Apr 30, 2011
Coloncifru cu sigiliu
Toasterul este undeva prin spate
Mai scap şi singur cu maşina, mai la dentist, mai la drive-in cinema, mai la “uite aici lista, dar nu iei nimic altceva decât ce-i scris în ea, pentru chiţimele de-ale tale şi cumpărături ce-am eu nevoie, mergem împreună”. Mai îmi scapă în plus câte o cutie de vopsea, un prăjitor de pâine ( nu înţeleg cum toasterele se sinucid la câteva luni, aruncându-se de pe masă direct pe gresie, fără icnete, fără scrisori de adio. Au o coadă lungă, care în limba lor se numeşte fir, iar de cele mai multe ori şi-o vâră între picioarele mele, sau, aceeaşi coadă, scoate fum la vârf până să ajungă la destinaţie, unde trebuie să înroşească sârma), un storcător de citrice ( ăstea sunt de plastic, prea uşoare pentru a sta naibii pe blatul de lucru. Nu se găsesc de fontă, că aş lua. Ultimului, Ilinca i-a practicat o gaură de cui încins şi am fost instructat să-l folosesc cu o breteluţă roz legată de încheietură. N-a funcţionat pentru că nu pot să-mi fac singur fundă cu o mână şi atunci l-am legat de prăjitorul de pâine, care s-a sinucis, târându-l şi pe prietenul lui în abisul tomberonului). Mai târziu am aflat şi de unde era breteluţa roz. Era de la sutienul ăla juma’ de cupă, roz cu picouri mici albe, “excavatorul”, cum îi spunea Dorelul din mine. N-am mai găsit modelul ăla! Dacă vreuna dintre voi găseşte ceva asemănător, vă rog să-mi trimiteţi o poză de la probă. Şi numărul de telefon pe spate, ca să ne consultăm asupra mărimii, ca nu cumva să n-aibă numărul nostru. Rog seriozitate. Nu mai râdeţi!
Dacă luăm o jucărie la copii cu două săptămâni înainte de Crăciun, Ilinca are o răbdare şi abţinere de sine să le-o dea exact de Crăciun. Ştiu că aşa este normal, dar eu le-aş da-o în ziua achiziţiei. Ard de nerăbdare să văd bucuria din ochii lor cât mai curâd posibil, dar şi din ochii mei să văd trenuleţul alergând şi eu să instalez luminile, şinele, gara şi şoseaua suspendată de centură care trece pe deasupra Bucureştilor. Dacă ne cumpărăm o cămeşuţă baby-doll, apăi are o răbdare diabolică să n-o poarte decât în concediul viitor. Fac eu ce fac şi o rupem trei zile la Sinaia unde-i cald şi bine, iar ca un făcut, baby-doll s-a agăţat de cravata mea cu fluturi din stomac şi nuş’ ce caută în bagajul meu. Eu nu-s croit aşa! Eu dacă-mi iau un ciocan nou, păi cum ajung acasă cum îl probez: bate cuiul drept, sau crează un vârtej necontrolat care strâmbă pironul?
Mereu când merg cu ea în maşină are de oprit undeva neplanificat. La “Mercerie”( de la franţuzescul Mercerie) pentru nişte aţă la culoare, ace de maşină “că n-o ungi des şi-mi pocnesc în mijlocul trebii”, un fermoar nou pentru o talie mai suplă după Pilates, o papiotă cu aţă rezistentă, de cizmărie, “că parcă evadezi din lagăr şi trebuie să treci prin 10 garduri de sârmă ghimpată, aşa rupi salopeta de lucru”. La biserică “numa’ puţin, cât să iau nişte aiasmă să-ţi dau să bei dimineaţa când te uiţi cu păcat la mine”. La manichiură ” tu stai aicea frumuşel cât să-mi ajustez un piculuţ cuticulele, asta dacă vrei să admiri nişte cireşele care nu spală vase trei zile”. La poşete ” ca să vedem dacă au adus acelaşi model şi pe altă culoare”.
Pentru toate aceste staţionări, eu sunt cu aparatul pe taxat şi am grijă s-o “taxez” discret cu opriri la puncte de interes şi pentru mine. La început, stăteam cu ochii pe trecătoare (Cozia,Tihuţa,Vlăhiţa), dar mă plictiseam şi nici nu vedeam decât un hâţa-hâţa, Tihuţa-Vlăhiţa pe tocuri, disgraţios de frumos! Port mereu în maşină o carte. Am tot timpul să parcurg cu nesaţ capitole întregi şi să răspund cu capul sus care este ultima carte pe care am citit-o înafară de cartea de bucate. Fac totuşi o greşeală pe care o repet constant: uit să-mi iau un semn de carte din casă. Prima dată s-a întors după o oră şi m-a zorit :”închide cartea şi hai mai repede că mi-a început serialul!”. Nu aveam semn de carte şi nici nu voiam să-mi încarc memoria cu coloncifrul paginii, aşa că am rugat-o să caute în poşeta cu minuni ceva care să semene a semn: un bilet de tramvai( “nu merg cu tramvaiul!”), un bilet de dragoste de la mine(” sunt toate în poşeta aia fucsia”), un post-it (“ultimul l-am lăsat la Mercerie cu ce culori de aţe să-mi aducă”). Mi-a spus să îndoi colţul, ori eu nu fac asta, ce, sunt babă care vinde seminţe şi-şi rupe file pentru cornete?
” Îndoaie colţul, tu crezi că vreunul din copii o să ia cu el vreo carte de la noi? Generaţia care vine nu citeşte nici cărţi şi nici bibliotecă n-o să-şi cumpere. Totul se va stoca pe harduri interne şi externe”. Văzându-mă îndărătnic şi cu serialul început, mi-a smuls cartea din mână şi a sărutat pagina 172. Toate cărţile mele citite în maşină au urme de ruj din loc în loc, în rezonanţă cu cât de repede se mişcă la mercerie, farmacie, curăţătorie, poşetărie.
Buna dimineata/ziua
Ce sa- intamplat? V-ati pierdut printre frumos insiratele ganduri scrise cu de ODLM? Sau ati “fixat” vreun aparat electric si ati fugit la cumparaturi?
Sau…o fi vodca lui Valin?
Toata lumea bine?
Omule… acum zice ca sunt din Montreal…
Your live traffic feed is “amestecat” cum spune nepotica mea cand nu mai stie in ce limba sa vorbeasca..
Omule, imi place postarea ta de azi. Zambetul s-a infiripat de cand am citit primele cuvinte si m-a tinut pana la ultimul. De fapt si acum cand scriu, e prezent 🙂
..
Sunt foarte in acord cu Pilatesul, ” sclupteaza” frumos corpul ( cuvantul dintre ghilimele e importat de la copiii mei si tare mi drag de el ). Imi place si ideea biletelor de dragoste, precum si toate cele facute impreuna. Ca de fapt asta-i idee de baza.
Ma intreb acum de toti barbatii au un Dorel in ei. Sa inteleg ca sub aparente bine slefuite si maniere princiare, este ceva in genul unui gibon, manat adesea de instincte ?
🙂
Zi buna tuturor.
lotusull´s last blog post ..Partaj emoțional
norocos tu şi cărţile tale! cu aşa urme de ruj, parcă şi cuvintele au miez mai bun. 😉
psipsina´s last blog post ..dacă eram… o leapșă
@Odille- te-ai culcat? Nu mă pupi de noapte bună? O să visez trepăduşi şi vârcolaci, să ştii!
@CristinaC- am fost la mall, la film, dar aveau şi rochiuţe şi bliuziţe.
@Lotus- şi eu sunt de acord că-mi place postarea ta de azi pusă pe muzica lui Giovanni. Ai văzut tu să-l cheme Dorel pe vreun gibon? Dorel fugăreşte şobolani cu o coadă uite aşa de mare…
@Psipsina- mulţumesc de vizită. Sunt norocos, ca din cărţi scos.
Sunt surprinsa ca nu ai in masina doar Capitalul 🙂 …sau asta e “consumat” deja si plin de “sigilii” ?
For the record, cam ce fel de carti citesti asteptand ?
Oachi´s last blog post ..Ce am mai invatat
Omule tu stii ca eu te admir… eu n-am mai fost shopping de o luna… si sufar.
Oricum azi mi-ai dat idei o sa pun carti in masina pentru atunci cand ma asteapata… daca ma asteapta. Sotul meu da scaunul pe spate si trage un pui de somn in parcae cand trebuie sa astepte. Mentionez ca se intampla rar si la rochite si bluzite nu vine…
@Oachi- Capitalul îl ştiu pe de rost. Îl am în memorie şi atunci ea aplică sigiliul direct pe mine, care se presupune că întruchipez această minunată carte.
For the record, acum sunt la “Andiamo”, dar era a cuiva şi mi-a cerut-o pentru soacră-sa, aşa că n-am terminat-i şi nici nu are sigilii. Tot eu le primesc…
@CristinaC- trece genunchiul, mai repede decât termini tu “Mad Men”. Eu am târnoaţa după mine mai tot timpul. Mereu are treabă unde am şi eu…
Omule… nu cred. Eu imi propun cam o serie la doua zile…si pana acum am reusit sa stii.
odlm, te vizitez oricum şi de multă vreme, pentru că îmi place ce găsesc. 😉
psipsina´s last blog post ..dacă eram… o leapșă
Odille… sa mai stai pe meleaguri caldute… e frig si toarna cu galeata pe la noi… numai bine pentru Mad Men!
Pai incep sa imi fac griji… s-a intamplat ceva rau la cutremurul de azi?
Sper ca sunteti ok toti!
@CristinaC- am avut olecuţă de treabă cu Bin Laden, dar m-am întors.
Odlm, pana n-am citit stirile pe net, nu intelesesem ce-ai vrut sa zici cu Osama …
“Osama” bag si eu in sama si o sa zic ca nu prea imi vine sa cred ca e adevarat !
Pentru mine subiectul e in categoria extraterestrilor prinsi de americani si studiati inca …in Area 51 ….
Oachi´s last blog post ..Ce am mai invatat
Cristina, pe noi cutremurele ne zguduie mai mult …dupa 🙂 !
Eu sunt cica bine din punctul asta de vedere, ceea ce va doresc la toti ! Doar ca de obicei foaaaarte ocupata !
Spor la vizionat !
Oachi´s last blog post ..Ce am mai invatat
ODLM, superb! Am zambit de la un capat la altul. Pot sa-ti sugerez ceva? Ia si-o ciocolata, merge cu cartea! 🙂
Ti-as sugera o bere, dar n-ai voie! 🙂
Omule… ma miram eu sa nu fii prin preajma dar la 1 noapte la noi cand am afalt de actiunea secreta m-am dat seama ca faceai parte din ea.
Oachi multumesc… am terminat seria 3 ( spre dispererea tuturor din casa, mai ales a memei care imi tot spune ca nu e frumos ce fac) si imi propun mai am una… nici nu mai stiu daca erau mai multe
Credeti ca Odille o fi in tranzit spre Nord America?
Omule azi sunt din Toronto… asa mai merge ca in ultimele doau zile m-ai trimis la Montreal….
@Oachi- îţi spun eu, nu l-au aruncat în mare. În Oceanul Pacific, să-l mănânce un peşte mic.
Anamaria, te-am văzut o dată. Chiar dacă eram cu ochii în carte, mai ridic privirea şi văd câte-o zână despre care-mi spun: “Asta-i Anamaria!”
@CristinaC- mai mereu sunt într-o acţiune secretă. Sunt singurul body-guard la palatul Ilincăi şi-i o responsabilitate pe mine numa’-numa’…
Nu cunosc Odille’s whereabouts , ştiu doar că a fost menţionată de Simona în postarea dinainte de cutremur. Un nume, dar spune multe…
@CristinaC- nu sunt eu cel care te localizez. Este softul care încurcă Toronto cu Montreal, depinde şi prin ce servere emite şi tranzitează providerul tău de net.
Eu doar te recepţionez ca pe un suflet cald de peste oceane.
Omule, daca-mi mai raspunzi atat de frumos, nici nu mai vorbesc cu tine! 🙂
@Anamaria- eşti menţionată şi la Simona pe blog. Tot superlativ…
ODLM, am vazut… tot nemeritat! 🙂
@Anamaria- aşa eşti tu: muşcată splendid.
Evident! 🙂 Muscata de-o muscata!
Hello Dragilor!
Am avut zile extrem de ocupate. Am reusit, insa, Duminica trecuta, sa merg la o scurta plimbare in parc, cu prieteni buni. Va rog sa intelegeti, pt mine aproape orice loc unde m-au dus pasii inainte de plecarea in Canada, devine un obiect de iubit, indragit, visat. Asa si cu Parcul Herastrau. 🙂
Am admirat panselute si lalele de toate culorile. Panselutele sunt ca niste doamne/domnisoare care nu se pot hotari ce culoare de rochita sa poarte si atunci se imbraca in tot felul de culori, dar armonia este adorabila.
Lotusull, si, da, le-am spus prietenilor ca-mi sunt dragi si ca-i pretuiesc (pe prieteni, dar si pe panselute si lalele).
@ODLM, nu pot sa te ajut cu informatii despre sutienele roz cu bulinute albe, pt ca eu incerc sa colectionez mai mult din cele albe cu cicori. 🙂 Sorry! 🙂
In privinta pupicilor pe carti, nu stiu ce sa spun. Citind foarte multe carti de la biblioteca, cu manusi chirurgicale pt a alunga microbii, nu as lasa pupici pe paginile lor. Insa eu as lasa biletele cu cite un pupic in sertarul cu tacimuri si in frigider, acolo cu certitudine vor fi gasite si citite. 🙂
Cristina C, stiu cum simti, este un chin pina soseste primavara in Canada. Aveam momente cind imi pierdeam speranta. Dar va veni!
Tu stii cum este in ultimul weekend din Mai, cind intreaga Canada pleaca la cumparat de flori si magazinele de plante angajeaza politie pt dirijare de trafic! Nu mai este mult. 🙂
Pt a te simti mai bine iti voi spune ca alaltaieri a plouat in Bucuresti si cum nu aveam umbreala, numai o pelerina de lina, scurta si gindeam eu, cocheta, am ajuns la hotel cu pelerina imbibata cu ploaie si ma simteam ca un ciine ud. Probabil ca asa se simte si Ricci cind sta in ploaie. 🙂
Ieri a plouat si a batut un vinticel rece si acum dimineata ploua. Duminica, insa, a fost superb.
O zi frumoasa!
@Odille- îţi spuneam eu de panseluţe în Herăstrău, da’ tu nu şi nu “eu n-am văzut flori în Bucureşti”. Să vezi la anu’ în preajma alegerilor. O să avem flori în benzină şi în pensie.
Cărţi cu mănuşi chirurgicale? Şi cum dai pagina? Şi presupun că le înveleşti în hârtie albastră şi cu etichetă cu zimţi.
Se găsesc post-it cu pupici de 20 de ani, dar şi de 80 de ani, gata tipărite. Scrie pe pachet vârsta. Era cam întuneric la raft şi am zis că am luat de 20, acasă însă am văzut că erau de 80. Le folosesc la anvelopele de iarnă. Îmi notez km. parcurşi şi pe unde am umblat înafara itinerariului stabilit de Ilinca.
Pelerina zmeurie nu ţine de ploaie? Sau te apără de zmei?
Odille, bine-ai revenit printre noi 🙂 !
Vezi ca de-acuma tot ploi or sa fie , ca stiu eu ca asa e in mai, pana la un moment dat ! Sa nu-ti mai uiti umbrela pana te urci in avion 🙂 !
Odlm,post-it cu pupici de 80 de ani 🙂 🙂 🙂 ??? Au si amprenta la … proteza 🙂 ???
Oachi´s last blog post ..DESCOPERIRI PENTRU VIITOR
@Oachi- mulajul protezei este în spirt
Oachi, iti multumesc. Mi-ati lipsit si mie si ma bucur sa va reintilnesc.
@ODLM, eu stiam ca pt un barbat, o femeie nu are virsta. Asa citisem, invatasem si crezusem. La fel si un barbat pt o femeie.
@ODLM, ai avut dreptate, am admirat panselutele, insa am primit si o lectie de Economie Politica, despre care a fost valorea reala a panselutelor si care a fost suma platita de primarie. Dar mai ales despre cine a primit diferenta. Se numeste matematica aplicata. 🙂
Astazi a trebuit sa iesim din hotel. Daca eram ratuste cred ca ne bucuram mai mult. Am profitat,insa, si ne-am plimbat un pic pe Calea Victoriei. Mi-am adus aminte de o carte care cred ca se numea “Socul Viitorului”. Aproape toate magazinele pe care le stiam, disparusera. Nu am mai vazut nici “Romarta” (poate s-a mutat?), a disparut “Escada”, desi de acolo nu as fi cumparat niciodata pt ca era un magazin imens de scump. A mai disparut o cofetarie mica si eleganta care cred ca fusese linga “Hotel Continental”.
Masinile mergeau intr-o viteza de parca erau pe autostrada, iar noi pe trotuar mergeam cu umbrelele, in sir indian. Mi-am adus aminte de Filmul “Hatari” si am fredonat melodia pe parcursul intregii plimbari. Ca elefantii am sfornait numai o singura oara, din cauza virozei respiratorii avind inca ceva probleme de tonalitate. 🙂
@ODLM, voi mai incerca sa mai spun o data “Noapte Buna”. Daca nu-mi va raspunde nimeni, nu voi mai spune. 🙂
@Odille: Noapte buna! 🙂
@ODLM: acum visez cirese…
Buna Dimineata Dragilor! Inca ploua in jurul hotelului unde stau eu!
@Anamaria, iti multumesc pt “Noapte Buna”.
Eu am capatat o sensibilitate la aceste greetings, din Canada. Ma sui in lift si spun vioaie “Good Morning!”. Si niciun raspuns.
Anglo-saxonii, mai ales cei pina in 50 de ani, au o privire preocupata de parca in acel moment rezolva toate problemele zilei.
Norocul este cu imigrantii veniti din India, care sunt extrem de politicosi si care raspund in cor.
O zi fara ploaie!
🙂
Odille buna dimineata… mai dormi si tu putin.
Eu nu ma gandeam ca scrii la postingul asta!
@Odille- pe mine tare mă miră cât a fi de mare jurul hotelului tău pentru că şi la mine plouă deşi sunt în alt jur. O fi acelaşi? Ioi!
Îţi spun un ” bună dimineaţa” dintr-un lift unde sunt numai eu, stau cu spatele la uşă şi te văd în oglindă, intrând cântând. Îţi mai spun şi un “noapte bună” încă de pe acum, ca să nu uit cum am comis-o aseară când scriam la noua postare şi n-am observat că te-ai aruncat în aşternut şi cum picai în nas de somn.
Sunt un indian cuminte, mănânc condimentat şi mă rog de Aishwarya Rai.
@ODLM, aseara am cam suferit! Si nu a fost macar un indian care sa-mi spuna. 🙂