Aug 3, 2010
Cu bicicleta la pas.
Fugi D'acia !
Vara mai yes cu bicicleta, dar iarna definitely no ! Cu radioul telefonului pe Kiss FM, cu căşti cu volum la minim ca să pot pătrunde adânca înţelepciune a înjurăturilor şoferilor ( chiar dacă merg literalmente tangent cu noile borduri), cu un bidon cu apă chioară, ochelari contra ţânţarilor care zboară cu viteză pe sensul opus de mers, cu o şepcuţe şi spiel-hosen cu fluturaşi desenaţi pe stomac şi, în fine, cu un avânt pionieresc de-aş răsturna guverne cu lopata, mă avânt, cum ar veni, împotriva vântului.
Stau la o azvârlitură de piatră în geam de Parcul Herăstrău, dar tot trebuie să o iau pe şoseaua care a devenit peste noapte proprietatea şoferilor, dat fiind faptul că trotuarele au maşini pe ele, cărucioare de copii “conduşi” de bone filipineze care nu reacţioneză la “alo, la o parte!” darămite la ” dă-te, fă!”, băieţi cu iubite-n braţe-prilej de claxoane disperate ale celorlalţi băieţi ieşiţi la agăţat-, pietoni cu sudălmi învăţate pe de rost din mijloacele de transport în comun, transmise din tată-n fiu de la birjarii cu bici cu şfichi.
Nu mai merg pe aleile asfaltate- minune mare!- din spatele Casei Presei pentru că acolo câinii se înmulţesc noaptea şi apar ziua. Sunt tot felul de depozite ale căror paznici, ca să poată dormi în post, aduc de-ale gurii pentru haite întregi şi fiecare haită îşi apără în stradă, teritoriul de aici până colo, după care începe teritoriul altui trib de câini. Pe primii îi depăşesc în viteză, dar îmi vin din faţă ambasadorii haitei următoare. Alertaţi prin fax probabil. Ooo, câinii citesc repede faxul pentru că este transmis lătrat şi nu sunt paraziţi pe fir. Doar în blana lor…
Paznicii râd de viteza mea, stau pe bănci din două scânduri şi trosznesc seminţe cu dexteritatea celor cu strungăreaţă care îşi înfig temporar o neagră sămânţă (de scandal) în acel spaţiu şi la sfârşit şi-o scot cu unghia mare de la degetul mic. Eu pe ăştia i-aş lipsi de biluţe, nu pe câini !
Fiind într-o astfel de cursă, radioul se întrerupe automat şi intră telefonul. Este Ilinca care mă întrabă, în primul rând, de ce latru. Gâfâitul meu nu-i sună ca cel cunoscut şi mă roagă să vin acasă pentru că mi-a pregătit gogoşi cu dor mult. Cum să mă întorc când sunt în plină haită şi mai am două şi scap?
Nevoia este mama învăţăturii, iar reuşita este tatăl ei. Aşadar, am reuşit să învăţ că dacă iau bicicleta de coarne şi merg agale pe lângă , câiniii sunt prietenoşi, iar dacă le promit că am acasă o căţeluşă exact pe gustul lor, mă lasă în pas de voie. Nu însă şi căţeluşele haitei ! Ceea ce dovedeşte că mai sunt şi oameni normali printre câini. Lor le promit un câine bărbătos, numa’ muşchi şi ceafă. Se gudură toţi şi toate de parcă le-am promis că le asfaltez strada şi le măresc leafa. Numai paznicii sunt posomorâţi că n-au circ. Câinii sunt foarte creduli la promisiuni. Mai cunosc o specie care pune botu’ la promisiunile electorale. Este adevărat că unii ştiu să citească, dar în nici un caz nu miros impostorii…
Câinele meu lup Ricci înţelege aluziile şi se comportă cu dat din coadă. I-am pus bolul cu apă proaspătă afară, sub un trandafir căţărător. Vara, când se scutură trandafirii, bolul lui este plin de petale parfumate. Serviciu de 5 stele! Bine, că el ar aprecia mai mult parfumul de friptură, este evident, dar încerc să-l cizelez, încercând să-i impun să nu-şi mai bage labele ca să scoată petalele. Şi totuşi, nici eu n-aş bea apa cu petale de trandafiri, doar să mă spăl pe mâini după homar,după care, un prosop fierbinte şi parfumat pe faţă. Ilinca nu suportă prosopul fierbinte pe faţă, dar pe al meu mi-l parfumează cu parfumul ei ca să mă învăţ bine minte să nu-i ies din mreje. Cum să aşezi un prosop fierbinte pe pielea Ilincăi care este ca o petală de trandafir de dulceaţă ? Trandafirie şi dulce… De aia o şi sărut părinteşte prima oară şi apoi un sărut de la francezul din mine.
Când ajung în sfârşit pe aleile parcului marcate pentru biciclişti, am alte obstacole. Copilandrii cu triciclete sau trotinete în timp ce mamele se uită la ce se mai poartă azi. Îndrăgostiţi care dacă ar merge pe alături de pistă, parcă cineva le-ar despărţi căile şi fără o săgeată desenată pe asfalt şi-ar întortochea sentimentele şi irevocabil, raţiunea de a fi împreună în acea după-amiază. Sau câte două babe intrate bine în a treia tinereţe şi care povestesc cum cădeau tinerii din preajmă-le ca popicele lovite de o bilă cu forme de cadână. “Ău, maică!”. Le-am speriat. Pentru că mergeau exact pe pistă, care în niciun caz nu-i a mă-sii lor. Este a Primăriei, dar eu nu-mi amintesc să fi auzit o înjurătură asemenea. În străfundul meu, sunt dezamăgit, pentru că până acum eu încântam babele cu prezenţa mea şi nu le-aş fi speriat nici în ruptul capului. În cele din urmă mi-au zâmbit, dar nu înainte de a scuipa în sâni. Pe jos pe undeva…
Imi trece când văd curajoasele fete în costume de baie şi zburând cu prea mare viteză, pe role. Sunt năluci frumoase. Dacă am răbdare şi îmi găsesc o bancă în rândul întâi, ele mai trec pe acolo, ori agăţate de bicicletele băieţilor, ori pur şi simplu deja agăţate. Sunt bronzate, bine formate şi spre deosebire de babele mele care sunt bine deformate, ele nu zâmbesc nici dacă-ţi suceşti gâtul ostentativ. Pitzi în toată regula. După reţetă.
Mă duc să citesc “Capitalul” de Marx. Poate le înţeleg…
Singurul sport pe care mai poti sa-l executi cu o bicicleta in Bucuresti, este sa o cari in spate.
Auzi, dar tu de ce nu-ti iei role? N-ai costum de baie asortat?!
Cat despre prosopul fierbinte, nu-l iubim decat iarna cand afara crapa pietrele de ciuda, iar el, prosopul, trebuie sa fie mare si pufos. Si nu, nu pe fata. Stie ea Ilinca ce stie.
indiscreta´s last blog post ..A fost odata o zi pe care o chema 1 August!
Car atâtea cu spatele meu firav încât o bicicletă mi-ar mai lipsi! Nu-mi iau role pentru că fetele aleargă prea repede şi nici nu ştiu ce costum să-mi pun ca să mă asortez cu ele. Am avut role şi am picat în freză. D’aia scriu prostii!
ODLM, Homeopatia are niste remedii numite “Dor de Tzara”. Cind iti este un dor mare de tot de Romania treci pe tratament. Povestea ta m-a introdus in atmosfera de stres bucurestean, cu atita maiestrie, incit nu-mi va trebui nici un pill, numai o recitire a acestui text si voi economisi contravaloarea unui bilet de avion spre Bucuresti. Multumesc mult! 🙂 🙂
ODLM, dar mosii, mosii, nu sunt in Herastrau, ei pe unde se plimba? 🙂
As putea sa-ti sugerez sa te plimbi cu o bicicleta, pe care stai in pozitie orizontala, cu burtica’n sus, ca si cum faci “pluta” pe apa. Le-ar fi mai greu ciinilor sa ajunga la mansetele spiel-hosen-ului :). Si mai ar fi un mare avantaj. Am vazut aici, ca biciclistii care “fac pluta” sunt mult mai ferciti decit ceilalti biciclisti pt ca ei stiu ca nu vor cistiga niciun concurs si atunci se bucura cu adevarat si pot sa se uite si la cer. 🙂
@Odille- “Contravaloarea unui bilet de avion SPRE Bucureşti?” Ai de gând să fugi în România?
ODLM, not anymore, dupa ce am citit povestea ta! 🙂 🙂
@Odille- sunt şi moşi, dar ei nu se plimbă pe pistă. Stau pe bancă şi admiră frumuseţile naturii tinerelor.
Sunt curios cum merg canadienii uitându-se la cer, cu dânsa la soare. Nu se ard pe burtică? La noi pe şosea, dacă faci “pluta” pe bicicletă, ajungi în cer una-două…
@Odille- hai că nu-i dracu’ atât de negru aici! Aveţi mai mulţi negri decât noi. Plus că aici mai sunt şi îngeri. Eu, de exemplu…
ODLM, Iti marturisesc ca nu am intors niciodata capul dupa barbati, insa la acesti biciclisti am intors capul. Daca ai vedea ce zimbet fericit au si ce relaxati sunt, spre deosebire de cei de pe biciclete de cursa care au o expresie indirjita, concentrata, de ai crede ca sunt in nu stiu ce cursa si merg pe serpentine prin Alpi. 🙂
M-am gindit sa-mi iau si eu o bicicleta unde sa fac pluta, dar eu pot sa merg numai cu bicicleta cu frina de picior si chiar atunci, uneori sar de pe ea ca o Kangaroo (fetita), ca sa ma opresc. Mai greu sa sari in pozitie de drepti cind esti cu burtica-n sus! 🙂
ODLM, din pacate, dracu-i destul de negru acolo! 🙂
Inger? Numai certified!
Am vazut ca si unii sfinti sunt “demoted”, cum ar fi Sf Christopher, care a fost scos de catolici din rindul sfintilor certificati, spre supararea me, el fiind sfintul calatorilor. Eu, cind conduc masina, am nevoie de ajutorul major al tuturor sfintilor din domeniul transporturilor. Am iconita cu el in masina si ma bazez pe ajutorul lui chiar daca nu mai este pe lista. 🙂
ODLM, delicioasa ideea cu vasul cu apa si petale de trandafir pt Ricci. Ar trebui sa o pantetezi si s-ar putea sa aiba mare succes.
Am fost odata la Monte Carlo, intr-o frumoasa gradina a unui restaurant. Cateii primeau si ei mincare si apa, linga mesele stapinilor. O farfurioara cu apa cu petale de trandafir,cred ca ar isca o moda. Mai mult spre bucuria stapinilor, decit a cateilor. 🙂
@Odille- la Monte Carlo, căţeii beau şampanie şi sunt convins că stăpânii te sorbeau din priviri.
ODLM, eu nu te voi contrazice niciodata! 🙂 🙂 🙂
hai ca mi-a mai trecut dorul de Romania. 🙂
esti haios. si Bucurestiul, Herestraul nu “suna” chiar asa de rau povestit de tine.
eu ultima data cind am fost in Herastrau a fost cam asa:
am gasit loc de parcare laterala pe linga parc. am luat puiul si carutzul (asa se spune corect?) si in drum spre intrarea in Herastrau… o mamica cu puiul ei si carutzul aferent s-a oprit ingrozita fiindca un ML350 se urcase pe trotuar si se indrepta spre ea. n-a stiut saraca ce sa faca si statea nemiscata. conducatorul bolidului, a deschis geamul si i s-a adresat: “hai fa curva, treci odata?” noi ne-am oprit oripilati, ea a trecut cu capul in jos… bolidul a fost parcat in siguranta pe trotuar.
inger, ingerasul nostru…
Nu stiu daca mi-a placut ce ai scris dar mi-a placut cum ai scris. Eu nu gust acest fel de Bucuresti caci de la Otopeni ma mai opresc la Brasov. Cand vin in Bucuresti sau daca vin ma invartesc in locurile pe care le stiu, adica ana ipatescu, magheru, universitate, stadionul pe care se tine concertul pentru care am ajuns acolo… Bucurestiul ramas in imaginea mea este cel de acum 25 -30 de ani. Si atunci imi placea!
Odille pastile de dor de tara sau dor de orice tara la farmacia homeopata? in pilule micute?
Cristina C, Pastile micute, homeopatice, de “Dor de Tzara” pe care mi le-a prescris un medic homeopat din Bucuresti. Nu le-am luat pt ca mi s-a parut prea ciudat remediul. 🙂
Vezi la asta nu m-am gindit, daca de orice tara? 🙂
Atunci imi spusese si farmacia unde se puteau cumpara.
Odille eu am urmat un tratament homeopat in trecut pentru o afectiune pe care unii voiau sa o operezese si a facut minuni. Stiu ca exista ceva asemanator pentru dor/dureri/doliu… dar denumirile lor sunt de neretinut asa ca…
Cristina C, te cred si am prietene care au avut mare succes, insa acel medic mi-a cerut niste sume foarte mari pt ca el era convins ca toti cei veniti din Canada/America sunt milionari. Ca urmare nu am mai avut incredere in el ca medic.
Mai cred ca trebuie sa ai norocul sa gasesti un homeopat foarte bun.
Cristina, mie imi place foarte mult numele Cristina si pt ca iubesc faptul ca ziua onomastica este de Ajun de Craciun.
Multumesc Odille. Mai exista, in 24 iulie, cred o sfanta Cristina… asta daca as avea nevoie de motiv de sarbatorire… chit ca eu cristine sfinte inca n-am intalnit…
Medicul care imi face mie acupunctura e si certifies homeopat… daca vrei iti dau coordonatele lui.
Cristina, am aflat ceva nou de la tine. Nu am stiut de 24 iulie.
Da, ma intereseaza, te rog frumos sa-mi trimiti un e-mai, cind poti tu, cu informatii. Multumesc mult.
Cum este in noul birou?
Odille… ce draguta esti tu.
biroul e plin cu cutii. DIn 5 persoane ca re urma sa incepem activitatea azi aici am fost numai eu. doua sunt bolnave dupa long weekend, una e la un training la minister, una nu a putut veni ca i s-a stricat masina…
M-am suparat destul de dimineata cand am aflat si am hotarat sa nu despachetez nimic singura ci sa astept ajutoare. Asa ca dupa meeting si dupa parnz si am stat cand pe un blog cand pe altul…
Acum fug acasa si voi ajunge in 10 minute !
Cristina, trebuie ca te-ai suparat rau de tot, daca nu te-ai pucat de despachetat! Tu ai asa “a good nature”, dar a fost mult prea mult.
Bucura-te de o dupa-amiaza de vara placuta. 🙂