)
- November 2020 (1)
- June 2020 (1)
- March 2020 (1)
- February 2020 (4)
- January 2020 (2)
- December 2019 (2)
- October 2019 (2)
- September 2019 (4)
- August 2019 (3)
- July 2019 (3)
- June 2019 (4)
- May 2019 (2)
- April 2019 (1)
- March 2019 (3)
- January 2019 (1)
- December 2018 (2)
- November 2018 (4)
- October 2018 (3)
- September 2018 (4)
- August 2018 (3)
- July 2018 (9)
- June 2018 (13)
- May 2018 (3)
- April 2018 (7)
- March 2018 (4)
- February 2018 (19)
- January 2018 (15)
- December 2017 (17)
- November 2017 (19)
- October 2017 (16)
- September 2017 (6)
- August 2017 (7)
- July 2017 (6)
- June 2017 (4)
- May 2017 (7)
- April 2017 (7)
- March 2017 (15)
- February 2017 (12)
- January 2017 (9)
- December 2016 (19)
- November 2016 (9)
- October 2016 (6)
- September 2016 (11)
- August 2016 (7)
- July 2016 (7)
- June 2016 (13)
- May 2016 (11)
- April 2016 (9)
- March 2016 (18)
- February 2016 (12)
- January 2016 (12)
- December 2015 (7)
- November 2015 (15)
- October 2015 (10)
- September 2015 (15)
- August 2015 (16)
- July 2015 (5)
- June 2015 (6)
- May 2015 (4)
- April 2015 (9)
- March 2015 (7)
- February 2015 (11)
- January 2015 (8)
- December 2014 (10)
- November 2014 (4)
- October 2014 (12)
- September 2014 (6)
- August 2014 (8)
- July 2014 (5)
- June 2014 (8)
- May 2014 (11)
- April 2014 (16)
- March 2014 (9)
- February 2014 (13)
- January 2014 (13)
- December 2013 (8)
- November 2013 (13)
- October 2013 (9)
- September 2013 (11)
- August 2013 (11)
- July 2013 (10)
- June 2013 (5)
- May 2013 (8)
- April 2013 (5)
- March 2013 (13)
- February 2013 (10)
- January 2013 (15)
- December 2012 (6)
- November 2012 (7)
- October 2012 (9)
- September 2012 (7)
- August 2012 (7)
- July 2012 (6)
- June 2012 (12)
- May 2012 (11)
- April 2012 (8)
- March 2012 (9)
- February 2012 (15)
- January 2012 (11)
- December 2011 (14)
- November 2011 (13)
- October 2011 (16)
- September 2011 (10)
- August 2011 (18)
- July 2011 (9)
- June 2011 (16)
- May 2011 (11)
- April 2011 (13)
- March 2011 (31)
- February 2011 (21)
- January 2011 (17)
- December 2010 (19)
- November 2010 (37)
- October 2010 (31)
- September 2010 (15)
- August 2010 (27)
- July 2010 (35)
- June 2010 (58)
- May 2010 (68)
- April 2010 (20)
- March 2010 (17)
- February 2010 (25)
Câta mașinărie pentru un pahar de vin!
CristinaC- când o să am o casă mai înaltă, o să-mi iau şi eu un tirbuşon cu manivelă.
ODLM,comentariu la o postare trecuta.
Pentru muritori, cred ca ar trebui sa aiba loc negocieri la fiecare 5 ani, urmate de un vot, daca sa se continue starea de “fericire absoluta”, sau nu. 🙂
Pentru cei care au atins Nirvana, fericire absoluta si eternal!
—–
Nu stiu cum coopereaza Cuprul cu vinul, dar cu salata de vinete este un amestec mortal. Dupa asa o experienta la o minastire, cind eram copil, nu am mai papat vinete 20 de ani. 🙂
Odille- măicuţele folosesc vase de bronz? Ştiam că-i numai material de clopot.
Well… se poate si mai simplu…. eu nu as avea rabdare cu masinaria asta, mai ales acuma cand sefa ne-a sfatuit sa avem rabdare….
O saptamana buna vadoresc
c
Cristinutza, astazi dimineata, vorbind cu o functionara canadiana de la o firma, am facut asa o criza temperamentala, incit daca eram mai micutza, probabil ca ma trinteam pe jos si dadeam din picioruse. 🙂
Functionara, speriata, mi-a spus ca nu este nevoie sa ma duc la ea pt ca va rezolva problema.
Am scos fum jumatate de zi.
Vorbeam singura in masina si imi era teama sa nu ma opreasca politia, care ar fi putut gindi ca vorbesc la telefon.
Cred ca va trebui sa iau un curs despre rabdare! 🙂 🙂
CristinaC- vinul roşu se bea la temperatura camerei, aşa că până scoţi dopul, se echilibrează 🙂
Odille- Când sunt veniţi drăcuşorii, poţi să te trînteşti pe spate şi să dai din picioruşe aici pe blog. Sper că nu i-ai spus nişte urâţele după cum bine merita.
Este bine când vorbeşti singură. Asta însemnă că interlocutorul nevinovat, întâplător aflat în preajmă, scapă teafăr. Deci, un suflet redat obştei.
Odille, sa stii ca aceste perdoane indiferente traiesc mai mult, nu sunt diagnosticate cu Burn-out, nu fac depresie…. unii din noi ar trebui sa invatam ceva de la ele….
Eu nu mai am rabdarea ta. as fii cerut cu seful ei….
eu am patit la fel ieri cu o banca care mi-a scris o scrisaore sa ii sun… m-au tinut in hold o ora si pe urma reprezantativul bancii m-a adusin aceeasi stare, cum spui tu. imi venea sa ma trantesc pe jos…. si sotul meu nu intelegea de ce sunt nervoasa….
Cristina, ma crezi ca m-am enervat asa de rau incit am uitat ca exista sefi? 🙂
Cred ca fiecare dintre noi are niste trigger points, care daca sunt atinse atunci pierdem controlul. Eu devin un loose canon daca cineva este ignorant total, ma invinovateste pe mine de ceva ce nu am facut, si insista. Pur si simplu pierd controlul. Sa nu credeti cumva ca voi jigni cumva pe cineva. Niciodata! Insa vreau neaparat sa stabilesc care este adevarul.
Dupa evenimente de acest gen, o zi vorbesc singurica si trebuie sa fiu lasata in pace. Trebuie sa-mi consum acel combustibil negativ. 🙂
ODLM, daca as intra pe blog, as scrie carti intregi, in timp ce ma arunc pe jos si dau din picioruse. 🙂 🙂
Nici astazi nu mi-a trecut complet. 🙂
ODLM, uite, daca m-ai provocat, incep cu o poveste. 🙂
Vorbind despre combustibil, mi-a adus aminte de o poveste canadiana clasica. Povestea celor doua locomotive.
O locomotive mare si puternica si una mica, draguta si rosie.
Aceasta poveste a fost un contact cu, cultura canadiana, dar a fost si un soc pt mine. Nu o cunosteam, am cumparat carticica cu povestea, pe coperta doua locomotive, si ii citesc povestea fetitei mele.
Locomotiva mare si puternica pleaca la deal, cu viteza din ce in ce mai mare, si locomotive mica pleaca si ea la deal, in competitie cu locomotiva mare, spunind:
•I KNOW I CAN! I KNOW I CAN!…
Locomotiva mare prinde si mai multa viteza, iar locomotive mica:
I know I can, I know I can, I know I can!,
si deodata locomotiva mica explodeaza si face PUFF!.
Cind am terminat ultima fraza am fost speriata. Speriata de ce impresie a facut aceasta poveste fetitei mele, pt ca eu am suferit.
Fetitei mele I s-a parut normal, dar eu nu am uitat nici pina acum aceasta poveste.
Acum ma gindesc ca este bine ca sa fie expusi copiii la realitate, dar eu nu eram pregatita, venisem aici cu povestile rominesti in minte.
De multe ori cind cred ca sunt Superwoman, ma trezesc, spun tare, “I know I can”, zimbesc si incerc sa privesc realitatea in fatza. Imi mai revin.
Odille- şi la canadieni se spune că-i greu la deal cu locomotive mici. Cu “ştiu că pot” nu răzbeşti totdeauna în viaţă. Mai sunt şi locomotive mari care blochează priveliştea.
Uite, pentru că m-ai provocat, am să-ţi spun şi eu o poveste:
Vulpea l-a provocat pe urs la o întrecere: cine ajunge mai repede la pomul de la liziera pădurii. Ursul găsise trei galbeni în tomberon şi se lăudase prin toată pădurea că-i cumpără pe toţi, cu fulgi cu tot. Au pus prinsoare pe cei trei galbeni.
Au pornit la fugă, iar când ursul a ajuns la pomul lăudat, vulpea era deja acolo. Vulpea avea o soră geamănă de care nimeni nu ştia.
Şi-a spus vulpea în sinea ei: “ce bine că noi, vulpile, avem telefoane mobile…”
ODLM,
Se pare ca vulpitzele s-au molipsit si ele de la ursuleti, si au devenit mari combinatoare, “specialiste” in daruire de imobiliare care nu le apartin, “indragostite” de justitie, dar si consumatoare de frumos prin padurile de la “Lafayette” si “Le Printemps”.
🙂
Insa, trebuie sa recunoastem, ca vulpitzele s-au dovedit mult mai curajoase si dirze decit ursuletii, care au fost numai un miorlait. 🙂
——–
Ani de zile am mers pe principiul. “I know I can!”, desi citisem povestea cu micutza locomotiva rosie.
Apoi, mi-am dat seama ca fiecare clipa a calatoriei poate fi fermecatoare si mai importanta decit sosirea la destinatie, si am inceput sa ma relaxez.
Odille- am cam lipsit din cartier în ultimile zile. Mi-a fost dor de voioşia voastră şi de micuţa vulpiţă roşie.