search
top


Ben Affleck

Mama asta dă în gropi...

În parcul Herăstrău este un scuar unde se află plantată o statuie intitulată “Fata cu urciorul”. De fapt, ea poartă un ulcior pe umăr, dar băieţii îi spun aşa pentru că porumbeii îi stau pe cap şi-i crează constant un urcior pe pleoapă. Trece miraculos cu prima ploaie, fără unguente, fără prişniţe cu muşeţel, dar reapare endemic pe vreme frumoasă.

Pe postamentul rotund al monumentului stau ciorchine bikerii şi rollerii. Bicicletele stau trântite şi smotocite şi ascultă tot mai uimite talk-show-ul pe teme de psihologia zbaterii pedalelor în lupta lor cu performanţa şi cum să iei trânte cu icneli lăuntrice. Rotonda de piatră este ocupată cât îi ziuă, au loc pe ea numai cei cu genunchii zdreliţi, iar fetele nu au voie să stea direct pe piatră, ci numai în braţele voinicilor, ridicându-se ca pendula la sfert de oră ca să arate ce scrie pe bluză.

Este locul de unde pleacă Toto carul cu copii pentru un tur de parc. Viteza este ameţitoare. Copiii de doi ani se urcă din mers, antrenându-se pentru mai târziu, în fuga omului după transportul în comun şi şoferii de autobuz care, după ce-ţi dai sufletul, îţi pleacă de sub nas.

Dacă m-aţi vedea… Sunt cu mâna pe inimă şi recunosc că nu ştiu să apreciez dacă un bărbat este frumos. Mă uit la el ca la telefonul care îţi permite să vorbeşti şi sub apă. De urât, îl recunosc, asta pot s-o spun. Încerc acum să pun în cuvinte scrise ceea ce mi-a spus Ilinca despre el. În fiecare sfârşit de săptămână îl întâlneşti în scuarul fetei cu urcior. Este pe role şi patinează atât de bine că-i dai 9 pentru grad de dificultate şi 10 pentru impresia artistică. Surpriza vine când se apropie de tine şi constaţi şocată că seamănă atât de bine cu Ben Affleck încât te cauţi în poşetă pentru a-i cere un autograf chiar şi pe un Master Card don’t leave home without it. Are un corp perfect proporţionat, tuns scurt cu ţepi gelaţi, barba rasă nr. 2, brunet cu ochii verzi. Numai că-i mai tânăr. Are cam 26 de ani şi maică-sa este fericită că-l are aşa cum este. Patinează cu viteză şi îşi unduieşte corpul evitând când o mamă care aleargă după un ghemotoc scăpat din căruciorul sport, când o pereche care s-a hotărât brusc să se sărute în intersecţia aleilor. Merge pe ciuci, îşi face o voltă şi sare peste un ghiveci mare cu flori, care probabil că-l gâdilă, pentru că zâmbeşte tuturor cu o dantură albă de film, face cercuri largi mergând în evantai şi pune o frână în faţa cuiva de-ai zice că gata, se ciocnesc şi vor sta în aceeaşi rezervă. Este vârsta adrenalinei pe care şi-o produce şi-o consumă în aceeaşi clipită. Din când în când face pauză, i se cedează imediat un loc pe rotonda de piatră şi tacticos scoate din rucsac un nou set de role de silicon. “New balls”… Este zâmbetul ăla şmecher, cu ochii întredeschişi de parcă ţi-este adresat numai ţie, dar el râde ca Gioconda, la toată lumea. Am pomenit ceva despre gropiţa din bărbie? Nu săriţi pe mine, c-o are şi p’aia!

Eu nu l-am observat şi vă spun şi de ce. De fiecare dată este însoţit de două năluci, tot pe role, care încercă să-i urmărească traseul. Nălucile au ceva incert, între 20 şi 30 de ani. Certitudinea vine când le vezi picioarele care încep ele de la patine şi se termină sus, sus de tot. Pantalonii au fost odată lungi, dar probabil că le încurca la figuri şi au fost tăiaţi ca pentru filme +18. Sunt albi, iar picioarele bronzate contrastează cu ceaa ce vezi la un cămin cultural într-o sâmbătă, când vin leliţele direct de la prăşit. De obicei eu vin singur. Cu bicicleta. Pe el nu l-aş fi observat dacă nu era să mă dărâme c-o christiană ce mi-a vâjâit pe la tâmple ca mierea din glonţul patriei. Abia atunci ce l-am zărit pe Ben Affleck-ul român şi am rămas ţintuit să văd când începe filmul cu subtitrare în engleză pentru corpul diplomatic din parc.

Particularitatea nălucilor este că întotdeauna sunt două, se unduiesc cu rolele pe urmele lui pe toate aleile, de fiecare dată sunt altele, dar culoarea este aceiaşi. Blonde la blonde, roşcate la roşcate şi brunete la mine. I-au învăţat mişcările, le execută sincron, dar nu sar peste jardiniera cu flori. Cred că s-ar gâdila prea tare şi ar trebui să râdă în public şi astfel nu s-ar mai înscrie în trăsătura dominantă, sesizată şi de jurnaliştii străini, că româncele frumoase nu zâmbesc pe stradă de parcă toate vin de la o epilare cu ceară contrafăcută. Nu ştiu dacă este o manipulare a opiniei din parc ca să dea de înţeles că sunt cumva îmnpreună. Repet, nălucile nu zâmbesc, dar pentru o picanterie ce dă frâu imaginaţiei, patinează câteodată şi de mână. Ben nu priveşte spre ele. Le neglijează, iar întregul parc de fete jubilează, nutrind în subconştient că într-o zi se va împiedica şi le va cădea în gheare…

Poate-mi citeşte cele scrise şi într-o zi mă trezesc la poartă cu două năluci. Piei năluci!

 

73 Responsesto “Ben Affleck”

  1. Odille says:

    Cred ca la ora asta tirzie, am ramas numai eu cu povestea, impreuna cu cele doua naluci, care-l insotesc pe Ben Affleck.

    Frumoasa postare!
    Voi comenta miine, acum va trebui sa ma desprind de Internet, pt ca altfel voi avea plingeri de prea mare depasire de norma. 🙂

  2. Dana says:

    Buna dimineata,

    faina postare…mie nu-mi place Ben Affleck…ramin la Johnny Depp.
    acuma ma intorc la “galere” ca munca innobileaza…naiba stie ca io tot singe rosu am 🙂 🙂

  3. lotusull says:

    Odille, pentru ca stiu ca treci prin casa Omului, iti las zambet, stiind sigur ca ai sa-l gasesti 🙂

    ODLM, mi-a placut mai mult Cismigiul decat Herastraul. Habar n-am de ce. Probabil ptr ca n-am reusit sa depasesc stadiul de turist 🙂

  4. @Dana- ce ne potrivim! Nici mie nu-mi plac Ben Afflek şi Johnny Depp. Însă Charlize Theron, da!

  5. @Lotusull- mă bucur când mai laşi o unduire de ape pe aici. Sorry, Ben Affleck în Cişmigiou, n-am!

  6. Odille says:

    Asa ar trebui sa fie trenul vietii, sa circule cu o viteza mica si sa putem cobori din el intr-o poienita a vietii, cind dorim, ca sa putem sa traim o clipa de fericire multe vieti, sau la infinit. Cei care sunt inca in cautarea fericiri, sa se suie din nou, daca si cind doresc, si o calatorie sa dureze pina la gasirea fericirii. 🙂

    @ODLM, s-au schimbat vremurile. In loc sa fie doi Ben Affleck, care sa faca opturi in jurul unei splendide naluci, alearga nalucile dupa un Ben! 🙂

    Admir barbatii adevarati, care isi gasesc naluca lor, pe care o urmeaza toata viata.
    —————

    Ben Affleck nu este nici genul meu.

  7. Odille says:

    Lotusull, un zimbet trimis cu drag si de la mine. 🙂

    Tu stii ca eu sunt semn de apa, si cind ma atasez nu pot sa renunt usor. Asa ca eu vin ca valul marii, in casuta ta, in fiecare zi. 🙂

  8. lotusull says:

    ODLM, n-am nimic cu Ben. Dar nu-mi spune nimic.
    Imi place Anthony Hopkins. Da’ mult de tot. Cred ca pentru un film cu el, as renunta si la o plimbare in Cismigiu.
    🙂

  9. lotusull says:

    Odille,
    am vazut ca vii in casuta mea, de aceea ti-am si lasat zambet, ca sa stii ca eu stiu si la randu-mi zambesc cand vad asta 🙂
    Sunt intr-un punct al vietii mele in care iar mi se aseaza, mi se sedimenteaza niste trairi, iar mi se nasc intreabri, iar caut raspunsuri…
    Sa-ti fie frumos 🙂

  10. @Fetele- credeţi-o pe Ilinca! Ben Affleck nu este nici genul ei. Eu sunt…
    Deosebirea este că eu n-am năluci. Am păsărele…

  11. @Odille- Lotusull a spus cine-i alesul ei. Al tău este…?

  12. Odille says:

    Lotusull, inteleg bine cum simti, ai nevoie ca pt un timp sa fii numai tu pe Tarimul Nuferilor.

    Iti doresc sa-ti gasesti raspunsurile pe care le cauti, sa ai noi intrebari, noi cautari si noi raspunsuri.

    Noi cei care te indragim, iti respectam cautarile si linistea.

    Cu drag si multumesc pt urare. 🙂

  13. Odille says:

    Lotusull, nu am spus ceea ce era cel mai important. Iti doresc sa ai trairi minunate si intrebari dulci, la care sa ai raspunsuri usoare.

  14. Odille says:

    @ODLM, alesul meu cine ar putea sa fie decit “Ilincul meu”, care eu visez ca isi va dori intotdeauna sa deseneze acele opturi, numai in jurul meu. 🙂

  15. Dana says:

    Hello,

    pai nu ca, mie imi place Depp…da, ce ne facem ca-mi place si Charlize Theron 🙂 🙂 🙂 hihihihihihi.

  16. CristinaC says:

    Buna sa va fie ziua… care la voi e pe sfarsite.

    Am citit aseara caci dependenta nu mi-a dat pace si vazand singurul comentariu la ora aceea, al Odillei, mi-am spus si eu ca voi comenta azi.
    Intre timp am avut un cosmar cu mama care dadea in gropi… si un vis cu Ben acesta pe care probabil mapamondul il asteapta sa ii dea un sem lui J Lo de cand a anuntat ca s-a despartit de Mark al ei…ea fiind pe rotile prin Central Park.
    Revenind la voi din dorinta de a-mi face o bucurie dupa un client care aproape m-a omorat, va trimit zambete multe.

    P.S. Omule tie iti plac brunetele si tu ai ochi verzi?

  17. @Dana- bine, ia-o pe Charlize că eu o iau pe Katy Heigel. 🙂

  18. lotusull says:

    Odille, multumesc frumos 🙂
    ODLM, momentan n-am ales pe nimeni. Sad singura cuc si cuget la viata mea. Sper sa aflu ce pot face bun cu ea, de aici incolo.
    🙂

  19. Odille says:

    @ODLM, Fetitele, de cind sunt mici, stiu cine le este Alesul. Ele se joaca prin casa, imbracindu-se in mirese, alegind cu gratie dantele, shaluri, sau voaluri, din garderoba mamei, admirindu-se in oglinda cu coronite asezate pe capsoarele buclate. Insa pe El, deja si l-au imaginat.

    Mai tirziu, cind cresc mari, si se intimpla minunea de a-l intilni pe Alesul lor, is vor trai viata la maximum de intensitate, si vor cunoaste fericirea. Daca nu, cred, ca vor accepta cu greu sa-si traiasca viata, mai domol, fara acele fulgere, focuri de artificii si stelute stralucitoare. 🙂

    Ma intreb de ce baieteii nu se joaca niciodata de-a Nunta?

    (Ciudat, dar in Canada nu am vazut fetite jucindu-se de-a miresele. Poate se imbraca in printese, dar niciodata in mirese. 🙂 Voi studia subiectul acesta, pt ca pina acum nu m-am gindit la acest fenomen.) 🙂

  20. Odille says:

    Lotusull, tu singura nu vei fi niciodata, vei fi inconjurata de toata bogatia gindurilor tale.
    🙂

  21. Dana says:

    hihihihihihi….io cred ca trec la brunete….ce zici de Penelope Cruz…
    imi place ca-i “suparata rau”…tulai doamne, da nehotarita mai sunt 🙂 🙂

  22. @Odille- da, aceasta, dar nu numai cum arată ci mai ales cât de feminină şi naturală este atunci când îşi joacă rolul în “Killers” şi “Ugly Truth”
    http://www.tv.com/katherine-heigl/person/1763/viewer.html?flag=&i=12&gri=1763&grti=104

  23. @Lotusull- he-he, mai ai o viaţă înainte, nu-i grabă!

  24. @Odille- Auoleooo! De când sunt mici le căşună pe sărmanul? Glumesc! El e căşunat încă de la creşă…

  25. @Dana- Penelope are o faimă disproporţionată faţă de cum arată. A avut baftă cu Tom Cruise care a propulsat-o. Dacă trecem la brunete, aş trece pe la Zeta Jones acum vreo 10 ani…

  26. Dana says:

    Una peste alta, mi-e dor de-un film bun…nu cu zuze decorative…cu lesinate…cu neurotice agresive…cu texte idioate..si cu scena aia care se repeta intr-o gramada de filme americane: ea il paraseste pleaca spre aeroport, el dupa aia cu taxiul sau pe jos…si se intilnesc in avion..si happy end…ea isi da ochii peste cap…iar telespectatorii dorm linisiti.

  27. @Dana- dacă vrei să vezi un film foarte bun de acţiune bine croită ai ” Point Blank”

  28. oneway says:

    Pe vremea uceniciei mele pe role in Herastrau era la intrarea dinspre televiziune, acolo unde se afiseaza toti rollerii, un alt faimos, singura diferenta este ca maretia lui avea peste 50 de ani. 1,90, longilin, par grizonat. Avea o gratie teribila. Ma uitam fascinata cum dansa aproape pe role, cum se invartea in toate directiile opuse directiilor posibile..Poate ca eram un pic mai mare decat copiii lui. Avea 2, era patron de firma si incepuse de la varsta mica sa patineze…Imi spuneam ca daca el poate patina asa la anii lui, voi putea face si eu progrese. El repeta si in casa imi spunea…

    Imi lipseste mirosul teiului pe aleile luminate de cate o palpaire de lampadar..N-am mai ascultat demult linistea noptii asa cum o faceam cand prindeam viteze impresionante pe aleile aproape pustii…La urmatoarea ta plimbare ai putea sa le saluti din partea mea? Merci.

  29. @Oneway- cum de-ai aflat de cei doi copii şi faptul că era patron de firmă? Când se întâmpla asta? Ai fost şi tu nălucă? Franţa n-are tei româneşti? Eşti tare nostalgică..,.

  30. Odille says:

    Frumuseilor si Dulceilor, ce cuminti sunteti voi in timp ce in North America pare ca s-a rupt cerul!
    Bursa de valori in America si Canada a cazut dramatic, iar la radio ni se repeta la citeva minute stirea, ca economia Canadei este solida si nu va suferi pt ca se bazeaza pe resurse naturale. Ce nu spun este faptul ca 80% din exportul Canadei(cred ca cifra este corecta!) este catre America.

    Se vehiculeaza ideea ca va reincepe o puternica recesei economica.

    Eu inca tin strins mina mea de Aur. 🙂

  31. @Odille- cu veştile astea cam bagi sperieţii în oameni. Ţine-ne la curent! Noapte bună.

  32. CristinaC says:

    ODille… a fost prima stire la CTV NEws la 11 si se pare ca toata lume e f speriata.
    PE mine ma deprima si starea de acum caci nu e roza situatie… joburi nu prea sunt si cele care sunt sunt platite prost.
    Noapte buna copii!

  33. oneway says:

    Nope, n-am fost naluca in sensul tau, dar naluca in sensul meu : el nu se misca din locul destinat rollerilor, iar eu bateam aleile Herastraului. Am vorbit odata cu el, mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat de unde atata maiestrie. Mi-a explicat ca pusese de multa vreme patinele in picioare, apoi rolele…Franta are tei, dar nu miros ca acasa…Si nu-s doar teii, este si un grup de prieteni cu care ne vedeam la role. Am fost odata acasa si am vrut musai sa vad Herastraul. Mi se parea tare mic acum comparativ cu vremurile demult apuse ale rolelor.

  34. Odille says:

    @ODLM, situatia este cam albastra aici, dupa codul lui Anamaria. 🙂

    Cristina C, cred ca si republicanii americani au intins coarda mult prea mult. Si asa economia era pe muchie de cutit.

  35. Odille says:

    Interesant comentariul lui Oneway. In Toronto si in intreaga provincie, nu am vazut tei, sau in niciun caz nu am simtit miros de flori de tei.
    Asa cum v-am mai spus, chiar si Regina Noptii adusa de romini din Romania (probabil seminte?), desi creste, nu are niciun parfum.
    Cristina C, oare gresesc?

    Va doresc un weekend frumos! 🙂

  36. Odille says:

    Ce placut este sa vorbim despre patinatori pe rotile si patinatoare pe rotile la intrarea in Herastrau.

    Nici nu pot sa-mi imaginez ce au simtit bietii nostri bunici cind la intrarea in parc erau intimpinati de statuia lui Stalin.

    Oh! Cu asemenea ginduri se pare ca nu am inceput prea bine dimineata! 🙂
    Sper ca voi reveni curind la starea mea normala de Disney World. 🙂

  37. CristinaC says:

    Odille, eu am un tei langa casa. Creste, infloreste dar florile nu miros a nimic. Mama a cules florile intr-un an ca sa le usuce pt ceai … poate ca ar fi avut efectele unui ceai de tei dar fara miros si aroma…

  38. Odille says:

    Cristina C, iti multumesc ca ai scris acest lucru. Daca teii din Canada ar fi avut parfum si eu nu as fi cazut intr-o melancolie si dor de Romania, atunci nu as fi fost eu. 🙂

  39. Odille says:

    Cristina, cred ca noi doua cam patinam singurele pe aici. 🙂

  40. CristinaC says:

    Odille, in Romania a inceput weekendul… lumea a fugit pe litoral sau pe la munte probabil.
    Va urez un weekend frumos si odihnitor tuturor!

  41. @Oneway- acum noaptea am venit din Herăstrău. Este linişte, doar îndrăgostiţi care stau pe bancă şi nu ştiu ce fac, iar pista de biciclete nu mai este ocupată de mămăi cu cărucioare care se dau la o parte numai dacă le baţi viguros pe umăr. Erai mai mică şi de aceea ţi se păreau aleile Herăstrăului mai multe şi mai mari. Şi eu când eram mic, mi se păreau fetele mari. Acum nu prea mai sunt…
    Dacă ai avut rolele pe tine, a fost mult mai uşor să-ţi iei inima în dinţi şi ciudat, mie-mi vine foarte greu să fac aşa ceva când sunt cu bicicleta pe mine şi din sens opus vine câte o mândreţe fluturândă.
    Vreau să fiu obiectiv. Există două tipuri de tei. În faţa porţii, în Galaţi, eu aveam doi tei mai bătrâni decât Primul Război. Unul mirosea tare de tot, avea floarea galbenă şi petalele mai lătuţe un peek. Frunza cu codiţă era un verde cu puţin galben. Din ăsta se face ceaiul de mă potolea mama pe mine. Se numeşte tei domnesc. Celălalt era un venetic, făcea flori mai orange, petale subţiri, tivite şi frunza cu codiţă era un verde brad. Avea o mare proprietate: nu mirosera deloc. Se numeşte tei porcesc. Cine ştie ce aveţi voi pe acolo…
    După mine, eu aş suplimenta spaţiul Parcului Herăstrău cu Muzeul Satului. Aş duce înapoi colibele alea insalubre cu care ne mândrim în faţa străinilor cam ce prost am dus-o şi înc-o mai ducem noi. Dacă reuşesc, te chem înapoi cu rolele când teii-s înfloriţi îmbătător-liniştitor.

  42. @Odille- tot parfumul este aici, acasă.

