search
top


Când Franţa se luptă pentru noi toţi

Made in China

octombrie 20, 2010 Matei Visniec

Oare isi dau seama salariatii si in general toti cei care muncesc din greu in Europa ca de fapt grevistii si manifestantii din Franta se lupta pentru ceva ce a disparut din limbajul actual, mai precis pentru progres social? Pentru ca acesta este adevarul, in Franta exista oameni care nu se consoleaza cu ideea ca trebuie capitulat chiar atit de usor in fata unei noi forme de capitalism, extrem de agresiva, care se globalizeaza din 1990 incoace, mai precis de cind a cazut comunismul.
Nu este pentru prima data in istoria recenta ca Franta s-a aflat in avangarda luptei pentru progres social, ca a dat tonul unor “victorii” sociale, ca a “smuls” conditii de viata mai bune pentru muncitori, functionari, cadre si alte categorii de salariati. In 1936 Franta a fost tara care a introdus concediile platite. Franta este tara in care, un presedinte socialist, François Mitterrand, a indraznit sa faca acest extraordinar cadou poporului sau, si anume sa decreteze pensionarea la 60 de ani si nu la 65 cum era pina atunci. Si tot in Franta a fost redusa, in anii 90, saptamina de lucru de la 39 la 35 de ore.
Oricit de multa oroare au provocat aceste masuri in lumea anglo-saxona unde domina cultura ultraliberalismului, modelul francez este in perfecta armonie cu ceea ce as numi filozofia luminilor si “cultul” umanismului. Altfel spus cu ideea ca in codul genetic al umanitatii este inscrisa ideea de progres, si ca munca are un sens numai daca omul poate trai mai bine, iesi la pensie mai tinar, beneficia mai mult de familie si de timpul liber, de cultura si de sport, de natura si de ceilalti oameni… Ori,  in Franta, iesirea la pensie la 60 de ani este un simbol al progresului, iata de ce sindicatele nu vor sa renunte la el pentru ca daca acest simbol “cade”, atunci se deschide un larg bulevard pentru inrolarea francezilor intr-o disciplina de munca de tip anglo-saxon si de tip ultra-liberal.
Nu este greu de observat ca nou forma de capitalism care cistiga teren este una extrem de dura, de absurda, de periculoasa pentru umanitate. Dupa al doilea razboi mondial lumea a cunoscut un capitalism cu fata umana, iar comunismul a cazut tocmai pentru ca acest capitalism cu fata umana, care a inventat societatea de consum pentru toti, era atractiv. In ultimii 20 de ani, insa, natura capitalismului s-a modifica mai mult decit in ultima suta de ani, el a devenit un capitalism de santaj (nu accepti salariu mai mic? atunci angajez chinezi), si s-a financiarizat excesiv. Pentru prima data in istoria umanitatii a aparut o economie paralela extrem de puternica unde sunt vehiculate sume astronomice si din care omul de rind nu intelege nimic: economia speculativa. Pentru fiecare dolar investit in economia reala (acea economie care produce obiecte de consum si servicii), in economia virtuala, speculativa, de cazinou, sunt investiti 400 de dolari. Ce adjectiv putem asocia acestui tip de derapaj decit “absurd”. Traim intr-o lume in care “mutantii” economici (agentii de schimb, traderii si alti astfel de “specialisti” de cazinou) pot provoca socuri planetare si declansa crize de mari proportii (cum e posibil ca un trader sa provoace unei banci pierderi de 5 miliarde de euro, cum a fost cazul cu individul numit Kerviel?).
Nu intimplator francezii manifesteaza in Franta cu pancarde pe care putem citi: “jos fascismul financiar”, sau “nu munciti pentru imbogatirea finantelor”.
In presa straina au inceput sa apara si unele articole admirative fata de indirjirea cu care isi apara francezii niste avantaje sociale obtinute in ultimile decenii de generatiile precedente. In mod normal toata Europa salariatilor ar trebui sa fie solidara cu francezii si sa inteleaga un lucru: evacuarea definitiva a cuvintului progres din limbajul curent este o infringere enorma, pentru om, pentru umanitate, pentru civilizatie si mai ales pentru generatia tinara. Europa a creat un model social bazat pe productivitatea economiei care ar fi trebuit exportat pretutindeni. Iat-o in schimb, pe biata Europa, in situatia de a renunta la aproape tot ce a construit, si la identitatea ei, si la ideea de progres social, si la ideea de viitor. Si toate acestea in numele liberei circulatii a capitalurilor si a marfurilor pe planeta. Exista tari in Europa care nu mai fabrica jucarii, care nu mai produc pantofi si manusi, care nu mai sunt capabile sa fabrice o umbrela pentru ca… e mai ieftin sa le aduci din China. Sa fie normala, oare, o astfel de “economie”? Oare o tara care nu mai are capacitatea si intereseul de a produce jucarii pentru copiii ei mai poate fi numita efectiv “tara” sau a devenit o colonie a unei fenomen nou, pe care in lipsa de concepte adecvate l-as numi globalizare a absurditatii economice?

18 Responsesto “Când Franţa se luptă pentru noi toţi”

  1. anaid says:

    Yehudi Menuhin afirma la un momentdat despre secolul douazeci ca “a trezit cele mai mari sperante concepute vreodata de omenire si a distrus toate iluziile si idealurile”.nu degeaba se vorbea la sf . anilor ’90 despre sfarsitul perioadei numite “Belle Epoque”si traiau spaima unui “timp” ce parea ostil.

  2. anaid says:

    p.s. mereu uit sa zic cate ceva. 🙂 imi pare ca titlu-i putin fortat.ne discreditam si asta-i o calitate a romanului,a invatat sa stea cu capul plecat si nu de frica ci dintr-un exces de bun simt.vezi 1938, cand franta si germania faceau eforturi sustinute sa “supravietuiasca” iar noi eram intr-un apogeu economico finaciar.toti am auzit ca “roata calca rotund oricat de patrata ar fi” 🙂

  3. @Anaid- mare noroc avem că am scăpat de secolul douăzeci, distrugătorul de iluzii şi idealuri. Am intrat în douăzecişiunu şi ne construim altele peste molozul celor dărâmate. Din păcate, alţii ne-au trăit La Belle Epoque, noi doar i-am auzit la Europa Liberă.

  4. anaid says:

    stii cum e sa construiesti fara fundatie solida……..?!si de ce sa construim pe exemplele altora? iata si-un “viciu” pe care le-am preluat de la fracezi fara sa ne gandim “ca lupta pentru noi toti”:):„dublu executiv”, preşedinte şi prim-ministru, cu puteri garantate de Constituţie.(un regim prezidenţial omnipotent, însă impotent)

  5. @Anaid-ies în curte acum. Revin. Asta la vista, baby!

  6. anaid says:

    se zice “ies pe munte baby” ,altfel iti dezici numele.;)

  7. Odille says:

    Un subiect greu pt o Duminica dimineata! Va doresc o zi frumoasa! 🙂

    Articolul mi se pare foarte inteligent scris si cred ca situtia este si mai periculoasa decit cea descrisa. Nu este vorba numai despre caderea Europei, ci despre caderea intregii lumi democrate. America, pe care noi o vedeam ca salvatorea democratiei si a drepturilor este distrusa din interior, de lacomia marilor corporatii.

    Desi evit sa iau bilete de avion pe Air France, pt ca nu stiu niciodata cind vor fi in greva, ii admir pe francezi pt ca stiu sa lupte pt ceea ce cred ei ca ar fi drepturile lor.
    M-am intrebat mereu care ar fi motivul pt care nu sunt greve in SUA si Canada. Am primit in cele din urma un raspuns. Pt ca americanii si canadienii au aceasta fixatie a imigrantului foarte sarac, venit aici cu nimic, de a-si cumpara o casa, cu orice pret.
    Sunt atit de impovarati de datorii incit nu mai indraznesc sa se revolte asa cum fac francezii. Le este teama ca-si pierd joburile si ca urmare casa.
    In Canada, singurii care isi permit sa declare greva sunt gunoierii, pt ca sunt functionari de stat. Au reusit sa obtina dreptul la 6 luni pe an concediu medical, cite 4 zile at a time, fara certificat medical.
    In rest, nimeni nu misca-n front. De teama!
    Am urmarit discutii la mese rotunde. Marile corporatii americane si-au exportat majoritatea joburilor. Se pune in fiecare zi problema crearii de noi joburi, numai ca totul se face mai ieftin in alte tari.
    La o discutie a unor CEOs cu greutate, americani, concluzia a fost ca americanii vor trebui sa lucreze in joburi de tehnologie extrem de avansata. Numai aceste joburi mai au sansa sa ramina pt moment in America. Insa sistemul de invatamint este foarte slab, mai slab decit cel din Costa Rica si ca urmare absolventii nu vor fi in stare sa functioneze in acest fel de joburi.
    Wall Street a ajuns sa controleze viata intregii lumi dezvoltate. Scopul suprem a ajuns sa fie profitul maxim, indiferent ce pret are de platit populatia unei tari. Francezii inca lupta pt dreptul de a fi considerati oameni.

  8. Odille says:

    Scuze, dragii mei! M-am ambalat, dar situatia este foarte serioasa.
    Ma refugiez din cind in cind, intr-o lume de poveste si atunci uit. 🙂

  9. Marina says:

    Excelenta postare ! M-au urmarit aceste ganduri in perioada miscarilor in strada din Franta . Am admirat faptul ca majoritatea celor care au demonstrat pentru drepturile lor au fost tinerii – elevi , studenti . Cati din tinerii din Romania ar iesi pe strada sa demonstreze impotriva deciziei de pensionare la 65 de ani ?
    Inca de la inceputurile globalizarii mie nu mi-a placut ideea . Mi se pare ca popoarele isi pierd identitatea renuntand la granite , renuntand la propria moneda . Uitati-va ce a insemnat pentru Europa libera circulatie !

  10. @Marina- Eu, dac-aş fi student aş ieşi ! Măcar de-aş fi!
    Libera circulaţie a însemnat pentru Europa că noi, ca naţie, ne-am făcut de râs.

  11. Dragelor, nu vreau să vă ambalaţi! De aceea, am rugat-o pe mama să vă aducă un tort.

  12. carmen says:

    Dureros de real articolul tau. Ma doare ca suferim ca natie de lipsa de unitate si sindromul caprei vecine si as mai adauga somnolenta ” majoritatii” care permite ascensiunea unor “monstrii” …
    Din cauza acestor “virusi” se zguduie multe si te simti in situatia cetateanului turmentat, fara a fi beat, si te simti ca Don Quijote in lupta cu morile de vant, si esti condamnat sa-ti bagi capul in nisip ca strutul.
    A fost o vreme cand am crezut ca pot sa fac ceva alaturandu-ma de oameni de bine sa shimbam ceva. Dar m-am lovit de cele amintite mai sus si am fost fortuita sa renunt. Mai am uneori porniri din acestea dar realitatea ma face sa imi aduca aminte ca devin un personaj de basm care crede in himere.
    Singurul echilibru ce il am e faptul ca eu cred in creationism si cred ca Dumnezeu e solutia la toate problemele mele si mai cred ca logica noastra nu se aseamana cu logica lui Dumnezeu . In cele mai critice momente ale acestei vieti care a devenit un stress cotinuu privind din perspectiva lui Dumnezeu reusesc sa depasesc ineptiile cotidiene. Eu cred in Domnul Isus Hristos ca mantuitor personal si cred ca El imi da putere sa trec cu pace si liniste in suflet peste aceste vremuri tulburi….

  13. Odille says:

    Marina, sunt de acord cu tine, insa nu-i voi putea cere tineretului ceea ce adultii nu stiu si nu au curajul sa faca. Cred ca tineretul trebuie sa invete de la parinti sa aiba idealuri, sa stie ca au drepturi si sa lupte pt a si le obtine.

  14. Odille says:

    @ODLM, ce dragut esti ca ne oferi tort. Multumim! 🙂

    In ritmul vietii de astazi, si tortul il mincam pe fuga si nu mai avem timp sa savuram o lingurita de serbet de lamiie, intr-un pahar cu apa. Pacat!

  15. @Odille- mama lui chiar nu putea să-i aducă cu maşina o linguriţă de şerbet şi un pahar cu apă. N-a fost ea în stare să ţină întreg un tort solid, darămite un pahar cu apă. Dacă strănuta, îl vărsa încă din maşină şi ar fi luat o smetie ( Una m-a învăţat!) de la mârlan. Of Doamne, că toţi bărbaţii şi femeile bărbătoase sunt la fel!

  16. Odille says:

    @Odlm, te rog sa-mi dai un pic de timp sa interpretez mesajul tau! 🙂

    Insa am o sensibilitate pt cuvintele “tort solid”. La inceputul incercarilor mele de a prepara un tort, foloseam o cratita in care montam tortul, altfel toata crema ar fi curs si ramineau numai blaturile. Il serveam din cratita. 🙂

  17. Odille says:

    @Odlm, am reusit! 🙂
    Cind vei avea un pic de timp, te rog sa mai scrii o poveste despre gingasie si cu multa gingasie pt ca am nevoie de o supra-doza de frumos.
    🙂

  18. @Carmen- ţi-ai cam înfrânt pornirea! Eşti dezamăgită de ceea ce trăieşte lumea azi.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: