Cerere

Aug 27, 2013 Posted by omuldelamunte on Aug 27, 2013 in New Posts | 44 comments

Cerere

44 Responsesto “Cerere”

Odille says:

August 27, 2013 at 16:50

Oh! Bine ca nu era prin preajma un pian cu coada! 🙂

De data asta Intuitia nu a functionat deloc! 🙂
omuldelamunte says:

August 27, 2013 at 17:54

Odille- realizezi ce trai sub vătrai ar fi avut inocentul ăsta de băiat? Câte mandoline ar fi acordat apriga asta în capul lui?
Dacă mie mi s-ar fi întâmplat asta, aş mulţumi Cerului că altul a încăput pe mâna zgripţuroaicei. De fapt, poate nici nu ştiu cât de aproape am fost să mă fi căptuşit cu o zărghită.
Odille says:

August 27, 2013 at 19:31

ODLM,

🙂 🙂 Dragul de el, a avut mare noroc! 🙂

Mi-a placut enorm expresia cu “armonizarea” mandolinei. Inca mai chicotesc. 🙂

Exista si un insa. Prefer acest gen de razboi deschis pt ca stiu unde stau si pt ca se termina repede, decit razboiul psihologic prelungit. Taceri nesfirsite, amenintari, pedepse, festoane, cruciulite, tivuri duble, etc. Cred ca pedeapsa de solitary confinement este mai grea decit cea de munca fortzata.

Imi place, pe cit posibil (fara sa ranesc) metoda tuturor cartilor pe fatza
calina says:

August 27, 2013 at 23:21

Ar trebui sa remarci ca zgripturoaica a incercat sa-l opreasca, bland , in ciuda tuturor ochilor atintiti asupra lor. Sincer ,eu chiar nu inteleg de ce s-a facut atata caz cu acest clip, cu atat mai mult cu cat nu stie nimeni ce o fi facut boul inainte de acest romantism ieftin :).
In caz ca este vreo aluzie la…altceva nu poti condamna un biet om ca i-a slabit vederea , nici ca nu se uita dupa mijloace de transport necunoscute . La cele cunoscute sunt martori ca a reactionat instant 😛
omuldelamunte says:

August 27, 2013 at 23:53

Calina- dacă nici tu nu ştii ce a făcut băiatul înainte de acest romantism ieftin, atunci nu cred că merită apelativul de “bou”. Poate “neinspirat”, “inocent”, “pafarist” ar fi fost mai potrivite. “Boul” a făcut multă repetiţie, a tocmit şi o orchestră, nu putem spune că nu s-a străduit, iar a cădea în genunchi, înconjurat de o audienţă aleatorie nu este nici cea mai penibilă situaţie. Aşa i-a dictat inima lui de aprins la flamă. Este june şi la tinereţe îţi permiţi şi penibilităţi. Dacă ea îl aşteaptă acasă cu un plasture atunci chiar că este un tembeluţ.
omuldelamunte says:

August 28, 2013 at 00:08

Odille- s-a auzit un poc bemol major în tot aeroportul. Acest război deschis sper să-i fi deschis lui capul la propriu şi la figurat. Nu poţi cunoaşte un om în trei luni atât de bine încât să-i ceri mâna. Tot ce a aflat el este că ea are un real talent ca instrumentist, chiar dirijor cu mişcări ample care-şi cunoaşte partitura pe dinafară
Odille says:

August 28, 2013 at 01:24

ODLM, scuze, nu te-am citat corect.

“Câte mandoline ar fi acordat apriga asta în capul lui?”

Foarte dragut!

In orice caz, tinara are temperament! 🙂
omuldelamunte says:

August 28, 2013 at 01:54

Odille- mai degrabă, tânăra are temperatură nu temperament
Odille says:

August 29, 2013 at 16:37

ODLM,

Din ce am citit, creierul are un mecanism prin care atunci cind I se pune o intrebare, el scotoceste rapid prin sertarele si sertarashe :), dupa raspuns. Este insa programat in asa fel incit daca nu gaseste sertarul corect, nu ne va lasa fara niciun raspuns, ne va oferi ceva, dar nu neaparat raspunsul corect.

Tinarul din clip, probabil ca se tot intreba daca sa o ceara in casatorie pe “caprioara gingasa” si creierul a fost asa de dezorientat incit a deschis un sertarash aiurea. 🙂 Probabil ca multi si multe pot da vina pe sertarashe gresite. 🙂
omuldelamunte says:

August 30, 2013 at 10:32

Odille- fiecare sertăraş deschis scârţâie şi astfel te avertizaeză când eşti pe cale să comiţi un pocinog. Singurele care nu scârţâie sunt sertarele doldora de iubiri trecute sau viitoare (cele prezente sunt în desfăşurare şi nu ştim unde să le catalogăm). Ele trebuie însă unse la intervale foarte scurte cu cremă de amandine, nectar de flori şi vorbe mieroase. Pentru cine va fi în postura asta:
Odille says:

August 30, 2013 at 22:52

ODLM, atentie mare detinatorilor de sertarase trecute, prezente si viitoare! 🙂

Sertarele trecute, prezente si viitoare sa-si pastreze secretele amintirlor ca pe un lucru sacru. 🙂

In caz contrar s-ar putea declansa un razboi intre bigudiutzele 🙂 si funditzele :)rosii, albastre sau cu picatzele, razboi care ar putea sa fie cunoscut in istoria unui mariaj sub numele de “Razboiul de 1000 de ani al Bigudiutzelor Colorate” 🙂
Odille says:

August 30, 2013 at 22:56

ODLM,m-am uitat pe Real-time menu si am observat multe intrari prin facebook.
Cum se intra de pe facebook pe blog? Sunt numai curioasa, pt ca nu cred ca am mai observat acest gen de intrare pina acum.

Multumesc!
omuldelamunte says:

August 31, 2013 at 01:08

Odille- cineva a pus link-ul “examenului din 1912” pe Facebook şi de acolo au intrat foarte mulţi. O seară frumoasă şi cu veşti plăcute.
Odille says:

August 31, 2013 at 14:57

ODLM, iti multumesc. Weekend frumos!

Un exemplu despre cum lucreaza creierul. Un coleg de birou, divortat, se ducea aproape in fiecare seara la cite un bar unde intilnea fel de fel de tinere.

Regula in birou era ca in cazul in care unul dintre noi nu putea raspunde la telefon, un alt coleg sa raspunda. Asa raspundeam eu la unele telefoane pe care le primea colegul meu de la “zinele” serii.

Fiind preocupata am uitat sa scriu numele uneia dintre ele si cind i-am spus colegului meu ca l-a cautat o noua voce nu mi-am putut aduce aminte numele decit ca era vorba despre Matura. Creierul imi servea numele de “Broom”.

Lui i s-a luminat fatza, numele era de fapt “Dusty” si el astepta telefonul. 🙂 De aici legatura pe care o facusem eu. 🙂
omuldelamunte says:

August 31, 2013 at 19:04

Odille- regula este ca la telefoanele unui bărbat să răspundă tot un bărbat, din mai multe motive:
– ca să nu-i strice omului joncţiunea, dacă unei femei îi răspunde altă femeie
– ca să nu afle toată firma că l-a căutat o femeie
– un bărbat răspunde mieros unei femei, nu neutru ca o centralistă
– un bărbat îi spune colegului său când se întoarce ” te-au căutat: Cibylle, Arianne, Matilda, Jennifer”, pe când o femeie îi spune: “vezi că te caută farfuzele în draci. Pe unde mama Naibii umbli?”
Broom este un nume drăguţ. Bine că n-o chema “Rusty”, că atunci i-ai fi spus că l-a sunat o hârcă. Asocierea pe care ai făcut-o nu-i o “legătură” ci, în termeni electrici, se numeşte “scurt-circuit”.
Totaşa cum pe-o sirenă n-o tragi de coadă, ci de mâner.

Totul este o glumă şi nădăjduiesc că o iei ca atare. 🙂
Odille says:

September 1, 2013 at 11:01

Buna Dimineata! Buna Dimineata!

ODLM, delicios raspunsul tau, dar eu am o personalitate dulcica 🙂 si vreau ca oamenii sa fie fericiti, nicidecum sa le pun betze in roate.

Colegul meu englez, Rick, un om dragut si bun, era dupa un mariaj greu si un divort si mai greu, mariaj in care pina si Mos Craciun fusese obligat sa-si schimbe obiceiurile. Sotia se combinase cu un ceh, divortase si luase si pe cei trei copilasi.

Rick se razbuna acum, cutreierind barurile aproape in fiecare seara, dar si din nevoia de a-si alunga gindurile.

A doua zi sunau Dusty, Bibby, Lori, Mary…

Noi rapundeam la telefon, dar eram si cu mintea ocupata de proiectele la care lucram, si uneori incercam sa salvez in minte diferitele nume, prin asociere. Nu intotdeauna cu succes. 🙂

Fiind la inceput de viata in Canada, mi le si traduceam si apoi salvam. De aici “Dusty” – “Matura”- “Broom”. 🙂

Rick suferea de dorul copiilor, platea si pensie alimentara, iar sotia lua lectii de dans.

Asa ca ma straduiam sa-i dau toate mesajele, crede-ma!
omuldelamunte says:

September 1, 2013 at 16:08

Odille- pe Dusty o cunosc şi eu din răspunsul anterior 🙂
Am observat că la filmele americane barurile sunt locul de retragere al oamenilor însinguraţi şi că barmanul este un om ascultător şi cu sfaturi pentru fiecare. Pe bărbaţi îi îndreaptă spre bloda din colţ special pregătită să aline, iar pe femei le îndrumă spre el.
Cel mai propice loc este la bibliotecă pentru că:

-poţi să studiezi şi cartea, dar şi zâna lângă care te-ai aşezat
-este o fată studioasă deci nu vei discuta cu o tută
-poţi să-i vorbeşti în şoaptă anticipându-i vocea ta din dormitor
-e linişte şi te poţi concentra să nu aberezi
-palma răsună tare într-o sală de lectură aşa că nu o va face
-dacă citeşte o carte despre fizica cuantică în franceză, te avertizează că-i sclipitoare şi nu-i bine să te încontrezi cu dânsa
-dacă-i îmbrăcată în taior şi fustă, va fi office cu tine şi va trebui să-i faci cafeaua
-dacă-ţi zâmbeşte în timp ce citeşte asta, înseamnă că are o personalitate dulcică
Odille says:

September 1, 2013 at 22:54

ODLM, un loc unde se pot incheia armistitii este the closet (camera din casa pt depozitat haine). 🙂
“His Closet” ar fi de preferat to “Her Closet:, pt ca ar fi cu siguranta mai micutz. 🙂

Conditii esentiale:

– umor

– o doza de copilarie

– un pic de dragalasenie.

Cum incepe o discutie in contradictoriu, iti inviti partenerul in closet si-i spui:

– Hai, te rog, sa ne prefacem ca suntem in casuta noastra micuta si sa incercam sa rezolvam problemele. 🙂

Si problemele devin mai mici. 🙂

Daca intr-o manusa (vezi povestea ruseasca “Manusa”), au avut loc un iepuras, un soricel, un bursuc, o vulpe, un urs, etc, si toti s-au inteles, cum sa nu faca pace doi oameni? 🙂

Sorti de izbinda: 100%. 🙂
Odille says:

September 2, 2013 at 03:33

ODLM,
“-dacă citeşte o carte despre fizica cuantică în franceză” atunci, cu siguranta va zimbi “în timp ce citeşte asta,” si va avea “o personalitate dulcică” 🙂

Cred ca este un deliciu o comunicare in Fizica Quantica in dulcea limba franceza, sprinkled cu un pic de cosmology. 🙂 🙂

Dialogurile ar avea loc fie in dulapiorul cu haine, sau in calatorii spre Venus, dar neparat ar fi necesara o antenna pt detectarea tuturor sensibilitatilor, dar si a dragalaseniilor ambilor parteneri de conversatie quantica. 🙂 🙂
omuldelamunte says:

September 2, 2013 at 18:05

Odille- mai degrabă aş încheia un armistiţiu în dressing room. Este mai mare, ai loc de întors şi de acolo poţi trece lin spre undressing room.
Asta când sunt conflicte minore, de zi cu zi, care se rezolvă cu o vorbă de ciocolată. Pentru cele existenţiale, gen “mă, tu ai pe una!”, n-ai să găseşti cotlon pe unde să te ascunzi, oricât de mic ai fi în ochii ei. Infractorule!
Odille says:

September 2, 2013 at 21:45

ODLM, la a doua posibilitate nu m-am gindit. In acel caz ar trebui loc si pt cei doi avocati. 🙂

Am gasit un medic dragut foc. Pacientelor li se ofera o cafeluta si o tableta de ciocolata organica.

Avocat adept al unei vieti asa de sanatoase inca nu am gasit. 🙂
omuldelamunte says:

September 4, 2013 at 11:50

Odille- este prea strâmt locul şi pentru doi avocaţi, mai ales dacă sunt de sex opus şi ajung la o înţelegere peste capul pârâtului, în sensul că el s-o păstreze pe “una”, iar ea totul: casă, maşină, moşii, rujul şi gingăşia.
Veşti bune să aveţi.
omuldelamunte says:

September 5, 2013 at 17:14

Odille- mai există şi a treia posibilitate: indiferenţa. Unul se uită la dulapul ei ticsit cu haine şi alta se uită la dulapul lui gol de haine.
Odille says:

September 6, 2013 at 02:02

ODLM

” în sensul că el s-o păstreze pe “una”, iar ea totul: casă, maşină, moşii, rujul şi gingăşia.”

Nu inteleg de ce ar fi “o una”, care in realitate ar fi “o alta”, daca exista “gingasie”? 🙂
Odille says:

September 6, 2013 at 02:10

ODLM, sunt un pic under the weather.

Ar trebui sa fie o lege ca in fiecare zi minimum 80% din stiri sa fie pozitive. Si ar mai trebui sa fie o lege prin care cei care pornesc un razboi, sau voteaza pt razboi, sa fie obligati sa participe in acel razboi in linia I-a.
omuldelamunte says:

September 6, 2013 at 20:19

Odille- It’s obvious: este altă gingăşie 🙂
omuldelamunte says:

September 6, 2013 at 20:25

Odille- aşa şi este… 80% din ştiri sunt pozitive: pentru agresori, nu pentru victime.
Războaiele de azi nu se mai poartă cu trupe cu cizme. Se trimit rachete foarte scumpe direct la obiectivele militare ale inamicului. Banii trebuie să circule chiar şi pe sus. Problema este cine stabileşte inamicul…
Odille says:

September 7, 2013 at 14:23

ODLM,

Gingasele 🙂 mele felicitari echipei de soccer a Romaniei. 🙂

Am avut emotii, dar rezultatul a fost excelent.

Weekend placut!
Odille says:

September 7, 2013 at 14:27

ODLM,
Incerc sa ma desprind de stirile din Romania atunci cind intru pe blog pt ca am mare nevoie de un refugiu frumos si linistit si stirile din ultimile zile ma depasesc.

Am vazut un pic dintr-un interviu luat lui Robert Herjavec, un bussinessman canadian de mare success. Un om foarte inteligent si placut.

Am retinut citeva idei:

– In business “The worst thing is arrogance”. Ea va duce in cele din urma la pierderea partenerilor, a clientilor si a business-ului. La fel si atitdinea de Wall Flower”. Un echilibru bun este “Modest Arrogance”. 🙂

– Intrebat daca un om care ajunge bogat devine un “jerk”, raspunsul lui a fost : “A jerk becomes the biggest jerk and a nice guy becomes a nicer guy”.

Dupa ce am vazut si interviuri cu Warren Buffet, considerat ” He is widely considered the most successful investor of the 20th century”, as spune ca periculos este atunci cind ai impresia ca stii totul pt ca, in realitate noi stim extrem de putin, dar inseamna ca nu mai progresezi, considerind ca nu mai ai ce sa inveti.
omuldelamunte says:

September 7, 2013 at 22:32

Odille- de ce ai avut emoţii la meci? Cu mine ca suporter şansele de a învinge cu 3-0 sunt foarte mari. Puteau să bată la 5-0, au ratat singuri cu portarul, am auzit. Eu tocmai fazele astea le-am pierdut. Am fost să caut îngheţată, dar o mâncaseră copiii. Nu mi-a venit să cred şi atunci m-am dus de două ori
omuldelamunte says:

September 8, 2013 at 14:46

Trei unguri la o terasă în Centrul Vechi:
– Ioi, aduce la noi 3 Cola Zero Zahăr
– Nu avem, dar vă putem da 3 zero 🙂
Odille says:

September 8, 2013 at 18:01

ODLM, cine ne papa inghetata delicioasa?
Adorabilii bebelusi! 🙂 (Pt parinti, copiii vor fi intotdeauna bebelusi.) 🙂

http://adevarul.ro/news/stiri-ciudate/pisica-rol-profesor-surprinsa-timp-preda-mersul-biped-unui-bebelus-8_522c0a4ec7b855ff565b0eb0/index.html

ODLM, am urmarit numai reportajul live despre meci din Ev. Zilei si din acest motiv nu am intrat in atmosfera. Nu ne-a spus si noua nimeni pe blog ca lucrurile se desfasoara grozav, pt a ne relaxa si noi, cei din afara Rominiei. 🙂

Dragut bancul! 🙂
omuldelamunte says:

September 10, 2013 at 00:22

Odille- este numai vina mea că am cumpărat numai două kilograme de îngheţată. Trebuia să iau patru…
Odille says:

September 10, 2013 at 13:39

ODLM,
“Odille- este numai vina mea că am cumpărat numai două kilograme de îngheţată. Trebuia să iau patru…”

Cred ca intelept ar fi sa cumperi si o cutie de inghetata cu marar, sau din ciubotica cucului. In acest fel vei fi sigur ca o vei gasi intotdeauna in congelator. 🙂

Te-ai uitat cumva la “Mistresses”, seara trecuta?

Offf… trist! Sigur ca am luat povestea cu mine in somn.

O zi frumoasa in care si toate povestile sa fie fericite!
omuldelamunte says:

September 10, 2013 at 15:05

Odille- şi acolo va rămâne, în congelator. Nici mie nu-mi place cu ciuboţica cucului.
Serialul “Mistresses” nu este deocamdată la noi pe TV. Este numai pe net şi apare cam la 3-4 zile de la difuzarea de pe la voi.
Zi frumoasă şi vouă.
Odille says:

September 11, 2013 at 13:53

Buna Dimineata! Buna Dimineata!

ODLM,
Ma gindesc ca antrenorul echipei Rominiei ar trebui sa ma angajeze pe mine drept consultant pt meciurile viitoare pt ca are nevoie de tot ajutorul posibil. 🙂 🙂

Doua idei dis-de-dimineata: Sa colaboram fie cu Jiminy Cricket, fie cu Rumpelstiltskin. 🙂 🙂

Jiminy Cricket, este “a wise partner who accompanies Pinocchio on his adventures, having been appointed by the Blue Fairy (known in the book as The Beautiful Fairy with Sky Blue Hair) to serve as Pinocchio’s official conscience”, iar Rumpelstiltskin a ajutat pe fiica unui morar sa transforme paie in fir de aur si in acest fel s-a casatorit cu regale acelui tarim.

Voi mai studia acest subiect. 🙂 🙂

O zi minunata!
CristinaC says:

September 11, 2013 at 17:36

Bine v-am gasit!
Sper ca sunteti cu totii sanatosi , voinici, voiosi.
Imi cer scuze ca v-am parasit pentru un timp atat de lung dar am avut de pregatit pe ultima suta de metri nunta…
…si a fost o nunta ca-n povesti…
chiar daca sambata dimineata a tunrnat cu galeata … efctiv.

Pe curand!
omuldelamunte says:

September 12, 2013 at 00:01

Odille- cred că Piţurcă va avea nevoie să ţină de scaunul lui cu dinţii. Mingea se lovea de jucătorii noştri ca de văcuţă. Erau pleoştiţi şi parcă veneau de la o paranghelie.
Cred că Pinocchio îţi duce dorul dacă ai ochii bleu în quebeqoise.
omuldelamunte says:

September 12, 2013 at 00:02

CristinaC – să îţi ajute Cerul să fiţi fericiţi mereu. Bine ai revenit.
Odille says:

September 12, 2013 at 00:21

Cristina, sa fiti fericiti cu totii!

Ma bucur din toata inima pentru voi toti.
Copiii sa fie intotdeauna indragostiti unul de celalalt si sa aiba o viata lunga si frumoasa!
omuldelamunte says:

September 12, 2013 at 00:21

Odille- am văzut ep. 12 din Mistresses. Trist cu atâtea trădări şi turnătorii. Comportamentul lui April (mulatra) mi se pare cel mai firesc, deşi se pare că-l va primi pe Paul înapoi lăsându-l baltă pe Richard. Paul este un proscris şi cred că a făcut o faptă abominabilă. Ca apariţie, este o exotică frumoasă. Savi este în două luntri şi ea. Personaj interesant. Ca apariţie, este frumuşică dar bondocuţă.
Joss este nebunică, dar are şi un umor teribil. Bine, nu sunt glumele ei, dar le spune cu atâta dezinvoltură de parcă chiar ar fi. Cred că şi în culise este tot aşa de săltăreaţă. Ca apariţie, are ochi albaştri, corp frumos, dar îi lipseşte feminitatea. Este genul de femeie care ţi-ar place doar să conversezi cu ea.
Kim este cu mult sânge asiatic. Profundă, cinstită, dar prea mult interiorizată. Suferă sincer.
Definitely, April is the Prom Queen.
Odille says:

September 12, 2013 at 00:24

ODLM, asa de greu a fost meciul? Imi pare rau!

Poate ar fi trebuit sa fi fost o minge colorata si draguta, sau cu ochisori albastri desenati pe ea? 🙂
Odille says:

September 12, 2013 at 00:43

ODLM, Oh! Imi pare bine de tot ca l-ai vazut, si ce bine ai caracterizat personajele!

Nu stiu unde a ajuns povestea in acel episod?

De multe ori ma intreb de ce multe femei renunta la dragalasenia pe care o aveau cind erau fetite? Nu inteleg cum si de ce se debaraseaza de ea? As spune ca Savi are aceasta dragalasenie. Bondacuta, cam da. 🙂

Josslyn, April, Paul, de accord cu tine. Karen Kim, astept sa vezi si urmatorul episod.
omuldelamunte says:

September 12, 2013 at 18:53

Ion avea 35 de ani şi era tot neînsurat. Într-o zi, la un bar, se întâlneşte cu Gheorghe şi se bagă la o bere, unde încep să discute:
– Mă loane, dar tu chiar nu ai găsit vreo fată să îţi placă?
– Ba da! Mai multe chiar!
– Păi şi atunci care e problema?
– Nu i-au plăcut mamei, mă! Indiferent pe cine-i prezint, mamei nu-i place!
– Păi atunci e simplu! Data viitoare alege o fată care să-i semene mamei tale şi precis o să o placă.
Peste un timp se întâlnesc iar. Ion era supărat foc.
– Ce ai Ioane de eşti aşa supărat?
– M-am luat după tine şi am dus acasă o fată leit mama.
– Şi ce-a zis maică-ta? Nu i-a placut?
– Ba da! Cât a stat fata la mine, erau nedespărţite!
– Şi atunci care e baiul?
– Pe asta n-o suportă tata…