search
top


O radiografie a eului

Ia să văd! Ai ecuson?

Mi-am rupt unul din picioare la baschet. De fapt, erau mai multe: tarsienele şi metatarsienele şi nu erau picioare. Nu acum! Atunci…

Pentru că nu puteam să conduc, Mircea m-a ajutat să sar într-un picior până la maşină. Eram ca un vrăbioi şi aş fi dat o jumătate din împărăţie să pot zbura, să-mi fac cuib sub jgheabul unde începe sageacul, să scol o pereche cu ciripitul meu de cu zori şi să umplu parbrizul maşinii parcate neglijent în curte, care nu se va curăţa decât cu peria de curte aplicată direct pe maşină. Aceste dorinţe fiind îndeplinite numai de către adevăraţii vrăbioi, am ajuns la maşină precum o fiinţă omenească care ţopăie şi nu pentru că a luat coroniţă, ci din pricina unei piedici puse cu bună ştiinţă. I’ll be back! La ciuful lui, când mi-o trece.

Mircea conducea cu viteză şi a depăşit toate femeile şofer. Ele merg cel mai repede, cu boxele la blană (vorba unui drag prieten virtual), se strecoară printre noi bărbaţii ca şi cum am fi nişte repere demne de urmat, jaloane în toată puterea cuvântului, se uită în retrovizoare şi ne arată un deget. Vedeţi că aiurez? Pricina e durererea ce-o simţeam. Aşa apare ea în starea cea mai pură şi determină ca nişte vedenii să-ţi împuie capul că totul se aşează clişeistic deandoaselea, că esenţa nesăbuinţei nu o reprezentăm noi in corpore, ci ele luate în combinaţii de două sau mai multe.

Am ajuns la un spital care scăpase de la desfiinţare. Medicul ortoped s-a uitat numai la metatarsiene, de departe, mi-a scris un bilet pentru o radiografie şi mi-a dat drumul pe culoare. Mircea se tot uita ostentativ la ceas, dar m-a ajutat să tresalte giaca pe mine până la salonul de radiografii. Stăteam pe scaun, cu trimiterea în mână şi cu piciorul întins ca pentru o piedică de pus pacienţilor care aveau numai braţul rupt. Vedeţi că durerea îmi ia minţile? Auuu! Mama, buba… doale… la cap…

S-a deschis o uşă pe care se aplicaseră de-a lungul vremii cinci straturi de vopsea: verde, apoi galben, apoi beige, apoi albă şi la urmă o combinaţie între ele. De unde naiba făceam eu analogie cu o mamă care, în sfârşit, îşi băgase copilul în cadă şi-l freca cu peria? După ceva timp, ea are o revelaţie: ” uite mamă şi maieul ăla alb pe care credeam că l-ai pierdut anul trecut!”. Am pătruns ţopăind şi m-am lovit de pragul de sus, exact cum îmi prezisese o ursitoare: că numai dacă mă lovesc de pragul de sus o să-mi rup oscioarele, singura deosebire fiind că ursita ei era răsturnată temporal.

Înăuntru am dat peste o beznă. Auzeam voci de femei care se îmbrăcau, breteluţe şi jartiere pocnind în nota cunoscută. Singurul punct de reper era Mircea căruia îi sticleau ochii cu nişte catadioptrii de Mercedes. Buni. Nemţeşti. Când femeile au năvălit pe cealaltă uşă făcându-şi o ieşire triumfală ( Mircea mi-a spus că purtau “Triumph”, altfel aş fi spus “ieşire fără zgomot”, semn că nu purtau nimic) s-a aprins clasicul, nesuferitul neon de spital care inundă culoarele cu o lumină de frigider lăsat deschis. Iar am luat-o pe tarla! Durerea…

Era rezidentă. Numai că în loc să fie aceeaşi regulă în toate spitalele şi anume: uniforme albe pentru doctori şi verde sau albastră pentru asistente, în fiecare spital vezi toate culorile de uniforme ca pe uşa de la radiografie.  Să nu fiu obligat să mă uit la ecuson ca să mă lămuresc, mai ales că unele mai decoltate şi-l ascund acolo şi eu fac eforturi să-l citesc, în loc să mă concentrez asupra altor aspecte mai bine reliefate. Din prima, am presupus că este soră medicală. Prea era tânără absolventă. Părul nu încăpea sub bonetă. Era prins cu o clamă mare de care era ataşată o floare şi privirea noastră. Mie-mi intră în atenţie sporită atât ochii verzi cât şi cei albaştri şi n-aş fi avut de obiectat dacă femeile ar fi fost obligate să poarte unul albastru şi unul verde. În felul ăsta n-am mai fi cu ochii în şapte luntri şi-o vale-adâncă. De data asta erau verzi şi mă gândesc la ea, ce-o să zică…

Avea o bluziţă albă, cu mânecă scurtă şi decolteu “bucuria pacientului”. Fusta scurtă dezvelea nişte genunchi cu cărniţă albă de care s-a izbit privirea şi mi-a ricoşat imediat la buzele ei cărnoase ca pentru un sigiliu de lungă durată. Noi mai văzusem surori în trecerea noastră, chiar şi surori ale prietenilor noştri, dar ca exponatul din faţa noastră, nu. Ştiu că şi Nicoleta Luciu este la bază asistentă medicală şi dacă te uiţi la baza ei constaţi că şi vârful corespunde, dar n-avea strălucirea exponatului sublim. Ecusonul era mascat întrucâtva şi Mircea, care avea ochii mari cât ai mei, mi-a citit cu voce şoptită: “Dr. Bianca D.”. A mai săltat o treaptă în ierarhia noastră construită cu atâta migală la creşă.

Nici n-a interesat-o trimiterea. Bianca D. se uita în ochii mei şi m-a rugat să mă dezbrac în ciuda insistenţelor mele prin semne că singurele părţi afectate erau piciorul şi o limbă de neclintit. Mircea a luat conducerea şi tot repeta mecanic că m-ar jena şi o coastă. Bianca D. m-a ajutat să-mi scot maieul şi drept răsplată, m-a rugat să-i leg şorţul de plumb pe după talie. Eram ca pe motocicletă: eu îi cuprinsesem talia şi-i căutam al dracu’ şnur prin faţă, iar dânsul nu se dădea prins. Ea da…

M-a fixat de aparat, mai degrabă m-a pus să-l iau în braţe aşa rece, dar mi-a ghidat ea membrele superioare şi apoi mi-a cuprins faţa cu mâinile ei catifea pe mocheta mea nerasă, clasa trafic intens ( că doar nu te duci la meci ras, tuns, frezat ca se te miroşi cu adversarul). Mi-a făcut în cele din urmă şi o radiografie la picior. Cu ea în mapa mea de pacient, m-am întors la ortoped, acesta dându-mă mai departe pe mâna unei asistente cu mâini reci, construită parcă din everfrost (material inexistent, dar inspirat din purtarea sa de gheaţă în falange şi priviri) şi care m-a îmbrăcat în rigips de picior. Cealaltă radiografie, toracică, Bianca D. o făcuse pentru ea, aşa cum mi-a mărturisit când a ieşit din gardă şi am aşteptat-o cu o pungă cu mere mari, roşii, de parcă erau de struţ.

Emoţionată, a muşcat dintr-un măr şi o bucăţică i-a rămas pe traseu. Era o scenă biblică răsturnată, fără şarpele acela. Mi-am adus aminte că citisem multă Albă ca Zăpada ( mai ales că am în fiecare iarnă de dat nămeţii de pe alee) şi era s-o sărut ca prinţul franţuzesc, dar am avut noroc că într-o oră şi-a revenit, dar numai după ce am ajuns la ea acasă şi mi-a indicat prin semne să citesc “Codul bunelor maniere”, capitolul cu ce trebuie să nu fac la prima întâlnire.

Desigur o să-mi solicitaţi urmarea, dar nu vreau să se răspândească vestea, ca o sfoară prin ţară, că aş fi fustangiu peste limitele normalului, firescului, în atari circumstanţe când un cadru medical îţi ia pulsul şi pleacă cu el la ea acasă.

Vă rog să nu uitaţi că vă aflaţi înăuntrul memoriilor mele de la creşă, când habar n-aveam ce făceam cu mintea şi trupul meu de-o şchioapă.

64 Responsesto “O radiografie a eului”

  1. lotusull says:

    Deci avem o ” mocheta nerasa, clasa trafic intens ” si niste ochii verzi, cu maini fine si trup asiderea. Si totul se intampla la cresa 🙂
    Nici n-aveam eu habar la ce le zboara mintea baieteilor. De acu incolo, o sa-i spuraveghez cu maxima atentie 🙂

  2. @Lotusull- noi, băieţii, trebuie supravegheaţi, dar fetiţelor cine le urmăreşte evoluţia? “Noi, băieţeii” a răspuns un cor de maturi crescuţi în credinţa în forţa femeii. Lasă-i aşa, să creadă asta!

  3. CristinaC says:

    Omule… cresa ta a existat undeva candva, vorba lotusulluis si al filmului…Da buna memorie vizula ai tu de iti amintesti cu lux si amanunte despre ochi, genunchi decolteuri si dominsoare doctor…Banuiesc ca ai papat CaVit la viata ta pre-crese si post adolescentina… Tu sa ne spui noua cand te-a preluat Ilinca si ti-a sters din memoria cash amintirile de X-ray si ce ai platit in valuta vremii ( fondante, mere, cirese, mangaieri) de ti-a redat-o la varsta viselor, capitolul “ce crai de curte nobila am fost eu si cate printese am salvat doar cu privirea”.

  4. Odille says:

    Oh, imi pare rau ca nu pot comenta mai mult, pt ca a trecut de mult ora mea cind cadeam intr-un somnel fericit.

    Cristina C, eu cred ca in urma acestor povesti cu amintiri din cresa, ODLM va trebui sa dezvaluie la ce cresa a fost pt ca-mi imginez ca nu a fost asa in toate cresele. Ce imbulzeala de bebelusi de toate virstele, si de fundite albastre la usa acelei crese! 🙂

  5. Odille says:

    Noapte Buna tuturor!

  6. @Odille- Hopa! Mai stai un pic! Să vezi cine câştigă Eurovisionul.

  7. CristinaC says:

    Am inteles ca Azerbaigianul a castigat… o sa ma documentez. PE aici nici nu s-a mentionat de Eurovizion… dar festivalul de Cannes e in mijlocul stirilor… deh actorii de la Hollywood.

  8. @Odille- am fost la “Creşa pentru Copii Iniţiaţi Nr. Vouă” unde nouă ni se preda dintr-un compendiu uriaş toate stratagemele pentru a vă intra în graţii vouă.
    Sâmbăta şi duminica ni se aduceau exponate de la casele de modă ca să vedem ce se mai poartă în materie de fete. În restul săptămânii toceam la institutoarele angajate permanent şi care erau calde cu noi, mai ales că erau în număr aproape suficient: câte una de bebeluş.
    Acuma-i azil de bătrăni acolo şi-şi împing căruciorul între ei.

  9. Odille says:

    As dori sa fie o clipa cit o zi, o zi cit o luna, si saptamina sa nu se mai sfirseaca. In felul acesta vizita mea va fi aminata fara sa ma simt vinovata. 🙂

    Am inca asa de multi prieteni dragi de vazut si asa de multe lucruri placute de facut.

    @ODLM, am vazut un pic echipa din Azerbaijan si nu m-a impresionat. Daca ei au luat locul I, ma intreb cum au fost ceilalti?
    Am mai observat ca tarile participante isi ofereau premiile pe regiuni. Nordicii la nordici, fostele republici ruse isi dadeau premii intre ele, etc.

    Noapte Buna!

  10. @Odille- dacă o clipă ar fi cât o zi, la sfârşitul zilei am avea 236,7 ani d’ăştia. Dacă o zi ar fi cât o lună, când împlinim 3 ani vom avea 90 de ani d’ăştia. Dacă săptămâna nu s-ar mai sfârşi, n-am ajunge niciodată în weekend, ori eu tocmai atunci mă simt în largul meu în hamac.
    Italia a fost demenţială, Ukraina mi-a plăcut, Austria a avut voce super, iar Slovenia merita un loc de frunte. Anul ăsta au câştigat slavii…

  11. @CristinaC- bat parii că nu te-ai culcat!

  12. psipsina says:

    odlm, desigur că îţi vom solicita continuarea şi nu pentru că te-am crede fustangiu. motivul este altul: eu nu am amintiri atât de frumoase de la grădiniţă. poate pentru că nu mi-am rupt picioarele la baschet? între noi fie vorba, nici balet nu am făcut. doar ce priveam lebedele… 😀
    psipsina´s last blog post ..eu

  13. Odille says:

    Ma gindesc ca atunci cind voi mai veni in Romania sa organizez o intilnire la un ceai/cafea, precum “The Mad Hatter’s Tea Party”, unde sa stam la taifas, zile in sir. 🙂

    @ODLM, daca o saptamina nu se va sfirsi atunci nu voi mai avea niciun Birthday. Insa, cine doreste sa treaca anii pt el, isi poate alege o saptamina mai scurta. 🙂

  14. @Odille- ai venit la nănică, după care pleci iar până noaptea? O să-ţi dai fusul peste cap!

  15. @Psipsina- amintirile sunt de la creşă când eram întrucâtva mai ponderat în exerciţii. De cele de la grădi, nici să nu vă mai spun…
    I-am răspuns CristineiC şi lui Odille la ce creşă am fost. Ai mai sus comment-ul.
    Eu îi ştiu pe unii care au privit cu nesaţ lebedele, după care le-au mâncat întru potolirea nesaţului.

  16. CristinaC says:

    Dragilor!
    O sapatama minunata va urez… Maine e luna plina si specialistii spun ca e una din cela mai importanta…

    Omule… nu ma culcasem cum crezi tu ca dorm al 7 seara? lucram la un proiect important cu nepotica mea de 4 ani de care ma bucur zilele astea, parintii fiind f ocupati cu zugarvit/ vopist.

  17. Odille says:

    Toata ziulica am fost prin oras, singuri si cu prieteni. Ne desprindem asa de greu! Am ajuns la hotel numai de teama ploii.

    Fiind asa de mult in trafic, sunt convinsa ca nu as avea curaj sa conduc masina in Bucuresti. Cred ca m-as aventura numai cu trotineta, pe trotoar. 🙂

  18. Odille says:

    @ODLM, cred ca ar fi foarte dificil si o adevarata provocare (challenge) pt o sotie, sa fie in competitie cu niste amintiri asa de puternice si mai ales minunat de placute, din anii de cresa ai sotului. 🙂 🙂

  19. @CristinaC- ce dacă-i lună plină? De ce-i importantă? N-am mai avut lună plină? Eu ştiu o divă care are o faţă de lună plină

  20. @Odille- cum dă un pic a ploaie, cum fugi la căldurică!
    Adevăratul talent la condus se dovedeşte în marile capitale haotice cum ar fi Bucureştiul şi cu maşină cu schimbător de viteză verbal: ” haide tataie mai repede! Aşa încet se merge pe trotuar nu cu maşina!”

  21. @Odille- n-are cum o soţie să fie în competiţie cu amintiri aşa puternice de creşă când faptele se produc şi-n zilele noastre. Aşa-i scenariul! Eu joc într-un film cu gangsteriţe care-mi fură peisajul şi eu mă lupt să le prind asupra faptului. Asta-i soarta soţiilor de mari actori…

  22. CristinaC says:

    Omule… am citit si eu azi… si ziceau unii si altii urmatoarele:
    [* Prima Luna Plina din luna mai reprezinta cea mai importanta sarbatoare sfanta din budism, in care sunt sarbatorite nasterea, iluminarea si moartea lui Buddha – sau atingerea Nirvanei. Semnificatia lui Wesak este ca, la Luna Plina din Taur, Fortele Iluminarii sunt disponibile, marcand un moment deosebit de binecuvantare spirituala pentru lume si deschiderea unui canal de comunicare intre omenire si Divinitate.

    Legenda lui Wesak: Conform traditiei, in momentul de Luna Plina in Taur, Buddha vine in Valea Wesak din tinuturile Himalayei, ca sa aduca puternica energie spirituala din Shamballa, maestrilor, initiatilor si discipolilor reuniti ce fac parte din Ierarhie, in vederea asimilarii si eventual a transmiterii acestei forte din Shamballa, pe tot cuprinsul lumii. (Familiarizarea cu acest eveniment minunat va fi de folos in crearea starii meditative din momentul Lunii Pline Wesak.) N.tr.]

    Eu nu am nici o vina crede-ma!

  23. psipsina says:

    😆 odlm nu-mi aminti de lebedele acelea vieneze şi de nesaţul unora.
    psipsina´s last blog post ..eu

  24. Odille says:

    @ODLM,

    “Asta-i soarta soţiilor de mari actori..”

    Cred ca nu mi-ar fi teama de cit de grozav ar fi un “actor”, m-ar ingrijora cit de buna memorie ar avea. 🙂

    Cind isi aminteste fiecare sarut si fiecare imbratisare dintr-o viata trecuta, competitia este extrem de mare. 🙂 🙂

  25. Odille says:

    Conectia Romtelecom imi face mari figuri in seara aceasta. Reusesc sa ma conectez si apoi pierd legatura.
    Sunt printre convorbiri la telefon si skype, bagaje si ma strecor si pe blog pt a fi un pic cu voi.

  26. @Odille- pleci din patria mumă?
    Copiii au abonament separat prin click-net şi de ieri au avut mari probleme cu netul. Am dat telefon la 1930 şi s-a aranjat imediat.

  27. Odille says:

    @ODLM, da… voi pleca Miercuri, si-mi este tare greu.

  28. Odille says:

    Cristina C, nu prea stiu cum sa ma bucur de aceasta Luna Plina. Cred ca voi cinta un cintecel din copilarie, cintecel care incepea cu “La bianca luna..” 🙂

    Va voi spune “Noapte Buna!”, acum, cind sunt inca conectata. 🙂

    @ODLM, iti multumesc pt sfat referitor la conectare.

  29. CristinaC says:

    Odille… mai ai o zi. Bucura-te de ea!
    Ajungi aici in toiul ploii din pacate dar sunt convinsa ca aduci cu tine soare!

  30. Odille says:

    Cristina C, m-am uitat la prognoza pt Toronto. Astazi si miine va fi uritzel foc, dar se va incalzi incepind de Joi, vor fi si 22 de grade. Goody goody gumdrops! 🙂

    Sa te gasesc cu bine.

    Vin cu sufletul plin. In ultimii ani am cunoscut citiva oameni cu o inima atit de buna, si pura, si de o generozitate afectiva rara, incit nu pot sa nu-i multumesc destinului pt aceste intilniri.
    Insa am cunoscut si oameni care iubesc asa de mult Banul incit cred, ca in intimitatea casei lor, danseaza, din cind in cind, un tango cu cite o bancnota de 100 de Euro. Nu cred ca au iubit pe nimeni vreodata cum iubesc banii. Mi-i si imaginez in pas de dans cu bancnota la pieptul lor. 🙂

    Sunt convinsa ca oamenii sunt cei care ne fac viata minunata, sau trista (daca le permitem).
    Viata pe bloguri este un crimpei din viata reala. Sunt bloguri care parca aduc Lumina, pace si o caldura placuta in suflet, iar altele grele si triste precum smoala si de unde nu stii cum sa fugi mai repede. Din fericire noi putem alege.

  31. Odille says:

    Am plecat in oras. Inca o zi cu oameni dragi si amintiri.
    O zi minunata draga ODLM, O zi minunata tuturor! 🙂

  32. @Odille- Aiurea! Nu găseşti tu căldura de aici! Suntem unici în lume. O avem şi-n suflet. Unii…
    Unde ai cunoscut tu oamnii amintiţi de tine? Sunt pe aici? Arată-mi unul! Că eu îţi arăt câteva milioane cu euro pe piept.
    Să aveţi toţi o zi frumoasă!

  33. Odille says:

    Sunt intr-o pauza de cafea si apoi o zbughesc din nou in oras.
    @ODLM, ai dreptate, sunt si oameni foarte calzi. Si tare imi sunt dragi.

    @ODLM, nu sunt sigura ca am inteles intrebarea. Voi incerca sa-ti raspund.
    Dansatorii care au partenere bancnotele Euro, se gasesc peste tot. De iubit stiu ca le iubesc, dar ma intreb daca le si imbratiseaza, saruta, daca le spun vorbe de alintare si dor? Oare, in sufletul lor, isi vor insela o bancnota de 100 cu o bancnota de 1000? 🙂
    Sunt foarte curioasa. 🙂

  34. Odille says:

    Oachi are pe blogul ei o postare foarte nostima. Sa ne bucuram cu totii! 🙂

    http://oachi-oachi.blogspot.com/2011/05/o-preluare-foarte-amuzanta.html

  35. @Odille- am primit şi eu link-ul pe mail acum două săptămâni şi m-am chinuit să înţeleg ce-ar fi de bunghit într-un clip pe repede înainte. A trebuit să-l ascult de vreo două ori, ca apoi să mă uit pe coloana din dreapta şi să-l găsesc în vorbirea normală, civilizată. De ce s-or chinui unii să transforme ceva firesc într-un clip zărghit? Cum ar zice Mircea Badea: ” cât de cretin poţi să fii să-ţi ocupi timpul cu aşa ceva? Aşa ceva…” Iată link-ul pe înţelesul oamenilor:
    http://www.youtube.com/watch?v=f5dt2qwzJnU&feature=related

  36. @Odille- care cafea? Aia care zicea doctorul să n-o bei sau aia pe care i-o dai soţului şi iei şi tu o sorbitură?

  37. Oachi says:

    Odlm, nu stiu daca am inteles eu bine, ca am “citit” si eu tot pe Ffw , dar povestea clipului pe repede inainte, sau a culorilor modificate tine de faptul ca Antena 3 a reclamat clipurile din Gura Presei postate pe youtube … ceva legat de drepturi de autor, cred …
    Acuma am fugit, dar am sa mai trec 🙂 !
    Dupa-amiaza faina !
    Oachi´s last blog post ..O preluare foarte amuzanta

  38. @Oachi- tu, fată dragă, n-ai nicio vină! Ce drepturi de autor poţi invoca pentru o emisiune care a trecut şi n-o mai poţi urmări decât a doua zi în reluare şi atât?!
    Ooo, dac-aş putea să dau timpul înapoi, în rewind, m-aş întoarce acolo de unde am zbierat prima onomatopee: uaaa!
    Mai treci! Că ai plecat…

  39. CristinaC says:

    Odille… in Hamilton sunt 6 (sase) grade. Imi vine sa dau un anunt cu pierdut vreme frumoasa, aducatorului totate recompensele….

  40. Odille says:

    @ODLM, m-am intors! Acum chiar ca trebuie sa terminam cu valizele. Intotdeauna le incarc pina la limita si peste. Jonglez cu lucrurile, le mut dintr-o valiza in alta, in gentile de mina si citeodata ma uit cu coada ochiului si la geanta computerului. 🙂

    Dieta fara cafea a fost aminata, fara niciun sentiment de vinovatie, pt saptamina viitoare, cind voi fi pe o dieta de ceai de macese. 🙂

    Ai perfecta dreptate, in privinta clipului, si eu m-am uitat la acel clip de citeva ori, am facut search pe Internet si am gasit acelasi lucru ce a postat Oachi.
    Sceneta lui Mircea Badea este nostima, dar felul cum a fost prezentata de acel cineva, este de neinteles. Am crezut ca a fost facuta asa la cererea lui MB.

  41. Odille says:

    Cristina C, ce m-a intristat vestea ta!

    Acum imi triez niste cintecele pe care sa mi le cint pt a iesi din starea de pleosteala. 🙂

    http://www.weather.ca ne-a promis vreme buna!

  42. Odille says:

    @ODLM, nu mi-as dori sa fiu bebelusa pt nimic in lume. Tie iti convine pt ca ai fost la cresa aceea speciala. 🙂

  43. Oachi says:

    Odlm, normal ca n-am nici o vina, eu sunt doar divina 😉 ( pe principiul lauda-ma gura ….)
    Acuma : mie mi-a placut clipul grozav pentru comicul de situatie, nu pentru viteza cu care era “invartit” … cati dintre noi nu ne luam orbeste dupa altii fara sa mai judecam ? Pe principiul spiritului de turma …

    P.S.Am plecat, da, dar iaca m-am intors …ce-as mai fi staaaat …
    Oachi´s last blog post ..O preluare foarte amuzanta

  44. CristinaC says:

    Odille succes cu bagajele… si eu le refac de cateva ori… bagajul de mana e f greu si de obice plin de carti… asa zisa poseta are si ea ceva kg in cazul in care nu avionul nu trece prin SUA unde “posetuta” este scuturata de taote eventualele firmituri si intoarsa pe toate partile.

  45. Odille says:

    Cristina C, poseta mea obisnuia sa aiba in jur de 8 – 10 Kg (cind calatoream cu avionul). Insa unei amice i-au cintarit poseta si au obligat-o sa transfere lucruri in valize, ceea ce a dus la depasirea greutatii maxime.

    Sotul meu este iritat la culme de fiecare data cind calatorim pt ca imi este imposibil sa nu am valizele la maximum de greutate. Si cind le deschid nu am cu ce sa ma imbrac! Parca dispar. 🙂
    Acum avem voie numai doua valize de cite 23 Kg, asa cum stii, nu 4 valize de cite 32 Kg fiecare, cum aveam voie inainte. Si atunci eram la limita, dar parca mai gaseam cite o rochita in valiza pe care sa o pot purta. 🙂

    Suntem deja la a 3-a valiza.

  46. Odille says:

    Cristina C, iti multumesc pt urari.
    Cind vom vorbi din Canada, sper sa ai vesti bune, ca nu te mai doare genunchiul si ca mergi la plimbare.

    Am plecat la valiza. 🙂

  47. CristinaC says:

    Odile, cred ca platesti o suma fixa pt o vazila in plus… mai bine decat 50 de euro pt cateva kg in plus. n functie de linia aeriana cu care zbori, greutatea de la carry-in difera. Mama s-a intors cu Air France si a avut voie 12 kg. N-au cantarit bagajul de mana caci avea dimensiuni normale dar la valiza care de pesea cu 500 gr cele 23 de kg s-au cam strambat.
    Barbatii nu inteleg niciodata de ce ne trebuie asa de multe bagaje…

  48. Odille says:

    Cristina C, suntem niste neintelese, sunt de acord cu tine. 🙂

    Am platit pt o valiza in plus, Can $ 50 la venire, iar la intoarcere suma va fi de Euro 55.00. Numai ca toate 3 sunt pline ochi si vom mai lasa si citeva lucruri aici.

    Am terminat cu valizele!

    Acum voi miorlai un pic, ma voi intrista, bosumfla, apoi voi vorbi pe skype si telefon, si imi voi face planuri pt o noua vizita. 🙂
    Sotul meu, insa, are planuri care nu coincid cu ale mele. 🙂 El viseaza Florida, plimbari pe plajele pustii, liniste, trafic lejer, lipsa sunetului claxoanelor. 🙂

  49. CristinaC says:

    Da Odille… noi vrem sa socializam cat mai mult.
    Eu m-am invata cu o singura valiza + un bagaj de mana.
    Banuiesc ca plecati maine in zori.
    Sa aveti un zbor usor fara peripetii si bagaje ratacite.

  50. Odille says:

    Draga Cristina, iti multumesc mult pt urari.

  51. @Odille- majestatea mea vă urează să aveţi o călătorie lină şi fără peripeţii. Acum, până nu te culci cu porumbeii…
    Când ajungi la destinaţie, să ne povesteşti şi nouă câte kg şi valize avem voie la dus şi câte la întors.

  52. CristinaC says:

    Omule…vii in Canada?
    In mod normal un bagaj de 23 kg plus un bagaj de mana de persoana intre 8-12 kg ( pe langa posetuta si geanta laptop)

  53. Odille says:

    @ODLM, multumesc mult maiestatilor voastre pt frumoasele urari.
    Au sosit chiar la timp pt ca in citeva minute am plecat la nani.

    🙂 🙂 Numai poze va voi mai putea oferi, pt ca proza v-am dat cam multa. Sorry!

  54. lotusull says:

    Odille, drum lin sa aveti 🙂
    lotusull´s last blog post ..Urâțenia lumii cea atât de frumoasă

  55. Oachi says:

    Odille, drum bun si asteptam pozele promise 🙂 !

    Cristina, (va) mai ploua ?
    Oachi´s last blog post ..O preluare foarte amuzanta

  56. @CristinaC- vroiam să-mi răspundă Odille la întrebarea cum este să pleci cu 2 valize din Canada şi să te întorci cu 4 din România? La mine ar fi invers…

  57. CristinaC says:

    Omule… scuze ca m-am bagat in vorba… si la mine e cam invers ca duc mai mult decat aduc…

  58. CristinaC says:

    Oachi ne ploua… au spus ca iese putin soarele sambata… printre nori si pana marti ( ca nu stiu mai mult) ploua.

  59. @CristinaC- da’ nu te scuz deloc! Chiar mi-a făcut plăcere.

  60. Alina Grozea says:

    Am venit si eu la spartul targului, dar sunt curioasa ce inseamna fustangiu in limitele normalului si ale firescului… 🙂
    Alina Grozea´s last blog post ..Femeia ventuză sau cum n-am de gând să devin

  61. @Alina- fustangiu în limitele normalului sunt atunci când mi-aş dori să fiu, iar în limitele firescului sunt atunci când am fost deja.
    Mulţumesc pentru apreciere. Venind de la tine, este chiar un compliment. De loc şi de timp…

  62. Nami says:

    Da, da, da… am nimerit si eu la un doctor dragutel. Nu pot spune pe ce ramura profesa ca as provoca scandal. Si nu vorbesc din cresa, ci de la birou, din realitate.
    Punand la cap informatii maruntele din ce postezi, incep sa-ti fac profilul. Poate te trezesti cu mine la poarta ta, ca tot strabat mult la picior Bucurestiul. Mai stii? 🙂
    Nami´s last blog post ..Citind pe urmele mamei mele

  63. @Nami- toţi doctorii sunt drăguţei când:
    Deosebirea intre un chirurg, un ginecolog si un internist:
    1. Chirurgul taie si pac, scoate o suta de euro.
    2. Ginecologul doar baga doua degete si scoate o suta de euro.
    3. Internistul se apuca sa caute peste tot: unde dracu e suta aia de euro?

    Mi-ai făcut profilul? Că eu mă uit la poarta mea ca la poartă nouă.

  64. Paula says:

    Ce privire perversa are mosul. Sunt foarte amuzante fotografiile astea facute diversilor oameni politici in ipostaza care mai de care mai stupide
    Paula´s last blog post ..Cum sa eviti efectele adverse ale epilarii cu laser

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: