Sep 13, 2011
Iaurt în iarbă
Eu, în pauza de la creşă
Nu este ceva foarte obişnuit şi ceea ce pentru o doamnă în vârstăăă ar părea deplasat cu câteva grade de la abscisa unui comportament cumsecade, pentru noi băieţii cu spirit poronunţat îndreptat spre latura masculină a trecerii prin viaţă, faptul că două fete, sau mai multe, care se ţin de mână pe stradă, ne apare ca ceva tineresc, ele fiind înrobite perpetuu de nevoia de a se fi găsit în siguranţă, chiar dacă societatea trece pe lângă ele cu sacoşe cu cadouri, claxonează sau le aruncă un surâs. Eu, făcând parte din societatea aceea de la momentul dat, le surâd, întărindu-le convingerea că nu sunt defect într-un iureş omenesc, mare parte cu colţul gurii lăsat în jos , pe o stradă cu sens unic, unde orice secundă se risipeşte ca o frunză galbenă din copacul sortit fiecăruia şi care, odată şi odată, va rămâne numai cu crengile şi păsările dorinţelor neîmplinite, netrăite.
Însă, cu totul neobişnuit mi s-a părut ca doi bărbaţi să se plimbe de mână prin parc. El era cu o chelie gravă, iar cele câteva răsaduri de pe ceafă erau întărite cu gel şi adunate în smocuri ca pe-un sol neroditor. Pentru “ea” acestea emanau o virilitate vecină cu gâdilarea podului palmei pe care-l plimba aparent neglijent peste tinerii vlăstari geluiţi. “Ea” râdea şăgalnic şi se scărpina în palmă tot la doi paşi. Părul “ei”era lung, şi ca o trăsătură a feminităţii aparte, strâns cu nişte biluţe galbene cu picouri roşii, asimetric, deasupra urechii stângi. Era rândul “ei” să-l mângăie cu codiţa de cal (aş fi tentat să-i zic cală), iar el să-i arunce o privire inteligentă, dar fiind singura, a rămas numai cu aia vădit cretină, pe tot traseul. Eram pe bicicletă şi mergeam în spatele lor. Voiam să-i depăşesc, să scap de privelişte. Aleea era îngustă şi bordurată de thuia. Nu i-am clopoţit. La cât de firavă, jucăuşe şi cu pas nesigur mi se părea “ea”, nu am vrut să risc un leşin de la sperietură. Câteva apăsări ritmice pe piept din partea lui, intervenţii regulate de respiraţie gură la gură şi strigăte a deznădejde “iubito, scoală-te că s-a făcut ziuă!” ar fi fost tot ce mi-ar fi putut ruina plimbarea. Descalec de pe bicicletă şi trec gingaş pe lângă ei, între mine şi ei fiind bicicleta, iar între bicicletă şi thuia aflându-mă eu, cu zgaibe de la crengi, care m-au usturat la duş ca după un adormit pe yacht la soare. Stăteam în cumpănă şi evaluam de cine n-aş vrea să mă ating întâmplător. De el îmi era frică că mă plesneşte italieneşte, iar de “ea” simţeam o repulsie generată de-o broască. Repulsia a învins frica. Le-am aruncat două priviri îmbibate cu dispreţ din rezerva mea pentru situaţii degradante.
Ştiţi reclama de la ING Bank (aici). Urmăriţi secunda 20 când cade linguroiul şi ea se fereşte speriată. Este ipostaza feminină universal valabilă pentru fuga din calea unui pericol. Nu există o ipostază mai bine prinsă în mişcare decât această ridicare din umeri şi o fugă în lateral prin pas adăugat. Exact în aceste mişcări secvenţiale am surprins-o pe Ilinca atunci când se plimba pe aleea din grădină. Când am ajuns, m-a înlănţuit cu braţele ei lungi şi drepte ca o baghetă franţuzească de Lyon. Şi-a cuibărit capul la pieptul meu şi din pumnii strânşi, doar un deget s-a desprins timid pentru a-mi indica locul de unde ieşise ” un bloscoi male şi ulât”. Am cercetat locul, dar nu poţi pătrunde în încrengătura aia de jnepeni vălătuciţi şi îngemănaţi. Am găsit doar două caserole de iaurt nedesfăcute, un baton de salam de iarnă şi o conservă de ton. Pisulică a lui Verduşka are un nepot cu care vine pe la ea, motivaţia oficială a lipsei lui de acasă atâtea ore fiind plimbarea micuţului Grişka. Lăsat de capul lui câteva ceasuri, Grişka umblă la frigiderul burduşit de Pisulică şi alege ce aruncă astăzi la mine în curte. ” Mânca-l-ar tanti”-zice Vera, convinsă fiind că Grişka a ras merinde multe din fridji. Nu-l dau de gol pe Grişka. Am prins drag de el. Chiar m-a întrebat într-o zi:
– Başiule, di şi ti holbezi la Verduşkă me?
-Măi Grişkuţă măi, eu nu mă uit la Verduşkă te aşa cum se uită bunică-tu Pisulică. Eu mă uit că a luat-o de crescut aşa cum te creşte şi pe tine, da’ ea-i fată, şi-o creşte mai intens, presupun…
N-a înţeles Grişka prea mult din asta, dar m-a convocat la o ţurcă. Voia să-şi ia revanşa de la partida de ieri şi azi era rândul meu să pierd. Iată-mă şi nanny! În toiul jucălăului, ţurca şi-a căutat adăpost în tufele de liliac. Se uită Grişka la mine şi hotărât ca un erou care şi-a propus ca ţel să-i smulgă steagul inamicului, se afundă în căutarea ţurcii. Iese cu ea într-o mână şi cu broscoiul imens în cealaltă. Se repede la tomberon, ridică capacul şi aruncă bestia înăuntru. Ca şi cum ceva firesc se întâmplase, se pregăteşte să-mi arunce ţurca în cerc. Îl iau de o aripioară şi mergem să ne spălăm pe mâini bine, bine, cu săpun şi apoi fac uz de pulverizatorul cu spirt. Pentru siguranţă, îi acopăr ochii cu palma şi-i mai dau un prăfai şi pe cap. Se scutură ca un câine ud şi continuăm joaca. Îi văd alergătura cam stângace. Nu era el Grişka cu care eram eu obişnuit. Am crezut că s-a lovit şi că ar încerca să-mi ascundă. La percheziţie s-a descoperit o broască mare în buzunarul de la spate. I-am făcut un semn din cap şi am pornit amândoi spre tomberonul de unde evadase, sau conspirativ, fusese scoasă şi depusă într-un loc călduţ şi sigur. Când am ridicat capacul, cu un salt nebunesc s-a aruncat în gol o broască identică. Era soră-sa, mă!
Pentru Ilinca, eu am fost mereu Făt Frumos pe cai mari. Am rămas surprins s-o văd cum a urmărit toată scena şi numai ce-o aud de la balcon:
-FeFe( aşa-mi spune ea mie când mă fac de poveste), pupă-ţi-le-n bot, poate ies nişte zâne farfuze din ele şi se sparge vraja asta a ta!
Ce mai dreptate avea! La ce să-mi folosească mie nişte adunate din tomberon, când am lângă mine o zână chiar deasupra capului, pe un balcon rotund, de unde mi se dau toate indicaţiile specifice genului feminin care profită de vederea din avion a situaţiei? Un turn de control, un Google Map personalizat şi cu abonament nelimitat.
Adunându-mi minţile, am plecat capul şi l-am preluat pe Grişka la o nouă rundă de spălat. Amândoi eram pleoştiţi: eu pentru un perdaf motivaţional, Grişka pentru cel aievea ce urma negreşit…
Daaa, nu stiu de ce imi vine sa cred ca alea 2 broaste erau metamorfozele celor 2 inlantuiti din parc :)… Bine-ai facut ca nu le-ai pupat sa vezi ce zane-farfuze apar ! Sigur aparea “codana” lesinata , la brat cu cheliosul gelat 😀 … Prea mare coincidenta, nu zici ? Brrr! Te-au urmarit bre, ca prea te-au simtit impresionat 😀 !
Oachi´s last blog post ..O INSPECTIUNE
@Oachi- scârboşenia era identică. Povestea pupatului tocmai că este o alegorie ilustrând caznele la care este supus un fecior care trebuie să-şi învingă repulsia înainte de a i se înfăţişa o făptură minunată, care mai apoi să apară aievea cu ilic şi broboadă ţesute manual de Zmeu.
Astăzi mi-au apărut în Herăstrău două dintre nălucile mele preferate: Antonia şi Diana Dumitrescu. Pe Antonia am fotografiat-o, chiar a fost amabilă şi s-a oferit să ne facă prietena ei o poză, dar n-am vrut să abuzez Fără glumă, este o fire foarte sociabilă, mereu zâmbitoare şi se cunoaşte că a trăit în SUA atâta timp. Pe Diana Dumitrescu n-am fotografiat-o pentru că vorbea la telefon şi n-am vrut să-l înjure pe cel cu care era în conversaţie, Şi toate astea, simplu, în timp ce eu pupam o Cola. Concluzia: trebuie să pupi ceva ca să ţi se năzare altceva.
Si eu cum postez o poza cu struguri :)?
@Andrada- mi-o trimiţi pe net şi dacă strugurii sunt decenţi o postez eu, dacă nu, atunci îi păstrez eu. 🙂
ODLM, am vrut sa ti-o spun personal, nu sa las vorba pe la altii prin casa 🙂
Esti un om intelept.
Raspunsul ce l-ai dat unei persoane pe un blog e de bun simt si echilibrat.
Zi buna sa ai
🙂
lotusull´s last blog post ..Panta Rhei
@Lotusull- ca de obicei, eşti un suflet sensibil şi tandru. Mulţumesc.
@ODLM, in sfirsit am ajuns si am citeva minute in care pot sa si scriu.
Te rog sa-mi spui si mie despre ce blog este vorba in mesajul lui Lotusull.
Am sosit de Marti si durerea de cap nu ma paraseste. Cred ca de vina sunt si taximetristii. Conduc asa de agresivi parca ar fi la Zidul Mortii. Eu nu inteleg de ce conduc asa de barbar, cind le spun ca nu ma deranjeaza daca merg incet?
Ultimul sofer era un tinar, nu cred ca avea mai mult de 24 de ani, care tot drumul, in plin trafic si traversind centrul, intr-o mina tinea un GPS pe care-l testa.
Era extrem de nefericit pt ca nu functiona si strazile nu se potriveau deloc cu terenul. Ne-a spus ca-l cumparase de la cineva de pe strada cu 60 de Ron. Obtinuse asa un pret bun pt ca era furat.
Dar, am supravietuit datorita unor Ingerasi. Asa cred! 🙂
@Odille- bine ai venit!
Oare de ce eram aşa de sigur că ai să mă întrebi de blogul Marilenei, ultima sa postare? Eşti neschimbată şi asta mă bucură foarte tahrre!
Să mi-l arăţi mie pe taximetristul ăla care-ţi dă dureri de cap! Dacă nu mi ţi l-oi înfiera eu într-un post…
Chestia cu furatul este veche pentru a părea că este marfă bună, în realitate fiind făcute în China şi se exportă cu 3 USD/buc. Cu containerele.. Înăuntru au un mecanism cu vâsle şi merge de aici până acolo.
@ODLM, data viitoare ii voi lua o poza, si ti-o voi transmite. Cred ca atunci imi va trece si buba asta de durere de cap! 🙂
Asa cum stii mie imi este teama sa intru pe toate blogurile Revistei Tango, de pe calculatorul meu. Dar, poate in weekend sa ajung la un Internet Cafe.
Oricum, te rog frumos sa-mi spui daca te-a suparat rau cineva si eu le voi trimite un flaconas Chanel – de parfum bulgaresc de trandafir ca sa te tina minte! 🙂
Nu te supara, te rog! Nu inteleg de ce oamenii nu vor, cel putin in lumea virtuala, sa fie totul frumos si bun, pt ca aici avem control. Ne-am putea crea o lume de basm.
In viata reala vislim si noi printre obstacole si obstacoli :), cum putem.
@Odille- crezi că-l mai găseşti pe bebluşul ăla de 24 de ani şi de ce vrei să-i iei poza? Dacă plânge? Sau te uiţi după taxiuri şi dacă vezi un şofer care încă este cu GPS-ul în mână şi face mărunt din buze ai să ştii că-i împricinatul?
Nu m-a supărat nimeni. Am răspuns la un comentariu al unei fete deznădăjduite.Nu ştiu ce calculator ai, dar mie nu mi s-a întâmplat să iau virus de pe Tango
Buna seara.
Odille imi pare rau ca te necajesc durerile de cap. Trimitem un gand bun si energie pozitiva ca sa iti treaca.
Omule te-am citit pe blogul Marileneii si ca intotdeauna ai dreptate. Ce bine cunosti oamenii. Te-as invita la mine sa ma ajuti putin cu un prieten pe care il tot ascult si nu pot sa-l ajut…
Noapte buna
Cristina, iti multumesc mult. Cred ca am primit energia trimisa de tine pt ca ma simt mai binisor. 🙂
Cristina, cu ceva timp in urma i-am spus fetitei mele ca eu credeam ca mi-ar fi placut sa fi fost phisoterapeuta, pt ca as fi putut ajuta oamenii. Raspunsul nu a fost favorabil acestei idei, si mi s-au dat doua motive:
1. Eu ma incarc cu probleme celorlati, le iau ca si cum ar fi ale mele.
2. Din dorinta ca acei oameni sa fie bine, incerc sa le impun ideile mele, lucru total gresit.
Psihoterapia cu computerele este mai usoara. Daca nu merge, il inchid si incerc din nou. 🙂
@ODLM, daca nu te-ai suparat si cinti voios ca un cintezoi pe o crenguta, atunci totul este bine.
Nu stiu ce antivirus folosesti, dar eu am pe computer un software care este standard in Canada si computerul mi s-a virusat de 3 ori in 10 zile. Am primit si mesaj ca este virus de pe acel site. De citeva luni nu am mai deschis niciun site Tango si nu am mai avut probleme. (Dne fereset!)
Imi pae rau ca nu pot intra mai mult pe blog, dar sunt foarte prinsa, neplacut de ocupata.
Stam intr-o casuta pe o strada linistita. Mai bine spus, am crezut ca va fi linistita. La citiva metri de casa (in jur de 4), mai multi lucratori au inceput sa sape niste transee de vreo 5 metri lunigime. Pina acum! Noaptea, pina la 12 se aud perforatoarele de pavaj, iar cinii din zona, parca s-ar intelege, latra toti in cor.
Astazi am aflat si ce s-a intimplat. S-a spart o conducat de gaze. Se simte un usor parfum, dar destul ca sa sarim in aer.
A urmat o dimineata mai tirzie si tot programul ni s-a dat peste cap.
Partea buna este ca am vorbit la telefon cu prieteni foarte dragi.
@Odille- antivirusul canadian este ca o aspirină pentru un picior scrântit. Virusul românesc este vârtos şi-i trebuie o bâtă. Eu nu am niciun antivirus special. Doar securizarea oferită de Windows 7.
Mă bucur când te simţi bine
@ODLM, poate noi canadienii, cu computerele noastre, suntem mai putin vigurosi, mai “belalii” cum ar fi spus bunica mea, de prindem asa virusii din zbor. Ai citit si comentariul Cristinei in care spunea ca are aceesi problema.
Weekend bun tuturor!
Ma uit pe B1, incepind din jurul orei 22.00 si sunt foarte placut impresionata de nivelul inalt al acestui program si de calitatea invitatilor.
Acesti oameni cred ca ar trebui sa fie clonati, ei fiind pe cale de disparitie.
Noapte Buna Dragilor si vise cu fluturasi in sute de culori!
🙂
@Odille- eu cred că la intrarea în Canada, ca de altfel şi SUA, orice bit sau pixel mai hacana este interpretat ca potenţial duşman şi este tratat cu un mârâit. Noi suntem mai paşnici şi nu ne avem rău cu nimeni înafară de noi între noi.
Dragilor, traiesc asa un sentiment de insingurare. Sunt Zilele Bucurestiului, cu concerte pe strada, in Herastrau. Am primit un telefon de la o verisoara care ma invita sa ne intilnim cu ea si familia ei, la Centrul Vechi. Muzica tare se auzea in background.
Si nu m-am putut duce pt ca imi este teama. In orasul meu ma simt straina, nu ma mai simt in siguranta. Cred ca bucurestenii nu mai simt atit de puternic, sau poate ca simt aceasta stare de iritare a populatiei, de incrincenare. Poate m-am invatat cu acel zimbet canadian care ai impresia ca soseste primul si dupa el persoana. Desi stiu ca nu este un zimbet de afectiune, imi da o senzatie de liniste, de acceptare. Am impresia ca nimeni nu ma va mirii. In Toronto stiu in ce zona pot sa ma plimb, la ce ore, stiu cum sa-mi ascut simturile pt a obseva pericolul. Aici, parca abia m-am nascut si nu inteleg ce este in jur.
Sunt trista.Nu mai pot citi acel bodylanguage al oamenilor din rindul carora fac parte. Nu am crezut ca timpul poate sa faca asa de mari schimbari.
Dragilor, voi care sarbatoriti Bucurestiul, va rog sa o faceti si in numele meu. Il iubesc, fara insa, sa-l mai inteleg.
@Odille- nu ştiu cine ţi-a insuflat frica asta de bucureşteni. Sunt şi oameni care trăiesc pe aici.
Poate că eu aş fi mai periculos decât media pentru că le zâmbesc cuceritor şi şăgalnic fetelor. Să nu ieşi în calea mea, nu ştiu cum arăţi, dar eu fiind irezistibil, fac şi victime colaterale, nu numai cu adresă…
Acum, că sunt lăudat de mine, pot ieşi puţin prin oraş. Mă gândesc să ies cu bicicleta pentru că în viteză, zâmbetul este frugal nu terminal.
@DLM, fug repede de pe blog pt ca La Soare ma pot uita, dar la Irezistibilul, Ba! 🙂
Am prins la TV numai sfirsitul filmului “Mamma Mia”. Muzica nemuritoare, iar Meryl Streep joaca superb.
Despre Abba cuvintele sunt prea putine, muzica lor trebuie sa fie ascultata. Simti ca te ridici in Lumea Zeitelor si Zeilor.
(ODLM, stiu ca am mai postat aceasta melodie cu ceva timp in urma, dar este asa de frumoasa incit, cu scuze, ma voi repeta)
Bine ca se termina bine filmul pt ca altfel as fi plins de fiecare data. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=VRZQCdYqNoY
“The Winner Takes It All”
I don’t wanna talk
About the things we’ve gone through
Though it’s hurting me
Now it’s history
I’ve played all my cards
And that’s what you’ve done too
Nothing more to say
No more ace to play
The winner takes it all
The loser’s standing small
Beside the victory
That’s a destiny
I was in your arms
Thinking I belonged there
I figured it made sense
Building me a fence
Building me a home
Thinking I’d be strong there
But I was a fool
Playing by the rules
The gods may throw a dice
Their minds as cold as ice
And someone way down here
Loses someone dear
The winner takes it all
The loser has to fall
It’s simple and it’s plain
Why should I complain.
But tell me does she kiss
Like I used to kiss you?
Does it feel the same
When she calls your name?
Somewhere deep inside
You must know I miss you
But what can I say
Rules must be obeyed
The judges will decide
The likes of me abide
Spectators of the show
Always stay in love
The game is on again
A lover or a friend
A big thing or a small
The winner takes it all
I don’t wanna talk
If it makes you feel sad
And I understand
You’ve come to shake my hand
I apologize
If it makes you feel bad
Seeing me so tense
No self-confidence
But you see
The winner takes it all
The winner takes it all…
nus’ce vraja o fi cu zanele alea de care zici , ODLM , dar cand dadui sa zic ceva acilea asa in graba mare numai ce pica netul si eu cu tot cu el . Netul redresat , eu mai putin . Vroiam sa zic ca te-as fi pupat pe amandoi obrajii(sa nu ma bata doamna ta draga ptr asta, ca-s copilut mic si amarat :))si nu stiu a face prostii ) pentru epitetul atribuit zanelor ca tare-mi mai placu . Auzi acolo , zane farfuze , ….vai cat am ras , (maica-mea o croitoreasa perfectionista si cu mult bun gust , avea cuvantul asta in vocabular pe vremea cand isi batea capul cu rochii din reviste frantuzesti )
Odille , sper ca ai avut un weekend linistit ! Tine niste salutari si urari de bine , cand ma intorc din spital sa va gasesc tot acilea pe prispa , ca drag mai imi e taifasul vostru . >:D<
Alm´s last blog post ..Life in picture- desen
@Odille- cred că ai scăpat privirii mele. Te-am căutat prin Herăstrău, am fost până şi în ultimul loc unde te puteam găsi: la muzică populară pe o scenă mare şi trombonişti mulţi. Foarte frumos! Am stat acolo chiar mai mult de 2 secunde. Lumea dansa sârbe îndrăcite. Toţi erau academicieni şi absolvenţi de Harvard. Aveau tratate la ei şi le savurau cu mici şi bere alături pe pătură, în iarba patriei.
@Alm- era o vrajă pe când eram eu de-o şchioapă: dacă pupai o broască, se înfiinţa urgent o educatoare scorojită şi rea şi care-ţi dădea peste mână. Când am crescut mai flăcăiaş, nu mai pupam broaşte, pupam direct zâne, dar foarte rar, pentru că aveam de învăţat şi nu prea pupam eu ieşit în oraş de la mama.
ODLM, in Herastrau, numai prietenul meu de suflet ar sti unde sa ma gaseasca cu gindul, este vorba despre o alee secreta, “Aleea Amintirilor”.
Asa de multe amintiri frumoase incit nu cred ca ar avea loc in toate casutele din basme pe care le-am iubit: Casuta Malvinei, Casuta Madalinei si a Celor Trei Ursuleti, Palatul de Clestar….. 🙂
Draga Alm, iti multumesc pt gindurile bune. Si noua ne este drag sa fii cu noi.
Va doresc, tie si Theodorei, ca ingerasii vostri sa va aiba in paza. Sanatate, putere si iubirea dintre voi sa vindece totul.
@Odille- nu cred că pe Aleea Amintirilor este voie cu bicicleta…
Odille , ce frumos ai redat simtamantul instrainatilor de noi ! cred ca numarul anilor petrecuti departe aseaza stratul tot mai gros peste capacitatea de a-i pricepe pe celalti ramasi in patria-muma dupa zambet si cautatura .
Binenteles ODLM ramai o exceptie . Asa o sa stiu . cand merg in Bucuresti daca o sa cad secerata de-o privire si un zambret impachetate la un loc , erai domnia ta . iar eu o biata victima colaterala . Macar o sa stiu si eu cum este sa seceri pe altii cu privirea . 😀 cica toate ti se intorc in viata . platesti toate politele .
Alm´s last blog post ..Life in picture- desen
Dragilor, o saptamina minunata! 🙂
@ODLM, problema nu ar fi bicicleta, problema este “harta”, ea este cunoscuta numai de sufletul unui prieten drag.
Un sentiment placut, de siguranta.
@Alm, m-a mai linistit mesajul tau de intelegere. Cred ca numai dupa ce pleci din tara traiesti aceste sentiment de instrainare. Este un sentiment trist, care-mi pune multe intrebari si parca ma simt mai singura.
Am vacanta doua ore in dimineata aceasta si ca un adevarat Rac, stau la taifas cu sufletul. Ma gindesc ca daca exista si alte vieti, poate ar fi mai bine sa nu mai ma nasc in Zodia Racului. M-am cam saturat de atita sentimentalism. 🙂
As vrea sa fiu un semn care sa inchirieze din cind in cind o masina din acelea care preseaza asfaltul si cu ea sa-mi presez amintirile. Sa ramina mici, mici de tot. 🙂
Si apoi sa ma plimb prin Herastrau pe toate aleile si sa traiesc numai in prezent. 🙂
Ce “ABBA”! Probabil ca voi asculta “Heavy Metal” (cred ca asa se spune)! 🙂
@Odille- până să-mi presez amintirile mi-au trebuit ani şi trudă ca să le pun zăgaz. Şi acum mă mai răscoleşte una despre un prieten drag de care mă desparte un ocean de întâmplări.
Nişte zdranga-zdranga-bumba-bumba nu îndeamnă la taifas cu sufletul. Cu vecinii, da.
@Alm- pe tine te cruţ. Ai prea multă suferinţă adunată. Am să vă zâmbesc tămăduitor cât pot eu de tare ţie şi Theodorei.
Ce bine ne prinde zambetul dumitale ! am crezut ca vom fi in spital ptr chimioterapie dar suntem acasa asteptand sa-si mai revina sangele Theodorei .
Alm´s last blog post ..Life in picture- desen
@ODLM, astazi, pentru citeva minute, am fost cu voi in casutele Simonei si Marilenei. Verva si cules de vie! 🙂
@Alm, pe noi ne vei gasi aici, cu ginduri bune, afectiune si suport.
Va imbratisez pe amondoua.
@Odille- pe cine am cules de vie? Ă?
Odille si Cristina C, multumesc pentru vizitele voastre pe site-ul cu virusi…
M-am emotionat…
Se spune ca “lunea nici iarba nu creste”, dar uite ca poate sa-ti creasca inima…
🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
Bine v-am gasit intr-o luni ploioasa canadiana!
Alm, ganduri bune si din partea mea!
Azi e ultima zi acasa… in principiu s-a terminat greva si de maine mergem la munca. Se va vota de catre toti cei 8000 de membri ai sindicatului daca suntem de acord cu ce s-a obtinut in urma negocierilor si daca majoritatea voteza NU, ne introarcem la greva . Sincera sa fiu nu prea cred ca va iesi NU caci prea s-a stat fara salariu…
Si si mai sincera sa fiu… eu as mai sta putin… ( oops nu ma spuneti va rog)
@Marilena- la mine n-ai să găseşti viruşi. Am numai pitici de grădină ca-n marile grădini chitchi
@CristinaC- păi, mai stai un peek pe acasă să te hodineşti după musafiri.
Buna Dimineata Dragilor!
Marilena, crede-ma ca-mi pare rau ca nu pot sa mai citesc postarile tale. Indraznesc numai de pe cumputer public.
Te felicit pt scrierile tale!
@ODLM, ma gindesc ca nu ar fi cinstit sa nu spun ceea ce gindesc referitor la comentariile la postarea Marilenei, comentarii care s-au extins si pe blogul tau.
Cred ca in afara de lotusull, nimeni nu si-a dat seama de seriozitatea diagnosticului sotului comentatoarei.
Mai cred ca niciunul dintre noi nu avem competenta de a o sfatui, deoarece acel diagnostic este foarte serios si aceasta tinara cred ca ar putea fi ajutata numai printr-o discutie cu un medic psihiatru.
Am cunoscut citeva persoane cu aceasta afectiune si am inteles ca acesti oameni trebuie sa fie sub un tratament permanent si in contact aproape zilnic cu medicul curant.
Nu este o afectiune usoara si tratamentul difera de la zi la zi si de la om la om.
Cei pe care i-am cunoscut erau cind UP, cind DOWN, cu o iuteala pe care nimeni nu o poate intelege. Ambele faze sunt periculoase daca nu sunt oprite undeva la mijloc.
Acesti oameni au nevoie de ajutor. Este nedrept sa-i judecam fiind vorba despre o afectiune psihica.
Cristina, cind aud cuvintul “greva”, nu pot sa nu-mi aduc aminte de poze din Ziarul Scinteia, care aratau oameni la cozi, in America, si comentariul spunea ca erau oameni in greva.
Cum tatal meu ma invatase de mica sa nu cred nimic ce mi se spune rau despre Vest, eram convinsa ca nu existau greve in Vest si ca pozele erau false.
Asa de puternic a fost mesajul tatalui meu incit si acum imi este greu sa cred ca grevele sunt reale.
Ce inseamna brainwashing-ul! 🙂
Sa-ti doresc inca un pic de greva reala? 🙂
@ODLM,
“@Odille- pe cine am cules de vie? Ă?”
Poate ai culege tu, dar Ilinca sta in balcon, cu pusca la picior! 🙂 🙂
@Odille- Iată câteva citate din comentariile CristianeiV:
O dragoste mare cand nu e impartasita e doar un motiv de durere si umilinte. Si e de o mie de ori mai dureroasa cand omul de langa tine iti arata ba ca te iubeste, ba ca nu te iubeste.
Am aflat ca tatal lui sufera de “psihoza bipolara”.
În primul rând nu soţul ei suferă de psihoză bipolară ci tatăl lui.
În al doilea rând nu este vorba de comportamentul lui în casă sau pe stradă sau oriunde. Alternanţa se regăseşte (cel puţin aşa declară CristianaV) numai în dragoste: când este tandru (probabil că ea îi duce lăpticul la pat, îi face poftele), când este ciufut şi gelos şi pe perna pe care doarme. Am mai întâlnit astfel de comportamente. Eu n-aş sta lângă un astfel de om.
Odille, crede-ma ca am inteles diagnosticul, dar nu era vorba de sotul doamnei, ci de tatal lui. Intrebarea ei era daca e posibil sa fi mostenit si fiul afectiunea. Ca si tine, am indrumat-o spre un psihiatru. Pana atunci, sunt de acord cu ODLM,am si exprimat-o (cat pot eu de clar): cheful sau lipsa de chef nu se constituie in simptoame ale niciunei dereglari psihice sau emotionale. In boala de care vorbeste doamna, alterneaza episoadele depresive, cu cele maniacale. In niciun caz cele de dragoste, cu cele de indiferenta.
Inclin sa cred ca persoana in cauza nu e intr-o stare ingrijoratoare, altfel nu mai statea biata femeie pe forumuri si bloguri, era de mult la camera de garda…
ODLM, eu stiu persoane care au stat langa sotii si sotiile bolnave, suficient cat sa aduca pe lume si unul-doi copii. E greu de zis daca sa stai sau sa pleci. Pana la urma e o boala si se trateaza. Ai vazut filmul A beautiful mind?… Povestea e cat se poate de reala.
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
Scuze, tu ziceai ca n-ai sta langa… Mea culpa! 🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
@Marilena G- a sta lângă consoarta-ţi bolnavă fizic sau psihic este o chestiune de opţiune personală. Sunt mulţi factori care contribuie la decizie: ataşamentul de-a lungul vieţii în doi, de ce nu mila?, gura lumii, credinţa în a face un bine pe lumea asta şi mai sunt şi alte motive.
Eu mă refer strict la sadismul celui care astăzi este lulea şi mâine ghioagă. A-l face să sufere din dragoste pe cel de lângă tine ca un adevărat Marchiz de Sade este o experienţă de care eu unul m-aş feri ca de tămâie, deşi nu-s dracu’ gol. O astfel de creatură trebuie părăsită aşa cum te debarasezi de un vieţaş. Ai o singură viaţă. De ce s-o hrăneşti voluntar cu micisme şi chinuri?
Draga Marilena, eu sunt de aceeaşi parere cu ODLM, nici eu nu as putea sta cu un om de acest fel. Eu sunt o fire foarte impresionabila si m-ar lua cu el in reflux si cred ca nu as mai avea putere sa merg si in flux. 🙂
De multe ori mi s-a intimplat sa scriu ceva si sa fie interpretat intr-un fel complet diferit decit ceea ce am vrut sa spun, si-mi pare rau.
Din cite am citit am inteles ca aceasta boala are mari sanse sa se transmita genetic. Felul cum Cristiana isi descria sotul coincidea cu ceea ce am vazut si eu la cele cteva persoane pe care le-am intilnit n Toronto si care aveau acest diagnostic.
Din acest motiv am spus ca numai un psihiatru i-ar putea descrie ei aceasta boala si ce anume sa astepte in viitor.
Cei pe care i-am intilnit cu acest diagnostic, puteau sa fie draguti, exuberanti, glumeti si peste citeva secunde puteau fi depresivi, agresivi, susceptibi, sau le deveneai dusman. Nu stiai niciodata ce intorsatura vor lua lucrurile.
Sotia unui fost prim ministru al Canadei, Margaret Trudeau, a scris o carte in care a vorbit despe boala ei, punind pe seama ei intreaga viata eratica pe care a dus-o. Numai ca i-a facut viata lui Trudeau, iadul pe pamint.
Jane Fonda a vorbit in autobiografia ei si despre dorinta si nevoia ei de a intelege de ce mama ei nu a fost prezenta in viata ei s ia fratelui. A aflat in cele din urma ca mama ei ar fi suferit de bipolar disorder. Mama ei mostenise aceasta boala.
Daca intelegi ca s-ar putea sa fie vorba despre o boala serioasa atunci poti decide daca poti si vrei sa traiesti asa, sau nu, posibilitatae ca viata sa fie una normala fiind extrem de mica.
Iar daca tinarul este sanatos, nu as sta intr-un astfel de mariaj pt nimic in lume.
Dar pt ca sunt asa de categorica nu sunt buna de psihoterapeuta. 🙂
cum de veni vorba aici de niste chestii asa de interesante si ptr mine si sa nu fiu eu in spital acum ca sa nu pot accesa bloguri si sa-mi scape ….este si mai interesant .
Neaparat o sa aprofundez putin pb . Sa vad insa daca dau de postarea si de blogul de la carea pornit vorba de aici .
Ma intorc mai tarziu , pana atunci multam frumos de salutari de la Cristina C si las niste tuberoze aici 😉 , sa nu zici ODLM ca nu-ti plac si ti-am uratit terasa de taifas . 😀
Alm´s last blog post ..Life in picture- desen
Dar noi discutam aici despre sindromul bipolar, in general, nu-i asa?
Nu ma simt confortabil sa dezbat problema cuiva… in lipsa… 🙁
Doar daca nu ne constituim intr-un comitet de criza si dam buzna peste C, sa o salvam cu forta…
Iata, Odille, unde ma duce temperamentul… Nici eu nu sunt buna de psihoterapeut… 🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
@ODLM, te rog frumos sa stergi mesajul postat cu adresa gresita.
Marilena, mie mi s-a intimplat sa formez un comitet de criza cu un singur membru, EU, si am fost decisa sa salvez vieti.
Sotii s-au impacat si nu au mai vorbit cu mine.
Sigur ca eu sarisem in ajutorul sotiei, la cererea ei. La plinsetele ei, m-am interesat si i-am gasit un avocat, care ar fi ajutat-o sa divorteze, iar costul sr fi fost acoperit de stat.
Dupa cum vezi eu merg mai departe decit sfaturile, eu fiind un om de actiune.
Odille, n-am lipsit nici eu la lectia asta. Eu m-am straduit sa-i impac… 🙂
Nu-i nevoie sa mai spun, dupa ce mi-au varsat in crestetul meu aureolat de Maica toate micutismele traiului lor in trei (ea, el si inca o ea) ca NU numai ca NU s-au impacat, dar ce se putea termina vijelios s-a sfarsit lamentabil…
Mereu promit sa nu ma mai amestec si mereu gasesc un motiv, adanc inradacinat in solul frustrarilor proprii, s-o mai pun de-un comitet.
🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
Marilena, Semnul Racului este un semn foarte bun pt cei din jur :), dar greu pt cei care-l poarta, pt ca preluam problemele si grijile celor din jur.
Suferim cu ei, dar ne si bucuram. 🙂
Odille, dar cum m-ai recunoscut? 🙂
Si eu sunt de parere , draga Marilena,( un singur ochisor am aruncat pe blogul tau si mi-a placut ce-am gasit acolo) ca nu ar fi de discutat cazuri concrete ci doar “sindraome” .
Probabil dintr-un impuls de criza de indentificare as fi aruncat o privire pe acel articol , 🙂 daca li se intampla si altora poate gasesc mai usor solutii de tratare . 🙂
Draga Odille , mai cunosc cazuri de salvatori de vieti . Mai intai salvam albine cazute in apa de ploaie de scoc in cazanul de tabla . Apoi hraneam in spatele casei catei pripasiti , puneam in atele picioruse rupte de pui de gaina ,le dadeam ochelari “orbitelor ” si indragostitelor mai crude ca mine , care credeau ca afemeiatul si maniacul de langa ele este cerbul cu sta in frunte , caram sacose la batrane si impacam nelegiuti care se certau pe ce parte sa se desfasoarte hartia igienica . Asta pana in ziua in care am vazut ca nu ma pot salva pe mine . Si mi-am tuns aripile cu foarfeca de taiat gardul viu. 🙁
Alm´s last blog post ..Life in picture- desen
erata: la primele ghilimele trebuia sa fie -sindroame –
Alm´s last blog post ..Life in picture- desen
Fetelor, repet: nu s-a dovedit că el este atins de sindromul bipolar. Ceea ce face el este chinuială în iubire, ceea ce este altceva decât azi depresiv de şi-ar tăia bunătate de vene şi mâine zburdalnic prin grădini de paradis, chiar şi fiscal. Sindromul bipolar este când îţi faci ţie rău, apăsându-te gânduri negre, sau peste o oră, iei un hap şi ţopăi de exuberanţă.
El o chinuie numai în dragoste pe Cristiana, nu îi prinde mâna în uşă şi peste două minute îi pupă degeţelele şi-i imploră iertarea.
Eu tre’ să plec acu’, dar să vă găsesc tot în şedinţă. Aşa mă bucur de parcă aş avea un sindrom unipolar: pe voi.
Lipseşte Lotusull. Loooootusull, gata cu joaca. Hai acas’! Ai un sanviş în microunde…
Sunt pe aici ODLM 🙂
Multumesc de sanvis 🙂
…
ODLM, candva, intr-un moment al vietii mele am facut practica intr-un spital de psihiatrie. Si nu e vesel deloc. Dar absolut deloc. Acuma, imi place sa cred despre mine ca nu sunt atat de batuta in cap, incat sa reduc fiinta umana la un diagnostic. Deci, daca o astfel de fiinta umana imi iese in drum, cantaresc bine daca intervin sau nu. Pe o anumita felie. Ceea ce este a specialistului, las specialistului. Am tot respectul pentru oamenii ce-si fac bine meseria, oricare ar fi ea sa fie.
In plus, cred ca sunt chestiuni serioase, ce nu pot fi dezbatute pe bloguri. Iar boala psihica e unul din aceste subiecte.
…
Prefer sa raman la copiii mei. E mult mai simplu decat cu oamenii mari. Construim impreuna, gasim un drum, o indentitate, ehe, este de lucru, nu gluma.
🙂
lotusull´s last blog post ..Cu palmele lipite de fereastră
Lotus, acum fac sat cu ODLM: nu era, dom’ne vorba de o boala psihica!
Uite, vecina mea de la parter are un motan care sare pe geam si bantuie prn tot cartierul, iar seara se intoarce acasa. Dilema mea e: l-as mai primi inauntru? Ca ce aduce pe labute, numai el stie si pana la atasamentul meu sufletesc, ma gandesc in primul rand la cat de igienic este sa-l las sa-mi calce spatiul meu, poate nu aseptic, dar macar de o elementara curatenie, dupa ce a inspectat toate tomberoanele…
(Si-or fi fost si niscaiva broaste umflate prin ele…, ca sa revin cat de cat la subiectul postarii gazdei noastre) 🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
Alm, ma tem ca blogul meu incepe sa devina mai degraba controversat, decat placut…
Dar iti multumesc pentru vizita…
🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
Vezi, ODLM, daca nu mi-ai lasat si mie un sanvis, am mancat virgule si litere… 🙂
Marilena g´s last blog post ..“Pentru ce m-ai ales?”
Marilena, cu ceva timp in urma zburdam si eu pe blogul Simonei si in joaca am incercat sa ghicesc ce semne aveau unii dintre participanti. Am nimerit pe Tania pt ca era Rac si ma cunosc pe mine, am mai nimerit un Sagetator, si apoi un Semn de Aer.
Este ciudat si nostim sa poti recunoaste unele semne dupa comentarii.
Asta nu inseamna ca sunt o cunoscatoare, imi folosesc intuitia in joaca. 🙂
Alm, noi aveam niste prieteni care erau aproape tot timpul pe picior de razboi. Aveau un intreg program de lupta: faceau foc si scoteau fum, anuntind ca este razboi, isi pregateau toporistele, hauleau, dansau dansul razboiului. Singurul lucru pe care nu-l faceau era sa se scalpeze. 🙂 Cind erau in mijlocul ostilitatilor ne telefonau sa ne ducem sa-i ajutam.
Asa de puternic ne incarcam cu energie negativa incit atunci cind plecam si ne suiam in masina, incepeam sa ne certam intre noi.
Cind le-am spus ca noi nu mai suportam emotional acest joc, s-au suparat pe noi si nu ne-au mai vorbit.
Ne-a parut rau pt ca tineam la ei, dar a fost spre binele nostru. 🙂
Insa cred ca ajutorul unui prieten este de nepretuit.
Marilena, stiu, am inteles 🙂
Eu ma refeream in general, nu in particular la o anumita situatie.
🙂
lotusull´s last blog post ..Cu palmele lipite de fereastră
Vai ce frumos e azi aici si eu la birou… citind mailurile venite si neraspunse din 12 August… imi trebuie vreo cateva zile.
Marilena eu citesc tot timpul blogul tau ,comentez mai rar. imi place foarte mult!
Si apropos de “A Beautiful Mind” e asa cum spui tu. Cristiana il iubeste pe acest individ, no matter what. Asa ca sfaturile noastre bune sau mai mai putin bune nu o vor ajuta. Ea il iubeste fara sa-l judece si din cand in cand izbucneste in spatiul virtual ca sa se scuture de suferinta dragostei ei. Eu ii doresc numai bine dar imoprtatnt e ce isi doreste ea…
Omule… stii tu ce stii. AS mai fii staata un peek acasa dar mi-a fost rusine de colege. Musafiri inca mai am… pana sambata si am devenit psihoterapeut fara sa vreau si mai ales fara diploma. Prietenul meu olandez e intr-o stare depresiva foarte urata si toate se trag de la o dragoste de acum 31 de ani…
Si apropos de asta… scrierile Deliei si Andei de ieri seara…
Odille eu tot ma duc pe blogurile tango caci unele imi sunt foarte dragi. De la birou insa nu ma lasa…
Odille sa stii ca nici eu nu prea stiam ce este o greva decat din poze/ filme, carti de isorie ( vezi Vasile Roaita)
Am aflat, si sa stii ca a fost foarte serioasa. Au pichetat , au blocat masinile sa intre in parcarile colegiului (trecea o masain la 5 minute… si avem 7000 destudenti care au inceput in 7 sep scoala), personalul administrativ ( manageri, decani, presedinti si vice presedinti, resursele umane…) a trebuit sa faca fata multor situatii dificile in lipsa celor care au fost in greva “support staff”. Faculty, adica profesorii nu au fost in greva dar fara planificare de ore si sali si fara wireless si fara… nu a fost fun. De altfel mi s-a parut ca a decurs extrem de civilizat totul.
Azi ne-au urat bun venit cu cafea si prajituri la prima ora si ne-au spus ca le-am lipsit….
Cristina C, in legatura cu prietenul olandez, poate sa-i spui sa pretuiasca faptul ca a trait asa o mare dragoste, chiar daca s-a sfirsit. Imi are rau ca nu ajuta mult acest sfat, si-mi pare si mai rau cind oamenii sufera.
@ODLM,te chem un pic la joaca pe blog. 🙂
Cred ca “Mad Men” a primit premiul
“Best Series Drama” in cadrul Emmy Awards.
Vorbeam pe Skype si nu am putut sa intrerup si sa ascult la TV. Este adevarat?
Odille: Drama Series:the winner
“Mad Men,” AMC…
Deci e adevarat!
Cristina C, iti multumesc. Ce dulcica esti! 🙂
Ma bucur mult, pt ca merita cu adevarat.
Când eu vă ziceam de Mad Man, voi nu! Batman, Batman…
Haoleu! Uite aici:
http://www.youtube.com/watch?v=4z1GKZldpjQ&feature=results_main&playnext=1&list=PL05B5DF5C7584CBC2
Vă povestesc pe scurt o aventură dezamăgitoare cu Agenţia de Turism Premium Holidays.
6 familii (12 persoane) am plătit în 22 aprilie a.c. un sejur în Antalya all inclusive pentru plecare 24 sept până în 1 oct. Pe 1 sept., firma intră în incapacitate de plată şi noi aflăm întâmplător că nu mai putem pleca pentru că sejururile noastre nu au fost plătite la hotel. După multe deplasări la sediul firmei( ne duceam pe rând din cei 12 în fiecare zi), sediu imens, fiind cel mai mare tour operator pe Turcia, abia astăzi am reuşit să obţinem un mail de la agenţia sa parteneră din Turcia că a plătit jumătate din cazarea la hotel, ne-a dat cealaltă jumătate cash aici, dar ne roagă să ne plătim noi biletele de avion, deşi fuseseră plătite prin preţul total achitat în aprilie. Am acceptat această variantă şi iată-ne acasă de puţin timp, umblând după aprovizionare, bilete de avion şi alte urgenţe care ar fi trebuit făcute din timp, dar noi aflăm că plecăm doar cu 3 zile înainte. Frumos,nu?
Cred că soluţia ar fi pentru turiştii români să cumpere bilete prin Agenţii de Turism din străinătate, deşi am văzut că anul trecut, un mare tour operator englez a încasat sejururile pentru 52.000 turişti, firma a păpat banii şi turiştii au rămas cu buza umflată.
Dacă tariful printr-o agenţie de turism este de 1.100 E /pers pentru un sejur de 7 zile, dacă vrei să tratezi direct cu hotelul preţul este de 2.150 E/ pers. plus 280 E/ biletul de avion pentru acelaşi sejur.
Omule, rau imi pare de ce vi se intampla.
Noi in general nu facem dealuri cu agentii fiindca ne facem planul singuri. Biletele de avion le cumparam pe net cu expedia sau checkfelix si hotelurile, care nu ne-au dezamgit le rezervam prin booking.com. Anul acesta in Croatia am riscat si am luat la fata locului…doua din apartamente ( erm mai multi si a fost mult mai bine) n-a fost rau.
Sper sa se rezolve bine in final!
@Odille- da, este adevărat cu Mad Men, dar am văzut şi eu când toată lumea la masă vorbea aşa că nu prea am înţeles. Ce tare vă mai recomandam eu filmul ăsta şi v-am convins foarte greu…
Odille, Alm, Marilena, CristinaC, Lotusull- regret că nu am putut răspunde la comentariile voastre. Am în cap numai concediul pe care-l aştept de un an. Sunt pregătirile dinaintea plecării. Voi avea laptopul cu mine şi voi încerca să redeschid discuţia despre nacazurile Cristianei. Este un subiect bun de dezbătut.
ODLM,
eu zic sa te bucuri de concediu 🙂
lotusull´s last blog post ..Agora
Lotusull- mulţumim, dar numai ce-am primit e-mail de la hotel că Premium Holidays nu a plătit deja jumătate, deci am fost minţiţi de PH care ne-au dat cash jumătate şi mizau pe faptul că noi ajungem acolo şi că decât să ne întoarcem mai bine plătim noi şi jumătatea chipurile achitată deja de ei.
Hoţie la drumul mare.
ODLM,
ce sa zic…
Cred ca situatia nu e singulara.
Dar poate ca-n tot raul si un bine.
Va reorientati, alegeti alta destinatie. Ar fi pacat sa irositi un timp ce-l asteptati de mult.
lotusull´s last blog post ..Agora
@Lotusull- situaţia nu este singulară, din păcate! Numai pe luna septembrie sunt 2300 de turişti care au plătit şi nu pot merge pentru că aceste plăţi nu au fost transmise mai departe la hoteluri.