search
top


Tehnici de cucerire a emergentei “Piaţa Matache”

Măine calcă vreo două...

Sunt cărţi care-ţi pavează drumul pentru succesul managerial. Dacă vrei să răzbaţi pe unde nici nu te aştepţi, trebuie să răsfoieşti un astfel de exemplar. Sfaturile sunt clare şi te ating acolo unde te doare: la cap…

Am pus ochii pe o carte de sfaturi pentru antreprenori pe când aşteptam cuminţel pe bancă la doctorul neurolog pentru un control de rutină privind reînnoirea permisului de conducere. Am intrat şi mi-a zâmbit, încercând să constate dacă eu îi răspund prin scoaterea limbii. M-a întrebat cum mă cheamă şi câţi anişori îmi dau. Am răspuns cuminte atât la comanda de stat într-un picior ca bâtlanii, dar şi la următorul pas care a fost să întind repede mâna stângă în sus. E vina lui că n-a calculat bine distanţa şi fiind în raza mea de acţiune i-am tras o tangentă de i-a sărit pixul. Ne-am aplecat concomitent şi printr-o eschivă măiastră am ocolit circumstanţa cap în cap care ar fi fost urmată de poziţionarea mâinii pe frunte şi frecat locul. Acestea au fost punctele bonus pentru mine. Cu mâna dreaptă a fost mai uşor pentru că a evitat uppercutul schimbându-şi poziţionarea din timp. S-a uitat la mâinile mele, două pe faţă, două pe dos şi sunt convins că a cercetat şi dacă-i întreg degetul folosit în trafic. Mi-a comandat “mâna la nas, marş!” dar n-a precizat la care aşa că le-am orientat pe amândouă spre nasul lui. Iar s-a ferit! Sunt un pericol, dar mi-a dat aviz favorabil numai să scape neatins. El nu ştie că pentru aceste comenzi, dublez viteza când beau la volan sau la bar. Iar în atari condiţii, conduce Ilinca că tot n-are carnet…

Am fost intrigat de cartea cu sfaturi şi când am ieşit de la doctor, m-am aşezat ca neoamenii care pretind că aşteaptă ceva de la societate. Am văzut-o pe asistentă că se îndreaptă spre mine, frumoasă ca o păpuşă cu cap de porţelan şi intelectuală de nu se poate. Să zicem că prin absurd ar face autostopul la “ia-mă nene”, păi ar lua-o orice nene, aşa de intelectuală se arăta. Mă întreabă:

– Mai aşteptaţi să intraţi la domnul doctor Gigi Motorină?

– Aşa îl cheamă?- zic.

– Nu, noi îi spuneam aşa pentru că nu dă aviz favorabil decât la cei care au maşini pe diesel. Zice că ăia pe benzină produc noxe care put la Ministerul Mediului. Probabil că se gândeşte dacă să vă dea acceptul, dar eu cred că v-a plăcut totuşi (aşa cum vă plac şi eu, ar mai fi adăugat ea, dar s-a abţinut şi nu înţeleg de ce, pentru că eu am firea deschisă la asistente), altfel v-ar fi respins cât-colo.

Domnul doctor Gigi Motorină mă întrebase deja ce maşină am, dar eu mai voiam să frunzăresc cartea, aşa că am tăcut cu ochii fixaţi când la carte, când la intelectuală.

Primul sfat care mi-a sărit în ochi şi mi i-a împăienjenit de nu mai vedeam nici asistentă, nici pisicuţa de pe pereţi, nici când cade guvernul, a fost: “analizarea limitelor comportamentale şi aflarea lor prin dezvoltarea conştiinţei de sine”  Aici sunt terci! Nu am limite când îmi aplec privirea din calea unor ochi albaştri. Dacă mă fixează… că de obicei se uită după un taxi. Conştiinţa de sine o tot dezvolt, însă nu mi-o apreciez la înalta ei valoare, rămâne acolo în înalturi şi nimeni n-o mai bagă în seamă. Ai zice că-i încremenită în stratosferă şi doar vulturii ce-şi mai fac cale pe acolo.

