Dec 1, 2012
Silogism
Tom & yrreJ răsturnat
– Marinică, eşti cu o maşină sport de două locuri decapotabile. O vezi pe fata visurilor tale în staţia de autobuz. Cum îndrepţi situaţia?
– Merg mai departe, pentru că în eventualitatea unei opriri, ar trebui s-o las pe ea la volan deoarece dacă suflu în iubireo-test ar ieşi că sunt beat de fericire, iar eu nu am astfel de vise. Aş dispune doar de o realitate care m-ar aştepta acasă cu un gingaş “unde-ai fost măi, n’auzi?” Drept urmare aş primi numai pâine germană cu gogâlţi, sufleul meu preferat aş fi nevoit să mi-l prepar singur din prafuri la pachet cu E-uri ghemotoc, cartofii n-ar mai fi prăjiţi, doar ar sălăşui încolţiţi în plasa lor din ghemerlia de bucate.
– Marinică, percepţia ta despre locul ocupat în instituţia căsătoriei este corectă în primii zece ani, după care, te rog să rezolvi următorul silogism: toţi bărbaţii sunt nişte ticăloşi, tu eşti bărbat… Urmarea?
– Voi fi un ticălos şi în primii zece ani din cauza experienţelor frustrante acumulate până la data la care îţi vorbesc. Am fost marcat permanent cu cerneală alimentară non-invazivă, ceea ce a făcut să fiu cules de pe raft, sucit în mâini întotdeauna delicate şi tăvălit prin făina imperiului. Femeilor le place stigmatul lăsat de predecesoarele care au săpat brazdă. Fiecare dintre ele lasă câte un cui în uşă, bătut la plecare, când tu tocmai te uitai pe vizor. Te şi cruceşti când citeşti bileţelele agăţate: “turbat”, “caută nimic”, “te vrea telecomandă”, “ambiguu. Când catifea, când pânză de sac rugoasă”, “egiptean. Piramida nazală strâmbă”, “semi-adolescentin. Cu burtă, fără portofel”, “anaerob. Trăieşte numai cu inteligenţă”. Şi apoi dispare ca o muscă în ger. Găsesc toate că este fertil să sădească sămânţă de suferinţă. Răzbună infidelitatea încă nenăscută, embrionul unei priviri peste umăr, permanenta jinduire a omului nou după nou. Strigi în van: “caută-mă! Fără tine simt că dispar. Câte un dor în fiecare zi. Câte o poruncă nedusă la capăt. Câte-n stele care-şi schimbă polii…”.
Întrebările curgeau fluviu. Laptele din cană se covăsise. Lactolierul stătea rezemat de teracotă şi o croşeta din ochi pe Adorabilă. Pe dată, Marinică i-a descruşişat ochii cu o pocnitură din degete. Se cerea desfăcut un nou tetra pak din lapte de bivoliţă. Temperatura ideală de servire este cea a bivoliţei. Când este mai mare, este deja febră.
– Marinică, te uiţi la TV şi vezi nişte tunuri cu un recul marcant şi totuşi, în mod ciudat, nu se aude nicio bubuitură, nimeni nu-şi duce mâinile la urechi ca şi cum televizorul ar fi pe mute, oamenii trec neputincioşi pe lângă tot acest arsenal în paradă.
– Pentru că sunt tunuri finaciare, Adorabilo. Pe cazierul celor de pe afet scrie clar “a se păstra la loc întunecos şi rece”, însă nimeni nu se leagă de cei cu calibru mai mare de $ 1.000. Aceştia sunt consideraţi marii vizionari, oamenii care se imaginează făurind un nou viitor în care benzinarul să stea cu pompa în mână în faţa staţiei şi să te roage: “haide şefu’ să te servesc cu un plin!”. Deocamdată, câinii aleargă după maşini şi biciclete. Tunarii ar vrea să trăiască până să-i vadă alergând după avioane. Iadul nu s-a dezlănţuit pentru ei, încă are baierele ferecate, încă îi dau târcoale porţii pietonale şi se uită cu dorinţă adâncă la Poarta Raiului. Or să dea o pe-trecere de pietoni în piaţa mare, cu mici pentru vulg şi salate pentru vegani, bere la tot cartierul şi-şi mai spală astfel din păcate în aceeaşi cofă cu banii. Oamenii se mulţumesc cu puţin, chiar dacă au primit multe de la viaţă şi piaţă.
– Îţi iese în cale într-o zi o altercaţie şi o imprecaţie. De cine fugi?
– Altercaţia este plurivalentă, înglobează un şir de imprecaţii de sine stătătoare, rostite de oponenţi, uneori de-a valma, în vacarmul dintre clanuri. La judecată însă, fiecare îşi aminteşte distinct imprecaţiile clanului rival. Se cern vinile şi Statul iese singurul câştigat cu amenzi. Eu aş fugi de violenţă cât de departe. Sunt adeptul unei sfade pe net, şarje amicale încărcate de haz, din care să reiasă evident că niciunul n-a avut mări dreptate.
Vine în sfârşit şi desertul. Miere de albine cu migdale în coajă: migdalita benefatto. Pe un platou separat erau nişte mănuşi albe şi un cleşte. Marinică ia cleştele şi începe să spargă migdalele. Trebuia să fie atent şi la ce întreabă Adorabila şi la ce trebuie să răspundă şi la spart migdale. Nu s-au putut toate odată. Este bărbat, ce dracu’! Deja a doua migdală a făcut un salt în aer şi s-a rostogolit sub masă. S-a aplecat s-o ridice şi s-a retras brusc cu capul în tăblia mesei, lovitură generatoare de contuzie în osul occipital. Acolo a văzut un câine ciobănesc care îşi expunea colţii cu un mârâit de stăpân al locului. În timp ce-şi freca capul a întrebat într-o latinească impecabilă:
– Quot estum cane sotto tavola ?
Adorabila s-a uitat şi ea sub masă. Nici urmă de câine. Aşa a aflat Marinică că o contuzie te poate învăţa latina într-o singură şedinţă. Adorabila nu era păzită de nimeni şi de nimic. Pe cale de consecinţă, Marinică nu era oprit de nimeni şi de nimic…
ODLM, m-am simtit inghitita de virtejul furtunii gindurilor lui Marinica. Cenusiul capatase culoare carbunilor, atmosfera era incarcata, nicio raza de lumina.
Miine, cind voi avea timp sa stau linga bradul meu deja impodobit, cu turta dulce si o ceasca de cacao, voi vorbi cu Marinica. Viata ar fi asa de frumoasa si usoara daca oamenii ar inlocui scriptul care sa le ascunda cit mai adinc gindurile, cu unul in care sentimentele si gindurile sa fie impartasite cu Adorabila.
ODLM, interesanta si bine scrisa postare! Insa incrincenata si balanta este inclinata spre intelegere catre Marinica si mai putin catre Adorabila. 🙂
Odille- oleacă de încrâncenare face bine la pompa inimii. O activează să nu lâncezească într-un dolce farniente şi să considere că tot ce se aşează pe aceeaşi bancă cu tine ţi-e şi devotat. Nu! Se rup legăturile, se crapă cerul, se prăbuşeşte banca. Rămâi prieten doar cu asfaltul.
O duminică frumoasă.
ODLM, cred ca intr-o alta viata am trait prin anii ’50, pt ca imi sunt prea dragi serialele din acea perioada. Urmarind o reluare a unui episod “I Love Lucy”, din anul 1953, melodia “The loveliest night” mi-a incintat sufletul.
Mi-a fost imposibil sa gasesc pe youtube episodul, “Ricky’s Life Story”, dar am reusit sa gasesc un clip cu Mario Lanza. Vocea, melodia, cuvintele, sunt superbe.
Acest clip este pentru Marinica si Adorata lui. Sper sa-i risipeasca lui Marinica supararea. 🙂
(Imi pare rau dar inregistrarea nu este dintre cele mai bune, insa nu cred ca are importanta)
Mario Lanza – The Loveliest Night of the Year – Gordeeva & Grinkov
http://www.youtube.com/watch?v=VqKbR5lRnQQ
ODLM, am prins ultima jumatate de ora din filmul “Letters to Juliet”. Un film cu un mesaj intelept, optimist, cu imagini minunate si cu actori buni: Vanessa Redgrave, Franco Nero, Amanda Seyfried.
ODLM, daca nu l-ai vazut, este un film cu care este placut sa petreci un pic de timp.
Odille- voi ţine seamă de sfatul tău şi voi viziona cât de curând ultima jumătate de oră a filmului ” Letters to Juliet”.
Am să mai văd cu cine ar fi plăcut să petrec un pic de timp din ăla liber.
Mulţumesc Odille, optimistă mereu, ca de trei ani încoace 🙂
Odille- de unde ştii pe unde ai trăit în altă viaţă? Ai lăsat urme pe acolo? Ce zici dacă şi eu, în altă viaţă, am fost porumbel sau gânsac şi am zburat pe deasupra anilor ’50?
ODLM, Marinica, Adorata, banca, asfalt, m-au dus cu gindul la orchestre si cit de importanta este armonia in orice relatie, de cuplu, familie, prietenie, de business.
Eu am mare nevoie de pace si intelegere in toate relatiile, altfel simt ca sunt bolnava. Anul trecut, pot sa spun ca am zacut citeva luni, asa am fost de suparata.
Ce frumusete pot sa creeze cei care sunt pasionati si cinta in armonie impreuna, si ce diferenta daca si-ar da cu arcusul viorii in cap, 🙂 sau ar suna cu trombonul in urechea celuilalt, sau s-ar altoi cu cite o vioara pe spate, 🙂 sau, in ultima instanta ar sta cineva cu un pistol la timpla instrumentistilor?
Va doresc ginduri frumoase si armonioase.
🙂
P.S. Seara trecuta am prins acelasi film, dar mai de la inceput. Merita sa-l vezi si peisajele iti iau respiratia.
ODLM, coincidenta face ca astazi am vorbit cu o cunostinta despre urmele pe care le lasam in sufletele celor pe care i-am cunoscut, despre urmele lasate in sufletele noastre si despre cum unii oameni lasa in urma a treasure, iar altii numai amintiri rele.
Mi-a spus a quote din Oscar Wilde:
“Some cause happiness wherever they go; others whenever they go.”
Traducere: Unii aduc fericire oriunde se afla, altii aduc fericire cind pleaca din lumea aceasta. 🙂
ODLM, oricit de simpatici si draguti sunt porumbeii, eu as alege in viata un “ginsac”. 🙂 Porumbeii sunt prea “calatori”, in schimb ginsacii sunt pe viata. 🙂
Odille- sunt şi alte rase de porumbei, rotaţi, guşaţi, guleraţi, Gălăţeni, nu numai voiajori şi când sunt ei în tandreţuri pe cablul meu de internet, se nasc nişte postări pline de aroma îmbrăţişării. Este adevărat că lebedele şi gâscanii sunt monogami, dar nu ştiu dacă trăiesc atât de intens ca porumbeii.
Odille- unii aduc fericire oriunde se duc, iar alţii oricând se duc. Nu neaparat să plece de pe lumea asta, ci doar să plece de lângă tine şi să lase păreri de rău, reproşuri, acuzaţii nedrepte. Altfel spus, să lase lucruri neterminate doar că i s-a luat de atâta aşteptare de un an şi n-a văzut decizii tranşante. Speranţa părăsitului este să-i pară rău părăsitorului pentru contractul rupt când se lasă întunericul.
ODLM,
“Este adevărat că lebedele şi gâscanii sunt monogami, dar nu ştiu dacă trăiesc atât de intens ca porumbeii.”
Care dintre porumbei este un pic mai monogam decit ceilalti? Macar sa fie pt o singura viata, pt celelalte vieti vom ginguri duios si s-ar putea ca “intensitatea” sa se extinda. 🙂
Dragilor, Buna Dimineata!
Astazi eu voi cauta o foarfeca. 🙂 Serile sunt in plina campanie de impachetat cadouri. Ieri m-am intrecut pe mine insami la ambalarea cadourilor. Funde realizate cu maiestrie prin imbinarea mai multor bentitze aurii, verzi, rosii, albe, azurii, hirtie aleasa cu grija, si la un moment dat nu mi-am mai gasit foarfeca. O foarfeca mare de tot. Am cautat-o prin toata casa, dar fara spor. Astazi va trebui sa ofer cadourile, dar cu o atentionare, intr-o cutie, alaturi de cadou, de Mos Craciuni de ciocolata, turta dulce, s-ar putea sa fie foarfeca mea. 🙂
O zi cum va doriti!
Odille- ştii cine a inventat foarfeca? Leonardo Da Vinci. Vrei să-l întreb unde a pus foarfeca ta sau o să mă încurc în bentiţe aurii?
De ce să-ţi trebuiască o “foarfecă mare de tot”?. Bentiţele sunt de metal, sau sunt bentiţe pentru fetiţe?
Cum trebuie sa fie sa oferi cadourile de Craciun din 4 Decembrie? Toate acele fundite si bentite cum se vor lasa ele pleostite intr-o parte pe lungul drum catre “sub pom” O bentita rosie geloasa pe o fundita verde care inca rezista pe o imaginara verticala spune sec: “ia uita-te si la fandosita asta cum se mai infoaie…lasa ca stiu eu unde e foarfeca cea mare…si mai discutam pe urma” iar toate celelalte tremurand…oo draga dar e de neacceptat, inimaginabil, ce oroare. Iar un cadout mic mic intr-o cutiuta mica mica fara funda sau pampon se iteste si spasit le spune celorlalti: sa stiti ca trebuia sa mai asteptam nitel…ce ma fac eu daca iar se schimba ingerasa si nu ma mai potrivesc cu azuriul ochilor ei?
Warsaw- în fine, în fire. Am aflat cine-i mai în spate de linia întâi. Încântat de vizită.
Felicitări că poţi vorbi poloneza. Eu mă înţelegeam cu ele doar prin semne şi acţiuni suave.
Te mai aşteptăm
Bine v-am gasit in plina febra de cautare si impachetare de cadouri… Eu n-am inceput inca si ma ingrozesc.
Odille cred ca jobul asta cu cadourile ar trebui sa fie ridicat la “Full Time sesonal”.
ODLM, astazi noi cintam in ploaie impreuna cu macaitul ratelor salbatice canadiene. 🙂 Avem peste 15 grade Celsius si ploua ca primavara.
Nu stiu cum va sosi Mos Nicolae, poate cu o arca? 🙂
Cristina, ma bucur ca ai reusit sa ai o mica pauza. Iti simteam lipsa.
Avem asa de mare nevoie de cite o doza de frumos si de joaca, in fiecare zi.
Pt cit sunt de talentata la lucru manual mi-ar trebui un fierastrau ca sa tai drept hirtia de ambalaj. 🙂 Pt acest motiv folosesc asa o foarfeca.
ODLM, am gasit foarfeca! Era asezata frumos pe raftul unei biblioteci de culoare gri inchis cu putine striatiuni mai deschise. Nu stiu cum de a ajuns acolo. Cred ca si-a ales acel loc pt ca se asorta. 🙂
Warsaw, bun venit! 🙂 Cred ca te vei simti bine cu noi pt ca suntem prietenosi si chiar draguti. 🙂
Va fi si mai placut acum, cind ne stringem mai multi in jurul bradului la cintat colinde.
Warsaw, crede-ma ca am facut in asa fel incit ambalajele sa fie la fel de frumoase, indiferent de cit de mari sau mici sunt cadourile. Sunt asa de cochete si asa imbracate de sarbatoare incit m-as strecura si eu intr-un ambalaj. 🙂
La gelozii nu m-am gindit, dar s-ar putea sa ai dreptate, mai ales ca americanii si canadienii incep sa stringa pachetele sub brad cu multe zile inainte de Craciun si le deschid in Ziua de Craciu. Daca imi amintesc bine in “Spargatorul de Nuci” Regele Soriceilor i-a indemnat pe supusii lui sa-i manince pe soldatii de turta dulce. Ce oroare! 🙂
Nu mai stiu cum este acum in Europa, dar aici sezonul cadourilor deja a inceput. Cristina are dreptate ca este ca un full time job.
Insa este si foarte placut sa faci mici bucurii si sa arati ca-i apreciezi si le multumesti.
Ducem cadouri contabilului si secretarei, functionarei de la agentia de turism cu care colaboram, dentistului si intregului personal, medicului de familie, coafeuzei si frizerului, cei care stau in bloc dau cadouri intregului personal al blocului, apoi sunt cadourile pt prietenii pe care nu-i vezi de Craciun. Multi pleaca in vacanta in Caraibe inainte de Craciun. Asa ca trebuie sa fim foarte organizati.
Ca urmare mesele sunt pline cu hirtie colorata, role cu funde de toate culorile, cadouri, cutii cu felicitari. Sarbatoare!
Dragilor, o scena din “Nutcracker” descrisa in Wikipedia:
“Scene 1: The Land of Sweets
Clara and the Prince travel in a nutshell boat pulled by dolphins to the beautiful Land of Sweets, ruled by the Sugar Plum Fairy in the Prince’s place until his return. The Prince recounts for the Sugar Plum Fairy how he had been saved by Clara from the Mouse King and had been transformed back into a Prince.
In honor of the young heroine, a celebration of sweets from around the world is produced: chocolate from Spain, coffee from Arabia, and tea from China all dance for their amusement; candy canes from Russia; Danish shepherdesses perform on their flutes; Mother Gigogne has her children emerge from under her enormous skirt to dance; a string of beautiful flowers perform a waltz. To conclude the night, the Sugar Plum Fairy and her Cavalier perform a dance.
A final waltz is performed by all the sweets, after which Clara and the Prince are crowned rulers of The Land of Sweets. Soon, however, the people of the land of the sweets begin to disappear one by one, until the Nutcracker Prince himself disappears, and Clara is found sleeping in the parlor. The Nutcracker Doll is under the Christmas tree. Clara awakes, thinking it was all a dream, but then finds her crown sitting beside her, leading to question, was it a dream? She walks to the Christmas tree and takes her Nutcracker, going back to sleep, the implication being that if it was all a dream, that she would want to keep dreaming.”
Minunata scena si splendid este sa visezi! Uneori se si adevereste.
Vai ce vorbareata am fost!!! 🙂
Vaaaai, ce mai vânzolelală pe aici. Odille, ce bine că ai găsit foarfeca pierdută tocmai când îmi pierdusem şi eu ultima speranţă.
Eu deja mi-am luat cadoul meu: vă am pe voi. Am cules toate nucile şi de unde spărgătorul de nuci mi se rupsese, am găsit unul nou de inox care şi dansează.
Anul trecut m-am păcălit şi mi-am pus la prag doar şlapii. Vă închipuiţi că n-a încăput decât o bomboană cu boia. Fusesem obraznic. Anul ăsta am fost şi mai obraznic şi cred că n-o să mai găsesc nici papucii în prag.
ODLM, “Bomboana cu boia”? Ce modern Mos Craciun a venit la tine!
Sa stii ca se poarta ciocolata Lindt cu ardei iute. Sau poate din depozitul lui Lindt se aprovizioneaza Mos Craciun si Mos Nicolae, pt baietei mai putin cuminti? 🙂
Eu am fost cuminte de tot (sper sa primesc o ciocolata cu portocale), am telefonat la consulat pt a obtine informatii privitor la alegeri. Vroiam sa stiu daca noi cei din afara tarii vom vota pt aceleasi persoane ca si voi, sau noi vom vota pt The Plum Fairy, The Mad Hatter, The Sugar Dwarf, etc.
Numai ca telefonul consulatului era scos din furca. Asa am ajuns cu colindul la Amabasada din Ottawa si m-am bucurat sa aflu ca vom vota pt Camera Deputatilor si pt Senat.
Mi-a placut comentariul tau. A zimbit pina si ecranul computerului meu. 🙂
Sa va aduca Mos Nicolae, zile pline de bucurii si ghetute doldora de bunatati.
🙂