  43. Nu sunteţi singurele pe aici. Eu am văzut “No strings attached” cu Natalie Portman şi Ashton Kucher. Doi tineri frumoşi şi cu toate astea, se iubesc. Drăguţ!

  44. oneway says:

    @ODM : Multumesc de ultimele stiri din Herastrau. aleile mi se pareau mai mari, culmea ca nu eram atat de mica, asta a fost surpriza mea, nici la minte si nici la ani. Probabil pentru ca marea majoritatea a timpului veneam mai ales seara si intotdeauna ma intalneam cu noaptea pe alei, stii tu ca lucrurile capata alte dimensiuni noaptea.
    Nu stiu ce avem, prima oara mi s-a intamplat anul asta sa simt o adiere de vant cu ceva miros de tei. M-am oprit si m-am uitat. Primul lucru la care m-am gandit a fost Herastraul cu prietenii mei si cu rolele…A fost prima si ultima oara de cand sunt plecata cand simt miros de tei. Si nu sunt prea inlantuita in casa…
    Ar fi interesant sa poti recupera spatiul Muzeului Satului. E jenanta saracia lor. Mi s-a intamplat sa vizitez in America niste case reconstruite care se voiau a pune in valoare viata unei anumite comunitati la sfarsit de secol XIX. Mie imi era familiara atmosfera, simplitatea – aducea bine cu ceea ce vazusem eu in casele noastre de la tara. Nu erau cabine de dush, nu exista bucatarie moderna. Si totusi nu era nimic din jena cumplita care ma incerca cand imi duceam prietenii la Muzeul Satului. Era aproape acelasi lucru, dar prezentat altfel. Noi ca natie nu stim sa ne punem in valoare adevaratele bogatii. Se afiseaza ostentativ doar nonvalorile. Si mai e ceva – casele alea din Muzeul Satului ai impresia ca au fost parasite de la primul razboi mondial. Pline de praf si cumplit de deprimanta atmosfera interioara. Nu acelasi lucru am simtit vizitand casele despre care vorbeam mai sus.
    Poate ca totusi cu o trepanatie si o grefa de neuroni ai putea schimba ceva din viziunea actuala asupra Muzeului Satului.

  45. Dana says:

    odlm..multumesc pentru recomandare..sunt putine filme de actiune care merita sa fie vazute…acuma am chef de ceva gen “Chocolat”.

    weekend fain va doresc tuturor!

    aici e o zapuseala insuportabila…ma gindesc acuma, incotro sa fuuuuuug.

  46. Odille says:

    @ODLM, Katherine Heigel este dragalasa, dar un pic precum un pumpkin pie.
    Sorry, OK? 🙂

  47. @Odille- e chiar bunăvenită o plăcinţică d’asta la casa omului la cât de tare se amuză şi-şi dezveleşte dinţişorii ăia albi ca zăpada şi cele buze cărnoase. Are un râs molipsitor. S-o vezi cum joacă şi în “Life as we know it”

  48. Odille says:

    @ODLM, mai, tie iti este cam fomica si esti cam pofticios! 🙂

    Am vrut sa inchiriez fimulul despre care ai vorbit tu, “Killers”, dar dupa ce am citit pe Internet citi mor in acest film (vreo 10), parca m-as cam razgindi. 🙂

  49. @Odille- “Killers”este o comedie de acţiune, iar dacă ăia mor, este pentru că aşa vrem noi specatorii, la cât de ai dreaku sunt viitorii decedaţi pentru că vor să-l omoare pe eroul principal şi pe plăcinţica lui. Până şi eu le-aş trage un glonţ în popo ca s-o apăr pe Dovlecel.

  50. Odille says:

    @ODLM, m-ai convins! Cred ca voi inchiria filmul. 🙂 🙂

    Inteleg ca placintica cu dovlecel este una dintre preferatele tale?
    Cu un pic de scotisoara? 🙂

  51. Odille says:

    @ODLM, vorbind despre tei:

    “Celălalt era un venetic, făcea flori mai orange, petale subţiri, tivite şi frunza cu codiţă era un verde brad. Avea o mare proprietate: nu mirosera deloc. Se numeşte tei porcesc..”

    Ce ciudat! Nu numai unii oameni pot sa fie “fake”, pina si pomii sunt in stare sa se imbrace in straie de sarbatoare si sa incerce sa se prezinte drept altcineva.

    Dar cei cunoscatori nu le gusta vorbele si floricelele alea “mai orange”. Nici macar indragostitii nu se adpostesc la umbra lor. 🙂

  52. @Odille- şi ciupercile sunt comestibile sau otrăvitoare. Plăcerea de a le savura este pentru connoisseurs.
    Din teiul domnesc iese un ceai de linişte şi solitudine cu tine însuţi în pat, pe când din teiul porcesc iese un ceai cu gust de apă de post şi cu pulpă.

  53. Odille says:

    @ODLM, plec spre aeroport in citeva minute. Vom avea foarte dragi musafiri.

    O seara frumoasa si cu spor!

  54. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor, pe la mijlocul zilei! 🙂

    @ODLM, ma intreb daca patinez pe aici singurica, sau mai am partenere/parteneri
    pe aleile Herastraului? 🙂

    O saptamina minunata!

  55. Bună dimineaţa Odille. Mai ai parteneri, nu eşti singurică.

  56. CristinaC says:

    Buna dimineata.

    O saptamana foarte buna va urez tuturor!

  57. Odille says:

    Cristina, multumesc mult. 🙂

  58. Odille says:

    Buna Dimineata ODLM, Buna Dimineata tuturor!

    O zi frumoasa! 🙂

    Suntem un pic cam pleostiti pe continentul acesta. Ieri dimineata gindindu-ma ca as avea nevoie de o sursa serioasa de energie pozitiva, mi-am adus aminte de grupurile de chinezi pe care le vad dimineata, in parcuri, in weekend, participind la cursuri in aer liber. Au un instructor si unele miscari constau in a ridica bratele spre cer si apoi, usor, fac gesturi ca si cind s-ar imbraca cu aerul/energia pe care au capatat-o in brate din Univers. Toate miscarile sunt extrem de lente incit, din pacate, niciodata nu am rabdare si timp sa urmaresc.

    Ieri, cred ca as fi avut nevoie de aceasta sursa de energie. Mergind pe o strada principala, cu trafic ca pe Magheru, am vazut o femeie de vreo 45 de ani, care statea sub un copac, si o mina o avea agatata de o creanga. Intii am crezut ca cineva o fotografiaza, ca apoi sa-mi dau seama ca era singura si statea asa agatata. Cred ca citise undeva de natura, ca sursa de energie si pt acest motiv se agatase de pom. Poate avea multi bani investiti in stocuri?
    Oricum, in Toronto cred ca avem pomi pt toata lumea. 🙂

  59. Odille says:

    @ODLM, citeodata, imi face placere sa ma uit la lista celor care intra pe blog.
    Ma mira un fapt. Cum intra cineva si se uita direct la “Sublima si conserva”, spre exemplu? Poposesc aici de pe Google, sau cum?

  60. CristinaC says:

    Bine v-am gasit. Ploua.. nu-mi place dar cred ca iarba se bucura.

    Odille ceea ce fac chinezii din parc se numeste Tai Chi, este o arta martiala despre care nu stiu prea multe dar ma voi documenta cand voi avea timp.
    Acum fug caci am de tinut sesiune informativa despre “second Career” un program prin care guvernul ontarian le da posibilitatea celor care au fost concediati pe motiv de “work shortage” sa se recalifice… pe banii contribuabililor.

  61. De anul trecut din august, am împlinit azi 2000 km cu bicicleta. Acum am venit acasă şi vă citesc cât sunteţi de năcăjite cu ploaia şi cu şedinţele de Mai Tai Din Pen Sii.

  62. @Odille- pe aici, între cucoane, circulă zvonul că dacă iei un copac în braţe acesta îţi transmite energia lui pozitivă, iar cea negativă se descarcă în cârca bărbatului. Singurii pe care i-am văzut cu pomul în braţe au fost nişte femei şi un beţiv.
    Eu iau energie pozitivă de la voi când mă vorbiţi de bine, dar când mă dojeniţi, mă duc singur la colţ şi predau cu proces verbal energia negativă pereţilor perpendiculari.

  63. @Odille- acel cineva intră pe blog şi dă click pe arhivă. Dacă titlul i se pare că i-ar spune ceva, dă click pe el şi tu descoperi ce post a citit.

  64. Odille says:

    Abia acum am reusit sa intru si eu pe blog. Voi sopti ca sa nu va trezesc.

    ODLM, felicitari pt cei 2000 Km cu bicicleta, si la mai multi. Sunt mindra de tine. Uite si un zimbet: 🙂

    ODLM, noi primim energie buna, pozitiva atunci cind citim postarile tale, scrise cu talent si cu mult umor. Ziua este mai frumoasa.
    In acelasi timp, cred ca noi toti luam energie din cuvintele si gindurile bune pe care le schimbam intre noi.

    Bine, am inteles, te vom alinta mai mult de acum incolo, ca sa nu mai crezi ca barbatii sunt discriminati.

    Eu am multa simpatie pt barbati pt stresul la care ii supunem, prin faptul ca suntem intotdeauna sigure ca ei ne pazesc de oricine si orice.

    Eu sunt sigura ca voi fi aparata de orice hotz, pe trotoar merg pe partea din interior, pt a fi protejata de masini, in Florida merg pe linga bordura ca sa fiu protejata de crocodili si lista nu prea are sfirsit. 🙂

  65. Odille says:

    Cristina, nu stiu daca ceea ce am vazut in parc era Tai Chi. S-ar putea sa fie vreo versiune de Tai Chi.

    Cu ceva timp in urma m-am inscris si eu la un curs de Tai Chi, insa am rezistat numai 2 lectii. Foarte mult se punea accentul pe stat in cite un picior, ca barza, pe timp indelungat, sau in pozitii fixe, asa cum ne jucam noi jocul de-a statuile, cind eram copii.
    Figuri cu pomi si energie nu ni s-au predat.

  66. Cu 2000 km aş fi fost la jumătatea drumului către voi, iar dacă mă nimeream să faceţi o escală la Paris, ne-am fi întâlnit pe la Palatul Elisee, sau după câte vă cunosc eu, pe la Lafayette, gata-gata să nu vă recunosc de pachete şi pungi.

  67. CristinaC says:

    ARe drptate Odille. Tu ne energizezi pe noi Omule.
    Azi n-am mai avut timp de nimic. Dupa seminat s-a facut o sedinta ca sa se discute cine “cover the office” dar de fapt voiau anumite persoane sa isi expreima frustrarea ca plec 3 saptamani in concediu. Asa de tare m-am necajit ca imi vine sa stau acasa in “vacanta de boala” maine, cand am zi plina de clienti, ca sa vada ce bine e.
    Invidia este ceva de neinteles pentru mine. Nu ii gasesc nici o motivatie si nici nu inteleg de ce sunt oamenii invidiosi. Poate imi explica si mie cineva…

  68. @Odille- mulţumesc pentru încurajare. Cu maşina, într-un an, fac cca 10.000 km, la care se adaugă aceşti 2000 km cu bicicleta. Spre deosebire de maşină, care merge cu benzină, eu merg cu papa bun şi fondante…
    În Florida mergi pe lângă bordură, adică pe carosabilul plin de maşini? Pe lângă bordură, mai sunt şi gurile de canalizare prin care se strecoară crocodili flămânzi după criza asta

  69. Odille says:

    @ODLM, prin grilajul de la gurile de canalizare pot sa apara numai crocodili foarte mici, care nu papa oameni, inca. 🙂

  70. Odille says:

    Cristina, Invidia este ceva ce nici eu nu inteleg niciun pic. Am fost foarte neplacut surpinsa sa o vad intre doua persoane care se considerau prietene foarte bune, am vazut-o intre frati, surori. Mie imi pare si rau pt oamenii acestia pt ca li se macina si innegresc sufletele. Nu sunt fericiti.

    Sa nu te amarasti.

    Iti doresc o vacanta minunata, si sa vii relaxata si plina de voiosie.
    Sper ca-ti iei computerasul cu tine si ne dai si noua cite un semn.

  71. @Odille- crocodilaşii nu papă oameni, dar mai înhaţă câte un şlap cu degeţel cu tot…

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: