Feb 28, 2010
Dedea Vania
Am să vă ţin cu ochii în soare până la miezul nopţii.
Am ajuns la nuci. Mirosul de iod era atât de pătrunzător încât, pentru început, n-am savurat umbra binefăcătoare. Când l-am văzut şi pe Tănase că ia o coajă de nucă verde şi o mestecă, deja mă închipuiam la spital, la reanimare, secţia boli de percepţie.
– Ca să nu mă miroasă tata că am fumat. Na, ia şi tu!
-Mă Tase, eu n-am fumat, mă!
– Aşa-i, tu eşti cuminte, am uitat. Tu doar o iubeşti pe Ilinca aia a ta. Tot cu ea eşti?
– Aoleu Tase, păi aş mai respira eu acuma, aş mai îngăima eu vorbe, aş mai ieşi eu în lume, dacă ce am eu mai drag, ar fi condus la şcoală de un alt nebun? Zi şi tu! Păi eu am planuri de perspectivă cu ea. Tu nu vezi ce percepţii realiste despre viaţă are, ce voinţă apostolică de a împlini binele obştei, de a sacrifica voinţe inerente vârstei pe altarul cunoaşterii? Mai vrei? Are un camion de calităţi.
– Mă, tu vorbeşti ca televizoru’.
– Tase, noi stăm aici şi mâncăm nuci în loc să stăm colo sus în cabană, cu ochii pironiţi pe stoluri de grauri. De aici, nu vedem nimic de nucii ăştia. Hai înapoi!
Stăteam cocoţaţi sus la veghe, când, printre rânduri, am văzut un bătrân cu o şapcă caraghioasă, o manta militară lungă de iarnă şi bocanci. Vara…
– Aaa, salut Dedea Vania! Ti-am zis io mă că vine!? Hai Dede Vania, urcă aici! Hai, să-i spui şi lu’ văru-miu povestea matale !
– El e vărul tău? Pare mai isteţ ca tine!
– Ei, Dedea, el are carte multă. A citit ” Fraţii Jderi” de la un cap la altul. Când a cumpărat mobila de la văduva lui Dijon, tata a cumpărat şi nişte cărţi. “Fraţii Jderi” ocupă juma’ de bibliotecă. Eu am citit odată o pagină când mi-a scos măseaua. Am adormit şi n-am simţit nimic… Avem şi “Capitalul” de Marx.
– Eu am fost samaliot în Armata Roşie. Zburam pe avion de luptă MIG. Scrisesem pe el “MARUSIA”, numele ibovnicii mele. O dublă spioană germană. De abia încăpea pe uşă. Eu doboram avioane inamice în aer, Marusia la sol, în Germania. Punea bombe direct în hambarele nemţilor. Ne luasem la întrecere. De multe ori scorul era favorabil ei. Juca acasă… Ne întâlneam pe teren neutru în Elveţia, unde depuneam banii într-un cont comun. Când eram în culmea fericirii pentru scorul de 22 la 17, am simţit cum şuieră ceva pe lângă carlingă. Fără nicio explicaţie, toate comenzile s-au blocat şi a început vertijul spre sol. M-am catapultat cam târziu. Scaunul s-a izbit tare de sol şi am simţit capul care a coborât între coaste, apoi neant… M-am trezit în patul unei femei care mi-a zis că am căzut aici în Băniceşti şi că ea m-a grijit aproape o lună. Am mâncat numai supă în luna aia, că dacă acuma ai îndrăzni să mai îmi dai supă, ţi-aş cere Condica de Sugestii şi Reclamaţii.
Dedea Vania îşi scotea tot timpul o sticlă din manta, trăgea un gât zdravăn, făcea o gargară şi apoi înghiţea. Eu ştiam că altfel se procedează cu apa de gură, dar la ruşi, probabil că s-o înghiţi. Şi-a aprins o mahoarcă de aia cu filtru lung, de carton. Tănase mi-a spus că a fumat şi el odată una şi trei zile a vorbit numai prin semne.
– De atunci, femeia care m-o grijit, Zacusca, este nevasta mea. Face zacuscă şi vinde la tot satul. Cu asta m-o cucerit: face zacuscă, face bani şi face şi pe femeia fericită. Dacă era numai după supă, apăi o lasam de izbelişte şi mă duceam la Stalingrad, în bocanci.
– De Marusia ce mai ştii Dedea Vania? Mai trăieşte?
– Trăieşte, sigur că trăieşte. La ea o funcţionat lozinca “să trăiţi bine!”. O ştiut parola contului şi l-o golit . Eu am vrut să mă duc înainte şi să schimb parola, da’ dracu’ mai ieşea din ţara asta! Şi ce să mă duc să le spun, că vreau paşaport ca să scot nişte bani din Elveţia? Păi eram tâmpit? Uite că am fost, că Marusia a fost mai iute… Io dacă şi lui Hruşciov i-aş fi spus parola, nu mi-ar fi golit contu’ aşa de repede şi până la ţâţâni. Am rămas în banii de la Zacusca. Io mai repar OZN-uri pe aici prin sat, da’ rar,unu la 100 de ani. Aia-s banii mei, zice Zacusca. Şi tot ea zice că parcă-s picat din nori. Păi dacă sunt! Mă, voi aveţi ceva de mâncare, că mă arde apa asta de gură, cum zice văru-tu ?
– Da, nişte supă, Dedea Vania.
– E bună şi aia, dacă nu-i făcută de Zacusca. Da’ dă şi Condica! Să mă răcoresc…
Tănase m-a luat deoparte şi mi-a şoptit că Dedea Vania este pulbere şi nu mai scoatem o vorbă de la el. Se înserase şi unchiul Mişu nu mai venea.
Păcat ! Aş fi vrut şi eu să-i povestesc de Ilinca…
Va urma
Nu pot sa spun altceva decat ca scrii frumos!Te urmaresc!Alte comentarii,sincer nu mai pot face din cauza unei vizitatoare care nu-si are locul aici si cu care nu ma identific.Nu vreau sa supar pe nimeni dar este pacat,mai ales ca majoritatea blogarilor tai(vezi Simona,Alice,etc.) si comentatorii acestora, au un IQ de invidiat, ti-e mai mare dragul sa-i vizitezi.Si tu ai putea face parte dintre ei!Succes!
@ Albinuţa Tabla este curată, ai cretă nouă şi buretele ud. Astăzi o luăm niţel de la capăt. Treci la tablă şi să ne spui nouă, clasei, cât fac Unu şi cu Una !?
Ua,ua…..!!!
@ Altă Ilinca- Ce capcană, ce bătaie de joc? I-am spus Angelei că voi continua să o citesc şi NU că vă voi lua în bătaie de joc. Chiar nu înţeleg cum îmi sunt cenzurate unele presupuse intenţii că îmi voi bate joc?! Şi nici nu înţeleg să-mi fie restricţionată lectura altor bloguri şi comment-urile, atâta timp cât nu sunt defăimătoare.
Nu este nevoie să faci un search pe Google pentru a-mi depista insultele. Dacă vreau o fac şi aici, pe blogul meu, iar tu, dacă ai pornirea de a-mi face procese de intenţii bănuite, află că s-ar putea să nu îmi pese, dar nu este sigur…S-ar putea să şuguiesc, dar iarăşi nu e sigur… Ce plăcere viscerală mă încearcă să ştiu că cineva îmi ghiceşte pornirile pe care nu le am! Claire voyante iscoditoare de minţi rătăcite pe tărâmul greşelii nefăcute… Oh, Doamnă!
@ Altă Ilinca- “Ti-am spus că vechiul link era de natură a zgâria pudoarea pudibondelor.
Sunt unele care fac pitici la picanterii.”
Ce este jignitor în asta? Că eşti pudibondă şi faci pitici la picanterii? Nimeni nu-i perfect!
Aşa ceva nu-i de detestat, din contră, este un postulat de natură a dezvălui faptul că roşeşti şi că vreau să te cruţ a mai îndura spusele pe şleau. Nu înţelegi că vreau să te apăr cu toată fiinţa de josniciile ce sunt trăite înafara ringului? Tu n-ai văzut părinţi care se duc în curte pentru a-şi spune vreo două, tocmai ca pruncul să aibă somnul lin?
PS Nu sunt responsabil pentru afirmaţiile altora. Stiu că ai vrea să-i dau o carboavă după ceafă, dar nu-i genul meu. Nu lovesc sexul slab decât cu privirea şi dacă mă supără pe mine
“Zâna bună” este un Zân şi, în cele din urmă, îi mulţumesc, pentru că în felul ăsta am aflat cum se crează un Gravatar şi am şi instalat plugin-uri noi. Aşa că, poţi să-i bagi înapoi în poşetuţă bagheta magică cu care ai vrea tu să-i altoiască pe bloggerii neastâmpăraţi. Gânduri bune, gânduri bune, cu perdafu’ cum rămâne?
Care “bloggeri” ? Eşti lider de sindicat? Pune o vorbă bună la şeful meu să-mi mărească şi mie leafa, că luna asta n-am putut lua decât un castel pe Valea Loarei şi mi-a mai rămas ceva mărunţiş pentru căsuţa lui Oprah, dac-o vinde…
Zânul meu e mai puternic, că are ditamai ghioaga magică, aşa că am să mă rog la el să mă apere de baghete, legări şi dezlegări.
Ce dai în mine? Dă în Zân! Poate-ţi blochează Googălu’, IE 8 şi moara comentariilor. Să vezi atunci că nu faci nimic cu Zâna aia firavă şi cu stele în cap.
Mărţişor? Treacă de la mine, deşi nu merit…
Nu merit eu să dau Mărţişor unei fiinţe atât de plăpânde şi sensibile. Experienţa asta trebuie s-o aibă EL, ALESUL care-ţi transmite fiori calzi nu eu, cu fiorii mei reci de Gulfstream ieşit din iarna Groenlandei. Asta am vrut să scriu, dar mi se terminase cerneala.
Si amintirile sunt parte din viata noastra! Si cu cat trece timpul,ele devin si foarte pretioase.Sa ni le asumam si sa ne bucuram de ele!Sunt ale noastre!
Vine,vine,primavara!
Se asterne-n toata tara,
Floricele pe campii,
Hai sa le-adunam…….
Ia uite ce dănţuială la mine-n blog ! Sunt administratorul de blog şi trebuie să vă încondeiez şi am să vă măresc şi întreţinerea pentru că vă bucuraţi când afară sunt încă nori.
Ce faci Albinuţa ? Polenizezi?
Cand polenizam eu,asa din floare in floare,am intalnit o viespe,care l-a muscat de…nas pe omuldelamunte,dar ce s-a mai “basicat”,viespea!
Rad cu lacrimi!!!!Multumesc!