search
top


Starea Popândău

La mine te uitai?

Mergi cu autobuzul până la Voiniceşti, la bunica. ” După ce cobori la capăt, mai sunt două stăţii maică şi o iei pe jos, două sate adicătelea”. Te culci pe-o ureche şi-ţi şopteşti în ea că eşti pe drumul cel bun şi că nimic n-are a se întâmpla din nu ştiu ce pricini sau vini. Deodată şoferul, cel care-ţi mână destinele temporar, atunci, pe un drum fără zloată, asfaltat, dar cu dâmburi româneşti, pune o frână de s-ar burzului şi unul ca mine care-s indulgent cu frânele, numa’ că, asta-i condiţia, s-o pun eu, pentru că ştiu a mă încorda cu o mână pe volan şi cu o mână pe pasagerul din dreapta (în cazul meu, Ilinca).

“Este un popândău în mijlocul şoselii” ne-a adus la cunoştinţă şoferul autobuzului, tocmai pentru a-şi motiva gestul.  Uite aşa, din clarul de lună, din limpedele unei concluzii logice, din străveziul pielii unei fecioare diafane, se iscă o întoarcere cum n-ai bănui că soarta ţi-o aşterne pe masă ca un tişlaifăr cu dantela atârnând şi vai, stârnind râsul trecătorilor care te-au prins cu perdeaua trasă. Limonada ţi-e întreagă, paiul scufundat întrânsa, nu ştii cum să mai profiţi de preabinele adunat bob cu bob şi deodată apare Starea Popândău. Aveai luciu pe masă de la atâta îndepărtat cu dosul palmei praful închipuit şi taman atunci verşi paharul şi amarul. Pe covor, peste gândurile fluidizate în mersul lor firesc, nefiresc în cele din urmă, spre un viitor cu creion în păr.

Este Starea Popândău. Eşti şoferul care n-a vrut să lovească o creatură, cel care a coborât din autobuz şi cu palmele deschise a mângâiere a aerului din jur- aşa cum făcea bunica când închidea păsăretul- îi arăta bietului că nu-i bine să stea în cale, că să se lase dus spre cei ai lui, că nimeni nu-l enervează mai drăgăstos decât apropiaţii ce-l socot al lor, cu toate metehnele şi hachiţele, că doar ăsta-i şarmul lui, domnilor.

Azi veneam de la o farmacie naturistă. I-am cerut farmacistei diriginte un ceai, ceva de stare bună. S-a uitat absentă la mine şi din automatism mi-a cerut reţeta, în timp ce tasta numele poţiunii pe un PC care sunt convins că până mai ieri, avusese vâsle şi manivelă. Abia când am dat din umeri şi mi-a citit Starea Popândău, negreşit generatoare a unor globuri oculare puţin încreţite şi beteală din tăiţei de casă în jurul nasului, s-a îndreptat spre un dulăpior cu un şarpe încolăcit în jurul unui pahar de şampanie. “Ura, mi-am zis, îmi dă venin pentru că pe al meu l-am terminat, l-am epuizat în epistole searbede, terminale, de popă caterisit pentru încălcarea vădită a sfintei taine a iubirii!”.  Era o cutie cu câteva pliculeţe şi bifată cu pixul, aşa cum fac farmacistele ca să ştie că au mai luat din ea. Bifatul ăsta mi-a servit de lecţie încă de pe vremea tinereţii, când luam vitamina C ca să am succes în dragoste. Abia acum m-am dumirit că numai vitamina D era leacul potrivit. Ai, ai, ce rău îmi pare! Măcar mă auto-compătimesc că am bifat şi cu vitamina C, de câteva ori fiind plită înroşită, magmă fluidă prin auricule. Mai umblase cineva în cutie deci, mai luase pliculeţe de ceai, dar nu luase prospectul, semn că le ştia efectul, că trecuseră pe acolo şi el/ea/ei/ele şi acum erau pe cuptior, senini, în echilibristica firavă a stării de bine sperând că Starea Popândău, precumpănitoare şi cu ghete cu cuie ca să te încaiere mai vârtos, este departe, la Pomârla, într-un balon cu heliu. Hai că minţi să spui că n-ai trecut prin Starea Popândău!

Venea din faţă, deci să nu-mi spuneţi că o urmăream. Eram preocupat şi cu ochii în prospect. În loc de stare bună îmi dăduse ceai de bunăstare şi, la pipăit, în pliculeţe nu se aflau nici pepite nici cocoşei. Trotuarul, în buna tradiţie românească, când este IMPETUOS necesar a fi curăţat de neige, avea o cărare bătătorită pe mijloc de lăţimea unei file A4. În picioare. N-am văzut-o în întregime, dar am simţit-o cum dispare din câmpul vizual. A căzut la picioarele mele, nu c-aş fi fost eu un tip elegant aşa cum eram îmbrăcat cu pălărie neagră, palton lung de caşmir cu gulerul semi-ridicat şi pantofi ascuţiţi de lac cum mă duc eu de regulă la farmacia de colea. Am lăsat cutia şi prospectul de ceai în zăpadă şi într-un vifor al mişcărilor coordonate, ca un SMURD ad-hoc, am ajutat-o să se ridice. Se ţinea de cot şi avea un surâs dulce grefat periodic de o grimasă de durere. Am scuturat-o uşor, ocolind politicos părţile sensibile, destinate auto-curăţirii. Era descumpănită. Se uita în jur cu ochii ăia frumoşi care mă implorau să-i strâng hârtiile împrăştiate peste tot. Din veselia ce probabil o însoţise chiar înainte de a aluneca, rămăsese doar zâmbetul angelic. Strângeam hârtiile şi mă uitam la ea şi invers. Intrase în Starea Popândău, când corăbiile ţi-s plecate cu sentimentele furate şi folosite de toţi piraţii profitori care le beau ca pe nimica.

Niciunul din noi n-a scos un cuvânt. S-a îndepărtat încet, încă ţinându-se de cot şi arborase un drapel neutru de zâmbet de mulţumire pentru tot ce-a fost, de iertare pentru ce nu-mi făcuse.

Am rămas eu în Starea Popândău şi nici măcar vremea nu ştiu s-o prevestesc. După mine, ar cam fi de cod roşu…

 

22 Responsesto “Starea Popândău”

  1. Oachi says:

    Telegramă din nămeți:

    Ne-am întroienit. Stop. Fost și noi la farmacia naturistă.Stop.În beci. Stop.Luat vin roșu. Stop. Recomandat bem fiert cu scorțișoară.Stop.Urmat recomandare.Stop.
    Vitamina D, cu D de la Dragoste ? Stop. N-avem.Stop.Avem carență.Stop.Activat starea Popândău. Stop.Stop.
    Oachi´s last blog post ..UPDATE LA TEORIA ÎNVĂȚĂRII

  2. @Oachi- Aia-i vitamina, bat-o vina! Merge şi cu vin fiert, dar induce Starea de Popândău, până pici. Eşti haioasă 🙂

  3. Odille says:

    Un sfat pt cei care stiu ca au inclinatii catrea Starea de Popindau, adica pt toata lumea. 🙂
    – a nu se bea Ceai Din Floarea Pasiunii, pt ca atunci nu mai iesi din acea stare decit printr-o zgiltiiala serioasa acompaniata de citeva picaturi de venin homeopatic. Nu aseazate sub limbutza, cu grija, cum se iau toate remediile homeopate, ci servite prin Google in mesaje “a la rece”. 🙂

  4. @odille- am băut mulţi ani ceai din Floarea Pasiunii şi încă mă zgâlţâie. Păi acuma spui?

  5. Odille says:

    ODLM, oare ai mai fi scris asa niste povesti fermecatoare daca nu ai fi baut ceai din Floarea Pasiunii? Eu nu cred. 🙂

    Ar trebui sa sui pe piedestal aceasta floare. 🙂

  6. CristinaC says:

    Am alerrgat la farmacia naturista de cum am citit stirile de pe Ana are…medicamente,ceaiuri tamaduitoare si vitamine pretioase. Evident ca deja se formase ocoada de cal sau de soricel….M-am asezat pe scaunelul special de stat la coada si am inceput sa ascult atenta povestile adunate din ceaiul de tei care razbateau datorita vibratiilor alfa si theta din creierii personajelor de poveste din fata mea si ce credeti ca mi s-a intmpalt? Am inceput sa visez hiptnotizata despre popandai cu stari euforice care pornisera in cautare de fructul pasiunii,in traducere libera “passion fruit”. Se facea ca eram printre zapezi inalte pe care le lopatam impreuna cu pesonajele sus amintite si nu gaseam mai nimic….Deodata s-a aratat o ceata de ingeri frumosi cu odille, oachi frumosi si lotusi cu o mie de petale deschise condusi de cun om venit de pe un munte si mi-au spus sa imi iau gandul ca voi gasi eu acolo asa ceva…..M-am trezit lamurita ca numai aici in tara virtuala a minunilor ma si va pot gasi si darui ,tot virtual, asa ceva, asa ca am incalecat pe un popandau si v-am urat sa n-aveti weekend rau

    Cu drag si dor
    La sfarsitul unei saptamani pe nor

  7. arcadia says:

    Despre starea popândău.

    Papașa la noi în vizită. Se plânge că noaptea tre’ să meargă des la baie. Normal, la 70 de ani, gândesc. Îi zic c-ar trebui să bea constant ceai de Pufuliță. Ceai de ce?, mă întreabă cu aerul că era ceva suspect în recomandarea mea. Urzică creață, îi zic. Pufulița e urzică creață și e bună pentru bărbații cărora li s-a scuturat floarea și s-au copt. 😛

    Pe seară, întoarsă acasă, îl întreb: -Ți-ai cumpărat ceai?
    -Nu.
    -De ce?
    -N-avea.
    -N-avea? :O
    -Nu. Avea numai de Pufuliță cu flori mici. De Pufuliță cu păr creț n-avea.
    arcadia´s last blog post ..Albă ca Zăpada și piticul din troleibuz

  8. @Odille şi CristinaC- sunt complet dezorientat. Îmi vorbiţi de floarea şi fructul pasiunii. Sunt entităţi distincte, sau pot să le iau pe amândouă, că eu m-aş cam înfige în ambele 🙂

  9. @Arcadia- mare pişicher tataie al tău. Nici nu mă mir că are ca descendentă directă aşa o nepoată spumoasă. Toţi trecem prin asta, mai puţin femeile… 🙂

  10. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    ODLM, nu stiu cum este in Bucuresti,sper ca nu a venit la voi ploaia aceea inghetata cu care ati fost amenintati.

    Cristina, ce placere, ca dis-de-dimineata sa citesc un comentariu asa de dragalas si de plin de umor!

    Si apoi sa aflu ca Pufulita este de mai multe feluri. 🙂

    ODLM, aceasta postare este precum gindurile unei doamne cu palarie cu voaleta. Nu stii cu siguranta ce se ascunde in acei ochi frumoasi de dupa voaleta. 🙂

  11. @Odille- ba exact ploia aia “freezing pain” ne-a lovit! Am o pojghiţă şi pe două auricule plus două ventricule.
    Postarea are un chichirez, dar nu mai e la mine…

  12. Odille says:

    ODLM, Oh, Passion Flower este cea mai buna pt dezghetat auricule si ventricole. Nu sunt sigura daca frunzulite, fruct, radacini de Passion Flower ajuta la fel, probabil numai asa o mozoleala de dezghetat. 🙂

    Cred ca eu am inceput sa descifrez “chichirezul” din postare.

    ODLM, te rog sa-i spui Caliopei ca a aparut moda de primavara-vara si de croaziere (nu in Alaska) in magazine.
    Este o frumusete, spre deosebire de anii trecuti unde in orice magazin intram vedeam numai negru.

    Culori superbe, imprimeuri de vara minunate. Un festival al culorilor.
    Stilul mi-a adus aminte de rochiile lui Betty din “Mad Men”.
    Singura problema este faptul ca deocamdata sunt ca niste piese de muzeu, pt ca preturile sunt foarte mari.
    Dar poate voi incepe si eu comert cu clementine. 🙂

  13. CristinaC says:

    http://en.wikipedia.org/wiki/File:Passionfruit_Flower.jpg

    Omule…ce-ar fi sa ne iei tu pe noi toate craiesele tale cu craisa craieselor in frunte sa ne duci real sau virtual prin tarile calde sa ne tii niste lectii despre pasiuni…flori si fructe?

  14. Odille says:

    Cristina, noi il simpatizam prea mult pe ODLM ca sa-i dorim asa o soarta, mai multe craiese intr-un loc real. 🙂
    O craiasa, chiar daca domneste peste un tzinut cu un singur ghiocel, este linistita. Daca mai apare o craiasa, parca vad ghiocelul ramas fara nicio petala. 🙂

  15. @Odille- n-are nicio vină sărmanul ghiocel. Dacă cumva apare altă crăiasă în ţinut, păi vama să-şi facă datoria şi s-o ciufulescă pe noua-venită. Ghiocelul se va uita cu jind, dar cuminte la cap, îşi va păstra petalele, staminele şi pistilul. 🙂

  16. Odille says:

    ODLM, mie mi se pare un act draconic si incalcator al libertatii de gindire si exprimare. Insa aici oamenii nu protesteaza pt ca s-au invatat cu cenzura. Voi aveti mai multa libertate de exprimare decit avem noi. S-ar putea sa crezi ca exagerez, dar asta este adevarul.

    ODLM, noi, in Canada, de ani de zile ne “bucuram” de unele dintre legile ACTA. Adica, pe computerul meu nu vei gasi nimic care sa nu fi fost cumparat legal de la un magazin specializat si nu voi download nimic pt care nu platesc.

    Dar de la asa ceva la a fi monitorizat asupra opiniilor si a fi judecat pt ele este cale lunga. Va fi ca un lagar comunist. Tot timpul ne vom uita cu frica peste umar, numai ca in cazul asta computerul va fi mai rau decit turnatorul, care poate ar mai scapat/ierta ceva.

  17. Odille says:

    Insa, probabil ca stii, Google vrea sa adune intr-un file, absolut toate site-urile pe care intra fiecare utilizator, si apoi sa-ti display informatii referitor la cautarile tale, cind computerul este deschis.
    Au inceput deja sa se ridice voci contra. Iata un exemplu: un individ care-si cauta job prin Internet s-ar putea sa primeasca pe ecran informatii despre joburi disponibile cind seful lui este linga computerul lui. In acest caz seful isi va da seama ca subalternul vrea sa paraseasca compania.
    Sa nu mai spun ce probleme s-ar putea ivi intre unele sotii si soti, cu soti care cauta pe Internet masini si masinute, cuie si greble si cine mai stie ce atentii pt Voruske. 🙂

    Insa daca mergem pe calea aceasta nu m-ar mira sa ajungem la situatia de a face un search pt inghetata de ciocolata, si sa primim inapoi raspuns pt inghetata de capsuni, pe motiv ca este mai sanatoasa. 🙂

    Nici nu vreau sa extrapolez la rochite. Daca s-ar intimpla asa cea eu as intra in greva. 🙂

  18. Odille says:

    Uffff… ce comentarii lungi am scris! Scuze! Intentia mea era ca din Februarie sa fiu mai putin vorbareata. 🙂

  19. @Odille- da’ de ce mai puţin vorbăreaţă din februarie? Dacă ne cenzurează netul de ce să nu profiţi şi poate-ţi spui tot of-ul? Pentru Verdushka nu caut pe net. Dacă-i tund gazonul, mai o frunză toamna, mai o zăpadă iarna, mi-am asigurat recompensele. Este mereu în datorie. La câtă zăpadă a căzut anul ăsta şi la câtă i-am mai aruncat eu în curte, are o datorie de onoare. Şi-a dat cuvântul de onoare. 🙂

  20. @CristinaC- în ţările calde, acum plouă. Nici nu ştiu de unde scoate Terra atâta apă de sus…

  21. CristinaC says:

    Omule,eu trag o fuga peste doua saptamani prin sud si sper sa nu ploua….

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: