search
top


L’hiver sur Şanţ Elize

Esenţele vieţii

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un rrom, pe urmă doi.

Franţa pusă e pe sfadă,

Şi ni-i dă pe toţi grămadă,

Înapoi.

Nu e cuşer, dar e bine

Pentru Sarkozy, acum;

Taberele-s toate scrum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,

Vin la Otopeni ţipând,

Şi se-mping şi sar râzând,

Şi se-mpiedică de fuste,

Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierare puşi,

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi stau grămadă

Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare

Un ţigan mai mărunţel,

Chinuindu-se să care

O sacoşă mult mai mare

Decât el.

Opt cercei cu dansul are,

Cinci brăţări şi-un portofel,

De la nişte trecătoare,

Pe sub turnul ăla mare,

Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are

Nici bagaje, nici nimic,

Doar un lanţ, cu-o cruce mare,

Care saltă în mişcare

Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare

Şi cu rochii fistichii,

Nu au loc ca să coboare,

C-alăptează fiecare

Doi copii.

Un reporter vine-n grabă

Să le ia un interviu

Şi se-nvârte în pustiu

Până când răspunde-o babă,

Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna

Către cel cu microfon,

Şi-l înjură francofon,

Fi’ncă nu mai e româna

De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba,

N-am făcut nimica rău,

Uite-aici, îţi spune baba,

Ne băgară pe degeaba

La bulău.

Şi, degeaba ne-au dat banii

Că, mai şmecheri suntem noi.

Într-un an sau maxim doi,

Ne întoarcem, toţi ţiganii

Înapoi.

Nu e mare socoteală

Că acasă ne-aţi trimis,

Ne-adunăm la repezeală

Şi să vezi atunci ciordeală

La Paris”!

19 Responsesto “L’hiver sur Şanţ Elize”

  1. Ana-Bell says:

    Ce jolie esti mataluta
    Reste avec moi in caruta
    Bem du vin sur maseluta
    Si-asteptam cu patience
    Sa luam encore une fois
    Din Paris pana la Blois
    De la Sarkozy avance
    On se voix, avec balance
    Pentru-ale noastre finances,
    Mes amis, toujours, en France.

  2. Ana-Bell says:

    @ODLM: intamplarea face ca, in recenta mea deplasare externa, pentru prima data (si ultima!) cu un low-cost, sa fi fost scoasa dintr-o posibila problema si o indelunga asteptare, impreuna cu cei cativa colegi cu care am plecat, de catre un tigan. Era sa pierdem minunata cursa, cativa gentlemeni de la coada aratau ca mama lor i-a scapat in staul inainte sa ii invete sa manance cu furculita si emiteau niste sunete care se legau suspect in injurii si atacuri virulente pana la sange, fapt care ne-a facut pe noi, cei care ne pregateam emotionati sa pierdem cursa, sa mai pierdem din avantul inaintarii prin marea neagra de (rr)romani. Am reusit, totusi, in virtutea (!) calitatii (defectului) mele de a fi femeie sa ajung pe cai ocolite, goale, pazite doar de flacarile balaurilor din fata, pana la ofiterul de la control pasapoarte care m-a linistit ca nu decoleaza pasarea de fier fara noi. La retur, cu ochii rimelati si indurerati de experienta, am fost acostata verbal de un tigan care a zis ca ma “rezolva” el. Apoi a inceput sa strige la tot neamul lui, repartizat strategic pe toata lungimea cozii: “Nelule, Pardailane, Bradpitule, faceti loc doamnei ca pierde avionul!”. Si asa am trecut noi in 5 secunde prin 300 de oameni care, cu cateva momente in urma, ne-ar fi taiat bucurosi niste vene mai rebele si niste genti adapostitoare de portmonee. N-aveam prieteni tigani. Acum am unul. Daca nu ramane unde a plecat, taing orice legatura intre mine si etnia pe care, acum cateva zile, a reprezentat-o cu reala cinste.

  3. Odille says:

    @ODLM, iti voi face un complimnet dis-de-dimineata. Am citit cu placere toate comentariile la noua postare a Simonei, insa comentariul tau mi-a placut in mod deosebit.
    Cred ca de acum inainte, cind Simona va avea o noua postare, voi astepta comentariul tau si apoi voi scrie si eu, cam asa: “La fel si eu, ca ODLM”. 🙂

  4. indiscreta says:

    Capodopera asta are autor anonim?! De fapt, cine-ar recunoaste ?:)) E un adevar si asta, e crud dar e-al nostru. Poate se mai coace!
    indiscreta´s last blog post ..Peisaj trist…

  5. Odille says:

    @Indiscreta, ma intorsesem pe blog sa comentez cu aceesi idee ca a ta. Aceasta etnie, ne apartine, asa ne-am crescut-o si asa o avem.
    In Anglia, din cite am citit, exista o comunitate din aceasta etnie, dar au fost adusi, cit de cit, pe un fagas spre normalitate.
    Ai nostri, insa, aproape neschimbati ca atunci cind au venit din India.

  6. Odille says:

    @ODLM, mi-am adus aminte de o intimplare de acum citiva ani de zile.
    Eram la Paris si ne-am pierdut, fiind in masina, intr-o suburbie a Parisului, unde nu ai vea sa te pierzi. 🙂 Un cartier unde majoritatea erau africani si unde tocmai facusera experiente cu datul foc la masini.

    Dupa ce ne invirtisem pe loc ceva timp, parcam noi in fata unui magazin mic alimentar, si eu declar ca voi incerca, folosind intuitia, sa abordez pe cineva prietenos si cu care as putea comunica.
    Stam noi, ce stam si deodata apar doi insi. Eu ii spun sotului meu, gata, i-am gasit, cu ei simt ca pot comunica. 🙂
    Ne dam jos din masina si intr-o franceza fragila, le spun ce problema avem. Unul dintre ei ma intreba din ce tara suntem si bucurie mare, eram din aceesi tara, Romania, ei fiind rromi! 🙂
    Unul il striga pe altul: Vino ma, sunt romini de-ai nostri! 🙂
    Imi venea sa-i iau in brate de bucurie. Aveam pe cineva de-al nostru sa ne scoata din acel catier.
    Ne-au indrumat perfect si le voi fi recunoscatore.
    🙂

  7. Anamaria says:

    Odille, sa stii ca eu chiar am fost in stare sa scriu (la Simona pe blog): copy-paste dupa ODLM! 🙂 🙂

    ODLM, si mie mi-a placut ce ai raspuns la postul Simonei despre AP.

  8. @Anamaria- îţi mulţumesc pentru “copy-paste”, dar eu tare aş fi vrut să dau “copy-paste” la ce ai scris tu despre AP înainte ca tu să fi aşternut pe hârtia monitorului asemenea trăire intensă. Frumos şi cu patos îndreptăţit.

  9. @Odille- ce intuiţie ai folosit tu la Paris să dai peste români de-ai lor! Păi numai o îmbrăţişare de-a ta şi făcea cât toate mulţumirile pe care le primiseră ei vreodată în viaţa lor, amândoi grămadă.

  10. @Indiscreta- autorul este anonim, faptele reale şi poezia s-a copt singură ca o gogoaşă de politician trasă pe spuza lui şi a partidului mamei lui spirituale.

  11. @Odille- merg cu răspunsurile în ordinea inversă apariţiei comentariilor, dar nu ştiu până unde voi ajunge, pentru că sunt aşa de multe de când eu n-am mai răspuns…
    Vă mulţumesc pentru mulţimea lor.

  12. carmen says:

    …trist…mi-a lasat un gust amar…

  13. Odille says:

    @ODLM, te rog sa recunosti ca am avut intuitie. 🙂 Am stat ceva timp in fata magazinului, inchisi in masina, pt ca situtia era tensionata. Cum am ales pe cineva care vorbea romineste nu pot sa-mi imaginez? Cred ca va trebui sa stabilesc o zi pe luna “Intuition Day” si sa-i aduc ofrande, sau sa-i cint cintecele, Intuitiei. 🙂

  14. @Odille- am citit un interviu de-al unui astfel de rrom care zicea, că pentru a mai câştiga ceva în plus, ei se angajează administratori de bloc şi în felul acesta stau aproape gratis. Asta mi-aduce aminte de:
    El: măi femeie, i’auzi ce zice administratorul, că a avut relaţii cu toate femeile din bloc, cu excepţia uneia.
    Ea: O fi grasa aia de Popeasca de la 6…
    Ce siguranţă îţi dă o maşină închisă în asemenea cartiere! Nu se poate sparge geamul, nu ia foc, nu i se pot tăia cauciucurile, este bullet-proof. Singura condiţie este să fie blindată…

  15. Odille says:

    @ODLM, siguranta, de cele mai multe ori este o iluzie, care, insa ne face bine.
    Un exemplu ar fi vestele de sub scaunele avioanelor. Ne suim in niste lazi enorme cu motor, suntem convinsi ca vor zbura pina la destinatie si suntem pregatiti ca in caz de cadere, sa aterizam lin, cu niste veste de cauciuc! 🙂

  16. @Odille- vestele de cauciuc sunt gonflabile şi mă ajută să plutesc dacă am căzut în apă şi totodată le provoacă o greaţă rechinilor. În cazul impactului cu solul, vestele de salvare îmi asigură o aterizare lină dincolo…
    Tot mai sigur ar fi să stau călare pe chemineu, iarna şi pe răcitor, vara.

  17. Odille says:

    @Poate rechinii sunt alergici la cauciuc? 🙂
    Oare politicienii romini or fi alergici la ceva? 🙂
    Cred ca la Justitie!

  18. Mai ştiu eu o specie care este alergică la cauciuc, dar aş fi mitocan…

  19. Anamaria says:

    ODLM, esti mult prea dragut! Eu ma aprind asa uneori, nici nu cred ca este bine. Doar ca nedreptatea ma revolta pana in adancul sufletului! Si, totusi, esti prea galant.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: