search
top


Iphone cu veveriţă

Mâine trec la tatuaje pe bune.

N-am fost eu tipul care să arunc cu cocoloaşe de ziare după excentricităţi în modă şi asta nu pentru că m-ar fi podidit nişte remuşcări abisale, ci pentru simplul şi modestul fapt că n-am avut ziarul potrivit la locul potrivit. O rochie scurtă nu este o excentricitate, este o necesitate pentru a putea răzbate cu dichis prin căldura emanată de asfalt, dar şi pe scara socială cu Maybach şi diademă de 80 de carate. A merge pe un pantof cu toc cui se apropie ca grad de dificultate de evoluţia la bârnă, iar dacă va comite şi o alergare după autobuz, lipsa flic-flacului va fi unica diferenţă.

Obişnuiesc să dau note pentru impresia artistică, iar pentru o departajare cât mai fidelă şi subiectivă, dau şi cu trei zecimale. De exemplu, o notă de 3,141 este un pi perfect şi mă grăbesc să scriu că nu este prefixul de la nu ştiu ce potlogărie lingvistico-maidaneză, ci este o notă de corigenţă pentru purtătoarea unei astfel de potlogării. O fustă  lungă din material de cârpe de bucătărie şi lavete de aragaz, un şlap cu trei numere mai mici şi care permite călcâiului să guste praful care se incubează în rizuri, o bluză atârnândă ca la zvântat şi cu rosturile descusute, normal că atrag o notă de pi lipsită de orice tangentă cu cerculeţul eternului extaz.

Scanez fizic şi fotografiez mental exponatul şi, în goana bicicletei, câţiva metri mai la vale, nota este trecută în catalog cu mici observaţii pentru ora de dirigenţie. Niciuna n-are carnetul de note la ea, dar m-au prins de exigent şi atunci vin a doua zi, fiecare cu pantaloni scurţi-scurţi, tot mai sus şi trag de nădejde că într-o zi se vor opri.

M-au potolit anii şi kilogramele, dar îmi vin în minte serile când ieşeam cu bicicleta pe strada mare, iar mândrele fete se plimbau de mână pe trotuar. Era una Mia ( nici acum nu ştiu de la ce venea, dar venea frumos) care era mai codană, mai isteaţă şi fiind singura care nu mergea cu suratele de mână, mi s-a aciuat drept în tânărul cord deschis oricăror forme. Atunci… Ajungeam în dreptul lor alergând pe lângă bicicletă, cu amândouă mâinile pe ghidon şi dintr-o zvâcnitură mă aruncam pe şa, uite aşa! Şi şaua se-ndoia şi mândruţa se crucea cum făceam aşa ceva. Priveam cu un colţ de ochi, preţ de un fulger, la Mia, care însă se uita în pământ, iar eu în mintea mea de nelegiuit nerecunoscător, îmi ziceam că-i pasă de mine cât unei veveriţi de-un Iphone. Iphone care pe atunci era doar în proiect, dar veveriţi, oho, existau! O aşa coşcogea dezamăgire simţeam încât, dacă mi-aş fi pus mintea, aş fi putut muşca dintr-o pedală şi s-o înghit doar cu ulei de lanţ. Mi-a spus într-o seară de mai că era aşa înspăimântată de ceea ce aş fi putut să păţesc la o singură mişcare greşită, încât spectacolul unei răsturnări cu bicicleta dând din pedale şi călărindu-mă, ar fi marcat-o pe toată adolescenţa până la intrarea la facultate unde că, normal, şi-a găsit un împătimit al jocului de şah. L-am bătut şi eu de câteva ori, dar regina tot nu i-am mai luat-o pentru că se împăca bine cu nebunul. Am întâlnit-o într-o zi prin parc ţipând după doi pioni mici. Nebunul o părăsise în diagonală, juca la altă tablă şi îi luase şi turnul. Acum stătea într-o garsonieră şi zicea că este într-o perioadă de tranziţie. Astăzi cred că aş fi regretat, mai ales că mie uleiul de lanţ îmi produce convulsii esofagiene…

Se spune că în viaţa bărbatului ar fi trei experienţe care îl pot marca major: primul sărut, prima nevastă şi prima zgârietură pe maşină. Eram călare pe situaţie prin Herăstrău, mergeam încet ca să nu lovesc pietonii care circulau în locul meu pe pista de biciclete. Din faţă, pe săgeata mea de mers, evident cu poantaloni scurţi, cândva lungi, cu nişte ghete gen clăpari şi cu nişte căşti în urechi, venea dansând şi fluturându-şi aţele, o tânără, cu trăsături gingaşe, zic eu, şi o fermitate în pomeţi, deşi se bâţâia. Tunsă ca mine în armată, dar cu mult gel şi muiată în prealabil în perhidrol. Avea cercei peste tot: în nas, în buza de sus, în sprâncene, în pomeţi. Ciudat era că nu avea cercei în urechi. Ăia nu erau cercei, erau nişte instalaţii din sârmă zincată trefilată la rece, în formă de spirală, care însăila urechea de la un capăt la altul, de câte ori se întâlnea cu ea. Tatuajele erau nişte înscrisuri vechi, iar diacriticele erau marcate de perluţe cu picior. Neîndoios că aşa ceva se asociază tot cu un dezaxat, înţepenit şi el în tablou, tot cu acelaşi număr de piercing-uri, altfel simbioza se destramă. N-aş vrea să fiu pe lângă banca unde astfel de exemplare se sărută. Zăngănitul fiarelor mi-aduce aminte de cavalerii teutoni care cădeau la turniruri cu vizeta desfăcută din nituri, iar tânăra regină care-şi vedea ibovnicul stârnind colbul în cădere, leşina în braţele paharnicului eunuc, regele fiind el singur scapetele cetăţii.

Probabil că mă minunam ca baba în coceni, maică, pentru că o văd că vine spre mine veselă de parcă ar fi urmat să-mi ceară un autograf şi cu ceva de sârmă (avea trusa la ea) săvârşeşte o nelegiuire trăgând o dungă groasă pe cadrul bicicletei mele.

Am rămas statuie. Dacă mergeţi în parc, o să mă vedeţi cu porumbei în cap. Ciopor…

47 Responsesto “Iphone cu veveriţă”

  1. CristinaC says:

    Fain mai scriu unele statui cu porumbei… Am mai vazut cateva azi in piata primariei din Achen… dar nu scriau… si ar fi avut si ele veverite cu suruburi in nas si tatuaje pe peste tot de descris… stii tu nemtii sunt mai reci si mai retinuti…
    Pregateste ßte ca vin in parc cu aparatul photo….

  2. @CristinaC- şi la Bv. ai porumbei în Piaţa Sfatului, spre deosebire de mine, care-i am în cap…

  3. Odille says:

    ODLM, privita dintr-un alt unghi, intilnirea cu Domnisoara Zanganel, ar putea fi vazuta ca o romantica si neasteptata ploaie de vara.
    Domnisoara a prins drag de tine cu bicicleta cu tot si pt a-si arata simpatia, ti-a lasat ca semn, o dunga pe bicicleta. Cind te vei uita la dunga, iti vei aduce aminte de Ea. 🙂 🙂

  4. @Odille- te-aş contrazice numai un pic. Domnişoara era într-o dungă…

  5. Dunia says:

    Apropos de ce ai scris in intro,imi amintesc si eu cand am oprit un autobuz datorita unor tocuri care ma tineau in suspans placut si in atentia neatentilor ….data urmatoare, in tenisi, departe de mine si autobuzul si starea de bine :))

  6. Azi lipsesc de pe net. Mă duc în vârf de munte.Vă las cu bine

  7. Odille says:

    @ODLM, te rog sa imbratisezi muntele si pt mine.

    Sa vii remontat, relaxat si cu sufletul plin.

    🙂

  8. Alm says:

    Citesc ,de ceva vreme pagina aceasta ,( de cand indiscreta imi atrase atentia ) si citesc cu placere . Daca ar fi sa dau o nota (am si io un catalog ;), umorului bine condimentat si rafinat , intr-un interval de note de la ,1 la 10 ar primi 11 . Si nici macar n-am avut intentia sa periez nici blogul , nici propietarul . Doar ca , citesc de multa vreme si sufeream de sfiiciune sa comentez , iar acum ar trebui sa comprim feed-backul atator lecturi intr-unul singur …..
    Greu! :)))

    Bine ! Sa trecem peste asta .
    Postarea la care ma chinui de juma de ora sa zic ceva , a lovit un nerv . Prima data cand am savurat centrul cochet al acestui orasel, de altfel universitar (asta inseamna ca salata de fructe antropoide este foarte diversa si exotica). Prin ochelari de soare intens inchisi la lentile am vazut si record de schingiuleli ale pielii si simbioza perfecta intre schingiuiti , si manifestarea percing-urilor indragostite pana la limita insuportabilului (in tramvaie sau chiar asa simplu , pe trotuar , pe iarba si pe unde te astepti mai putin .Inca ma consider fericita ca nu am vazut toate percing-urile in exercitiul functiunii, Doamne fereste sa patesc asa ceva , te alegi cu soc post traumatic .
    Imi pare rau de bicicleta domniei tale , dar cum crezi ca am ramas si eu cand am constatat ca mi-au “zgariat” copiluta mea. Saraca Theodora era atat de afectata si zgariata pe sufletel ,iar Pruncul mi-a zis: astia isi confunda pielea cu o foaie de hartie o stanteaza si o deseneaza in toate colturile .

    Promit ca nu mai comentez 3 in 1, alta data .
    Alm´s last blog post ..Nu mor caii cand vor cainii

  9. @Alm- nu mai suferi de sfiiciune! N-am mâncat pe nimeni până acum, dar dac-o văd pe Theodora o să-i spun “te pap cu osicioare cu tot!”. Mulţumesc pentru aprecierile calde şi in extenso. La atâtea urări de însănătoşire trainică pentru Theodora, adaugă-le te rog şi pe ale mele, pecetluite de un sărut pe fruntea aia destupată şi iscoditoare.

  10. @Odille- asta fac şi în prezent. Îmbrăţişez muntele.

  11. Odille says:

    @ODLM, muntele ar fi fost si prima mea optiune, insa teama de cadere de la mari inaltimi, teama ca as putea sa ma pierd pe carari neumblate, m-au facut sa nimeresc la shes. Poate, daca as fi simtit ca ma puteam bizui pe cineva de care sa fiu legata cu o sfoara puternica, as fi avut curajul.
    🙂

  12. CONVERSATIE RADIO IN OCEAN

    Asta e o transcriptie a unei convorbiri radio reale intre un vas din Armata Statelor Unite si autoritatile canadiene de coasta din Newfoundland in Octombrie 1995.

    Americanii : Va rugam, schimbati directia voastra cu 15 grade la nord cu motivul de a evita ciocnirea.

    Canadienii : Recomandam ca DV sa schimbati directia VOASTRA cu 15 grade la sud ca sa evitam ciocnirea.

    Americanii : Aici capitanul vasului Marinei SUA. Repet: schimbati directia.

    Canadienii : Nu, repetam: voi trebuie sa schimbati directia.

    Americanii : AICI SUNTEM PORTAVIONUL ABRHAM LINCOLN , AL DOILEA VAS IN DIMENSIUNI AL FLOTEI STATELOR UNITE ALE AMERICII IN OCEANUL ATLANTIC. NE INSOTESC TREI DISTRUGATOARE, TREI CRUCISATOARE SI NUMEROASE VASE DE SPRIJIN. CER CA DVS. SA VA SCHIMBATI DIRECTIA CU 15 GRADE LA NORD, SAU VOM LUA MASURI PENTRU A GARANTA SECURITATEA ACESTUI VAS.

    Canadienii : Noi suntem un far. Voi hotariti…

  13. Marilena Guduleasa says:

    … Ca sa vezi ca am incercat, macar, sa umplu ecartamentul… dintre Radu Paraschivescu si Liviu Papadima… 🙂

    http://www.bibliofagia.ro/

  14. calina says:

    Ma surprinde ca, desi publicul cititor e majoritar feminin, nimeni nu-ti sesiseaza, pe langa umor si talent, si latura accea de mascul …:)
    Te-ai gandit vreo clipa ca, poate, ea l-a parasit…? si ca linistea sufleteasca nu are echivalent in turnuri ?! nici macar in perioada de tranzitie 😛

  15. @Marilena- să nu te laşi! Ia-le tot ce pun la bătaie!

  16. @Călina- şi din profil, latura de mascul se distinge negreşit, dar eu nu am expectative pentru aşa ceva. Vreau să vă destind şi un zâmbet de-al vostru care străbate prin neant îmi face bine.

  17. lotusull says:

    Marilena 🙂

    Frumos asa. ” In oglinda ” 🙂
    ….

    Iti dai seama, ca as da un regat pentru o privire ” in oglinda “.
    🙂
    lotusull´s last blog post ..” Cumințenia Pământului “

  18. lotusull says:

    ODLM, tie vroiam sa-ti spun, stii tu in contextul carei discutii, ca eu stiu exact cum e lumea. Nu-mi prea scapa nimic din mersul ei. Nici din inaltari, nici din zvarcoliri, nici din meschinarii si tot ce-o mai fi.
    Atat doar ca sunt unele ce pur si simplu curg pe langa mine. Nu prin mine. Si asa, aceea candoare de care spuneai tu, continua sa existe.
    🙂
    lotusull´s last blog post ..” Cumințenia Pământului “

  19. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    Ma bucur sa va vad dis-de-dimineata, vioi si dragalasi ca niste veverite. 🙂

    Sa aveti un weekend minunat!

    Pe unde o fi Cristina, in ce excursie secreta o fi pornit?

    Ce credeti voi, destinatia este Turcia, Croatia?
    Eu as inclina pt Turcia.

  20. Odille says:

    Lotusull:
    “Atat doar ca sunt unele ce pur si simplu curg pe langa mine. Nu prin mine. Si asa, aceea candoare de care spuneai tu, continua sa existe.”

    Eu inca nu stapinesc aceasta tehnica. Primesc totul, sufar, ma intristez si apoi, cu incetul, ma izolez si eliberez.

  21. Odille says:

    @ODLM, postarea ta despre intilnirea americanilor cu farul canadian, mi-a adus aminte de acea reclama a unei scoli de limba engleza, si a dialogului sugestiv si delicios.

    – SOS , we are sinking.. we are sinking!

    Raspuns: What are you thinking about? 🙂
    Chicotesc ori de cite ori mi-l aduc aminte.

  22. @Lotusull- da, dar nu răzbate nici urmă de ţepi în tot ce scrii. Ai doar regrete şi-i căinezi pe cei afurisiţi. Eu, de exemplu, sunt un accident genetic: venerez femeia mai mult decât o face ea înseşi. Sunt un afurisit cu patalama şi sigiliu. Definitiv irecuperabil din această plutire.

  23. @Odille- tu eşti prea fotosensibilă. Nu ai filtru cromatic pentru răutăţi. Le primeşti pe toate, faci punguţe şi le anini în speranţa că se vor vesteji, dar meschinăriile te marchează cu fier înroşit şi-ţi restrâng energia. Noroc că eşti debordantă.

  24. @Odille- da, acel link cu German Coast Guard l-am postat anul trecut în februarie în comments la Simona. Altă dulceaţă de talente!

  25. lotusull says:

    ODLM, iti vine sa crezi ca nu mai am nici macar regrete ? 🙂
    Doar amintiri ale unor intamplari de viata. Ale unor alegeri ce le-am facut candva.
    Tu….Hm, sa-ti zic, sa nu-ti zic … 🙂
    O fi si cum zici tu, dar crede-ma ca nu ai fi avut cum sa vezi candoarea, daca n-o aveai la randu-ti in tine. Nu stiu in ce procentaj si poate acesta nici macar nu e relevant. Ideea e ca exista.
    Caci, nu-i asa, se spune ca-i vedem pe ceilalti si, insist pe acest ” si ” , in functie de propriile limite ori nelimite.
    Una peste alta, ideea e de observatie. Adica bag de seama una, alta si in functie de ce vad, ma opresc sau trec mai departe.
    Si uite asa, se cam pare ca la tine in casuta, m-am oprit de-o vreme incoace.
    🙂
    lotusull´s last blog post ..” Cumințenia Pământului “

  26. Odille says:

    Lotusull, ce mare adevar ai spus!

    Cu citiva ani in urma am trecut printr-o experienta oribila, si am suferit citiva ani buni de zile. Mi-am dat seama ca acei fosti prieteni ne-au judecat pe noi dupa cum erau ei.
    Si mi-am mai dat seama ca ei nu puteau sa inteleaga ca oamenii pot sa fie si altfel.

  27. Odille says:

    @ODLM, cred ca va trebui sa caut seminte de filtru. Apoi le voi creste cu incetul si cu rabdare. M-am cam saturat sa sufar asa de mult. 🙂

  28. Odille says:

    @ODLM, te rog sa-mi dai voie sa postez un clasament al Pacalelilor celebre.
    Am selectat pe cele care mi s-au parut cele mai nostime.
    Imi pot imagina ce emotii a iscat ultima! 🙂
    —————————

    Păcăleli celebre:

    Locul întâi a fost adjudecat, fără drept de apel, de o emisiune a BBC din 1957 despre recolta de spaghetti din acel an a ţăranilor elveţieni. Graţie iernii blânde şi a eliminării gândacului de spaghetti, a spus prezentatorul, agricultorii elveţieni se laudă cu o recoltă excepţională, ce-i drept nu chiar pe măsura celor din Italia, cărora “mulţi telespectatori le-au admirat probabil plantaţiile de spaghetti”. În sprijinul acestor afirmaţii au fost prezentate imagini cu fermierii culegând macaroanele din copaci. Sute de cetăţeni au sunat la postul respectiv întrebând cum pot să cultive spaghetti. În disperare de cauză, realizatorii le-au spus să planteze o mlădiţă într-o cutie de conserve şi să aştepte.

    Locul 6

    În 1998, lumea ştiinţifică a fost bulversată de informaţia, apărută într-o revistă serioasă, cum că statul Alabama a votat rotunjirea numărului Pi de la 3,14 la 3.

    Locul 7

    Celebrul lanţ de restaurante Burger King a cumpărat în 1998 o pagină întreagă de publicitate în “USA Today” în care relata despre noul produs – burgerul pentru stângaci, în care condimentele au fost rotite la 180 de grade.

    Locul 9

    În 1976 un astronom britanic a anunţat la radio că, din pricina unui aliniament nemaiîntâlnit al planetelor, la ora 9,47 atracţia gravitaţională va fi scăzută, şi oricine va putea experimenta o senzaţie de plutire dacă sare în sus în acel moment. Inutil de spus că sute de oameni au sunat să relateze că s-au simţit incredibil.

    În 1956, ediţia de luni a ziarului Irish Times a avut o vânzare record. De ce? Pe prima pagină era scris mare: La pagina 3 găsiţi numele şi adresele tuturor bărbaţilor înşelaţi.

  29. @Lotusull- da, dar regretele tale au săpat ceva cute care-ţi folosesc ca o experienţă să nu mai faci, dar tot faci şi te îndrăgosteşti. La cât de lipicioasă eşti, imposibil să nu te mângăie cineva duios.

  30. @Odille- eu sunt sensibil şi te judec pe tine după mine. Tu eşti mai moţat sensibilă…

  31. oneway says:

    N-ai pus nimic in tuci pentru mine, nici macar un mic RDV in Herastrau…Asta e.
    Poza asta cu pustii e a mea? Asa am plecat eu mazgalita cu o carioca de nepoata mea, i-am si zis ca nu ma mai spal pana acasa (departe), doar doar voi ramane cu o amintire a ei…
    Cat despre “iubita” ta bicicleta, de ce te plangi? Trebuie sa nu fii atat de rau, trebuie sa traiasca si cei ce vand sau repara biciclete. Mi se pare corect.

  32. @Oneway- am zărit o fată frumoasă în Herăstrău, dar nu mi-a venit să cred că eşti tu. Am strigat-o “Oneway” şi nu mi-a răspuns. Era gălăgie şi eu timid…

  33. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor! 🙂

    De ieri am invatat cum sa-mi gasesc masina in parcare. Dupa ce am cautat-o minute bune si incepusem sa-mi fac griji ca cineva si-a luat-o drept cadou, intr-un tirziu, cu mare bucurie, am zarit-o. Era masina parcata cel mai strimb. 🙂
    Culmea este ca intotdeauna ma straduiesc sa o parchez frumos. Am inceput sa gindesc ca ea se strimba singurica, numai sa ma supere. 🙂
    De acum incolo ma voi uita dupa masini parcate in unghiurile cele mai ciudate.

    O Duminica frumoasa!

  34. @Odille- ţie-ţi trebuie o maşină căreia să-i fluieri “O sole mio” şi să vină la tine fluturând din stopuri. Am văzut la noi la mall, dar vine numai la manele şi tu nu cred că ştii să fluieri “Unii moare c-aşa n-are”

  35. Odille says:

    @ODLM, cred ca eu m-am intelege minunat cu “Herbie, the Love Bug”, masinuta din Disney’s Movies. Vorbea, ajuta, dar mai ales avea suflet.
    🙂

  36. Urmăriţi cât puteţi din cele 2 ore şi 11 minute. O viziune modernă:
    http://www.youtube.com/watch?v=iIyhUCbFwAo

  37. lotusull says:

    ODLM,

    mda, adevar graita-i despre cute. Noroc ca nu ma tem de astfel de lucruri, asa ca iata-ma lipicioasa sau nu, prin curtea ta.
    🙂
    N-ai vrea sa stii cat de scarboasa pot fi uneori 😛
    Eh, e si asta o latura a mea, dar o pastrez doar pentru cei care insista si insista in a da cu bolovani.
    De invatat, eu zic acum c-am invatat. Vedem insa la momentul confruntarii teoriei cu practica.
    Previziuni in ce-mi priveste viitorul, nu mai fac. O sa le iau din mers. Fix asa cum mananci struguri cand te plimbi agale pe un camp plin de vita de vie 🙂
    lotusull´s last blog post ..Duminica amintirilor ( 1 )

  38. Odille says:

    ODLM, imi pare rau ca nu am timp acum, sa deschid acel site. Astazi sunt vrednica precum o albinuta. Ma gindesc la seara cu placere, cind sper sa am un pic de timp.

    Lotusull, esti o dulce. Probabil ca si bolovanii ii alegi, asa mai usori. 🙂

  39. @Lotus- dacă păşeşti prin vie, ai să vezi că poame bune se mai găsesc, care stoarse, dau un nectar de pus la sticlă în bucătărie cu dop. Înfruptă-te tinereţe!

  40. oachi says:

    Ca statuie, Odlm, ai avantajul de a asista permanent la ”defilarea” exponatelor feminine care se plimbă prin parc, iar notele pentru impresia artistică vor avea o mai mare acuratețe 🙂 !

    Totuși, fă ceva cu porumbeii ăia , că nu te văd bine :)) …. cum, nici tu nu (mai)vezi ??? 🙂 🙂
    oachi´s last blog post ..APROAPE DE … "APROAPE"

  41. Odille says:

    @ODLM, ideea de versiune moderna a unor opere imi ridica niste semnale de alarma. A fost in Toronto o punere in scena a Operei “Carmen”, total nereusita si includea si o scena in care se mima un viol.
    Ai vazut in intregime “Traviata” moderna cu Anna Netrebko, pt ca eu m-am uitat numai citeva minute? Este reusita?

  42. @Oachi- ha, ce bine c-ai venit! Ia treci la comentarii spumoase, cum ne obişnuiseşi!
    Ca trecător-plimbător văd o pălărie de exponate. Ca statuie, să -mi defileze toată ziua, cred c-aş sări din soclu.
    Porumbeii sunt înăuntru nu înafară. D’aia te văd bine…

  43. @Odille- încă-i bine când se mimează violul. Peste câţiva ani, degradarea morală va avea o evoluţie galopantă şi, în goana după auditoriu, nimic nu va mai fi doar mimat…
    “Traviata” în versiune modernă este îndrăzneaţă în concepţie, iar pentru cei ce agrează modernismul în artă este o găselniţă. Aici, femeia este venerată la paroxism şi o ceată de flăcăi năvălesc pe uşă, bântuie scena şi-i ridică osanale unei fiinţe cu voce de aur. Dacă te uiţi bine, mă vezi şi pe mine în mulţime ţinând de piciorul sofalei suite în slăvi. Succint, este interesant, pentru cine iubeşte opera mai mult decât timpul scurs privind-o…

  44. oneway says:

    “dar nu mi-a venit să cred că eşti tu.”…

    Era prea frumoasa pentru mine, inteleg. Deh…asta e, frumusetile astea latine, brunete si pistruiate n-au cautare in patria muma. Stii tu ca nici un profet nu e iubit in patria lui, de aia sunt obligati strainii sa-i faca pana si gard la curte..

  45. @Oneway- nu mi-a venit să cred că eşti tu atât de aproape, că de brunetă şi pistruiată nu mă satur niciodată privind-o..

  46. Nami says:

    Eehhh… Amuzanta treaba. Ce-i drept, cu belciug sau fara, e bine ca lumea inca se iubeste. Cam trist ca tinerii “trebuie” sa se fasoneze la exterior pentru a apartine unei “grupari” astfel incat sa fie indeajuns de “cool” pentru a fi atragatori si pentru a gasi ocazia sa-si reverse niscaiva sentimente. In rest, se poate si mai rau. Daca inca sunt simpatici la privire, inseamna ca nu au renuntat la intreaga infatisare omeneasca pentru nichelari si tatuari.
    Distractiv ce ii marcheaza pe barbati. Ne poti spune si ce le marcheaza pe femei? As fi curioasa de varianta ta. ;))
    Nami´s last blog post ..Casa si acasa

  47. @Nami- pentru a iubi pe cineva trebuie spă aibă cârlig, dar nu în nas…
    Pe femei le marchează nesimţirea unora dintre noi.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: