Apr 1, 2012
Timeia
Nu cred că acul este destul de mare pentru o surpriză.
Am revăzut-o ieri pe o arteră principală a urbei. Timeia avea chef de vorbă şi mi-a zis că o cafea i-ar prinde de minune la ora când alţii muncesc şi se uită pe fereastră ca de după gratii. Ce căutam eu la ora aia pe stradă? Ca să spulber insinuările, nu mă duceam la ea, mă duceam la alta. Pentru o radiografie a stării de spirit şi una dentară. Am aflat mai apoi că dentar stăteam bine.
Am luat loc la o masă, de fapt, pe două scaune, ambele cu faţa la stradă. Era tristă. Cea mai tristă persoană din toată cafeneaua, mai tristă decât un dop de şampanie care nu face poc, mai tristă decât o oală care dă pe dinafară direct pe plită. Credea că soţul o înşeală. Era genul de femeie care l-ar fi umplut cu azot, dimineaţa, la plecarea la birou şi care să-l menţină inert până la întoarcerea sa biiiinişor acasă, unde i se desfăcea supapa. Cu vorba sacadată, storcea din bietul om toată vlaga, ca un teasc de podgorie şi i se părea firesc ca din boasca rămasă să mai scoată şi mâna a doua ( seconhen, cum ar zice o vânzătoare, fostă funcţionară la Primăria de sector şi pe care o ştia şi mama că nu făcea faţă la ghişeu. Era ca un virus în mediu antibiotic. Se mulţumea doar cu şpăguţe şi strica cota de piaţă).
Timeia s-ar fi descurcat şi fără bărbat foarte bine, dar nu poate concepe a trăi fără iubire. Putea fi o iubire de departe, la care s-a gândit în timpul unei ploi repezi, cu fulgere şi o piesă clasică, cu mulţi bemoli, în difuzoarele încastrate. Soarta a făcut să-l întâlnească pe o arşiţă de prăjit ouă în şapcă şi cu o bere caldă într-o mână noduroasă, bere pentru care, vara asta, se terminase cota de gheaţă. El a fost de-un pesimism atroce şi tocmai pentru că nu mai tânjea după nimic altceva şi nu mai avea nicio deziluzie de probat, a fost cerut de soţ.
Orice ar fi încercat să facă el, ea făcea, hai, de zece nu, dar de nouă ori mai bine, da. Putea şi singură să-şi deschidă portiera la maşină, putea şi singură să demonteze un calorifer de fontă şi să-l spele prin interior, putea şi singură să-şi poarte bătăliile, nu s-ar fi speriat dacă ar fi văzut o pereche de bretele ale nu ştiu cui, atârnând în alt cui, pe hol. În fond, după taxiuri nu trebuie neaparat să fluieri. Atitudinea asta independentă nu i-a picat bine egocentricului ei soţ şi probabil,( ce probabil? Sigur!) că acum este în braţe cu o făptură docilă, care cerşeşte protecţie, care declară că fără ajutorul lui nu ştie ce s-ar fi făcut cu atâtea sacoşe şi cu un soţ atât de gelos.
Se uita prin vitrină la trecători. Părea că-şi caută totuşi iubirea negăsită din ziua aceea cu tunete şi bemoli. Mai avea puţin şi m-ar fi ignorat dacă nu i-aş fi aprins ţigara pe care o învârtea printre degete, aşa cum ar fi vrut să facă, de altfel, şi cu mototolul ei.
– Ascultă, nu mă temeam de intenţiile lui pasionale, pornite din gena lui de mascul căpos despre care învăţasem de la mama că numai asta urmăreşte, ci mai degrabă de faptul că mă puteam alege cu un supus care mă venerează, un căţeluş care ascultă de comenzi ca după trei ani de dresaj. Euforia asta l-a ţinut cât am fost în Maldive, în cele două săptămâni de miere plătite de tata. Şi când mă gândesc că aveam la picioare toţi bărbaţii de pe raza oraşului, iar eu, orbită şi de soarele cu protuberanţe în exces din vara aia, na, tocmai pe el mi s-au odihnit ochii! Sunt foarte sensibilă la complimente, însă nici acum nu-mi explic cum de-am putut să-l cred că mă vede cu siluetă de nimfă, când stătea cu sticla aia de bere caldă, sprijinit într-un cot, îmi adresa două complimente sirop şi apoi rânjea mânzeşte cu tovarăşii lui de la masă. Când credeam că totul s-a stins şi că nu e loc de mai bine, dintr-o săritură eram în picioare din cenuşă, din iarbă verde. Dar nu pentru el ! Cavalerul acela în armură lucitoare îmi apărea printre dunele de nisip. Mă întremam fulger şi porneam bezmetică spre oaza lui. Nu era decât o închipuire, un corcoduş cu fructe pârguite după o foame indusă. Sunt de-o gelozie explozivă, dar nu atât pentru că l-aş iubi excesiv, ci pentru că avem un contract împreună ale cărui clauze trebuie urmate întocmai. Ai călcat strâmb, plăteşti cu penalizări care să te usture! Nu tu! Vorbesc de el… Ce-ai sărit aşa? Nu cumva şi tu… Te plictisesc?
– Nu Timeia, numai că nu ştiu cum te-aş putea eu ajuta? Ce sfaturi să-ţi dau ca să poţi fi exagerat de generoasă cu timpul pe care i-l acorzi pentru îndreptare? Azi, spre exemplu, l-ai umplut cu azot?
– Ai putea să mă ajuţi făcându-l gelos. Să pleznească mândria lui masculină, să se încovoaie de remuşcări, să pună sub semnul incertitudinii finanţarea asiduă şi constantă din partea tatălui meu.
– Timeia, dar nici măcar n-o cunosc pe cea cu care soţul tău spui că te înşeală. Nici nu aş putea paria că mă voi face plăcut ăleia. Poate că ea nu apreciază bărbaţi adonisieni şi inteligenţi, poate este atrasă de faimă, de carieră, de păr pe piept, ce ştiu eu?
– Nu cu ea, prostuţule! Cu mine…
– Timeia, soţul tău este şeful meu. Cum aş putea să-i aduc tocmai lui un asemenea afront?
Aşa ceva mi-a povestit prietenul meu Pascal care se întorcea vlăguit după ce tocmai făcuse posibilă pleznirea mândriei masculine a şefului său. Şi direct!
ODLM, frumoasa poveste!
Cred ca intreaga omenire vrea sa intilneasca Marea Iubire, dar foarte putine cupluri reusesc sa-si mentina Bradutul Fericirii cu toate beculetele aprinse intreaga viata. Si asa apar diferite formule de fericire: 🙂
– Bradut in care unele beculete sunt inca aprinse, dar restul sunt arse.
– Bradut in care beculetele abia pilpiie.
– Unele cupluri au beculete de schimb, bine ascunse de celalalt.
– Foarte multe cupluri au cite un Bradut fantoma, pe care-l impodobesc cu beculete false numai pt a-l arata celor din jur.
– Unele cupluri nu mai au niciun beculet aprins, dar pastreaza Bradutul asa gol, pt ca asa trebuie, ca toata lumea sa aiba un bradut.
– Cei mai curajosi aprind un nou Bradut al Fericirii cu altcineva, si apoi sufla in beculete de frica sa nu se stinga ca in experienta anterioara.
(In Canada acest schimb de braduti poate fi foarte costisitor. Unul dintre parteneri plateste pt Bradutul Vechi pt. restul vietii.) 🙂
ODLM, complicate mai sunt uneori povestile astea de viata. La fel, alegerile ce le face fiecare Timee. De multe ori ma gandesc ca nu iubirea este cea care apropie doi oameni, ci altele.
Pe de alta parte inteleg nevoia unui barbat de a se simti barbat si de a ocroti pe cineva. Dar nu inteleg supunerea. Poti ocroti si un egal al tau, nu neaparat o fiinta supusa.
Bineinteles ca inteleg si independenta, imi pare firesc ca la un moment dat sa cresti. La fel, dorinta ca macar o data Adonis sau Zorro sau cum vrei tu, sa curete caloriferele alea, ca asta zau asa, chiar e greu.
🙂
@Lotusull- acum am intrat pe Comments. Am primit asta. Mi se pare o alegorie interesantă:
Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii.
Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Deci nu uita: ce construiesti, te construieste!
@Odille- foarte frumoasă alegorie cu Brăduţul Fericirii. Cam acestea sunt beculeţele disponibile…
ODLM, zambesc. Multumesc mult. Nu stiam povestirea, dar stiam concluzia. Asa ca, construiesc cu atentie 🙂
Buna Dimineata!
Imi este extrem de greu sa nu comentez episodul al doilea din “Mad Men”, si nu voi spune nimic despre “Bradutii Fericirii” ai celor doua cupluri. 🙂
Ce pot sa spun este ca daca pina acum am tinut numai diete in care sa cistig in greutate, de astazi sunt pe cura de slabire. 🙂
Dragilor, ODLM, Cristina, Oachi, Lotusull, Dana, sper sa comentam impreuna acest serial cit mai curind.
In scurt timp plec la aeroport sa o iau pe cea mai buna prietena a mea.
Vorbim mai tirziu.
O saptamina minunata! Si un zimbet. 🙂
Hello!
O linie aeriana canadiana anunta un nou serviciu: copiii pot sa calatoreasca la cargo. 🙂
WestJet announces kid-free cabins
http://www.calgaryherald.com/life/April+Fools+WestJet+announces+free+cabins+with+video/6393795/story.html
@Odille- stai un peek să vedem şi noi noul episod Mad Men.
@Odille- dacă le-ar fi făcut copiilor cuşti pe aripă mai credeam, dar aşa, la cargo, fără aerisire şi lumină naturală este o cruditate! 🙂
ODLM, daca nu te superi, voi pastra si eu Povestea batrinului timplar.
Ma intreb cite mariaje (constructii) ramin in stare perfecta dupa un numar de ani, sau macar cu stilpii de rezistenta nezdruncinati, nezgiltziiti? 🙂
Daca macar ne-am da seama de greutatea cuvintelor!
Referitor la “Mad Men”, promit sa am un peek numai de rabdare. 🙂
ODLM,mi-a placut povestea Timeiei (sper ca am “construit” bine genitivul),dar mai mult povestea tamplarului..si as vrea sa o citeasca si o prietena.O pot prelua pe blog?
Am uitat “te rog!”
@Oanna_mrrr- desigur, poţi prelua povestea tâmplarului, pe blog. Nu am nimic împotrivă.
@Odille- povestea tâmplarului are unele mici crevase:
– patronul nu-şi alege un tâmplar diriginte de şantier. Ia un inginer constructor sau arhitect pentru asta.
– ca patron, când vezi că ai zidari şi calfe nepricepute, îi dai afară de nu se văd.
– construieşti o casă pe structuri de lemn numai dacă vrei să stai doar câţiva ani acolo, altfel foloseşti cărămizi, beton armat, grinzi ignifugate, şarpantă durabilă.
– un tâmplar nu câştigă destul de-a lungul vieţii, ca la 50 de ani să se retragă şi să trăiască din pensie.
– dacă eşti meşter bun, nu dai rasol la nicio lucrare, altfel te duci dincolo, pomenit de generaţii care vor locui în acea casă.
Sunt mai multe puncte neverosimile, pe total însă, această alegorie are şi un dram de adevăr prin concluzie şi nu prin fapta în sine.
@Odille- am urmărit episodul doi. Betty este în continuare drăgălaşă, dar a cam luat proporţii. Şi nu numai în film. Mă bucur că este benignă. M-a impresionat reşedinţa Francis. Lambriurile de lemn exotic îi dau o clasă cum astăzi nu se mai construieşte.
Megan, la cei 26 de ani, arată sărită bine. În continuare se bea şi se fumează la birou în dracii ăi mari.
ODLM, ce ma bucur ca putem comenta un pic!
Betty este de un egoism care continua sa ma uimeasca. Nu-i pasa decit de ea si totusi nu se poate sa nu o placi.
Intr-un fel imi aduce aminte de Scarlett O’Hara, dar Scarlett stia sa si iubeasca, era de un egoism delicios, incintator.
Ma gindeam ce inseamna dragostea! Francis era liber, avea o viata bogata, linistia, o mama care avea grija de el, dar Soarta a vrut ca el sa se indragosteasca de Betty si acum are 3 copilasi si o sotie care se iubeste numai pe ea. 🙂
Casa este deosebit de frumoasa.
Megan nu ma impresioneaza, dar poate este ceea ce Don isi doreste?
Iti amintetsi de scena in care lui Betty cineva ii ghiceste in ceai? Mi s-a parut ca Ghicitoarea semana cu fosta iubita a lui Don, cea care avea un iubit artist. Crezi ca asa este?
Ce inseamna Iubirea, Francis este fericit pt ca are linga el fiinta iubita!
ODLM, comentariul tau referitor la construirea unei case mi-a ads aminte de povestea “The Three Little Pigs”. 🙂
Pt cei care nu o stiu:
– Un purcelus si-a facut o casuta din paie si apoi toata ziulica dansa si cinta.
– Al doilea purcelus si-a facut o casuta din betze si apoi toata dansa si cinta.
– Al treilea purcelus a muncit si a muncit si si-a facut o casuta de caramida.
A venit The Big Bad Wolf si a darimat casuta de paie si pe cea de betze.
Unde s-au refugiat cei doi purcelusi dansatori? In casuta de caramida a celui de-al treilea purcelus. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=ShE27Hst_NM
@Odille- poate n-am fost destul de perspicace, dar te rog explică-mi de ce Betty este egoistă? Îşi iubeşte copii deşi este destul de severă cu ei, dar, normal, se preocupă şi de soarta ei, mai ales când aştepţi rezultatul unei analize care poate fi la fel de bine şi de natură malignă. Casa este o splendoare, dar cred că pe mine nu m-ar lua Francis în ea. Precis încep să-i fac nişte reparaţii pe la îmbinări, pe la prize, pe la Betty 🙂
Nici n-o mai ţin minte pe paparuda aia de la începutul serialului, ceea ce dovedeşte că nu m-a pasionat deloc. Scenariul se clatină un peek:
-ori restaurantul are o problemă majoră şi nu filtrează ceaiul, ceea ce-i o impietate pentru un restaurant de lux.
-ori clarvoyanta citeşte în apă chioară şi inventează, când, în mod normal, zaţul de ceai, în ordonarea lui, dă indicaţii foarte amănunţite despre cum ţi se va plia ziua de mâine: pe speranţa ta, sau a duşmanului.
Pe mine nici atât Megan nu mă clatină, deşi este o canadiană corect cusută.
ODLM, oh, nu, nu ma refeream la problemele de sanatate. Doamne fereste!
Parerea mea este ca Betty este extrem de rece cu copiii. Poti sa-ti educi copiii foarte bine, dar in acelasi timp sa fii calda cu ei, dragastoasa, sa le dai atentie. Nu-i proptesti la TV dupa masa si crezi ca ti-ai terminat job-ul de mama.
January Jones isi joaca rolul in mod desavirsit.
Un articol de pe Internet despre faptul ca actrita purta un costum special pt a arata ca a cistigat in greutate.
http://www.hollywoodreporter.com/fash-track/mad-men-january-jones-fat-suit-betty-draper-307313
Despre Megan…. mie mi se pare ca nu prea are clasa, dar probabil ca asa este rolul. Nu cred ca Don ar fi atras de o femeie cu clasa.
In orice caz, Catherine Deneuve, Megan nu este.
Dar avea o rochita galbena superba. :):)
P.S. ODLM, eu sunt foarte sensibila atunci cind este vorba despre copii si s-ar putea sa judec prea aspru.
@Odille- Betty de abia a aşteptat să i se spună “Mom, can I watch TV now?” ca să poată râmăne singură cu îngheţata marmorată a fie-sii. Cred că au fost tăiate la montaj scenele în care Betty le citeşte poveşti copiilor. Serviciu nu are, menaj nu face, de ce crezi că-şi neglijează copiii?
Poate costumul să-i fi mărit un peek proporţiile, dar la faţă nu cred că s-a umblat. Acolo nu cred că şi-a făcut injecţii cu seu. La fel cu braţele…
Megan? Megan zâmbeşte tot timpul teatral şi cred că a fost clauză în contract prin care-l obliga pe cameraman s-o urmărească cum se perindă cu pulpele goale. Are un corp lucrat, dar nu mă atrage nici cât Madona, pe care nu pot s-o sufăr…
Ar trebui să caut în ce episod rochiţa ei galbenă?
Clasă nu are niciuna din serial, Sunt două cu clasă pe aici: Marcela Duran care dansează tangoul şi încă una.
ODLM, in articol se spune ca JJ s-a ingrasat un pic din cauza sarcinei, dar a revenit la greutatea ei in foarte scurt timp. Totul este costum si machiaj.
Comentariile sunt ca scenariul a vrut sa proiecteze ideea ca Betty a cistigat in greutate fie din cauza ca este plictisita rau de tot de Francis, fie de suparare ca Don s-a casatorit cu o femeie asa de tinara.
@Odille- recunosc ruşinos că am comentat înainte de a mă uita la link-ul produs de tine. Acum mi-am sucit complet viziunea asupra lui January Jones. Este o dulcică în continuare.
ODLM, Ohhh….! 🙂 Te iert, dar pun pariu ca nu te-ai uitat la acel clip cu “Cei trei purcelusi”.
Ca sa te iert de tot va trebui sa cinti cintecelul lor macar o singura data. 🙂 🙂
Asa este, January Jones este o dulcica.
@Odille- pun pariu că m-am uitat la link-ul tău cu purceluşii, dar n-am văzut cum Big Bad Wolf le-a dărâmat căsuţele din paie sau nuiele. Mi-au plăcut că şi-au ales un loc foarte sigur de ascuns: supat.
@Odille- Am un film cu January Jones şi Nicholas Cage. Se numeşte “Seeking Justice”. Abia aştept să-l văd la noapte. Am văzut câteva secvenţe şi ea este în proporţiile normale, aşa cum o îndrăgisem eu.
@Odille- ce mi-ai făcut? De ieri numai “ti-ta-ta-ta-tim-ta-ta-tim-ta-ta” fredonez prin grădină. Purceluşii cântă de mama focului cu mine.
ODLM,
i-am zis si unui prieten si stiu ca ti-am mai zis si tie, dar nu-i bai, ma repet 🙂
Publicul de pe o anumita platforma nu e neaparat reprezentativ statistic pentru o anumita populatie. Si crede-ma ca stiu statistica, fie si numai ptr ca e singura materie la care am incaltat o restanta 🙂
De unde rezulta ca opiniile acelor oameni nu sunt reprezentative pentru intreaga populatie. Sunt doar opiniile lor si atat. Ma gandeam acum daca se poate face vreun profil al cititorilor de X, de Y sau de Z 🙂
Si chiar asa… exista cineva, fie si la nivel de idee, al carui scris sa fie pe gustul tuturor ? Sincer, ma indoiesc 🙂
Buna Dimineata Dragilor!
🙂 ODLM, sunt sigura ca tu ai construit casuta din caramida, si poti sa cinti linistit, mai ales la cele 27 de grade Celsius cite vi s-au promis pt Joi.
Eu tot voi cinta, dar un pic mai straveziu, astazi vom vedea numai plus 2 grade.
ODLM, te rog frumos, cind ai timp, sa-mi spui daca tu ai probleme cu casuta de Gmail (daca folosesti Gmail), pt ca eu de citeva zile nu mai vad coloana de Inbox. Trebuie sa click unde cred ca ar trebui sa fie Inbox si-mi apare coloana. Apoi dispare.
O zi minunata tuturor!
@Lotusull- ca de obicei, eşti un pansament cu anestezic. Sunt convins că aşa este cum spui tu. Mie nu-mi place Sadoveanu, spre exemplu. Este prea “Fraţii Jderi”…
Mulţumesc pentru sprijinul virtual. Eşti o scumpă sufletistă.
ODLM, am impresia ca iar ai intrat intr-un mic bucluc si Lotusull a venit pe aripi de Zefir sa te sprijine.
Nu stiu despre ce este vorba, dar mie tare mi-a placut Ionut. Cred ca asa se numea fiul cel mai mic.
ODLM,
Am ajuns acolo absolut intamplator.
Si n-am facut nimic iesit din comun, chiar e un adevar in faptul ca-ti citesc scrierile si sunt familiarizata cu stilul tau 🙂
Iar gusturile, clar, nu se discuta. La fel, nici proiectiile personale, he, he, dar discutam altadata despre asta, acuma ma uit la super film 🙂
@Lotusull- încă o dată îţi mulţumesc pentru sprijinul acordat articolului meu din “Smart Woman”.
Eram convins că articolul, inclusiv eu, vom fi controversaţi, pentru că aşa-i orice român chibiţar: stă în fotoliu şi dă cu barda. Am apreciat şi comentariile pozitive, dar şi pe cele negative, sunt unele însă care sunt absolut gratuite, doar aşa spre a se băga în seamă, iar altele, şi asta-i mai grav, merg pe o logică de interogatoriu între căzniţi mintal.
Cum spuneam şi acolo, accept să mi se spună că am uneori fraza prea lungă şi e greu pentru o minte zdruncinată să-i descopere înţelesul, dar până la a spune că sunt un om ratat la cenaclurile literare din tinereţe şi încerc acum la maturitate metafore împinse la extrem (protuberanţe excesive în soare) este cale lungă. Mulţi de acolo n-au mai citit o carte încă de pe vremea lecturilor obligatorii (şi la alea luate rezumatul de pe net), deci nu sunt familiarizaţi cu o frază descriptivă. Ei citesc ziarul şi doar află că Gina a fost bruscată şi Geo a pupat-o-n mall. Scurt, doar titlul şi gata lectura lor pe azi. La club, frateee…
ODLM, rareori, cu ceva timp in urma, ma mai uitam pe “Smart Woman”.
Am citit atunci si doua dintre postarile tale care mie mi-au placut mult.
Insa dupa ce am citit comentariile la citeva postari reusite, am renunat. Sunt si comentatori care apreciaza un text frumos, bun, inspirat, dar sunt si multi comentatori care vor povesti simple si adevarate, de genul:
“Ionut se duce la mare cu trenul.”
In acest fel in mintea cititorului nu poate fi nicio indoiala “Cine se duce cu trenul?”, “Cu ce se duce la mare Ionut?”, “Unde se duce Ionut?”, “Cine se duce la mare?”.
Sigur ca ar fi o idee buna ca scriitorul sa specifice cu ce anume tren se duce Ionut la mare, tocmai pt a elimina orice stres. 🙂
Subtilitatile pot sa dea dureri de cap, indigestie si Doamne fereste, trebuie sa si gindesti!
Ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca fac comentarii foarte rautacioase.
Eu nu as publica pe acel site. Spun acest lucru nu neaparat din Elitism, dar pt ca am putin timp liber si acel timp vreau sa mi-l petrec in mod placut, impreuna cu oameni cu aceleasi valori si cu aceeasi educatie ca mine, sau cu oameni care-mi sunt dragi, sau de la care am ce invata.
Iti voi spune o poveste:
Cind fetita mea avea doi anisori (eram deja in Canada), niste porumbei si-au facut cuib pe balconul nostru. Desi cam faceau mizerie, le-am ocrotit cuibul si la un moment dat au aparut si puisorii.
Intr-o buna zi o vad pe fetita mea ca statea pe pragul usii de la balcon si le citea puilor dintr-o carte de povesti.
Sigur, ea nu citea cu adevarat, dar stia povestea pe de rost, si era foarte dulce pt ca urmarea rindurile din carte cu degetelul si dadea paginile.
Ce vreau sa spun ca puii de porumbei ar intelege mai mult si s-ar bucura poate mai mult decit unii dintre comentatorii de pe “Smart Woman”.
Nu merita sa te superi, crede-ma!
ODLM, am vazut un film de si inca sunt sub impresia lui. Dincolo de parerile pro si contra, dincolo de limitele inerente oricarei pelicule, filmul merita vazut.
http://www.youtube.com/watch?v=pjyP9DjUdVk
In alta ordine de idei, e firesc ca oamenii sa rezoneze diferit. Ar fi poate monoton si previzibil de am avea toti aceeasi reactie. Insa. Una este sa faci o apreciere asupra unei opere scrise/ fotografii/ bucati muzicale, etc si alte este sa presupui/ sa speculezi asupra autorului articolului/ fotografiei, etc. Sunt doua lucruri distincte. Opera unui om, creatia lui il reprezinta mai mult sau mai putin, este reprezentare fidela sau dimpotriva a lui. In momentul in care incepi sa faci presupuneri asupra unei persoane pe care n-ai vazut-o in viata ta, despre care nu stii absolut nimic – asta e pura speculatie. Speculatie ce poate fi mai aproape sau mai departe de adevar. Iar in toata speculatia asta intervine si procesul de proiectie. Adica fenomenul prin care o persoana expulzeaza din sine continuturi psihice – amintiri, reprezentari, ganduri, etc ce in general sie nu si le poate accepta si pe care punandu-le in carca altuia le face astfel suportabile. Fenomenul proiectiei este mult mai complex decat am spus eu, insa sunt sigura ca ai prins ideea. Cu alte cuvinte, atunci cand vorbim despre cineva, nu facem altceva decat sa vorbim despre noi insine – cel putin intr-o anumita masura. E simplu de tot 🙂
Cum spuneam, sunt sub influenta filmului de unde inclinatia excesiva spre analiza 🙂
La buna revedere 🙂
@Odille- foarte inspirat comentariul tău.
Cum am spus, mă aşteptam la critici, dar cu un miez de adevăr, cu argumente logice, evidente, nu închipuiri gen “nu-mi place că penelul tău nu se aseamănă cu al lui Shakespeare”. În primul rând că penelul este o pensulă de mici dimensiuni şi nu o pană şi în al doilea rând, am bagatelizat tragedia Romeo şi Julieta, dovedindu-i comentatoarei că oricine poate fi luat în zeflemea şi nu pentru a mă compara cu scriitorul englez. Ea atât a înţeles…
De fiecare dată, se înfiripă un nucleu de capre dur care au ca singur argument “uite aşa, nu-mi place” fără o explicaţie logică a criticii abia bâlbâite. Au o ideea fixă că oricine trebuie criticat nitam-nisam şi-i dau brânci pe scări, poate în tăvălugul lor or agăţa pe cineva.
Mulţumesc Odille
lotusull, esti acea floare de lotus cu care am mai conversat in trecut, cu ocazii … canine? 🙂
@Lotusull- m-ai dărâmat cu percepţia asupra proiecţiei. Trebuie să-mi scriu în frunte acest comentariu, cu fierul înroşit, să-l citească şi detractorii, aruncătorii cu ouă şi roşii.
ODLM, Lotusull a discutat multe idei foarte interesante pe blogul ei. O fraza poata sa contina un miez, pe care il intelegem atunci cind il citim, sau mai tirziu cind ne izbim de realitate.
Am incercat sa citesc si eu mult, uneori o carte trateaza o singura fraza din ultima postare a Lotusullui.
Crede-ma ca ii duc lipsa Lotusullui, dar nu voi scrie acest lucru pe blogul ei pt ca respect decizia pe care a luat-o.
Dar cind ma trezesc dimineata abia astept sa vad ce ati scris, tu si Lotusull si sa va intilnesc.
Ma voi intoarce din nou la unele comentarii de pe Smart Woman.
Nu inteleg de ce rominii sunt atit de agresivi, mai ales atunci cind intra pe un blog de literatura. Este vorba despre arta nu de facut gauri in asfalt.
Daca iti aduci aminte in “Flintstones”, toti aveau bite, numai ca noi ar fi trebuit sa depasim de mult acea epoca.
Iti voi spune o poveste adevarata si nostima. Stiu, eu am multe povesti adevarate, asa cum spui si tu. 🙂
Sotia unui unchi mi-a povestit o intimplare. Nu pot sa nu spun ca ii ador pe unchiul meu si pe sotia lui, la fel si povestile lor.
Sotia unchiului mi-a povestit cum atunci cind abia isi luase si ea licenta sa conduca masina, innebunea atunci cind ii depasea vreo masina, si-l impingea pe unchiul meu sa-l depaseasca imediat pe vinovat. Unchiul meu refuza, spre dezamagirea sotiei lui.
Intr-o buna zi unchiul si sotia mergeau pe trotoar. La un moment dat un barbat ii depaseste. Atunci unchiul meu ii spune sotiei lui:
– Uite, te-a depasit, depasteste-l si tu!!!
Sotia lui se uita mirata la el si nu intelege.
Unchiul meu continua:
– Odata ce tu vrei sa depasesti orice masina care ne depaseste, normal ar fi sa nu lasi pe nimeni sa te depaseasca nici cind mergi pe jos. Ce diferenta este? Mai mult, cred ca ar trebui sa-i dai si in cap unuia care indrazneste sa te depaseasca.
Sotia lui a facut ochii mari si a inceput sa rida.
De atunci, ori de cite ori ii revine pofta de viteza isi aduce aminte, zimbeste, si conduce cu viteza legala.
ODLM, pot sa te rog ca atunci cind mai publici pe “Smart Woman”, sau pe alt site, sa ne spui si noua?
Tu vezi cite povesti adevarate stiu eu, le voi spune si lor citeva dintre ele. 🙂
@Odille- astăzi am aflat că au publicat pe SW. Le-am trimis textul pe 1 aprilie.
Poate le spui povestea celor trei porcuşori şi nucleul de capre s-o simţi lezat, asemuindu-se şi considerând că-i un apropo subtil 🙂
🙂 ODLM, nu stiu, purcelusii imi sunt foarte simpatici si cind cinta si dau din codita aceea imbirligata, as vrea sa-i iau in brate. 🙂
Dar am si alte povesti. 🙂
Noapte Buna, vise frumoase si noi asteptam povestile tale frumoase.
Noi le intelegem, pt ca am fost cuminti si am citit si iar am citit.
Dragilor… lamuriti-ma si pe mine… unde citesc ce s-a intamplat pe pe femeile acelea destepte?
In starea de stress in care sunt mi-am cam pierdut bunele obiceiuri.
Copil Istet, sincer, nu ma asteptam sa te regasesc de pe Smart chiar aici la ODLM 🙂
Din cate am observat nici tu nu mai mergi des pe Smart sau poate ma insel ?
🙂
….
Odille, multumesc mult pentru gandurile tale bune 🙂
….
ODLM, si tie gand bun 🙂
@Lotusull- să ştii că Odille are foarte mare dreptate în ceea ce te priveşte. Sunt cu ea în aceeaşi barcă.
Copilul cel Isteţ a trecut prin multe evenimente traumatice. Îl găsiţi aici: http://smartwoman.hotnews.ro/Cum-l-am-dezamagit-pe-Hristos-in-prima-saptamana-de-post
@CristinaC- uite aici: http://smartwoman.hotnews.ro/Timeia
ODLM, multumesc frumos 🙂
Pe Copilul Istet il stiu oarecum, pur si simplu s-a intamplat sa intram in vorba pe marginea unor subiecte 🙂
Discutiile dintre noi au fost pline de bun simt si respect reciproc – adica aceasta a fost perceptia mea.
Pana la urma esenta unei comunicari autentice consta in acest respect reciproc chiar si atunci cand nu esti de acord asupra unui punct de vedere. Nu e obligatoriu sa rezonam la fel si nici sa ne placa tuturor acelasi fel de mancare 🙂
Dar putem discuta civilizat, putem avea chiar ” polemici cordiale ” preferabil pe marginea unui articol si nu a omului ce l-a scris, mai ales atunci cand n-avem nici cea mai vaga idee despre cine este acel om.
Cred ca era si o vorba ce suna in genul : e ok sa combati ideea, dar nu si persoana.
Eh, cam atat momentan. Zi frumoasa tuturor 🙂
Lotusull – au fost multe de invatat pentru mine, de la oamenii cu care am interactionat pe SW. Totusi, intotdeauna am vrut sa dau oamenilor mai mult decat iau (si nu palme sau pumni :)). Cumva, trecea timpul si am inceput sa simt ca nu dau nimic nimanui. Am constatat ca un ajunge sa darame foarte usor ceea ce a construit cu truda si ca dureaza foarte putin pana incepi sa ai manierele celor cu care stai la masa. La un moment dat, nu m-am mai identificat cu “trendul” de acolo.
Omul de la munte imi este un om drag mie de multa vreme, pentru ca imi place atat muntele (pentru asta si traiesc in Alpi :)), cat mai ales OMUL.
Si daca Divinitatea va fi de acord, vine Muntele la Om si vom bea o cafea in mai putin de 2 saptamani.
Si apropo de asta, am inteles ca trec si destul de aproape de tine 🙂
Cu drag pentru toata lumea
Copilul
Copil Istet, zic si eu: cel mai bine este sa oferi aceluia ce poate primi. Adica dai apa celui setos si paine celui flamand.
Imagineaza-ti urmatoarea scena. Ai in mana un pahar cu apa si vrei sa dai cuiva sa bea. Omul acela iti spune clar ca nu ii este sete. Tu insisti. El raspunde, din nou, ca nu, nu ii este sete. Chiar daca tu crezi ca ii este este, ceea ce crede el,in aceasta conjunctura este mai important. Si atunci nu mai bine cauti un om setos ? 🙂
Iar de invatat, avem de invatat tot timpul. La momentul potrivit, desigur.
Si tie, si Omului ce haladuieste pe la munte va doresc intalnire frumoasa 🙂
Numai bine tuturor
🙂
Lotusull – legat de ceea ce ai spus mai sus, îmi iau inima-n dinți și cu mult bun simț – zâmbet, cum îți place ție să spui 🙂 – aș dori să adaug ceva.
Dacă haina nu face pe om (defapt, face și haina, într-un alt sistem de referință strâmb, dar nu într-un mod care să conteze pentru mine), nu același lucru aș putea spune și despre vorbă.
Vorba ne definește, pentru că “din prisosul inimii vorbește omul”, cum ar zice cineva :). De aceea toate sursele bune de înțelepciune ne spun să vorbim puțin, să deschidem gura doar dacă urmează să scoatem mărgăritare pe ea, de aceea se spune că “dacă ar tăcea, și un prost ar trece drept înțelept”, de aceea o vorbă poate întări oasele și înveseli inima, dar în același timp poate ucide, de aceea Isus ne-a spus ca vorbitul nostru să fie puțin și de încredere, Da să fie Da și Nu să fie Nu, să evităm vorbăria multă și inutilă, certurile, să nu promitem ce nu putem ține și să nu jurăm ceea ce nu trebuie să jurăm, de aceea în pilda bunul samaritean, în doar două versete, există mai întâi 9 fapte (1. a văzut, 2. a venit, 3. i s-a făcut mila, 4. s-a apropiat, 5. a bandajat rănile, 6. a turnat peste răni lichide tămăduitoare, 7. l-a pus pe măgarul/calul/Ferrari-ul lui, 8. l-a dus la loc sigur (han/hotel) și 9. s-a îngrijit de el) și abia apoi al 10-lea pas a deschis gura, dar ca să zică hangiului “A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.””
(Fac o paranteză pentru a spune că traducerea ‘doi lei’ în Biblie face referire la doi denarii, în vremurile în care un denar reprezenta salariul pe o zi).
Deci, ceea ce spunem (iar cuvântul ia formă nu doar în eter și în urechi, ci si pe hârtie, blog sau articol – zâmbet) ne definește într-un moment dat de timp. Da, trebuie să fim atenți la ceea ce spunem și să ne scoatem bârna din ochiul nostru, ca să vedem bine paiul din cel al fratelui, dar ceea ce spun eu este că nu poți doar să speculezi pe baza a ceea ce spune un om. Ci poți să ai o imagine cât se poate de clară. Să fim serioși, altfel ne nășteam muți ca peștii. 🙂
Legătura dintre om și propriilei-i cuvinte este foarte strânsă! Este proiecția trăirilor lui la acel moment. Sunt de acord că un om nu trebuie judecat, în sensul în care judecată înseamna automat un final “vinovat/nevinovat” plus pedeapsa cuvenită :), dar totuși verbul “a judeca” are și sens de a trece faptele, aspectele vizuale și cuvintele – prin filtrul gândirii și inimii ce ți-au fost date, și să ajungi la o concluzie. Da, foarte adevărat că e bine să ții pentru tine concluziile. Nu este menirea noastră să descoperim lucruri “ascunse” sau să folosim asta ca pe o armă pentru a lovi în gioalele celui care vorbește, în același timp vreau să-mi afirm convingerea că un om este ceea ce vorbește, fără doar și poate. Nu este o speculație să poți cunoaște oamenii după felul vorbirii lor.
Înțelepciunea populară începe de nenumărate ori cu afirmații gen “feriți-vă de vorbele amăgitoare …”, de exemplu.
Sper că n-am bătut câmpii cu grație foarte mult, fiind la serviciu, am fost întrerupt de câteva ori și am pierdut șirul gândurilor 🙂
Vă îmbrățișez,
Copilul
A, da, și am uitat să menționez amintirea copilăriei comuniste, în care, în clasa primară, trebuia să scriu pe toate caietele, pe prima pagină: “Caietul este oglinda elevului”!
Asta îmi vine mereu în cap legat și de vorbe: ne oglindim în ele. Spun multe despre noi.
Cu aceleași buze poți binecuvânta, cu aceleași poți înjura. Nu sunt sursa alegerilor, dar sunt porta(vocea) lor :). Vorbele pentru om sunt ceea ce Luna este pentru Soare: ne reflectă. 🙂
Gata, am dispărut în ceață. Trebuie să învăt și eu să vorbesc mai puțin 🙂
Copilul
@Copilul cel Isteţ- v-aţi găsit, în sfârşit! Poate la trecerea prin Timişoara schimbaţi o vorbă. Tare mă bucur pentru voi. Sunteţi două suflete minunate. Şi mai sunt cîteva pe aici…
@ODLM – am învățat că poți să ai un suflet minunat doar dacă renunți la el. Ciudat, nu? Am învățat în această viață, care mi-a fost dată, că noi oamenii avem capacitatea extraordinară de a ne devora sufletele cât ai clipi din ochi. Dacă ne ținem sufletul egoist doar pentru noi, vom începe să-l pierdem înainte să ne dăm seama. Dacă ne legăm sufletul de propriul corp, ei bine, pentru mine e clar că-l vom pierde odată cu pierderea corpului :-). Pentru un om ca mine, care îndrăgește suficient de mult logica, matematica și fizica, este clar ca lumina zilei: corpul este o închisoare pentru spiritul nostru/sufletul nostru. Pentru că iată, deși îmi țin fundul pe acest scaun, în această clădire, în acest mic orășel din Elveția, gândul/sufletul/spiritul poate zbura liber și se întâlnește cu cine își dorește.
Deci, pentru a ne înălța sufletul, trebuie să-l rupem din contextul trupului, să ni-l oferim.
Nu știu cât merit am să am un suflet bun, la fel cum nici nu sunt sigur că am un suflet bun. Știu doar că am învățat să merg julindu-mă în genunchi, deci trebuie să las sufletul să se târască în genunchi, ca să se facă mare și să meargă :).
Ehe – nu e chiar o “trecere” prin Timișoara, se pare că sunt strâns legat de Timișoara. 🙂
Până la urma, eu îți mulțumesc ție – ești contextil care face să se întâmple 🙂
Știi, mi-aduc aminte o vorbă pe care aș vrea să o aplic mereu: “fii bun cu toată lumea, deschide ușa oricui și cinstește-l la tine în casă. Niciodată nu se știe, poate tocmai ai găzduit un înger”.
Cine știe, poate într-o bună zi vei afla uimit că pe blogul tău ai găzduit îngeri :).
Buna Dimineata ODLM, Buna Dimineata Dragilor!
Ce dimineata frumoasa mi-ati oferit cu totii. Multumesc mult!
Lotusica, inteleapta ca intotdeauna:
“Copil Istet, zic si eu: cel mai bine este sa oferi aceluia ce poate primi. Adica dai apa celui setos si paine celui flamand”.
Copilasul, bun venit pe meleagurile lui ODLM. Ma bucur sa te intilnesc.
Cristina, poate, din cind in cind ne mai spui si noua pe blog, cite un cuvint, o expresie in Spaniola, dar cu traducere.
Subconstientul inregistreaza cu mai mare usurinta daca primeste informatii pe un fond placut.
O Zi minunata tuturor!
Copil Istet, da, cuvantul – caci el a fost la inceput, nu-i asa ? – este o reflectie, o prelungire a ceea ce suntem noi la un moment dat, a ceea ce ne preocupa in clipa x, etc.
Insa.
Aceasta reflectie nu are cum sa cuprinda omul in plenitudinea manifestarilor sale. Omul e mult mai mult de cat poate cuprinde o postare pe blog, un tablou pe care-l picteaza, o piesa ce-o asculta, etc.
Imi place sa citesc jurnale. Si biografii. Si intotdeauna ma intreb in ce masura acele carti au reusit sa suprinda in totalitate omul respectiv.
Nu mai departe de operele unor artisti. Opera, creatia in sine mi-a aparut adeseori sublima, iar omul ce-a creat-o l-am descoperit fie aproape de genialitate, fie aproape de nebunie, fie in liniaritatea unei vieti obisnuite, fie altfel.
Mai exista situatiile in care cineva scrie cu buna stiinta distorsionat, adica investeste in imagine pentru ca da bine/ ptr ca se vinde bine, ptr ca face rating, etc.
Cred ca nu se poate generaliza. Cred ca fiecare om trebuie luat ca o individualitate si cunoscut asa cum este/ asa cum se dezvaluie. Desigur, scrisul lui poate fi o portita.
Numai bine
🙂
Măi copii, vouă vă ajunge doar un cuvânt, că atât de frumos brodaţi în jurul lui, că-mi pare rău că ajung la sfârşit şi de abia peste câteva ore mă mai pot desfăta cu bunătăţi.
Vuna dimineata la voi.
Multumesc pentru link omule… o sa citesc mai tarziu caci acum sunt cu sufletul plin de la ingerii de pe blogul tau!
Odille… daca vrei o sa spun mereu Gracias por los angeles!
am realizat ca o limba straina se invata la timpul ei sau “la locul ei” ca sa poti spune ca o stii.
Eu am mai facut si cursuri de franceza aici pe care le-am trecut cu note exagerat de mari dupa parerea mea dar de vorbit… nu stiu. Probabil daca ma lasi un an in Franta voi si vorbi ( dar nu ma lasa sefa) la spaniola “m-au tras” doua colege care acum sunt putin suparate pentru rezultatele mele si usurinta cu care citesc si mai ales de felul cum pronunt ( nu ma cred ca nu “stiam dinaintea lor”) Daca ma mai tin la colegiu si nu imi pierd serviciul la anul pe vremea asta, cand termin cu Spaniola peste un ma duc la Italiana…
Hasta la vista!
Cristina, sunt sigura ca dupa ce vei invata mai mult, cind vei fi pusa in situatia sa vorbesti o spaniola in care sa te descurci, o vei putea face.
Asa mi se intimpla mie in Franta. Desi in Canada nu am ocazia sa vorbesc niciun cuvint de franceza, cind ajung in Franta este nemaipomenit cum ma mobilizez si reusesc sa ma fac inteleasa.
Imi apar in minte conjugari, timpuri, moduri, care au stat pitite ani de zile. 🙂
Copil Istet, ODLM fiind dragut ca intotdeauna a postat link-ul cu articolul tau de pe “Smart Woman”.
As vrea sa spun de la inceput ca nu sunt nici pe departe o experta in Teologie. Am si eu o sumedenie de intrebari si caut raspunsuri. Cred ca fiecare merge pe calea care i se potriveste si am invatat, asa cum spune Lotusull, sa nu incerc sa conving pe nimeni cum ca ceea ce am descoperit eu este singurul adevar.
Primul lucru pe care l-am gindit cind am citit ce ai scris tu a fost ca pe Dumnezeu fiecare trebuie sa si-l gaseasca in el insusi, nu in preoti, preotese, vecini, habotnici.
Pt unii este o Putere/Forta Universala, pt altii este Cineva cu puteri miraculoase care stie si inregistreaza totul, etc.
Pt fiecare dintre noi ideea de Dumnezeu este intr-o continua evolutie, si pt acest lucru sa avem mintea deschisa sa invatam.
@Odille- nu sunt sigur că s-a înţeles şi de aceea precizez: Copilul cel Isteţ nu a scris articolul din SW în linkul pe care vi l-am dat. El a comentat spre sfârşit, de câteva ori şi foarte detaliat. Articolul este scris sub pseudonimul de Capra cu Trei Iezi de către o doamnă.
ODLM – multumesc pentru clarificare 🙂
Odille – putem continua discutia dupa ce citesti 🙂
Multumesc tuturor, mi-ati facut o zi mai usoara azi.
Aici este Pastele catolic in acest sfarsit de saptamana, deci maine pentru mine incepe un mini-concediu de 4 zile, caci am liber vineri si luni. 🙂
@Copil Istet, imi pare rau, acum am citit comentariile tale si inca vreo 2 – 3.
Pe celelalte nu le voi citi pt ca nu vreau sa ma supar.
Deja m-am suparat ieri pt unele comentarii la postarea lui ODLM, si noaptea trecuta nu puteam adormi. Le-am scris un mesaj in gind de citeva pagini. 🙂
Dar, aceasta este o lectie pe care ar trebui sa o invat. Sa am rabdare sa inteleg inainte de a ma avinta si a comenta.
🙂
@Odille- în Toronto nu sunt montrealezi cu care să rupi două vorbe în franceză? Măcar unul de sămânţă pe la magazinele de rochiţe. Uite, Don stă la New York şi tot a dat peste o montrealeză. Apropo, în linkul cu January Jones, apare şi Megan şi chiar este foarte fotogenică acolo. Ai fi putut jura că-mi place 🙂
@Odille- vai, pătimaşe mai ieşti! Cum n-ai putut să dormi pentru nişte comentarii răutăcioase? Îţi mulţumesc şi ţie pentru încurajări şi sprijin.
După cum am spus, eram pregătit şi pentru câteva răutăţi. Singura amăgire a fost că speram ca nucleul de capre latente să se fi dezintegrat de anul trecut până acum, dar sunt tot acolo şi le circulă în continuare acid fluorhidic prin vene.
Frumoasă mai este românca asta şi brunetă şi cu ochii albaştri! Melodia nu-i rea. Mai rea este ea 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=PGCt6JiWObw
@Copilul cel Isteţ- melodia asta este pentru tine, Ascultă şi cuvintele:
http://www.youtube.com/watch?v=KQ6VFHRB268&feature=related
@ODLM – haha, cat de tare. CRBL, chiar imi aduce aminte de copilarie. Pitestean de-al meu. Imi aduc aminte cand ieseam de la liceu si mergeam spre casa, ne opream in centrul orasului, unde CRBL dansa mereu, aveau de atunci chestia asta cu dansul, era putin timp dupa revolutie. Isi faceau pantaloni largi din material de cearceaf :).
Ai nimerit-o cu melodia. Orasul, dinamica melodiei, mesajul – te pricepi la oameni 🙂
Multumesc pentru “dedicatie”
@Odille – nu trebuie absolut deloc sa-ti ceri iertare. Nu-i bai. Mai trebuie sa traiesc si eu inca odata pe cat am trait, ca sa invat lectia rabdarii. Sunt exact ca tine. Crede-ma, desi stiam despre ce vorbeste ODLM, pana si eu am inteles acelasi lucru: ca eu am scris articolul :))
Va imbratisez cu drag
@ODLM – defapt hai sa o zic pe aia dreapta, eu fiind un golan dansator si iubitor de discoteca, ii cunosteam pe o buna parte din ei :). Ce vremuri, unica discoteca la CS (Casa Studentului), balul bobocilor … :))
Stii ca dupa moartea mamei mele, la un moment dat, cand eram la facultate, am vrut si eu sa renunt la tot si devin dansator profesionist? Apoi am vrut sa ma refugiez un pic mai jos de Balea, sa devin salvamontist. Dar pana la urma mi-au venit mintile la cap ! (Oare?)
ODLM, sunt cam patimasa, si cind cred ca am reusit sa plutesc ca un lotus pe apa, erupe vulcanul in toata frumusetea lui. 🙂
Pt mine este o enigma faptul ca acei oameni vin pe un site unde vor sa citeasca ceva frumos, pt suflet, insa intra cu maciuci.
Sunt convinsa ca daca ar fi intrat Ionel Teodoreanu l-ar fi facut praf.
Citeva/citiva au venit cu teoria conform careia un barbat nu poate intelege cum gindeste o femeie si ca urmare nu ar avea dreptul sa scrie despre femei!!! Atunci fiecare roman ar trebui sa fie scris de o echipa barbat- femeie, astfel incit barbatul sa scrie despre caracterele masculine si femeile despre cele feminine.
Totul era complet lipsit de orice logica.
Primul meu gind a fost ca l-ar fi desfiintat si pe Galsworhy, care a avut “tupeul” sa descrie caractere feminine cu o intuitie extraordinara.
Se spune ca trebuie sa incerci sa gasesti un punct de intilnire, insa pe acel site, cu acei comentatori nu ai cum sa gasesti un punct de intilnire al mintilor si al spiritelor.
Unii dintre comentatori sunt asa de de rautaciosi incit imi pare rau pt ei.
Asa este natura lor, stau tot timpul la marinat intr-o baie de rautate.
M-am suparat!
@ODLM – stiam melodia, o auzisem de cateva ori. Mi-am pus o aplicatie pe iPhone, roRadio, si ascult radiouri romanesti online. EuropaFM, RomanticFM, Radio21, etc.
Dar in seara aceasta simt melodia complet diferit. Este ironic, sunt in cel mai bogat canton din cea mai ‘high quality life’ tara din Europa. Imi aduc aminte de cum arata viata acum 20 de ani, la venirea revolutiei. Cum imbracam aceleasi haine, aveam aceeasi uniforma, cu cravata de pionier cu inel de plastic, cum mergeam in practica, cum primeam pantofi noi doar dupa ce imi ramaneau cei pe care-i aveam cu doua numere mai mici, singurele doua tipuri de mingi de fotbal erau “de 18” (n.a. – lei) si “de 35”, si cate si mai cate … 🙂
ODLM, bruneta este frumusica, dar are si corp frumos. Mi-am adus aminte ca in SUA era cu ani in urma o prezentatoare frumusica, la un program de “Entertainment”, prezentatoare care avea niste picioare foarte frumoase. Ii asigurasera picioarele pt o suma uriasa. 🙂
@Odille – am invatat sa privesc lucrurile din alta perspectiva. De la fiecare om care ne iese in cale, avem ceva de invatat. Nimic nu este intamplator in viata noastra. Poate ca trebuie sa invatam chiar rabdarea sau poate iubirea neconditionata, pe care eu o vad, de exemplu, iubirea catre oameni complet diferiti mie, chiar catre oameni care imi vor raul, etc.
Am simtit ca m-am dezvoltat enorm ca om in cei doi ani petrecuti pe SW. De ce? Pentru ca sentimentele trezite in mine de catre fiecare comentariu, m-au invatat ceva despre mine, in primul rand. Si desi simteam asta cumva, trebuie sa-i multumesc oficial Lotusullui, caci m-a ajutat sa pun punctul pe i.
Sa spun o mica poveste. Eu am facut foarte mult sport la viata mea. De la atletism, baschet si fotbal, pana la tenis de masa si de camp, volei, schi, dansuri, dar ce n-am facut.
Despre ruperea ligamentelor incrucisate sau afectiuni ale meniscului stiam … tot. De la sportivi. De la TV. De la admiterea la facultatea de medicina Cluj Napoca. Din manuale, anatomii, de peste tot. Stiam tot. Ce inseamna, cum se poate produce, cum se poate opera, care e perioada de recuperare. Auzeam periodic la TV “cutare a suferit o rupere a ligamentelor incrucisate cu afectiune a meniscului. Se va opera maine si va fi apt in 6 luni”. Si aveam propria “opinie” despre cum o fi.
Totul pana cand pe 6 octombrie 2010 mi-am rupt ligamentele incrucisate si meniscul genunchiului drept, jucand fotbal. Atunci, tot ceea ce stiam, s-a transformat in SIMȚ. Nu doar stiam, acum … simteam. Acum stiam CU ADEVARAT exact cum este. Si era diferit. Sa stii ceea ce traiesc altii este complet diferit cu a trai tu ceea ce stii despre altii.
De aceea, incerc sa invat sa spun altora doar ceea ce traiesc eu, pentru ca despre ceilalti doar … “stiu”, la fel cum stiam si despre genunchi. Dar pana cand nu mi se intampla mie ce li se intampla lor, este doar o presupunere ce as face eu in locul lor.
Daca sunt oameni rai in jurul nostru? Categoric sunt. Dar cu ajutorul lor, am invatat despre mine cum reactionez in preajma oamenilor rai :). Si vreau sa spun ca nu intotdeauna mi-a placut de mine. Din contra.
Se spune ca pacatul dormea in lume. Nimeni nu stia ce insemna sa faci rau si ce insemna sa faci bine. Mi-am imaginat de multe ori, de exemplu, o lume fara alcool, in care te lauzi ca nu esti dependent de alcool. Ei bine, de unde stii ca daca ar exista alcool, te-ai abtine?
In aceeasi masura, prezenta oricarei forme de rau face parte din drumul nostru in viata si are legatura cu noi. Cum reactionam noi in fata raului? Cum am vrea noi sa reactionam in fata lui? Cine credem noi ca a reactionat cel mai bine in astfel de situatii? Acestea sunt intrebari pe care imi place sa mi le pun.
Iar in fața “comentăcioșilor” de pe SW, raspunsurile au fost ca si cu genunchiul rupt: transpunerea teoriei in practica. Una credeam despre mine, alta am aflat, pus in fața “incercarii”. Cu totii suntem buni samariteni, pana cand intalnim “dusmanul” cazut in strada. Ne vom duce, ne vom apleca, il vom ridica, ii vom pansa ranile, avand in vedere ca nu face parte din “gașca” noastra?
Sa zic: aceasta-i intrebarea? Nu, ca-s multe intrebari la ora aceasta tarzie 🙂
Cu drag
Copilul
@Odille- bruneta este Antonia, despre care spuneam eu că este cea mai frumoasă româncă aflată în ţară. A copilărit în SUA şi acum, cănd a crescut frumos, le-a dat cu tifla americanilor şi s-a întors. S-a măritat aici cu un italian bogat şi culmea! tânăr şi a născut o fetiţă care va fi mai frumoasă decât maică-sa.
Antonia este superbă în toate şi are feminitatea în vene. Eram cu bicicleta în parc şi m-a invitat să fac o poză cu ea cu aparatul meu. Este foarte sociabilă, dar a trebuit să şterg poza pentru că zâmbeam prea tare. O poză corectă pentru Ilinca ar fi fost să fiu inert, dar nu mi-a ieşit 🙂
ODLM, nu stiu cum, dar pot sa citesc gindurile Ilincai.
“Din tot parcul cum de te-a ales tocmai pe tine sa-i faci poza? Sigur ca te uitai la ea ca un Labush!” 🙂 🙂
Am nimerit? 🙂
@ODLM – una din cantarile care m-au definit: http://www.youtube.com/watch?v=D6JN0l7A_mE
Cu drag
Copilul
@Odille- erau mulţi care îi făceau poze. Am vrut şi eu să-i fac poză mai de aproape, dar eram foarte timid, mă codeam, eram un puştiulică care înţelegea că jucăria este mult prea scumpă pentru el. Ea m-a văzut, m-a îmboldit şi m-a luat de mânuţa mea mică şi scumpă şi a rugat-o pe prietena ei care o însoţea să ne facă o poză ca pentru viza de Canada, de aproape şi serioşi. Cum spuneam, eu n-am rezistat şi am ieşit zâmbat. Poza a fost respinsă fiind convins că n-o va accepta Ilinca. Antonia este prea frumoasă ca să fie declarată “ei, era o urâtă de prin parc care mi-a cerut un autograf şi a vrut să se fotografieze cu mine”
.
@Copile- corul sclavilor din Nabucco este definitoriu pentru un om cu sensibilitatea ta. Acum doi ani, acest clip l-am inserat şi eu în blogul meu:
http://blog.digitalreviews.ro/?s=Nabucco.
ODLM, esti delicios in poza, cu suzetutza bleu si cu ursuletul! 🙂
Pot sa-ti dau un sfat?
Daca lasi prea mult zimbet pe suzetutza atunci cind derulezi filmul “luarii de minuta ta mica si scumpa” de catre Antonia, pune un virf de praf de Chinina pe suzetutza. Altfel Ilinca, cu intuitia ei iti va arunca intreaga colectie de suzetzele si ursuleti pufosi. 🙂
ODLM, stii unde este Oachi, pt ca eu ii simt lipsa.
Cind ne jucam asa de frumos este pacat sa nu fie si Oachi cu noi.
Oachi, te rog frumos sa ne dai un semn. 🙂
ODLM, stii ceva despre Anamaria? De cind i-am trimis reteta de prajitura nu am mai vazut-o. Sper ca nu este de vina prajitura mea? 🙂
Pe cuvint ca era delicioasa!
Copil Istet abia acum am vazut comentariul tau adresat mie.
Il voi citi, si-ti voi raspunde miine. Acum am niste mici plingeri ca stau prea mult pe computer. Sunt plingeri intemeiate. 🙂
Am fost pe SW…nu mi-a palcaut dar recunosc ca nu am fost prea atenta…si nici nu vreau sa fiu.
Copilule istet le spui frumos si bine. Ma bucur sa te “vad” pe aici.
Si la noi sunt Pasti neortodoxe in acest weekend dar la noi in casa se sarbatoresc si acestea. E un motiv de bucurie doar si de fapt toti crestini in afara de ordodocsi le sarbatoresc duminica asta. Copiii mei au umblat pe la scoli germane si catolice asa ca….pentru cine spune ca e pacat… e al meu. Spre deosebire de tara frumoasa Elvetiana…in tara mare candiana e liber numai vineri…luni nu. La vecinii americani nu e nici vineri…
Va urez un weekend de vis, cu iepurasi sau fara…. Cum vreti voi.
ODLM, cred ca nici macar Ilinica nu s-ar fi suparat pe zambetul tau – intins de la o ureche la alta- in prezenta Antoniei. Chiar este foarte frumoasa, asa ca e de inteles 🙂
Copil Istet, nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Crede-ma ca acel punct pe ” i ” l-ai fi pus cu sau fara mine aflata intamplator prin zona.
🙂
Odille, Cristina – zambet voua 🙂
Tuturor zile senine 🙂
Crăieselor, solistul de la Vunk este frumuşel şi ei cam de mult colaborează. Miros eu oare mai multe decât un cântat ca ăsta? Sunt drăguţi împreună, dar numai ea este di vină.
@CristinaC- mulţumim pentru urările de weekend, dar iepuraşul de mine stă în casă pentru că se anunţă nişte minusele prin munţi, iar în Bucureşti 10-12 grade.
@Odille- atâta am zâmbat cu suzetuţa în gură încât mi-a căzut în praf, iar Antonia a dat să se aplece s-o ridice. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar i-am dat un şut. Suzetei…
Am fost trist, am plâns niţel, ceea ce a dat admirabil în poza pentru Ilinca, deşi n-a scăpat prilejul a mă întreba: “ai plâns pentru ea?” “Da- am zis- pentru suzeta bleu…”
@Odille- nu ştiu nimic de Oachi sau Anamaria. Şi mie-mi lipsesc foarte mult comentariile lor. Tocmai acum când ni s-au alăturat şi doi redutaţi comentatori: Lotusull şi Copilul cel Isteţ.
Eu sunt prins în nişte munci care nu suferă amânare, dar ador comentariile voastre şi v-aş răspunde mai pe larg…
ODLM, uneori sunt muta ca o stanca 🙂
Am o vaga impresie ca Odille si Copilul cel Istet vor deveni parteneri foarte buni de conversatie 🙂
Paste linistit celor ce-l sarbatoresc zilele acestea. La ceilalti revin pentru urari, saptamana viitoare.
🙂
Big hugs to everyone !
Odille, Odlm, am lipsit doar in ultimele zile, dar inainte v-am mai citit din fuga timpului… si starilor ;).
Va multumesc ca v-ati gandit la mine, va sunt pe-aproape mai intodeauna si chiar daca mai lipsesc, nu veti scapa de mine :). Dar uneori am nevoie sa tac, pur si simplu. Dar sunt atenta si ma bucur de voi toti.
Salut cu bucurie aparitia Copilului cel istet ( oho, si ce istet :)! ) si-mi pare rau ca am lipsit la “joaca” voastra! Dar ce joaca ! By the way, iubesc copiii mai mult decat orice, asa ca orice Copil are pentru mine un loc special de la bun inceput :).
Sunt incantata ! Nu degeaba se spune ca marile spirite gandesc la fel, iata ca in “casa” dragului Om ne adunam doar oameni minunati !
Deocamdata atat, va doresc s-aveti o foarte buna zi, revin mai pe seara sa recuperez…
P.S. Cristina, multumesc ca ma mai faci atenta, te pup si eu 🙂 !
Oachi´s last blog post ..SĂ NU DESCHIDEM UȘA
ODLM, te rog sa ma ierti pt lungimea acestui mesaj. Pe viitor voi fi mai scurta. Promit! 🙂
Copilul Istet, aceste expresii “Stiu”, sau Inteleg prin ce treci”, eu nu le mai folosesc, pt ca am inteles din experientele pe care le-am avut, asa cum bine spui, ca nu “stii” decit daca ai trecut prin ele.
Mie mi-a luat mult timp pina am inceput sa ma cunosc pe mine si inca mai am enorm de invatat. Posibilitatile noastre sunt foarte mari, numai ca trebuie sa le descoperim. Deasemenea, bagajul emotional pe care-l poarta fiecare dintre noi are o putere imensa, de care, de multe ori nu suntem constienti. Acest Bagaj este ca si cum ar fi o alta fiinta in sufletul fiecaruia. Eu, asa cum am mai comentat, am facut greseli imense in viata pt ca proiectam asupra vietii mele experiente ale celor din jur. Frica, teama ca as putea suferi m-au facut sa iau hotariri care nu aveau nicio baza in ce mi se intimpla mie.
Era destul sa zaresc un mic semn si intreg scenariul vietilor altor persoane lua fiinta, si devenea scenariul vietii mele .
Am invatat greu, dar am invatat, sa nu mai gindesc numai in alb si negru si mai ales sa nu judec pe nimeni.
Am cautat raspunsuri si am inceput sa le gasesc. Am citit mult si mai ales am conversat cu oameni mult avansati in spiritualitate. Acum sunt intr-o competitie cu timpul, mai ales ca am impresia ca au inceput sa mi se dechida cai noi spre o cunoastere pe care numai o visam pina acum.
Cred ca fiecare dintre noi isi gaseste o cale a lui, o cale care i se potriveste, si niciodata nu voi incerca, nici in gind, sa impun ideile mele altcuiva. In primul rind pt ca detest ideea de a controla mintea altei persoane, apoi pt ca sunt convinsa ca ar fi o lipsa de respect din partea mea daca as incerca sa-mi impun opinia mea, si in al treilea rind pt ca este minunat ca fiecare sa faca singur descoperiri.
Dar… cred ca este extrem de important schimbul de idei facut in mod civilizat si placut, pt ca de foarte multe ori aflam ca exista o fereastra, si apoi noi avem libertatea de a o deschide, sau nu, de a experimenta, sau nu. Cred ca pt oameni, discutiile constructive sunt o bogata sursa de energie pozitiva, de bucurii. Si eu cred ca intilnirile nu sunt intimplatoare.
Ceea ce simteam a inceput sa mi se confirme din punct de vedere stiintific. Cind intilneam o persoana erau trei scenarii, sau aveam impresia ca o cunosc de cind este lumea si imi parea asa de rau ca ma desparteam, sau aveam o senzatie de neutralitate, sau simteam ca trebuie sa ma feresc de acea persoana. In acest ultim caz, acea persoana imi dadea o foarte puternica stare de neliniste, de neplacere incit incercam sa o evit pe viitor.
De citva timp am gasit carti scrise de psihiatri, sau carti scrise de oameni care au ajuns la aceleasi concluzii, fara sa fie medici, in care se explica aceste cimpurii de energie pe care fiecare om le are. Medici cardiologi au descoperit, spre exemplu, ca inima are cel mai puternic cimp energetic dintre toate cimpurile energetice ae oamenilor.
In momentul in care cimpul de energie al unei persoane vine in contact cu cimpul energetic al celeilalte persoane, fiecare simte genul de energie cu care a venit in contact. Te rog sa ma crezi ca am avut citeva experiente asa de puternice de acest gen care m-au uimit.
Sigur ca lucrurile sunt mult mai sofisticate decit aceste citeva fraze ale mele.
Si sa ne intoarcem la SW si la acei comentatori care aleg sa fie de-a dreptul viciosi in atacurile lor. Opinia mea este ca ei sunt genul de oameni care nu stiu cum sa-si gaseasca o energie buna, pozitiva , si atunci se hranesc cu energia altcuiva, sunt mincatori de energie.
Pt ce sa le ofer eu energia mea? Eu am lucruri mult mai mai placute de facut, si am asa de mult de invatat.
Eu caut cai pozitive. Dar, asa cum spuneam, fiecare isi are drumul lui, urmareste un fir spre cunoastere, fir care poate sa nu fie cel bun pt alte persoane in acea etapa a evolutiei lor.
Din comentariile tale pe SW mi-am dat seama ca esti un om fericit care si-a gasit calea. Ma bucur mult pt tine.
Oachi, ce bine ca ai revenit! Ti-am simtit lipsa.
Dupa cum vezi, eu astazi ma joc De-a cimpurile energetice. 🙂
Sunt sigura ca tu ai un cimp benefic.
ODLM, nu stiu cum, dar am impresia ca “suzetutza bleu” ti se potrivea cel mai bine. 🙂
Paste Fericit tuturor celor care-l sarbatoresc in acest weekend!
Cristina C, am pregatit asa de multe prajituri incit frigiderele sunt ca un magnet pt mine. Parca ma striga. 🙂
Ascultaţi aici ceva frumos:
http://www.youtube.com/watch?v=PE7_vAPdy7E
Superba voce! Minunat dar a primit acest tinar si ce placut este pt noi sa-l ascultam.
Dragilor, imi iubesc computerasul pt ca prin el ma pot conecta cu voi.
Sa fiti intotdeauna cu suflete bune si frumoase ca acum. 🙂
Va voi ura acum Buna Dimineata!
Sa va treziti vioi si veseli ca niste vrabiute intr-o dimineata frumoasa de vara. 🙂
Am insistat sa trec fugar sa va multumesc tuturor pentru gandurile frumoase.
V-am citit fugar de pe iPad, in timp ce faceam matematica cu fii-mea, ne jucam un joc cu marmote, in care dai cu zarul si trebuie sa culegi flori fara sa te mananance vulpea sau vulturul si alte asmenea jocuri gen Piticot si chiar si “Nu te supara frate”, pe care l-am cerut in mod expres din Romania, plus 3 sedinte de gatit impreuna cu sotia.
Am primit cadou acum 2 ani o carte minunata “Biblia bucatariei italiene” si am inceput sa experimentez din ea. Acum suntem la capitolul aperitive, caci ne plac mancarurile usoare. Am facut baghete de paine taraneasca, cu cuburi de rosii, ciuperci umplute, vinete feliate si mixate cu tot felul de nebunii – peste ansoa, etc. Nici nu stiam ca asemenea chestii exista … :))
Urmeaza inca 3 zile de asemenea distractii. Cu greu am reusit sa o convingem pe cea mica sa se culce aseara la 21:20. Apoi am cazut si noi la datorie :).
Ne-am trezit sa o luam de la capat. Sambata e ziua mea oficiala de dat cu aspiratorul. Asa ca v-am pupat, simt strigarea aspiratorului … :))
Cu drag
Copilul
Dragilor,
Sa fiti cumintei saptamina aceasta si cred ca veti primi de Paste, pantofiori noi, din aceia frumosi si stralucitori, de lac. 🙂
Revin la ideea cimpurilor de energie. 🙂
Mi-am dat seama ca atunci cind doi oameni se indragostesc, in realitate intii se intilnesc cimpurile lor de energie, ele se indragostesc unul de celalalt, se imbratiseaza si apoi cei doi gindesc: Doamne, m-am indragostit!
🙂
O zi minunata sa aveti!
Copilul Istet, ce mare bucurie este sa joci aceste jocuri cu copilul tau!
L-am primit şi eu de la Carmen pe Benji cel viteaz şi bun:
http://www.youtube.com/watch_popup?v=FbLQUq6LB-I&vq=large
Eu azi am ”fugit” de-acasa :). M-au convins niste prieteni dragi si buni sa mai trec pe la ei.
Suntem prieteni de vreo 20 de ani, desi pot trece luni pana ne mai auzim la telefon…
A fost o prietenie care n-a avut nevoie de nimic, decat de respect probabil… nu de zeci de telefoane, vizite, diplomatie, vorbe mestesugite sau cadouri de vreun fel. A trait doar prin felul nostru firesc de a fi si cu toate ca nu ne vorbim atat de des, stim ca suntem acolo, in inimile celorlalti si orice am avea nevoie, sarim unii pentru altii :).
Zic si eu ca un taran cu mult bun simt, ca mare lucru e prietenia :)!
Va doresc Florii luminate, la multi ani celor cu nume de flori si un Paste fericit celor care il sarbatoresc azi !
oachi´s last blog post ..SĂ NU DESCHIDEM UȘA
Sa va fie duminica frumoasa, de Florii sau de Paste, sau chiar numai chiar o simpla duminica de primavara!
Odille povesteste despre prajituri….
Eu am fost la un seminar in Toronto pe teme enrgetice Odille… a fost interesant. Mamei nu i-a palcut ca plec asa in ajun de sarbatoare… asa ca a trebuit sa dreg busuiocul si am facut cozonac. Cred ca a iesit mai bun ca niciodata… l-am facut in masina de paine, pe fuga, si l-am copt in cuptor.
Flori furmoase pentru voi!
Draga ODLM, Dragilor,
O zi minunata de Florii! 🙂
Imi pare rau ca nu pot sa fiu cu voi decit citeva clipe astazi.
Sarbatorim si Pastele Catolic, dar si Floriile in aceeasi zi. Apoi incep pregatirile pt Pastele nostru.
Dar este frumos.
Acum m-am întors. Am fost în provincie la socrii mici. Vă doresc sărbătorile Pascale alături de minunaţii voştri. Să fiţi frumoşi şi tinere ca până acum.
ODLM, aceleasi urari bune si tie si celor dragi.
Iti multumesc mult.
ODLM,
“Am fost în provincie la socrii mici.”
Nu stiu cum, dar nu prea sunt de acord cu aceasta terminologie de “socri mici”. 🙂
Pot sa fie socri buni, dragalasi, frumosi, necesari, simpatici, nemaipomeniti, dar nu “mici”. 🙂
@Odille- nici eu nu prea sunt de acord cu această etichetare, dar aşa-i datina. În majoritatea cazurilor, femeia este mai gingaşă, mai delicată, mai graţioasă şi, ca atre, şi părinţii ei sunt “socri mici” pentru că nu poţi să le zici “socri graţioşi” 🙂
Dragilor, va doresc zi frumoasa!
ODLM, imi pare rau ca nici acum nu am avut timp sa citesc ultima ta postare. Timpul asta fuge asa de repede si eu incerc sa-i tin pasul.
Voi reveni astazi.
Am reusit sa vad aseara “Mad Men”. Daca primul episod a fost despre Megan, cel de seara trecuta a fost despre Don. In engleza este o expresie care s-ar potrivi perfect. “Don is fighting his own demons”.
Incerc si eu sa ies din Pastele vechi, si din Floriile noastre si sa fac pregatiri pt Pastele nostru. 🙂
Cristina, sigur ca sunt curioasa la ce curs ai fost. Abia astept sa vorbim!
Oachi, ai asa mare dreptate, prietenia este o minune, dar intit si intii trebuie sa ai suflet si sa vrei sa-l daruiesti prietenilor.
Asa cum spui si tu:
“stim ca suntem acolo, in inimile celorlalti si orice am avea nevoie, sarim unii pentru altii “.
Omule va pregatiti de nunta cumva?
@CristinaC- la socrii mei mici, Doamne! Ai mei băieţi sunt în anul III la facultate. Mai au distracţii de dus…
Pai … exprimarea ma facut sa cred asa… Tu trebuie doar sa spui la socrii… stim noi atunci ai cui sunt
Sper ca ati avut un weekend fain!
@CristinaC- mulţumesc, am avut un weekend fain. S-a lăsat cu ţuică, vin şi dans cu mama soacră.
M-am intors. Ce-am ratat? :). S-a reluat pe undeva discutia? In rest, cred ca sunt dator cu niscaiva raspunsuri.
@Copil Cel Isteţ- discuţia continuă. Lotusull se odihneşte, Odille este neobosită, CristinaC acum zboară spre casă, Indiscreta cântă.
M-am uitat si eu mai atent la videoclipul ‘cesta “Marionette”, inteleg acum … 🙂
Gata sunteti? Intr-o saptamana ne vedem 🙂
Auci! Asta a durut, nu numai in orgoliu.
Nami´s last blog post ..In piata cotrobaie anotimpurile
@Nami- pe Timeia n-a durut-o, din contră! 🙂