Mai citesc: “implicarea în scopul rezolvării problemelor printr-o comunicare abilă şi consolidarea bunelor relaţii”. Aici sunt stufat! M-am implicat de multe ori în rezolvarea unor probleme şi tot de atâtea ori a reieşit că eu însumi eram problema, aşa că m-am luat de mânere şi m-am mutat în altă cameră unde, fiind singur, nu m-am mai cicălit, am avut o comunicare abilă doar că nu mi-am dat una după ceafă şi încă construiesc relaţii cu sublimele, nălucile, studenta de la drept, zânele, voi…

Şi sfaturile continuau în aceeaşi manieră şi mă întreb dacă mai sunt proşti sau demi-proşti ca mine care să deschidă o astfel de carte şi să sustragă sugestii pertinente ( cum ar zice o bună negociatoare ravisantă) : ” un salariat nu trebuie niciodată călcat pe coadă. Doar pe cap…” sau ” când vă aşezaţi biroul cu faţa spre nord, aveţi grijă ca niciodată să nu aveţi sudul în spate” sau “dacă şeful vă vorbeşte de rău, daţi-l afară din birou azi, că şi aşa mâine o va face el”.

Norocul meu că a venit o asistentă ascuţită şi schiloadă pe care bărba-su, o lună cât a stat cu ea, n-a găsit-o în pat nici cu GPS-ul. Mi-a smuls cartea din mână şi m-a trimis acasă cu îndemnul “aşa ceva-i pentru demi-proşti”, ori dv. sunteţi de-a binelea dacă răsfoiţi această maculatură. Ştia carte ascuţitoarea…

22 Responsesto “Tehnici de cucerire a emergentei “Piaţa Matache””

  1. Alm says:

    ODLM , cateodata e buna si salvarea venita de la o ascutitoare . Nenorocul lu’ barbata-su . In rest daca mintea ii merge ….

    Iar am ras cu lacrimi , si n-ai pus avertizare sonora la intrare . Daca nu-mi luam batista , ce faceam , ma stergeam cu maneca ?
    Alm´s last blog post ..De week-end !

  2. Odille says:

    Alm, in locul batistei este voie si cu bavetica! 🙂

  3. Odille says:

    @ODLM, mi-ai adus zimbet in dimineata asta. Eram cam paraponistita pt ca prietena mea cea mai buna traieste la New York (in Manhattan) si vad ca deja o parte din oras este sub ordin de evacuare.

    Te rog sa ne mai scrii cum este acum cu “constiinta de sine” asa de dezvoltata.
    As vrea sa mi-o dezvolt si eu. 🙂
    Eu citesc tot ce gasesc pe masutele din cabinetele medicale, coafeur, sali de asteptare, dar asa o carte nu am citit. 🙂

  4. Odille says:

    @ODLM, scuza-ma te rog pt acest comentariu care de fapt apartine conversatiei de la o alta postarea. Imi imi este teama ca Alm nu o va vedea daca o scriu unde apartine.

    @Alm, un exemplu al etapelor de intelegere:
    Cind fetita mea avea vreo 9 anisori, am decis sa ne mutam. Am ales o zona mai motzata, considerata buna si cu o scoala bine cotata. Aici, pt a fi copilul acceptat la o anumita scoala publica, trebuie sa locuiesti in granitele scolii.
    Totul bine pina la sfirsitul anului (Trebuie sa spun ca eu sunt genul de parinte care vrea sa stie tot ce se invata la scoala, ma implic, vorbesc cu profesorii.)
    Vine si serbarea de sfirsit de an.
    Apar pe scena doi copii si dezinvolti spun ceva. Noi doi nu intelegem nimic, dar nimic.
    Ne ciulim urechiutele si mai mult.
    (Eu consideram ca vorbeam engleza fluent)
    Vine iar un copil pe scena, spune ceva, noi nimic.
    Ne-am gindit ca vorbesc engleza veche, dar totusi, cit de veche putea sa fie ca sa nu intelegem nimic.
    Dupa ceva timp ne-am dat seama ca toata serbarea era in idish (cred ca asa se scrie). 🙂
    Canada are o politica de multiculturalism, unde fiecare grup de oameni este incurajat sa-si pastreze cultura.
    Ce nu intelesesem noi era faptul ca acea zona era foarte buna, dar ca majoritatea populatiei avea o a adoua cultura pe care vroiau sa si-o mentina.
    Si asa s-a terminat serbarea si noi nu am inteles niciun cuvint. 🙂

    La scurt timp ne-am mutat, dar de data asta am stiut ce intrebari sa punem. 🙂

  5. Odille says:

    @ODLM,

    “Nu am limite când îmi aplec privirea din calea unor ochi albaştri. Dacă mă fixează… că de obicei se uită după un taxi. ”

    @ODLM, sunt sigura ca intr-un fel se uita ochii albastri la tine si in cu totul alt fel la taximetristi.
    Exista insa si zicala “Ochii plecati, sabia nu-i taie!”. 🙂
    Unii oameni cred ca plecarea ochilor duce la evitarea complicatiilor. 🙂

    Ce vorbareata am fost! Va vad mai tirziu.
    O zi frumoasa!

  6. lotusull says:

    ODLM,

    eu nu cred in cartile cu sfaturi. Iar in cele care promit succesul financiar, atingerea starii zen ori gasirea partenerului ideal in 3, 5, 7 ori X zile, nici atat.
    Tare as fi curioasa daca, cartile acestea ce se gasesc prin diferite sali de asteptare, sunt acolo ptr ca cineva si-a facut curatenie prin biblioteca de acasa sau ptr ca, chiar o considera o capodopera menita sa-ti zgaltie macar reflexele, daca nu si constiinta de sine.
    Desi, la o adica, in ultimul timp n-am mai vazut nici macar ” maculatura ” ptr a carei rasfoire sa ma certe vreo ascutitoare 🙂
    Reviste…cam subtire si cu ele..Doar vraful de clic-clac-cloc era parca ceva mai consistent…
    Si-n rest, pliante. Despre creditul perfect, imunitatea de nota zece si tranzitul fara cusur. Cum s-ar spune, material ptr toate gusturile 🙂
    lotusull´s last blog post ..Decojirea cepelor

  7. Alina Grozea says:

    ODLM, pe masura ce te citesc, mi se intareste tot mai mult convingerea. Stii tu care. 🙂

    Acum, revenind la textul tau, recunosc ca mereu m-am simtit tentata sa-mi achizitionez carti inspirationale, motivationale, de life/love coaching, insa m-a salvat mai mereu rusinea de-a ajunge la casa si de-a sesiza casiera jalnicul situatiei mele sociale, spirituale sau financiare. Ca daca-i bag sub nas cartea “cum sa-l faci sa se intoarca la tine in 3 pasi”, e clar ca un bou m-a parasit, iar eu plang ca proasta si bananai prin librarii cu inima avariata.
    Odata am citit o carte despre tehnica vanzarilor – sarcina de serviciu – si nu s-a lipit nimic de mine. Scria acolo ca o acceptare la o suta de refuzuri este ceva normal, si in viata, si in business. Lucru cu care eu nu pot sa ma impac neam, cam pe la al treilea refuz capituland si parasind spasita campul de lupta.
    Cred ca nicio tehnica motivationala de pe lumea asta nu-ti poate modifica radical structura interioara, dar daca macar o rotita, doua, sunt dezmortite in urma unei asemenea lecturi, poate nu-i totul in van.
    Alina Grozea´s last blog post ..Cartea mea

  8. psipsina says:

    😆
    omule, nu mai pot de râs şi nu ştiu dacă de la întâlnirea ta cu doctorul mi se trage sau de la cartea, ăăă… ascuţitoarea aia!
    deci nu, nu citim căţti pentru demi-proşti, am reţinut!
    psipsina´s last blog post ..duzina de cuvinte- există un înger

  9. Astăzi am fost cu treabă toată ziua şi acum am ajuns acasă. V-am citit comentariile, mi-aţi fost drage şi încerc să mă justific începând o nouă postare pe care, din oboseală, sper s-o împlu jumate.

  10. oneway says:

    Ştia carte ascuţitoarea…sau stia cartea?

  11. @Alm- Ascuţitoarea a exagerat un peek. Eu nu sunt chiar demi-prost. Sunt pe de-a-ntregul conştient că o astfel de carte se lasă în rastel pentru proşti full option.

  12. @Odille- “constiinta de sine” asa de dezvoltata nu este altceva decât ceea ce norodul denumeşte umflarea în pene. Eu n-am pene, deci nici conştiinţă…

  13. @Lotusull- am dat şi peste o carte “Reguli de conduită şi bune maniere”, dar mi-a spus vânzătoarea că n-a vândut decât două în cinci ani. Zice că românul vine, o răsfoieşte în picioare şi pleacă cu o mână scobindu-se la nord şi cu cealaltă scărpinându-se la sud…

  14. @Alina- şi mie mi se întăreşte convingerea, dar nu ştiu care… 🙂
    Alina, boul nu merge înapoi nici măcar trei paşi. Dacă s-a dus, lasă-l pe imaş! Va găsi o vacă care să-i accepte condiţia de fost taur.

  15. @Psipsina- mă bucur că încă mai poţi de râs.

  16. @Oneway- Ascuţitoarea ştia cartea, dovadă că avea maniere comportamentale cu efuziuni dogmatice. Voia să spele cu clor pe jos şi o încurcam, altfel m-ar fi lăsat să mă îndoctrinez.

  17. @Odille- taximetriştii sunt convinşi că-i invers. Naivi cu patalama…

  18. oachi says:

    Mandru tare-i cocosul din poza de mai sus, ce mai ….:))

    Ce sa mai zic la cele scrise, ca nu mai pot de ras !

    Eu te-as culege intr-o carte care s-o pun intr-un rastel si s-o citeasca toti ! La liber ! Toata tara ! Fii pe pace, prostii nu intra in librarii !

    P.S. Tare mi-ar place daca ai avea buton de ”like” la comentarii …asa ma mai distrez la unele , nici nu stii ! De exemplu :” Lotusull- am dat şi peste o carte “Reguli de conduită şi bune maniere”, dar mi-a spus vânzătoarea că n-a vândut decât două în cinci ani. Zice că românul vine, o răsfoieşte în picioare şi pleacă cu o mână scobindu-se la nord şi cu cealaltă scărpinându-se la sud…”
    🙂 🙂 🙂
    Esti fenomenal 🙂 !
    oachi´s last blog post ..NIMICURI

  19. Oachi- Continuarea comentariului ar fi fost: “ajuns în stradă, schimbă mâna”, dar mi-a fost ruşine de vânzătoare, o femeie cu carte…
    Mulţumesc pentru aprecieri. Mă ung pe suflet.

  20. Odille says:

    Oachi, din cind in cind rasfoiesc blogul dailycotcodac si am observat ca de cind au introdus butonul “like”, in loc sa faca fiecare comentarii dragute, a inceput o comptetitie, cine si cum sa scrie un comentariul mai cu motz pt a primi cit de multe “likes”.
    Cometariile si-au pierdut farmecul spontaneitatii, cel putin pt mine.

  21. Nami says:

    He heeii… eu am un fel de alergie care provoaca ridicarea imaginara a parului pe mine la astfel de carti cu tot felul de sfaturi. De aia am ajuns o societate de “betegi”. Nu mai stim sa facem nimic fara sfaturile “concludente” din carti de “specialitate” sau fara internet. Din fericire, vad la metrou zilnic oameni care citesc carti din astea, frumoase prin zicere si prin invataminte. De aia citesc eu articolele tale, ca nu sunt din astea incuiate si la cravata cum sunt cele de genul “cum sa…”
    Nami´s last blog post ..Nunta varului meu

  22. @Nami- ghicitoarele intră în aceeaşi categorie…

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: