search
top


Cum să-ţi alegi un bărbat din mulţimea lor.

El merge pe stradă. Probabil cu Ipodul în urechi. Nu este de bon ton să asculţi muzică de pe telefonul mobil, chiar dacă are 16 Ghz de memoriu, nu-i dedicat în exclusivitate muzicii şi nu cuprinde tot spectrul başilor şi înaltelor. S-ar putea ca ăsta să fie un defect! Nu aude telefonul mobil, care nici nu-i pe vibrate şi astfel i se rupe legătura cu exteriorul. Mergi în urma lui şi trebuie să-i studiezi silueta, fără jenă. Nimeni nu te vede şi chiar dacă te-ar vedea, nici noi nu ne sfiim să vă studiem talia şi felul cum vă împarte ea în două entităţi, ambele la fel de râvnite, iar ca tot unitar, sublime!

Dacă el are mersul ferm şi pasul mare, înseamnă că este hotărât în toate intreprinderile sale. Studiază-l să nu calce întâi cu călcâiul. Asta denotă un caracter încăpăţânat, care se pune pe picioarele dinapoi, catârăşte style. Ooo, nici vârful pantofului primul! Este cadână style şi probabil se va îndrăgosti de fostul tău coleg de şcoală la prima lor întâlnire. Deci, ce a mai rămas? Toată talpa! Ai văzut că te-am adus pe urma paşilor bărbatului care începe să fie ideal la mers?

Să fie frumos şi decent îmbrăcat. Nici prea pedant totuşi, pentru că toată pedanteria asta îţi va veni ţie în spinare, ca o cocoaşă nedorită, fată dragă! Ţi se va acri de : “de ce n-am cămaşa asta călcată, de ce nu mi-ai cumpărat şamponul meu şi mi-ai luat în schimb, mizeria asta care miroase a câine plouat?”. Dacă sacoul este boţit la spate, înseamnă că n-a respectat o regulă de bază: să-l scoată şi să-l aşeze pe umeraş în maşină. Se conduce în cămaşă. În maşină este cald iarna şi răcoare vara. Deci, ori ignoră această regulă, ori are o Dacie veche căreia şobolanii i-au ros chederele, ori a mers cu tramvaiul. În aceste trei situaţii, lasă-l ! Luăm altul!

Dacă are briantină sau gel în păr, când ţi-o veni vremea (şi ţi-o veni!) să-l târâi prin piaţă ca să facă naveta tarabă- maşină cu sacoşele pline, îţi va spune pe mobil să: “descurcă-te, eu sunt la frizer, m-am programat la el încă de săptămâna trecută, când mi-a făcut masaj ultima oară!”. Dacă-i strălucesc în soare unghiile lăcuite, o priză nu se repară aşa. Şurubelniţa în cruce se fofilează printre degete, iar şuruburile vor ţopăi perpetuum mobile pe gresie. Este falsă impresia că ciocanul va aluneca pe o unghie lăcuită. O va colora în indigo şi vei avea permanent o reţinere când te va mângăia cu o mână de alien.

Bun! Acum trecem în faţă! Dacă ai norocul să găsească un  afiş cu o expoziţie de maşini, sau cu un concert al actriţei Charlize Theron ( care poate să nu nimerească nicio notă, este pardonabil, iar eu tot m-aş duce la concertul ei) este uşor să-l depăşeşti. Dacă nu, încearcă partea dură! Va fi necesară iuţirea pasului, ceea ce cere un efort, dar e posibil să merite! Nu ştii niciodată. Poate dai de unul ca mine…

Când eşti single, să nu-mi vii cu balerini sau adidaşi prin oraş! Ăştia după! Nu fac parte din arsenal. Sunt cartuşe fără plumbi, nada, zilch! Bocancii? Ăştia sunt pentru alesul tău cu belciug în nas şi şort de piele. Numai de pantofi cu toc înalt să aud! Ţac-ţacii lor pe asfalt sunt nişte acorduri care o iau razna prin creierul bărbatului, trec milimetric pe lângă inimă şi circulă nestingherit prin instalaţie, de parcă întreg corpul i-ar fi o ureche cu timpan, ciocănel şi nicovală. Cu siguranţă îi sar căştile din urechi. În dreptul lui, fâlfâie din pleoape o jumătate de secundă cosmică şi poartă-ţi triumfal fusta scurtă, bluza cu bretele care-şi curmă continuitatea deasupra taliei şi aluniţa de pe umărul stâng ( dacă n-ai, vezi tu cum faci, stai la soare după ora 12:00 p.m. !). Dacă mai mergi şi la sală, iar oglinda îţi surâde dimineaţă-prânz-cină, atunci l-ai căpiat. Fă-mi plăcerea şi lasă-ţi părul lung şi la spate tuns în “V”!

Trecem la studierea lui mai de la un metru. O umbrelă mică, de poşetă, va face parte din ustensilele noastre de lucru. Ea se scapă aparent involuntar numai în momentul când nu-i ţipenie de bărbat în jurul tău, exceptându-l pe el, pe care nu-l ştii deocamdată ce este. Dacă trece neatent sau nepăsător aşa va fi toată viaţa, din categoria dicotiledonatelor, buruiană sadea. Mental, pune-i un ierbicid şi ridică-ţi singură umbreluţa. Acum, ne aşteptăm să vină ridicătorul, cel care preia benevol sarcina aplecatului, nu-i aşa? Păi să vină odată! Normal este să-i mulţumeşti şi să vezi ce piele are. Dacă-i albă, cu vinişoare, dă să se înroşească dacă-l atingi când îi iei umbrela şi se uită la tine ca la poartă nouă, fă-i o poză şi lasă-l încremenit. O să ofteze toată viaţa, dar nu eşti tu făcută să alini viţeluşii.

Nici piele de lucrător permanent REBU să nu aibă! Pielea ideală este măslinie şi fără blană. Asta generează o sănătate pe care să nu fii nevoită s-o întreţii medicamentos încă de la începuturi. Exclus negri, cel puţin în ziua de azi, când nu-ţi mai garantează o ieşire legală spre Niggeria. Preferă-l fără ochelari, pentru că printr-o naştere naturală, când globul ocular tinde să evadeze, se dublează şansele de a avea un copil cu ochelari cu elastic. Dacă totuşi calităţile îl califică, vezi-i ramele! Cele groase, gălbui de la ultima schimbare de acum 20 de ani, sau de la toamna timpurie, la care se adaugă lentilele cu geam securit de la maşinile blindate, nu denotă grija faţă de sine, ci mai degrabă plăcerea morbidă, ai putea spune, de a se îngropa într-o bibliotecă, neglijându-te asiduu. Dacă eşti o fire ducace la mall şi mai vrei să ceri şi părerea unui bărbat, nu numai a unei prietene care te va minţi etern că-ţi stă rochiţa excepţional, fă-i şi lui o poză şi zi-i ceva, că ai întârziat la întâlnire cu prietenul tău de o viaţă. O femeie, când probează o rochie, este atât de încântată cum îi vine, că nu contează preţul. Când ajunge acasă, o mai probează încă câteva ore, răscoleşte după pantofii şi geanta potrivită şi bineînţeles că nu le are, ajunge pe pernă şi-şi face mustrări de conştiinţă că a fost mult prea scumpă, că nu este la fel de glamour ca sub spoturile din magazin, dar gândul nu-l mărturiseşte ci, cel mult, îşi promite că data viitoare va fi mai cumpătată. Un bărbat analizează situaţia la rece şi te împiedică să greşeşti încă din faza de magazin.

Voi continua dacă mi-o veţi cere, dacă nu, vă las să greşiţi în continuare…

 

 

58 Responsesto “Cum să-ţi alegi un bărbat din mulţimea lor.”

  1. CristinaC says:

    Doamne, de ce n-am citit eu blogul acesta acum foarte multi ani?

    Maine mai citesc o data….

  2. simf says:

    nu puteai sa-mi spui astea acum 20 de ani?:) evident ca vreau sa continui.

  3. lotusull says:

    ODLM, pe cuvant de cercetas, ca m-am distrat copios citindu-te 🙂
    Cu siguranta, se impune o conntinuare. Din punctul meu de vedere, centrata pe deslusirea labirintului interior, asa o analiza a coeficientului intelectual si emotional + caracter + tip de personalitate + etc, etc 🙂

  4. indiscreta says:

    Ha ha, te rog eu frumos, nu uita sa zici despre dinti! Ca despre ochi o sa zic eu curand!

  5. @CristinaC-te amărăşti în van dacă-l mai citeşti o dată. Ăla pe care-l ai, este foarte bun de pus la rană deschisă.

  6. @Simf- asta-i pentru fete şi pentru când s-o inventa reversibilitatea timpului.

  7. @Lotusull- pe labirintul lor interior am intrat la o bere şi am găsit că il vino veritas. Coieficientul intelectual este scalat în trepte. Începe de la mânuitorii de tomberoane şi până la Domnia Mea, în toată modestia ei.

  8. @Indiscreta- scuză-mă că te-am trezit!
    Ăştia nu se caută la dinţi! Sunt ori cai de rasă, ori gloabe…

  9. lotusull says:

    ODLM, legat de ce i-ai spus Indiscretei, acum am realizat ca mie mi-au placut intotdeauna ” wild horses ” 🙂
    In conditiile astea, fie ca manuie un tomberon, fie ca isi foloseste Q.I. in socoteli bancare complicate, ramane proba caracterului.
    Ca nu stiu cum si nici de ce, dar mi-a fost dat sa intalnesc pietre pretioase, camuflate in ” tomberon man ” si flori de mucegai in ” poeticus man ” 🙂
    Na, cum nimic nu poate fi generalizat, raman la slabiciunea mea ptr cei salbatici si responabili/ echilibrati / jucausi / demni / etc 🙂

  10. Odille says:

    @ODLM, miine, voi pleca spre Canada. Am excedent de bagaj si ca urmare dis-de-dimineata am plecat in cautare de o aslat valiza.

    Sper sa pot sa citesc postarea ta astazi, vad ca a stirnit interesante comentarii.

    Dragilor, ca intotdeauna cind ma despart de Romania, sufar. Atit de mult urasc despartirile!

    Desi aceasta vizita in Romania a fost plina de evenimente mai putin placute, intilnirile cu fostii colegi au fost mai mult decit minunate.

    O zi frumoasa!

  11. @Odille- în ce constă excedentul de bagaj la tine? Câte amandine vrei să cari în Canada? Şi câte amintiri?

  12. Odille says:

    @ODLM, Offfff….cit de grele sunt amintirile nici un avion nu le-ar putea cara!

    Anii trecuti am luat cu mine Amandine, anul acesta, din cauza homeopatiei, mi-am cumparat pt drum: Cosulete cu zmeura din aluat de croissant, si croissant cu martzipan. Sunt bunisoare, dar nimic nu poate sa inlocuiasca amandinele. 🙂

  13. Odille says:

    Voi comenta fotografia deocamdata, tinara fata este foarte frumoasa, iar textul care o insoteste este delicios de adevarat! 🙂

  14. Odille says:

    @ODLM, postarea ta sigur ca m-a amuzat, dar mi-a pus si intrebari.
    Oare acel laptop al sufletelor noastre are aceste criterii inscrise in program, si apoi la o scanare a unui nou venit in viata noastra, le bifeaza, sau nu?

    Sunt sigura ca acest laptop al sufletului uneori are multe alte informatii pe care, fara sa vrea, isi bazeaza rationamentul, si acele informatii s-ar putea sa-i dea ratiunii un raspuns eronat.

    Te rog frumos sa continui, dar poate incluzi si alte criterii, cum ar fi: sa fie dulcel, sensibil, sa aiba cuvint si ton bun, si mai ales sa aprecieze o mare iubire, pt ca ea nu soseste de multe ori.

  15. Odille says:

    ODLM,

    “Când eşti single, să nu-mi vii cu balerini sau adidaşi prin oraş! Ăştia după! Nu fac parte din arsenal. Sunt cartuşe fără plumbi, nada, zilch! Bocancii? Ăştia sunt pentru alesul tău cu belciug în nas şi şort de piele. Numai de pantofi cu toc înalt să aud”

    Inteleg ca in acest paragraf te referi la doamne si domnisoare?

  16. @Odille- paragraful cu pricina li se adresează domişoarelor. Ele trebuie să asculte aceste sfaturi, ele să nu poarte balerini, adidaşi prin oraş. Bocanci numai pe munte şi să nu urce în faţă, ci să stea în spate.

  17. arcadia says:

    Bre, io vreau să mă programez la coafor şi am nevoie urgentă de lămuriri: cum îmi fac “V”-ul la spate: cu vârful în jos sau în sus?

    Şi-aş mai vrea să ştiu dacă regula aia veche de-acum 20 de ani, cu cercul perfect al parfumului care trebuie să se întindă pe o lungime de braţ de jur împrejurul cetăţeanului, mai e valabilă şi-n zilele noastre.

    Mulţumesc frumos, aştept urgent răspunsul.

  18. @Arcadia- numai vipera are “V”-ul pe cap. Pentru voi femeile, există un “V” cu vârful arătând către ceva semeţ, bombat, ciupitor. N-am ajuns la parfum. Sunt emanaţii artificiale, iar pe cele naturale, la bărbaţi, nu le percep. Atât mi-ar mai trebui!

  19. CristinaC says:

    Omule, ai dreptate tu in felul tau. Eu am mai citit ca sa “fixez” cunostiintele si sa pot da sfaturi generatiilor viitoare ca eu nu am nici un interes sa mai imi caut vreunul…nu de alta dar.. tunsoare in V, pantofi cu toc ( am genunchiul debil inti amintesti?), umbrelute si multe altele…

    Astept cu mare nerabdare continuarea.

  20. ba_laura says:

    Or sa te linşeze bărbaţii nealesi, Iţane, or sa te acuze că esti coada de topor care-a starnit brusca perspicacitate a femeilor tinere, frumoase, cu V-ul pe spate gales ţintind spre curbe semeţe…

  21. Odille says:

    @ODLM, formula cu pantofii cu toc care fac tzac-tzac pe caldarim, o aplic de cind eram micuta si ma jucam cu o prietena, incaltindu-ne prin casa cu pantofii cu toc ai mamei mele.

    Cind am sosit in Bucuresti de data asta, am zburdat prin Bucuresti cu o pereche de pantofi-papuc albi si cu cite un ciorchinel de strugure frumos aplicat pe pantofi. Mi se parea ca nu se putea combinatie mai placuta decit jeans albi cu pantofi cu ciorchinei. 🙂
    Si tot tzac-tzac pe strazile capitalei, am ajuns la Urgenta. Acum port o pereche de sandalute albe si fara toc, si cu trei floricele aplicate on top, in culorile steagului francez.
    Dulcele, dar tzac-tzac nu se aude.
    Crezi ca este OK? 🙂

  22. @Odille- ţac-ţacul tău este odihnitor şi răpitor şi de ce nu dormi tu la ora asta? Bine, poftim în club! Eşti acceptată în sandale. Nu ştiu ce culori poartă steagul francez aşa că tre’ să te văd pe voie Magherou

  23. @Balaura- schimbăm! Nu mai vrem în “V”, ci paralel cu linia orizontului, cu soarele ascuns de două dune.

  24. @Lotusull- mai sunt câţiva cai sălbatici în Deltă şi doi-trei în Bucureşti. Restul sunt în zăbală şi cu harnaşament, gata struniţi. Pe deasupra ştiu şi “Căţeluş cu părul creţ”. Hominis poeticus infantilis

  25. Oachi says:

    Deci eu una vreau continuarile, nu continuarea… Daca-s prea multe, facem un manual… Sa se cheme eventual Manualul Alegerilor fara Gresala pentru Domnite I(n)teresante -sau cum doreste fiecare si care sa fie transmis din generatie in generatie pe linie feminina 🙂 !
    Odlm, incet devii guru al nostru in materie de gen masculin 🙂
    Iar noi abia asteptam 🙂 ….

  26. @Oachi- or veni şi continuările, dar sunt unele care au ales deja şi p’ormă să nu le pară rău că au greşit. Am sfătuit şi genul masculin şi genul feminin şi este greu să fiu guru în două luntri.

  27. @Odille- probabil că te referi la acest link:
    http://blog.digitalreviews.ro/?p=804

  28. CristinaC says:

    Alo Guru?
    Acceptam toate variantele de manuale swi instructiuni pentru toate genurile si eu promit sa citesc, aprofundez, si transmit mai departe generatillor viitoare sau cum le spune acum lumea ” the milenians” caci au mare nevoie de sfaturile acestea crede-ma

  29. lotusull says:

    ODLM, hai ca m-ai facut sa rad 🙂 🙂

  30. Odille says:

    @ODLM, am ajuns la Toronto de jumatate de ora si fuguta la computer.
    Uffff… greu si lung este acest drum!

    Dragilor, voi citi ce ati scris un pic mai tirziu.

    Cu drag.

  31. psipsina says:

    catârăşte style? 😆 abia acuma spui? unde oi fi fost tu acu dooj dă ani, pe când nici eu nu purtam ochelari?
    desigur că se impune o continuare. de exemplu ce facem cu dicotiledonatu catâropter, dacă ne-am procopsit cu el, dar purtăm tocuri, probâm rochiţe, tot tacâmul!

  32. În dimineaţa asta plec din Bucureşti. Trebuie să sărbătorim pe cineva. Se lasă cu piscină, grătar, lâncezeală ş-apoi dans. Ne întoarcem duminică noaptea. Şi voi să aveţi un weekend plăcut.

  33. Odille says:

    @ODLM, weekend minunat si sa va intoarceti plini de voie buna! 🙂

    Weekend bun de tot, tuturor!

  34. Odille says:

    Deja m-a cuprins dorul de Romania. O tara care ar putea fi o picatura de Rai.

  35. Odille says:

    @ODLM,

    “@Odille- probabil că te referi la acest link:
    http://blog.digitalreviews.ro/?p=804

    Da, acesta este link-ul la care m-am referit.

    As putea spune ca atinge perfectiunea in privinta a ceea ce vrea un tango sa transmita.

    Ai fost un dragut, si-ti multumesc mult. Imi imaginez cit esti de ocupat dupa orele la care postezi.

  36. Odille says:

    @ODLM,
    “În dimineaţa asta plec din Bucureşti. Trebuie să sărbătorim pe cineva. Se lasă cu piscină, grătar, lâncezeală ş-apoi dans. Ne întoarcem duminică noaptea. Şi voi să aveţi un weekend plăcut”.

    Daca veti purta si Condurii fermecati veti uita si de gratar, si de piscina si mai ales de lincezeala. 🙂

    Gind bun tuturor! 🙂

  37. CristinaC says:

    Omule sper ca sarbatorirea a fost minunata. Am inteles ca in Ro sunt calduri mari si banuiesc ca ai stat in piscina toata ziua!
    WEekend frumos in continuare tuturor!

  38. CristinaC says:

    Odille bine ai venit la vara canadiana!

  39. Odille says:

    Cristina C,

    Iti multumesc si bine te-am gasit. 🙂

    Fugind intre Canada si Romania, am reusit numai sa prind ploile din ambele tari. Umbrela m-a insotit in fiecare zi.

    Credeam ca nu voi mai vedea vara.
    Imediat ce am plecat din Bucuresti, a sosit si caldura pe care am dorit-o asa de mult.
    Dar, surpriza! A sosit vara si la Toronto! Minunat! 🙂

    O zi frumoasa tuturor!

  40. Odille says:

    Dragilor,

    O idee pt o vacanta de neuitat in Costa Rica, in rainforest.

    De pe terasa camerei urmaresti maimute jucindu-se prin copaci, papagali, tucans si pasari pe care le vezi numai pe “Discovery” se striga intre ele. Se fac tururi (hiking) cu ghid.

    Totul este organizat pe baze ecologice, ca urmare camerele nu au ferestre, numai niste jaluzele. Bineinteles ca nu este aer conditionat. 🙂
    BlackBerry nu are semnal.

    Poti, insa, gasi in camera gindaci de toate felurile, si uneori chiar serpi.

    Deci nu este pt toata lumea. Mi-as dori asa o vacanta, insa frica este mai puternica decit dorinta de a fi acolo.
    Am inteles ca serviciile sunt foarte bune, mincarea delicioasa si personalul foarte curtenitor.

    http://www.elremanso.com/

  41. Anamaria says:

    Frumos, ca intotdeauna!

  42. @CristinaC- ne-am distrat şi bălăcit într-o piscină cu apa de 28 de grade. N-am putut-o ascunde de soare, dar eu stăteam sub apă.

  43. @Odille- am purtat condurii fermecaţi, dar ne-am ferit de ăi cu canafi struguri. Fac buba…

  44. @Anamaria- tu pe căldurile astea ai revenit?

  45. Odille says:

    ODLM, ma bucur ca ati avut un weekend asa de frumos, cu balaceala si dans pina in zori. 🙂

    In ultimul timp circula pe Internet tot felul de mesaje apocaliptice, incit vestile bune sunt dublu apreciate.

    Voi da citeva dintre titlurile mesajelor primite in ultimile zile:

    “Viitorul ….. nu e roz in Europa de Sud/Est”, (L-am citit si m-am cam speriat.)

    “SINUCIDEREA EUROPENILOR ” (Nu numai a europenilor, canadienii sunt si ei in aceeasi barca.)
    “Distrugerea omului CUTREMURATOR ” (Inca nu am indraznit sa-l deschid!)
    ——————

    Dupa ce citesc aceste titluri, ma uit la buletinul meteo din Carolina de Nord, loc care imi este foarte drag, si mi se indulceste sufletul.

    Acum avem si noi vara, dar nu avem plajele Carolinelor de Nord si de Sud. Adevarat ca aceste plaje vin si cu rechini si par sa fie destul de prietenosi pt ca poti sa-i intilnesti aproape de mal, spre groaza turistilor.
    Eu, insa, sunt in siguranta. Unde ma joc eu cu galetusa si lopatica, mai rar vin.

    http://www.sunsetbeachnc.com/weather.htm

  46. Odille says:

    @ODLM, recent am primit un e-mail cu titlul “Fragmente din Spectacolul: Confesiuni despre viata si arta, a lui Radu Beligan”.

    Subiectul postarii tale mi-a adus aminte de un pasaj din acest mesaj:

    “Vă mulţumesc pentru toate învăţămintele cu care dulce m-aţi împovărat de-a lungul atâtor ani. Am călătorit frumos împreună. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette, „Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi” “.

    Are asa de mare dreptatea, insa pt o calatorie la clasa intii, iti trebuie si un partener de viata de clasa intii, cred eu. Am vazut relatii in care un partener te obliga sa calatoresti cu vagon de marfa si atunci nu mai ai geamuri si nu mai vezi lumina. Calatoria este cam greu! 🙂

  47. Anamaria says:

    Omule, n-am “plecat” nicaieri. Am muncit mult, am fost la o conferinta si tot asa.
    Dar am pierdut o prietena din copilarie. Pe ea o pierdusem cu totii, de mai multi ani, in favoarea unora ce-si dau un nume pompos si promit regasiri, integrari si alte minuni…E o poveste trista, cu multe regrete, cu multe intrebari, care au ramas acum fara raspuns.

    Imi va lua ceva timp in incercarea de a citi tot ce-ai scris. Si imi pare bine!

  48. @Odille- clasa întâi, clasa VIP sau clasa business se pot cumpăra, dar nu-ţi asigură şi fericirea pe traseu. Doar îndestularea până la saturaţie.

  49. @Anamaria- sper că te-ai mai liberat de trebi. Cum se pierde o prietenă din copilărie? S-a măritat?

  50. Anamaria says:

    Omule, nu de maritat vorbeam, ci de “acea” pierdere, singura ireversibila…
    Dar, in ultimii 9 ani, n-am mai vazut-o. Ea a ales sa rupa legaturile cu toti prietenii ei, cu mine, chiar cu parintii ei… A ales un drum din care n-a putut-o intoarce nimeni si acest drum i-a adus sfarsitul.
    Acel om sensibil, inteligent, dar si fragil si-a incercat puterile cu ceva mai mare si mai puternic decat ea: cu acea “integrare in absolut”…
    Ma darama gandul ca am incercat atunci, de mult, s-o conving sa nu faca acest pas, sa nu incerce sa “inteleaga” ce au ei de zis, sa priceapa ca a fi psiholog (incepator, totusi), cum era ea, nu e suficient pentru a le face fata…Ma chinui intrebandu-ma ce-as fi putut spune in plus, ce-as fi putut face in plus…
    Si a mers pe acest drum fara a se uita inapoi. Noi incercam sa intelegem, sa punem cap la cap franturi de povesti auzite de la altii despre o viata a ei pe care n-o mai cunostea nimeni…

    Si, totusi, chipul ei din copilarie, al acelui copil fericit nu-mi iese din minte.

  51. @Anamaria- este mult mai trist decât îmi închipuiam. Însinguraţii, când se duc pe drumul lor, fură şi o parte din amintirile noastre vesele, de copil fără griji, de copil iubit de părinţi şi nu de copil legănându-se singur prin orfelinat. Îmi pare rău să aud asta.

  52. Nami says:

    Dar ce-i cu balerinii? Zau asa daca pot merge pe tocuri. Dupa o zi, nu imi simt degetele din fata si nu exagerez. Sunt paralizate. Nu se poate o dezlegare? Chiar nu vreau sa ajung ca Victoria lui Beckham, care isi baga botox in pernitele de la picioare sa poata purta tocuri. Ai vazut ce chinuit arata un picior dupa ce se chinuie pe inaltimile tocului? Eehh… cine poate, oase roade. Dar eu sa raman singurica pentru ca nu port tocuri? Nu e dragut asa. Gaseste o varianta si pentru noi. :))

  53. @Nami- cu balerinii trebuie să mergi numai însoţită de un El pentru că se presupune că te doare exact în perniţe dacă alt el se benoclează mârşav. Nu se iese singură în balerini, şlapi, başcheţi, bocanci! Tocurile antrenează două simţuri: auzul şi văzul. Dacă ar exista şi simţul închipuirii, apăi şi p’ăla l-ar antrena. La aruncat cât colo şi trântită seducător pe pat.

  54. Nami says:

    E nedrept. Eu nu pot sa port. Prefer sa gasesc alte tactici decat tocurile, sa cuceresc un barbat. Nu am de gand sa mai sufar si la purtat tocuri. Astept cu interes sa ne spui ce fac barbatii sa cucereasca si, mai ales, sa pastreze o femeie.

  55. @Nami- Trebuie să porţi, altfel feminitatea se tasează în opincuţe şi şlapi. Suferinţa purtării tocurilor este un afrodisiac pe lângă ce ravagii poate face un bărbat mârşav şi lipsit de gust.

  56. Anamaria says:

    Omule, multumesc!

  57. Alina Grozea says:

    ODLM, fac sul si pastrez textul tau. Si cand o fi momentul, ma uit si bifez!
    Acu’ am aflat care e problema mea: port numai balerini. 🙂

  58. @Alina- cu textul sul, îl sperii. Bifează mai mulţi şi păstrează-l pe cel cu două bife! Dragostea oarbă dă în gropi, iar balerinii nu amortizează căderea. De la 25 de ani în sus pretenţia se maturizează şi priveşte chiombâş la tinerele talente emergente. Îţi doresc să vii târziu acasă…

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: