search
top


Lipscani

Topiţi-vă!

Cu o seninătate în priviri de parcă mi-ar fi luat Iphone4, Ilinca mi-a dat de ştire că se întâlneşte cu fetele la “Freddo”. În aceeaşi secundă, cu Iphone-ul vechi de o lună, am început convocarea băieţilor la bere. S-au lăsat greu, au intrat în panică de parcă-i duceam la striptease şi maşina le era la service. În următorul sfert de oră, 4 taxiuri se îndreptau spre clubul “Gaia” şi semafoarele erau singurele obstacole în calea vitezei. De unde credeam că vom avea o seară liniştită şi că vom mai întâlni în club şi alţi matematicieni cu care vom dezbate nişte integrale care se încăpăţânau să ne dea de fiecare dată alt rezultat, barmanul ne-a spus că toţi au plecat acasă la problemele lor ( a zâmbit atât de zeflemitor încât am intuit pe dată că problemele lor erau cu fustă). Fiind singurii matematicieni din incintă am început să calculăm viteza cu care două corpuri coboară pe două drepte paralele din inox, înmulţite cu acceleraţia gravitaţională. Am făcut nişte calcule mai complicate dat fiind faptul că aceste corpuri erau de genul feminin şi nu purtau decât lentile de contact şi o diademă. De ruşinea cu care studiam noi, una din corpuri şi-a pus nişte mănuşi negre, ceea ce ne-a făcut să reluăm toate calculele din cauza schimbării parametrilor de alunecare mai anevoioasă pe bara de inox.

Şi dă-i şi calculează, ceaiul de Glasgow ne încetinea sclipirea minţii, dar noi, exigenţi, adunam pahar după pahar. A sunat şi Ilinca, dar mi-a viciat rezultatul când am auzit-o, după ce i-am spus unde sunt, că scoate un “au” ca şi cum prieten aia a ei înaltă de 1,5 metri cubi ar fi omorât un ţânţar pe braţul ei. M-a cuprins o remuşcare chiar dacă ştiam că Ilinca nu ştie de programul numai cu diademă, din acel club. I-am lăsat pe  matematicienii mei şi am luat un taxi glonţ spre casă. Clasic, mă aştepta în uşa deschisă, cu mâinile încrucişate şi cu un zâmbet care la întuneric nu se vedea, dar se ghicea mamă-mamă. Mătura nu se mai poartă…

M-a convocat la ora de dirigenţie în bibliotecă. Avea în mână un flyer care, al dracu’, descria în amănunt ceea ce ni se întâmplase nouă. Şi cu poze…Pliantul era făcut mai demult. Nu eram noi în ele, dar îmi pot închipui ce-au păţit conaţionali de-ai noştri care au apărut tare holbaţi. S-a apropiat de mine, mi s-a aşezat în braţe tare serioasă şi a început să adulmece. Căuta orice urmă de parfum străin, deosebit de parfumul meu de baron local. N-a găsit nimic suspect, ceea ce dovedea că niciun corp străin nu-mi invadase intimitatea pentru vreun lap-dance. Fără să ştie, Ilinca mă sunase exact la timp…

Ora de dirigenţie a luat sfârşit cu un sărut lung iniţiat de profesoară. Am scăpat uşor, doar cu o cremă de faţă cu aur şi caviar. La asemenea cremă ar fi trebuit să dea şi o sticlă de vodcă pentru însoţitor. Ilinca consumă cremele, dar rochiile, poşetele, pantofii nu prea… Lunar face pachete şi le dă gunoierilor. În acest fel, ei au cele mai cochete neveste, adevărate regine ale tomberonului. Chiar mă gândesc să dau un bal în cinstea lor, numai că mă înspăimântă ideea că, nefiind măsura Ilincăi, ele au făcut din două rochii una şi cine ştie ce culori au combinat. Cu hainele mele se rezolvă mai uşor. Ele sunt trecute de Ilinca la categoria pentru “în curte”. I-am făcut o frumoasă surpriză când am tuns gazonul în costum, papion şi mănuşi albe. S-a îndrăgostit subit de grădinar, chiar dacă aveam o pată verde, ecologică, pe rever.

Abia astăzi mi-a povestit Ilinca căt de entuziasmată a rămas după vizita la elegantul “Freddo”. Localurile în centrul istoric sunt unele lângă altele, seara sunt populate cu tineri frumoşi, foarte decent şi trendy îmbrăcaţi şi foarte civilizaţi. Începem şi noi să scoatem aurul din ruine ca şi alte capitale care au făcut-o acum o sută de ani, printre care şi Bucureştiul. A trecut time-out-ul cerut de comunism, care a lăsat clădirile în voia agenţilor naturali, dar şi a celor de Miliţie.

O să ieşim mai des prin astfel de locuri. Un alt Bucureşti…

7 Responsesto “Lipscani”

  1. oachi says:

    Omule, Ilinca nici n-ar avea nevoie sa stie cand sa sune mai bine, pentru ca e femeie si, ca orice femeie, e dotata cu o arma secreta numita intuitie ( se mai spune si ca intuitia ii permite femeii sa contrazica barbatul inainte ca acesta sa deschida gura, asa ca….watch out !)
    In rest, uitandu-ma la poza parca v-am vazut pe voi, matematicienii destoinici, vorbind cu “merele” cu diadema dupa o infuzie de ceai de Glasgow …:) …
    Cheers !
    oachi´s last blog post ..Plesu- din nou –

  2. Odille says:

    ODLM, Oachi are asa de mare dreptate cu intuitia. 🙂
    Insa eu cred ca Ilinca inca mai este “papalata”, si ca vei lua un pic de “papala”, dar asta la momentul potrivit. 🙂 🙂

  3. @Oachi, Odille- sunt afemeiat după arma asta secretă a femeilor numită intuiţie, în antiteză cu arma secretă a bărbatului numită deducţie. Una-i înaintea evenimentului, alta-i după…

  4. Oachi says:

    Cand cele 2 sunt impletite intr-un joc numit seductie, ma intreb ce rezulta ? Raspunsul e pour les connaisseurs….
    Oachi´s last blog post ..Plesu- din nou –

  5. tania says:

    De data asta nu mai exista niciun dubiu.
    ilinca este femeia, sotia, iubita perfecta.
    iar tu, omule, omul ei, pe directie perfect proportionala. 🙂

    superbe- chestiunea cu tantarul, derutarea calculului manusilor shi nevestele gunoierilor. 🙂
    poate pe viitor, le dedici totushi un bal vestimentatiilor donate de ilinca. cel putin de dragul culorii. 🙂

  6. tania says:

    pfu! faina asta cu intuitia si deductia.
    sa zicem

    intuitie + deductie = radical din infinit = absolut exact

    🙂

  7. @Tania- Tu închei noaptea apoteotic. Te citesc înainte de culcare.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: