search
top


Boroboaţă

Lunch-is-about-to-be-served-resizecrop--

Un Cupidon rusesc

O să plec câteva zile, să ştiţi. Am să răspund la comentarii, chiar şi răutăcioase, dar va trebui să suportaţi texte fără diacritice, aşa cum eu suport o telecomandă fără baterii.
Mă duc s-o mai îmbrăţişez pe mama, să-mi mai spună ea a milioana oară cât sunt de deştept şi de frumos, acum, când nu mai fac boroboaţe şi mă căznesc să mă şi potolesc din/cu greu.
Am tot încercat într-o doară în ultimul timp, iar acum, mergând cu gândul în urmă cu ani, mă socotesc norocos că nu existau telefoane mobile pe vremea aceea. Nici părinţii nu aveau, da’ nici profesorii… Trăiam într-un semi-anonimat. Cam 36% dintre boroboaţe scăpau nepovestite şi, mergând pe logica lucrurilor, înseamnă că eram cu 36% mai cuminţel.
Eu nu vă vorbesc acum de vremurile când se năştea sistemul solar. Nici aşa!
Soarele s-a spart în figuri şi de la centrifugă, i s-au desprins stânci mari cât lumea, s-au şlefuit tot minunându-se unele de altele şi numai una a fost cu stea în frunte. Ea plânge cu oceane de-o salinitate de lacrimă şi râde cu păduri şi cucuie himalaiene. Zmeele meteorice cu coadă de lumină cât o clipită de ochi şi care-i străbat nopţile când luna moţăie, nu sunt altceva decât năzuinţele pietrificate ale celor plecaţi.

Le-am rămas dator băieţilor care mai străbat acest plai de snoave cu nişte îndrumări a alege, sau a se feri.

Să presupunem că acceptă, după cea de-a 365-a întâlnire, să vină la tine acasă. Începi light, cu un consomee de pui cu ciuperci, strecurat prin cea mai fină sită, un dress de 10 den (desigilat în faţa ei, ca să nu te pună să juri). Felul doi, seminţe şi nişte fileuri de peşte pregătit la aburi. La aburii inocenţei, exact starea pe care încerci să ţi-o imprimi pe figură. Ascult-o îndelung cum vorbeşte şi cum dârâmă cu mâna paharul cu vin cu picior. Aduci altul şi pui nişte şerveţele absorbante pe faţa de masă şi pantaloni la modul: “nu-i nimica, tu să creşti mare!” (dacă-i sub 18 ani). E vin alb, e rece, ştiu, dar la peşte nu merge vin roşu chambre, că doar n-ai crescut în glod. Un moment de durere valorează cât o glorie pe viaţă. O face cu atâta eleganţă încât nu-ţi va părea rău pentru cele 12 pahare băute împreună şi sacrificate în numele astringenţei vinului.

Cumpără două bilete la o prezentare de modă. Fă-i o surpriză de sâmbătă dimineaţă, dar nu lăsa impresia că ai fost paraşutat acolo ca să vezi ce femei se mai poartă. Minunează-te la croială, la accesorii, la tăietura îndrăzneaţă a fustei, nu a cicatricii de pe coapsa modelului. Arată-te preocupat, pune suflet în comentarii. Este de bonton să recurgi şi la subtilităţi. Spune-i că pe corpul ei, o asemenea rochie s-ar aşeza de mii, cee!!!, de milioane de ori mai bine; că bluza roşie cu jabou nu are nicio gară cu eşarfa verde şi pantofii roz bigudiu.

Îţi dă telefon din oraş şi-ţi povesteşte culoarea unei rochiţe. Te face părtaş la plăcerea ei. Încearcă să-ţi insufle o dorinţă arzătoare de a o avea în dulapul nostru. Pentru culoare găseşte orice corespondent în natură. Nu există să nu-ţi descrie cu lux de amănunte ce culoare are cerul când pe câmp trece un cârd de gâşte, iar pentru definitivarea nuanţei mai îndeasă în peisaj şi un puiandru care le paşte.
Dă-i măi acceptul, că până la urmă tot ţi-o ia! Legenda spune că sunt cazuri în care egoul ei o domină eliberându-i dressing-ul pe care i-l dă cumnatei pentru a face loc unui nou set de veşminte. And if things really go South, atunci cumpără-i o geantă orice culoare. Ţie îţi va părea imposibil să nu găsească ea prin dulap o rochie care să se asorteze. Află că ei nu-i este imposibil! Doar aşa-ţi canalizezi viitorul. Doar aşa afli ceea ce contează într-o relaţie.
“Cele mai importante două clipe din viţa ta sunt atunci când te naşti şi atunci când afli de ce”.
Fereşte-te de uniforma asta la modă acum: şapcă cu “Go West” brodat pe toată înălţimea ei şi cozorocul spre est, barbă de 5 zile, ceafa în brazde, T-shirt care înveleşte un bidon de bere, pantaloni cu contur parantezoidal şi adidaşi verde fosforescent în veşnicia nopţii. Vei fi cu siguranţă un vampir energetic cu coeficient 9,5 de stârnire. Pe o scară de la 1 la 8…

Încearcă într-o zi să fii reporter de importanţă regională. Întreab-o dacă ar fi să zboare ca o pasăre, ce ar vrea să fie.

Piţigoi
Sunt cele mai agile zburătoare din lume. Asta spune multe… Ghiduşe, simpatice, îţi ciugulesc din palmă, dar cum dă primăvara cântă pe la alte cuiburi.
Papagal
N-a înţeles nimic. Ea crede că vrei să ştii ce-ar vrea ea să fii.
Lebădă
Interesant! Are graţie, este albă (numai în filme este neagră şi rea) şi nici nu vorbeşte prea mult.
Vrăbiuţă
Zglobie, îţi stă mereu pe streaşina casei şi vorbeşte mult la telefon cu celelalte streşini, dar nu te deranjează pentru că tu, la ora aia, de abia te scoli.
Bufniţă
Nu e bine deloc! Te vede noaptea când vii acasă şi, mai rău, şi cu cine ai fost.
Mierlă
Numai bărbătuşul cântă, dar, în fine, se acceptă ca metaforă precum că viaţa ţi-ar fi un tril.
Ciocănitoare, gâscă, cioară
Ca la CNN: No comment
Porumbiţă
Asta-iii măi aleasa!

Să nu o consideri o cutie poştală pe care o verifici la două săptămâni din lipsă de corespondenţă între voi.

7 Responsesto “Boroboaţă”

  1. Odille says:

    ODLM,

    Mi se bucura inima la gindul ca vei fi impreuna cu mama ta. Pt parinti, vizita unui copil este ca sosirea primaverii. Fiecare poveste din copilarie spusa de mama ta inseamna o retraire a unor clipe de pura fericire. Imbratisari si gindurile cele mai bune.

    Primul pasaj din aceasta postare, as spune ca este semnatura ta in lumea literaturii. Ginduri puse in imagini impresionant si incintator de frumoase. Le voi pastra in cutiuta cu martisoare.

    Drum Bun si sa te intorci cu bine.

    Nu vreau sa-ti iau nicio clipa din momentele petrecute cu mama ta, dar nu am putut sa nu comentez la aceasta postare.

    Multumesc mult pt informatia CFR.

  2. Odille says:

    🙂

    In privinta pasarilor, as oscila intre Privighetoare-

    “Poets chose the nightingale as a symbol because of its creative and seemingly spontaneous song”

    si

    Porumbita alba –

    Simbolizează pacea interioară, armonia și împăcarea. El poate fi interpretat ca expresie a Sfântului Duh.

    În mitologie porumbelul era considerat solul zeilor.”

    Imi place privighetoarea pt ca Ea si El sunt impodobiti cu aceleasi straie, spre deosebire de alte pasari unde baieteii primesc ce are natura superb si

    cind este vorba despre fetite, parca s-au terminat penele.

    🙂

  3. Odille says:

    Cristinutza, bucura-te de soare, bask in the sun. Noi avem astazi minus 10 – minus 18 si miine ne vom mai raci. 🙂

  4. Odille- încă n-am plecat. Mâine dimineaţă iau volanul şi mă duc cu daruri multe. Mulţumesc pentru gândurile bune.
    Să deschizi cutia cu mărţişoare. Poate-o fi vreun ghiocel călător în timp.

  5. Odille- am luat şi eu în calcul privighetoarea, dar să ştii că mierla o întrece în melodicitate. Ea merge până spre 10.000 Hz faţă de privighetoare care urcă pe la 15.000 Hz de-ţi bulversează timpanul.
    După cum ai văzut, porumbiţa a fost invocată ca fiind aleasa de Oscar.
    La fetiţele de păsări s-au cam terminat penele, în schimb, fetiţele de oameni sunt îmbrăcate cu tot ce etalează mall-ul mai frumos şi trendy.

  6. carmen says:

    Drum bun si clipe cat mai frumoase alaturi de mama dvs…o sa imi lipsiti, dar ma bucur ca “disparti” pentru putin din lumea virtuala, dar merita pentru asa o binecuvantata vizita. Astept cu drag sa va reintoarceti si sunt sigura “ca veti avea bateriile incarcate” .

  7. Carmen- m-am întors deja. Mama este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei fiinţe.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: