search
top


Naluca

Transportul în comun

Eu nu prea mă duc la doctor din mai multe considerente. Unu: ai programare la 10 şi asistenta îşi scoate freza şi boneţica pe uşă la unşpejumate şi întreabă dacă mai e cineva la doamna doctor. Cum să nu fie? Sunt io, Picasso. Doi la mână: chiar dacă-mi apare o roşeaţă în obraji, este o alergie temporară de la vreo nălucă, că trec şi ăstea c-o vitezăăăă… Până ajung acasă să mă uit în oglindă, rozaceea dispare, dar o simt pe stradă şi tot am impresia că lumea se uită cruciş, însă nu-i asta. Aşa se uită lumea la tine.

M-a scanat odată pe stradă o doamnă cu etatea mărită. Mi s-a adresat cu o vorbă rară, apăsată, ca şi cum stăteam în banca întâi, eram concentrat şi savuram nişte ecuaţii de gradul doi, aşa cum numai ecuaţiile cu o necunoscută îndeajuns pot fi savurate. Bănuiesc că fusese profesoară de Mate:

– Tinere, adu-ţi corpul la un unghi de 90 de grade, inversând un pic coordonatele carteziene, ordonata cu rămânere fixă şi perpendiculară pe axa solului, iar abscisa paralelă cu linia orizontului. Vei găsi pe jos un segment din lemn exotic având o lungime de 1000 mm şi cu secţiune cerc fi 20 mm. Este bastonul meu. Nu mă pot apleca.

Ce v-am spus eu? Nu-i aşa că fusese profesoară de Mate? Iar după ce i-am calculat mental şi volumul bastonului şi i-am spus-o detaşat 0,00000314 mc, m-a felicitat şi m-a pus să stau jos. N-aveam pe ce şi atunci mi-a venit o idee cu scoatere din impas. Am calculat, tot mental, că ar fi nevoie de puţin peste 318.400 bastoane de acest fel pentru a umple un metru cub de lemn. Dat fiind însă volumul ocupat de capul de leu al bastonului, numărul necesar de bastoane se micşorează, rotunjindu-se la 318.001 bastoane, incluzând şi un baston al doamnei profesoare. M-a sculat atunci în picioare, ca pe un elev eminent şi mi-a dat drumul acasă, urmând ca mâine să calculez şi traiectoria bastonului şi să-mi depun actele pentru NASA.

Unde or fi timpurile alea? Aş tot ridica bastoane de jos, numai să-mi mai spună cineva “tinere”, cu excepţia celor de peste sută.

M-am nimerit odată la doctor, mai mult împins de Ilinca, pentru o chestie banală, dar care mi se întâmplă destul de des: îmi crescuse intuiţia peste măsură şi începusem să bănuiesc că Ilinca vrea să-şi cumpere o rochie scumpă şi cu decolteu. N-aveam nimic cu decolteul…

Stăteam cumincior în sala de aşteptare a clinicii şi mă uitam pe pereţii cu elefănţei, aşteptând să se facă naibii unşpejumate, venit de la 10. Recepţia era chiar lângă mine şi telefoanele ţâââârrr: “da domnule, cu ce vă pot ajuta? Cuuum, soţia vă spune că aveţi un ţăcănit la volan? Deşi cred că este mai degrabă o problemă de service, eu vă fac programare pentru joi la un doctor de cap. Aduceţi-o şi pe soţia dv. la ginecolog, ca să vedem cauza!” Toţi săriseră peste rând şi intraseră, cu tupeul cunoscut, înaintea mea. Eram singur, într-un fotoliu scârţâitor şi citeam “Capitalul” de Marx. Apare un tip care nu avea tot părul şi dă să intre pe uşa pe care scria “Doctor specialist Victor Chelu”. Asistenta de la recepţie sare ca o leoaică peste birou şi-l opreşte un pic cam târziu, după ce uşa fusese deja larg deschisă la cabinetul de ginecologie. Doctorul Chelu era într-adevăr ocupat… Iese şi o acritură de asistentă, ca o lămâie de Grecia, şi-i trânteşte uşa în nas, spunându-i dispreţuitor şi răsuflat ” măi Vâlvoi, tu n-ai bolovan la peşteră?” Să ai aşa ceva în coteţ, sau Doamne fereşte, în casă, cred că ţi-ai fi dorit să te naşti fără papile gustative.  Domnule, să mai şi vezi în culori aşa o arătare!

În cele din urmă, Vâlvoi a intrat pe uşa corectă. Iar am rămas singur. Recepţionera plecase cu nişte eprubete şi cu un doctoraş care o ţinea pe după umeri. Telefonul suna într-una. Dacă tot n-aveam preocupare, am răspuns eu şi le-am făcut la toţi programare pentru joi la doctorul de cap, inclusiv mie.

Apare o finuţă, şi-o dezorientată, şi-o sublimă, toate-ntr-una! Deschide conversaţia cu binecunoscutul ” nu-i nimeni aici?”, întâmplător eu fiind chiar nimeni pentru ea. Dau inteligent din umeri şi continui scanarea. Rochia era dintr-un taft rubiniu. Talia era marcată de un corsaj din acelaşi material şi se continua în sus cu un decolteu dreptunghiular, decolteu care prezintă un avantaj şi un dezavantaj: se depărtează de posesoare la orice mişcare. Depinde de sexul persoanei care-l urmăreşte. Eu eram de sex contrar şi i-am făcut un serviciu avertizând-o discret. Avantaj serviciu!

La gât avea nişte mărgele de corali, cu încuietoare de argint. Lungimea rochiei contrasta flagrant cu lungimea părului care se derula până în dreptul corsajului. Au trecut mii de ani până să aprecieze bărbatul cât de mult impresionează aceste două dimensiuni. De abia în ultimii zeci de ani a început să măsoare din priviri şi să stabilească definitiv că aceste dimensiuni trebuie să fie complementare. Braţele şi antebraţele erau subţiri, aşa cum îmi plac mie. Toate patru trădau vârsta: maxim 34 de ani, deşi cam de două luni nu mai dăduse pe la sală şi se vedea că o ajunsese oboseala. Degetele erau lungi şi se terminau cu cireşelele neciobite. Buze cărnoase, frunte înaltă. Tot tacâmul…

Naluca avea programare la Dr. Victor Chelu. M-a întrebat dacă şi eu aşteptam tot la dânsul pentru rezultat. M-a salvat asistenta care s-a întors după o bună bucăţică de vreme cu o purpură în obraz. Cred că de la ţinutul pe după umeri, care te şi uimeşte la câtă purpură dă naştere. “La cine aveţi programare domnişoară?”. “La Dr. Victor Chelu”- zice ea şi împrumută puţină purpură de la asistentă. “Aha, sunteţi domnnişoara Naluca, aţi venit după rezultat. Îmi pare rău, nu este gata. Lăsaţi-mi vă rog numărul de telefon şi vă sunăm noi, bine?” “Atunci, vă rog să notaţi!” şi Naluca-şi silabiseşte numărul, punând şi punct după fiecare grup de trei cifre.

Am ieşit repede pe culoar şi i-am format numărul:

– Alo, domnişoara Naluca? Sunt Dr. Victor Chelu. Vă dau telefon să vă spun că deocamdată nu sunteţi însărcinată şi asta probabil pentru că aveţi o viaţă agitată, munciţi mult şi sunteţi obosită peste poate. Făceţi-vă timp pentru o carte, o piesă de teatru, un film bun. Din câte mi-aţi spus, sunteţi o fiinţă foarte iubitoare. Luaţi-vă o pisică, purtaţi o corespondenţă cu cineva drag, nu mai staţi încremenită în rutină! Vă aştept oricând cu plăcere. Să vă fie drag să trăiţi.

Şi am închis…

M-a sculat naibii un telefon de la ENEL să mă anunţe că în Titan nici azi nu-i curent electric şi că să nu aştept vreun e-mail de prin părţile acelea.

Dacă nu mă scula ENEL-ul, poate încă mai visam…

 

40 Responsesto “Naluca”

  1. arcadia says:

    Cum dreaq de io visez numai monştri noaptea, iar tu Năluci din astea? Ţine de ce mănânci la cină?
    Şi dacă da, ce-ar trebui să servesc ca să-l visez pe Denzel Washington pe plaja de la Santa Susana?

    Tare-aş vrea şi eu să-mi fie drag să dorm! 😀

  2. oneway says:

    @Arcadia : Pai…dupa cate vad, OMD viseaza noaptea ce vede ziua. Tu ar trebui sa ai timp sa vezi cel putin un film pe zi cu Denzel al tau, si nu va fi pe plaja in Santa Susana, ci la plaja pe peluza ta…Si tu vei fi soarele, pentru ca sigur va ploua in ziua aia, iar tu il vei lumina…

  3. @Arcadia- dacă mănânci măsline, apăi numa’ Denzeli o să visezi şi dacă guşti şi nişte alge, n-o să fie chiar Santa Susana, da’ o Mamaie spre Hanul Piarţilor tot o să visezi.
    Acum culcă-te, că tu te scoli cu noaptea în cap ca să comentezi. Am văzut asta. Tu comentai şi eu pe la ora aia încă visam Năluci. E bine să te scoli şi să găseşti comentarii de la o haioasă…

  4. @Oneway- Da, visez, însă uneori am şi momente când chiar mângâi aşa ceva.
    Mai vii în Herăstrău?

  5. oneway says:

    Poate luni seara. Dar cred ca fara role…

  6. @Oneway- să nu mă ameţeşti că eşti în patria mumă!

  7. oneway says:

    O sa fiu…keep in touch.

  8. arcadia says:

    Tulai, am halit deja trei kile de măsline la micu’ dejun, iar pentru prânz mi-am pregătit 8 metri pătraţi de alge. Pentru cină caut un CD cu Denzel în vacanţă. Aştept cu nerăbdare noaptea =))

  9. Dunia says:

    Tinere domn, esti savuros ca o dulceata servita in chisea, nu din aia mancata direct din borcanul cu capacul intepenit.

  10. @Oneway- ce să ţin în tuci?

  11. @Arcadia- dacă n-au fost cu sâmburi ia-ţi goodbye de la Denzel! Algele se consumă cu Fadroma şi sunt administrate de Regina Apelor Române. Noaptea n-o să-l vezi…

  12. @Dunia- mi-ai spus “tinere” şi pentru asta te-am trecut în agendă. Când am capacul înţepenit, mă desfac c-o vorbă caldă…

  13. Dana says:

    odlm…am venit tirziu…nu ma mai poti trece in agenda..si nu ca am venit tirziu dar, n-am nici o “trufanda”.

    io nu visez ce “trebuie”, numa´ maslini…marea furioasa…
    eeeeee….o fi de la vinul grecesc Biblia Chora…oricum, vinul asta-i un poem.

  14. @Dana- o prăjiturică, acolo, găseşti tu!

  15. CristinaC says:

    Fain ai scris baiete!

    Eh acum am si eu loc in agenda?

  16. @CristinaC- fetiţă, ţop în agenda mea!
    Concediu cu bucurii şi să te uite necazurile.

  17. CristinaC says:

    Multumesc Omule!
    Plec maine in Germania apoi ajung candva saptamana viitoare in Brasov ca sa ma incarc de energie si apoi cred ca plec in Croatia sau … stiu si eu…
    Important e ca schimb mediul, ca sunt cu oameni dragi, si ma incarc de energie pentru inca un an. Ar fi fain sa fie si vreme buna.

  18. arcadia says:

    Boierule, am dormit cam prost după atâtea măsline şi alge, iar în puţinul răstimp în care am aţipit, am visat pe Adi Minune şi-am ţipat prin somn. E clar că e ceva greşit în combinaţia de alimente =))

  19. @Arcadia- te pomeneşti că ai tras şi un gât de untură de peşte! D’aia…
    Totuşi: http://www.youtube.com/watch?v=Jvg5wuxUaos&feature=related

  20. Dana says:

    Orfeu…Platon…Socrates
    Johnny…Robert (Redford)
    dom´le is grabita…m-asteapta Sanborn…
    frate…m-asteapta tat clubul de jazz din Viena…no!!!
    am un loc in agenda???????
    🙂 🙂 🙂

    o seara faina blogata!!!

  21. arcadia says:

    Am pus nişte peşte crud în sushi, offf…

    Am vizionat videoclipul de la tine şi-acum mă tem să mă mai culc. Mă duc să beau un espresso şi să-mi pun alarma sa sune din sfert în sfert de oră, nu cumva să mă fure somnul.

    …la-laaa-laaaa….
    …de-ai fi tu omul de la munteee-eee…
    la-la-laaaa….
    şi m-ai pupa uşor pe frunteeeee…
    laaaa…la…
    n-aş mai sta noaptea de plantooooon…
    laaaa…
    şi l-aş visa pe Washingtoooon…
    of-of-măiiiiii..

  22. @Arcadia- să nu fim maliţioşi! Jumatea asta de om are totuşi voce acceptabilă. Io te pup pe frunte, dar de la asta dormi neîntoarsă şi se lasă cu sculare la ora 12:10 PM. Eu mă rog pentru tine să dea Al de Sus să pupi Washington, mai ales că-i un oraş plin de vestigii şi un preşedinte viu.

  23. @Dana-Să înţeleg că te duci la o discotheque de jazz? Deschid o agendă cu jazzofile

  24. Dana says:

    odlm…tie m-am adresat cu tati nenicii de mai sus…unii legenda altii in viata..si uite in ce agenda ma trece “conasul” 🙂 🙂 🙂 hihihihihi.
    am fost la un club de jazz…da, imi place si la discoteca…i mean d-aia cu muzica anilor 70´-80´..hai si 90´.

    fain ii aici la tine!!!!

    o seara faina!!!!!!!!!

  25. Dana says:

    ceva nu e in regula..da ai inteles tu ce-am vrut sa scriu…m-a “luat valul”..
    zapuseala…80% umiditate….”s-avem pardon”…si vad ca nu-i in stare nimeni sa organizeze vreme “normala”….:) 🙂 🙂

  26. @Dana- să sper că te simţi bine şi la serviciu astăzi aşa cum te-ai simţit la discoteca de jazz

  27. Scrisoare de la profesoară: “Dragi părinţi, vă rog să-l spălaţi pe Bulă! Miroase!”
    Răspunsul părinţilor: “Bulă nu trebuie mirosit. Bulă trebuie învăţat carte!”

  28. arcadia says:

    Muntene dragă, io n-am nimic cu vocea omului Minune, trăiască-i! Şi nici pe Denzel Washington nu vreau să-l aud glăsuind, că aş face rost de sonorul de la vreun film de-al lui 😀
    Io vreau să-l văd pe Washington în mişcare, eventual plecând spre miazăzi, cu soarele în spate =))
    Imaginea Minunatului nu mă inspiră să visez, iar eu de somn fericit duc lipsă 😛

  29. arcadia says:

    P.S. Mâine lucrez după amiază, deci mă poţi pupa linştit pe frunte, îmi prind bretonul sub bonetă înainte ce culcare. Mulţam =))

  30. CristinaC says:

    Alles Gute din vestul Germaniei.
    Vßas fi salutat de ieri dar intai am invatat sa scriu cu tastatura germana… nu lßamgasit pe @ si z se mascheaya in y…

    Mariilor le urez o zi frumoasa… si pe voi pa pup pe toti.

  31. CristinaC says:

    Ati vayut ce iese cand nu cunosti tastatura… si acum nu gasesc semnul intrebarii…

  32. @CristinaC- bine că eşti în Europa. Pe tastatura germană z şi y sunt inversate, semnul întrebării este deasupra lui “ss” de la strasse pe rândul cifrelor imediat după zero, iar @ este Alt Gr şi Q. Nu ştiu germana dar la săpat sunt bun. Să te distrezi!

  33. @Arcadia- dacă-ţi prinzi bretonul sub bonetă atunci am loc de pupat. Dacă-l prinzi cu uşa, pupă tata şi-ţi trece. Bretonul e-al tău, grija-i a mea…

  34. arcadia says:

    Tătucă dragă, cred că undeva s-a strecurat un virus, ceva ne perturbează simbioza. Deşi am halit măsline după prescripţie, nici urmă de Washington.
    Deşi mi-am apretat şi călcat boneta înainte de culcare, în loc să-mi prind bretonu’ sub dantelă, mi-am prins deştu’-n uşă, aşa că la ora asta am o prună-n loc de unghie cu pictură murală.
    Situaţia-i nasoală! 🙁
    arcadia´s last blog post ..Transalpina

  35. Odille says:

    ODLM si Cristina, ma adresez voua pt ca stiu ca voi ati vazut Serialul “Mad Men”.
    Va imaginati in ce stare de extaz am intrat cind am citit in “The National Post”, un ziar considerat serios, ca designer-ul de moda care a creat costumele din serialul “Mad Men”, a creat o linie de haine, care era o copie a costumelor din “Mad Men”, iar aceste haine urmau sa fie puse in vinzare in magazine in acea zi.
    Aveam, insa, in suflet o usoara nedumerire pt ca aceasta colectie se punea in vinzare in lantul de magazine “Banana Republic”, magazine cunoscute pt hainele lor cu caracter casual.
    Intr-un suflet am alergat la unul dintre magazine. Imi era teama ca s-a vindut intregul stoc.
    Si acolo dezastru! 🙂 🙂 Nimic nu semana niciun pic cu splendidele rochii purtate cu asa de mult chic de catre Betty. Erau niste cirpe triste, fara niciun stil, si nicio culoare.

    Va dau si articolul din ziar, ca sa intelegeti entuziasmul meu. Insa, pina am ajuns la magazin, am avut vise minunate. 🙂

    http://www.nationalpost.com/news/Period+piece+suit/5238470/story.html

  36. Odille says:

    Mi s-a parut dragut: 🙂

    INTRODUCTION

    The Cat Concerto is a 1946 American one-reel animated cartoon and is

    the 29th Tom and Jerry short, produced in Technicolor in 1946 and

    released by Metro Goldwyn Mayer. It won the 1946 Academy Award for

    Best Short Subject Cartoon.

    Tom, a piano virtuoso, is giving a piano recital of “Hungarian Rhapsody No. 2” by Franz Liszt.

    http://www.youtube.com/embed/QbxArVlS5tU?rel=0

  37. CristinaC says:

    Odille Banana Republic putea face rochite dagute… dar eu cred ca designerul nu a simtit stilul anilor…
    va salut nemteste… a doua oara

  38. @Arcadia- se parte că nu m-ai ascultat, folosind măslinele fără sâmburei tocmai când sunt esenţiali. Asta-i explicaţia pentru care n-ai primit viză de Washington, dar am auzit că americanii, la persoanele cu bonetă la culcare, pot da viză şi pe 10 ani, după care tre’ să-ţi cumperi altă bonetă lungă şiu conică şi cu ciucuri de cheie de dulap.
    Scuze, dar am fost prins în treburi. Am împletit ciorapi şi o postare nouă.

  39. @Odille- nu cunosc magazinele “Banana Republic”, but for Betty I went bananas.

  40. Odille says:

    Cristina, ma bucur din suflet ca ai asa o vacanta frumoasa.
    Asteptam vesti cu nerabdare, si despre vacanta surpriza. 🙂

    In privinta noii linii de haine de la “Banana Republic”, aceasta linie a fost designed de aceeasi persoana care a creat si costumele pt “Mad Men” si totusi hainele din magazin nu sunt nici pe deaparte ca cele din film. Nici Peggy din primul episod nu le-ar fi imbracat. Crede-ma! 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: