May 1, 2010
Care-i mersul?
Mersul pe apă
Azi m-a trimis Ilinca la mall să cumpăr gazon. Când a văzut că m-am dichisit cu bluză cu crocodil, pantaloni veluraţi Versace, pantofi Hush Puppies, ras proaspăt, o undă de Hugo Boss pe la îmbinări, bunii ochelarii de soare Polaroid – nu ăia de grădină – a zis că merge şi ea. Este o strategie spre a o căpăta alături de mine, altfel, dacă mă duc îmbrăcat ca hăndrălăul la coasă, îmi dă drumul fără angoase. Cine s-ar uita la un astfel de specimen? Doar eu, în oglinda vitrinei.
Totuşi, gazonul e gazon şi rochiţele sunt rochiţe, aşa că ne-am separat, fiecare calat pe buticul lui. Pe mine nu mă interesează rochiţele decât pe ea, iar pe Ilinca gazonul numai pe grădină. Eu m-am hotărât foarte repede, pentru că gazonul este ăla verde de creşte ca nebunu’ şi este garantat de prietenii noştri unguri, olandezi, italieni şi încă alte câteva popoare care fabrică gazon şi noi nu. Am chemat odată o firmă să-mi înlocuiască un petec de gazon năpădit de păpădie de la vecinul Popică care are un cult pentru această cultură. Zice că ceaiul de păpădie îi exultă simţurile. Nu ştiu ce-o fi în capul lui Nea Popică legat de această sintagmă, dar eu văd rezultatul, că baba lui şi-a croit un fel de bâtă cu care-l ţine la distanţă de-o prăjină.
Au venit doi băieţi cu o motosapă, cu tăvălug de beton, cu greble mecanice, tot dichisul. Au făcut o treabă de manual, dar mai târziu gazonul a răsărit mai rar decât ţeava de gard. I-am întrebat:
-Cine v-a învăţat măi băieţi cum se face treaba asta?
Mi-au dat un răspuns de motto:
– Foamea şefu’, foamea!
De câte ori mă întreabă Ilinca cine m-a învăţat să-i cumpăr flori în fiecare zi, de ce mă dau cu Hugo Boss care-i place ei şi nu-mi place mie, cine m-a învăţat să fac ouă prăjite şi ceai aşa de bine, răspunsul este invariabil “foamea şefa, foamea!”.
Ilinca se hotăra mai greu asupra rochiţelor, astfel încât un popas la Starbuck era chemarea mea de câteva ore. Când găsea o rochiţă, sau pantofi şi pochette ( se pronunţă geantă de piele cu zorzon), sau taior, sau ce şi-ar cumpăra fetele între două probe, mă suna pe mobil şi-mi descria: culoare, model, calitate “un jerse d’ăla fin, ştii tu, de care mi-am luat şi ieri”, adâncimea decolteului, scurtimea, centură cu lăcăţel. Îşi face o poză în cabina de probă şi mi-o trimite pe mobil. Preţul îl află întotdeauna după ce închide telefonul cu mine. Răspundeam invariabil:
– Ia-ţi-o frântă că ţi-am dress-o!
Am comandat un Irish coffee fără whisky din cauză de permis. Am deschis palm-topul şi am început să studiez mersul fetelor trecătoare. Pentru o identificare uşoară, le-am dat nume.
Mariana. Călca prevăzător ca şi cum avea ochelari de vedere şi cobora scările. Pipăia cu vârful o dală de granit şi numai după ce se asigura că nu se scufundă, aducea şi celălalt pantof lângă primul. Păşea numai cu stângul, iar dreptul se aşeza cuminte lipit de stângul. Era femeia militar, cu o carieră de-o viaţă la genişti, în depistare de mine antipersonal. Faţă imuablă, fără crispări, căsnicie dreaptă, în dungi.
Safta. M-a impresionat glezna groasă de cariatidă. Ar fi putut purta şi tocuri de 12, tot nu se dărâma! Dacă călcătura ei ar fi avut sunet ar fi imitat perfect mersul unui sudor prin mlaştină. Fustă înflorată şi lungă şi lată, vestă cu bumbi de metal, un coc care-i asigura echilibrul şi totodată mascat de o broboadă ale cărei colţuri unul era ţinut în dinţi şi de celălalt trăgea la fiecare al patrulea pas. Faţă jovială, cu mult roşu care, suprapus peste stratul tuci din naştere mi-ar fi inspirat “Roşu şi Negru” dacă Stendhal n-ar fi văzut-o cu mult înaintea mea.
Tanţa mare. Un kaizer umblător care i-ar fi stat mai bine în patru labe (Fier Pfoten). Rochia strâmtă ce-o sugruma ca o ruladă de mânzat, decoltată sfidător şi mâneca decupată aşişderea, descopereau o carne roşie recent sosită de sub soarele de afară. Verigheta nu se vedea fiind îngropată în inele cu pietre cât goldana, însă intuiesc că a fost adusă de un taxi şi lăsată la vreo 5 km de mers pe jos. Era epuizată, dar nu renunţa la pungile mari şi atârnânde cât greutatea ei în aur.
Ingrid. Este blondă cu ochii roată după vitrine şi nimic nu mai contează. Are probleme cu iubitul, colţul buzelor lăsat în jos parcă nu-i place amandina. Fundul cam asimptotic de parcă a trăit lipită de gard, pasul mare, echilibrat, rămânănd o secundă în aer, ezitant când o nouă vitrină apare în raza vizuală. Vorbeşte la telefon şi gesticulează cu mâna în care are poşeta. Trecătorii apleacă capul ca la trecerea pe sub podeţ.
Văd o siluetă zveltă cu o rochie lila, cu talia subliniată de o centură subţire,albă. Tocurile fac toc-toc pe gresia porţelanată. Degaja oarece lumină în jurul ei ca un spot cu cuarţ. Părul lung, blond, mersul legănat aţâţător, întâi stângul, apoi dreptul, sau invers… Era exact genul meu. Am scos aparatul de fotografiat cu intenţia de a-i arăta şi Ilincăi că mai există siluete ca a ei. Am descărcat iute poza pe palm, dar mi-a apărut mesajul “This message 007 Ilinca mea already exists. Do you want to replace it?” I-am schimbat denumirea în “Viaţa mea” şi am salvat-o.
Ce s-a mai bucurat Ilinca că am salvat-o…
Ma asteptam la o defilare de 1 Mai si am vizualizat-o ! O spectaculara defilare de dame pe catwalkul de la Starbuck, mai precisa decat mersul trenurilor. Se vede treaba ca ai o agenda ticsita cu numere umblatoare si dansul lor nu ti-e chiar indiferent nici tie nici hormonasilor tai.
Din mers, observi ce este sugestiv observabil, cu trimitere la observatori, ceea ce dovedeste ca nu mergi in gol. Mergi in sarcina cu ovulatie narativa ceea ce nu-i la îndemana oricui.
Si eu stiu sa joc dame dar nu asa bine ca tine si, in plus, ma cam lovesc de nebuni.
Iti doresc Ilinci pufoase si cat mai stimulante pt placerea rascolita a cititorilor tai.
Thomas Man/Vegetal Ink/Saucum Vreitu
Am sărbătorit întâi de mai în grădină. Mai am câteva dame ţintuite pe palm-top şi am să le dezvolt când nu m-or lăsa hormonaşii în pace. Nu ştii dame! Ele se joacă cu piese de la table, iar unele mai abitir agăţate de bunăstare, cu piese de aur. Nebunii se odihnesc cât ne jucăm noi dame cu camelii sau fără nimic.
Mă bucur de vizită.
Unii barbati joaca dame cu paharele de palinka.
Ca si tine, Rihanna ne arata ca mersul pe jos face bine la mersul pe sus, chiar si de la 12 cm in sus.
http://www.youtube.com/watch?v=e82VE8UtW8A
Dacă unii bărbaţi joacă dame cu pahare de palinka, atunci se apucă să le joace la poker şi le pierd iremediabil, spre bucuria lor.
Rihanna este o Mamma Wardrobe în devenire. Este pulpată disproporţionat, dar e haioasă la cântare. Bănui că doarme pe bicicleta medicinală, la câţi fesieri a dezvoltat…
Simona a schimbat serverul şi a pus un cerber în poartă aşa cum denotă şi lipsa de personal populant. Ea se distrează şi noi dăm raite doar-doar s-or trezi după o noapte de tango.
omuledelamunte, cine-i cerberul, unde-i odille si ce iti face ilinca?
Tania, ce mă bucur că eşti!
Cerberul e serverul. Odille cred că ţine o cuvântare de îmbărbătare. Ilinca se bucură din plin de mine pentru că-i şi umplu timpul cu delicii.
tania, ce bine ca ai aparut. Eu m-am plimbat astazi un pic cu bicicleta si am primit drept rasplata bomboane cu lapte.
Ce faci tu?
Ce se intimpla, parca ar fi The Haunted House, numarul de mesaje cind apare ca 6 , cind 7 si invers?
La una sută metri cu bicicleta primeşti una bomboană. Cred că ai primit două bomboane.
Acum sunt 10 mesaje şi tot aşa rămân până apari tu.
Omuldelamunte, ai ghicit, am primit o singura bomboana. Chiar vroiam sa corectez, dar cind am vazut cum sar mesajele nu am mai indraznit.
Numai 100 metri cu bicicleta astăzi? Păi eu atâta merg în mâini…
odille, sunt foarte bine. multumesc pentru intrebare. ma aflam in cautarea unor melodii, de dupa o zi superba de preaplin soare. ma bucur sa va gasesc pe aici…..biciclistilor. 🙂
omule, tot nu pricep ce spui de server….:(
100 de metri, da, dar mi-a luat timp sa ma asortez cu culoarea bicicletei. Apoi aici, ciclistii isi zimbesc si isi fac cu mina Hello, iar eu nu pot sa iau mina de pe ghidon, asa ca trebuie sa ma opresc sa spun hello. Cred ca meritam mai mult de o bomboana. Poate miine!
@Tania- În lipsa Simonei, Alina Grozea mărturiseşte că a schimbat serverul blogului Simonei şi în acest fel s-au pierdut două zile de comentarii. Noul server a fost cerberul despre care tot povestesc eu. Una a comentat pe 28.04 şi Thomas a apărut pe 30.04. Între ei au mai fost comentarii, dar cerberul le-a şters. Eu am dus o muncă titanică în acele zile, am publicat un lung compendiu despre sfârşitul celui de al doilea război, am recompus “Bolero” de Ravel şi io, am elaborat un plan de intrare în belşug, am decodificat încă 10 catrene de ale lui Nostradamus. Totul s-a dus pe apa Miercurei şi Joii !
A mai rămas acest linkuleţ:
Cu-cu
tania, iti ducem lipsa. Poate mai vii din cind in cind.
tania, iar eu ma lansasem serios in Psihologie si noroc ca s-a pierdut.
@Odille- N-ai găsit bicicletă la culoarea rochiei ? Păi de ce să iei mâna de pe ghidon? Fă-le hello direct cu ghidonul!
Dacă tu cumperi un pepene şi eşti cu bicicleta, mai pleci spre casă cu pepenele la subraţ?
Omuldelamunte, pare nostim, dar eu am probleme si sa le zimbesc inapoi celorlati ciclisti pt ca ma deconcentrez si pierd directia. Si aproape toti zimbesc.
Cred ca ai uitat sa-i spui taniei ca ne-ai recitat online si “Capitalul” in zilele in care s-a pierdut informatia de pe blogul Simonei.
@Odille- Arborează o mină serioasă, preocupată de direcţie şi le piere zâmbetul! Redu viteza la limita evitării copiilor rătăciţi! Atenţie la radar! Royal Mounted Police, câte doi-câte doi stau în boscheţi…
Nu-i nevoie să recit “Capitalul”. Nu-mi bat joc de el, deşi el şi-a bătut joc de mine.
Omuldelamunte, voi tine seama de sfat. Mi-am dat seama ca nu voi putea participa la concursuri, indiferent de cite bomboane voi primi.
Acum ma retrag pt ca trebuie sa fac exercitii de concentrare, pt miine.
Iti urez Somn usor.
Bun, copilashi. 🙂
daca deschid blogul simonei, imi indica 217 de comentarii, iar ultimele trei imi apartin. 🙂 Voi vedeti altceva???????
tania, foarte ciudat. Eu vad numai 195 si ultimile sunt ale lui Thomas Man si Nico. Comentariile tale nu-mi apar.
Buna Dimineata!
Omuldelamunte, cind citesc povestile tale asa de dragute despre dragostea pentru Ilinca, ma gindesc ca esti un om fericit.
Si-mi aduc aminte de un fost manager al meu, care era indragostit pina peste cap de o tinara care traia in Europa. Cind venea dimineata la birou, declara cu stelute in ochi:
“I am such a Lucky Ducky!”. Era o placere sa-l vezi
@Tania- Chiar şi duminică la 11.20 am eu văd numai 195 commentarii, ultimile fiind ale lui Thomas şi Nico. Ce incantaţii folosoşti ca să deschizi şi alte sertare decât noi, obişnuiţii?
Si eu dau din codita bucuros de comeback-ul Taniei si de forma cromatico-velocipedistica a Odillei.
Sa nu panicam in fata sertarelor pierdute, serverul Simonei e un magician la pensie si poate ni le scoate din palarie cand nu ne mai asteptam !
Nu s-au dus in neantul virtual opere nemuritoare, sper.
Ziceam parca, sub sigla TM, la un moment dat, ca desi-s lunatic, sarbatoresc ziua pamantului in fiecare zi (comentariu intrat in pamant acum 2 zile!). Ma simt ca-n avion pe bloage : imi place sa zbor uuuuaauuuu, dar ce ma bucur cand reating pamantul ! 🙂
Azi e defilare la 2 Mai 🙂 O folclorica/entomologica descriere semnata omuldelamunte ne-ar descreti ochii 🙂
Thomas Man Says:
April 30th, 2010 at 11:31 am
La mine-i Ziua Pamantului in fiecare zi.
Scrisul si fiinta.
WE bun tuturor !
CristinaC Says:
April 30th, 2010 at 3:39 pm
Odille ne-ar prinde si noua bine un long weekend de 1 Mai…
La noi 1 Mai e in septembrie!
CristinaC Says:
April 30th, 2010 at 9:49 pm
Voi chiar ca ati disparut azi! Mi-ati lipsit
1 Mai muncitoresc ca va aduca un weekend foarte placut
tania Says:
April 30th, 2010 at 10:23 pm
hei…..unde sunteti toti?????? liniste ici si colo?
va scriu de pe peron. ca-i plin. de 1 mai. deja. pt mine, maine este Ziua razelor de soare.
http://www.youtube.com/watch?v=1pn6mD3Iim8&feature=related
pt voi.
tania Says:
May 1st, 2010 at 10:50 pm
Oameni buni si mai ales foarte buni, eu nu imi amintesc ca nici in vreo data din viata mea pe care mi-o petrec pe acest blog, sa se fi auzit atata liniste. Eu inteleg ca petreceti, dar eu tocmai ce am aterizat. Si, pentru ca pot sa imi fac de cap pe aici, nu ma pot abtine (simone, ma vei ierta sa postez unul dintre pasajele pe care le-am citit astazi pe blogul lui Alice si din care inteleg cea mai mare controversa a sentimentului de iubire. : fericirea preadulceamaruie a renasterii. gresesc?
– Sunt Alice Nastase, mama Ilonei si a lui Victor, sunt Alice Buciuta, sotia barbatului pe care il iubesc, sunt Alice Nastase Buciuta, faptura indragostita, insingurata, fericita, speriata care incearca sa se aseze in noua sa viata senina si in noua ei semnatura neexersata indeajuns. Sunt Alice Ionescu, eleva de liceu. Sunt Alice a voastra, a lui, a tuturor, a nimanui. Sunt o inima rosie atarnata de gatul unei femei fara nume. –
magnific!
tania Says:
May 1st, 2010 at 11:12 pm
nu stiu cum sa strig dupa voi, caci daca ash striga imi este teama ca nu ma auziti
dar fac apel la cine-i prezent, adica, de exemplu, numita karen mulder, sa va dea cate un apel. altfel, risc sa-mi aud ecoul printre crestele majestuoase ale absentei voastre, in mare parte nemotivate.
http://www.youtube.com/watch?v=jp1kvdtNSD4&feature=related
well, people, fiecare cu…..accesul lui….:)
http://www.youtube.com/watch?v=KTms12ZKGaA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=p82XhI8blDM
omuledelamunte, odille, vegetal ink, daca tot ne auzim pe aceleasi unde si nu riscam si pe aici sa ne inghite virtualul intr-un neasteptat triunghi oceanic, am zis sa va impartasesc ceva din bijuteriile muzicale, care mi-au inveselit clipele recent savurate. 🙂 poate, poate, una din cele de mai sus merge pe stilul vostru. 🙂
omuledelamunte, de ce ma moderezi????? posibil ca virtualul sa se topeasca sub soare. ?? 🙂
@Tania- Departe de mine gândul de a te modera! Setările blogului sunt de natură a cere aprobarea mea dacă un comentariu dă mai mult de două link-uri, inclusiv. Softul Akismet-antispam face acest lucru automat, indiferent dacă este un comentator recunoscut sau nou. Dacă îţi aminteşti, pe blogul Simonei, Thomas şi-a pus aceeaşi întrebare după ce nu i-a apărut un comentariu cu cca 6 link-uri şi pe care, Simona a trebuit să-l modereze. Thomas este un provider de link-uri unul şi unul, dar ca orice desfătare, are şi oprelişti…
am priceput. deci era legata treaba de numarul link-urilor. nu, nu mi-am dat seama.
dupa cum vedeti, am postat ultimele comenturi de pe blogul simonei. nici eu nu inteleg ce se intampla, dar probabil ca este o chestiune pur tehnica. mie chiar mi s-a parut ca am strigat in golul alpin si m-am auzit atat de tare, incat si acum imi tiuie auzul virtual. 🙂
O Dimineata frumoasa!
Tania, multumim pentru mesajele de pe blogul taniei. Asa cum spune Thomas Man, tu ai acces la mai multe sertare ascunse in dulapul fermecat.
Citind linkurile tale, m-am gindit la un show pe care l-am vazut aseara la TV, la comemorarea a 26 de ani de la moartea lui Joe Dassin. Va trimit o melodie
Et Si Tu N’existais Pas.
http://vodpod.com/watch/1456430-joe-dassin-et-si-tu-nexistais-pas
Sorry, am vrut sa spun de pe blogul Simonei.
odille, joe dassin- preferatul meu.
sau….asculta aici. despre caramel, bomboane si ciocolata…:)
http://www.youtube.com/watch?v=Utw5-UjrzHc
tania, datorita celor din Quebec, am avut o seara foarte placuta sufletului. Ei au avut acel show.
Iti multumesc pt Caramel, bomboane si ciocolata.
Omuldelamunte, Buna Dimineata!
Doamna T, mereu in mod “nostalgic mood” sau “romantic feeling”, cu parole de suspinat si duoiase sentimente de fredonat. Un mic paradox daca stai sa te gandesti ca omuldelamunte ilustreaza fericit prin textele lui de pe “Ana are apples” expresia romaneasca “ras cu vorbe”.
Doamna T are dulap de apoticar, cu puzderie de sertare din care ne deus ex machina iepuri, fluturi si pantofi muzicali.
Ma bucur sa va gasesc aici printre bomboane,biciclete si mai ales “Paris”. Esti o fericita Tania!
http://www.youtube.com/watch?v=ZrV2YV2fdJI
vegetal ink, poate incerc zadarnic sa ma recuperez din timpurile mele nostalgice. sau poate, fara sa stiu, starea in cauza chiar face parte, nedefinibil, din camaruta romanticului feeling peren si mult sesizabil dincolo de unii dintre noi.
Si pentru ca a venit vorba de Paris:
http://www.youtube.com/watch?v=run92OQcI-0
tania, cred ca Nostalgia este parte din numele tau si din farmencul tau, de ce ai dori sa renunti la ea?
Sorry, am vruts a spun “farmec”
T, nu stiam ca A.N. are atatea nicneimuri ! Am dat o fuga pe blogul dumneaei si m-a strafulgerat ideea unui scurt pe doi comentariu, din ala greoi de-al meu, gen de ce nu ma numesc asa cand as putea sa-mi spun si asa si nimeni nu ma cheama asa. Dar… m-as fi simtit ca J. Richman, dansand intr-un loc mai special :
http://www.youtube.com/watch?v=XjFU98mEem4&a=vuXI8K_yIuk&playnext_from=ML
Cum tie-ti plac si coregrafiile funambuliste… 🙂
Odille, atentie la tastatura 🙂
Ne joaca feste pianul asta cand e dezacordat. Dar chiar daca mai ies note lejer false din cauza digitatiei relaxate (sau poate al excesului de Margarita ?:)), nu stiu cum faci tu dar gandurile îti par mereu juste, curate si f bine intentionate !
Vegetal Ink, Margarita niciodata, numai Passion Tea.
vegetal ink, dar nici tu nu te hotarasti, acum hai sa fim seriosi. eu ash prefera, sincer, o discutie cu thomas man. vegetal ink are, pentru mine, o cu totul alta infatishare, cel mai probabil o intruchipare ciudatoasa a unei fiinte nerecunoscute pe pamant, gen celor de prin regele inelelor. :)ce ar fi ca odiile, de pilda, sa para cu alt nick? sau omuldelamunte? sau Una? sau trecator? am data aceste exemple, pentru ca, stiti voi, ei, pe langa simona cea reala, imi sunt dragi, datorita long-conversatiilor purtate cu ei. sincer, imi este dificil sa purced la schimbarea imagistica din thomas man in vegetal ink, pentru ca ambele nick-uri, desi numesc acelasi personaj, poarta amprente vizuale foarte diferite. Altfel spus, nu stiu cum ai reusit. 🙂
Odille, poate ai dreptate, sunt parte din nostalgie. Si, privind pe urmele ei, ale nostalgiei, nu-i foarte fericita ilustratia. 🙂
si, vegetal ink, apropo tot de nick-uri…daca si eu ash veni in virtualul nostru comun cu numele meu real si nu cu tania, va asigur ca imaginea taniei va fi deblocata, instant, de imaginea numelui meu real, iar perceptiile voastre despre persoana mea vor fi modificate. iar transferul de imagine e posibil sa nu coincida cu reflexia cu care veti fi obisnuit deja (a taniei) de cand fiintam pe aici, pe colo.
daca odille ar spune ca se numeste, de pilda, loredana, mi-as transpune, involuntar, intreaga incarcatura perceptionala asupra realului nume. si pentru ca o indragesc atat, voi incerca sa ajustez perfect cele doua entitati (odille si loredana) de personajul din spatele tastaturii.
asadar, vegetal ink, orice nume, orice nick, este plin de semnificatii si, in lipsa gesticii comportamentale ne incercam cunoasterea in primul rand prin prisma nemijlocita a acestor identitati.
(nu stiu cum am reusit astazi sa ma dedic muncii legate prin comp, dar ma bucur ca sunteti pe aici.) opriti-ma daca vorbesc prea mult. 🙂
nu stiu ce pot a spune de blogul A.N. si nick-urile acelea, vegetal ink. eu mi-am dedicat niste cuvinte pe blogul simonei, datorita tonicitatii ei ce indeamna la prezentul vietii. am postat recent paragraful A.N, de mult prea dragul unei profunzimi pe care tot incerc sa o traduc de ceva zile:
anume:
– …..Sunt o inima rosie atarnata de gatul unei femei fara nume. –
Tania si Vegetal Ink, aceasta comunicare pe Internet mi se pare ca o piesa de teatru, cu roluri mai mari si mai mici, cu spectatori si scenaristi. Ne simtim mai confortabil atunci cind avem un program si stim cind un actor joaca mai multe roluri. Cind apare un personaj nou intram un pic in aparare.
Dimineata deschid blogul si parca se ridica o cortina de catifea si astept sa vad ce s-a intimplat cit am lipsit.
Depinde si ce piesa alegem sa vedem, daca dorim ceva de Suspense major, atunci un program nu are nici un rost. Ne aruncam fara parasuta. Eu, insa, chiar si la Disney World, ma duc numai la attractions dulci cu gust de poveste: “It’s a small world”, “ Swiss Family Tree House”, “The Enchanted Tiki Room”.
Inca nu am crescut destul sa ma duc la: Big Thunder Mountain Railroad, Space Mountain, etc.
Tania are asa de mare dreptate ca noi construim o persoana completa in jurul unui nume.
Am impresia ca va cunosc asa cum v-am construit in piesa mea de teatru.
Vorbesc in soapta si merg pe tippy toes pentru ca am impresia ca Omuldelamunte este ocupat si nu vreau sa-l deranjez.
Dragii mei, nu inteleg ce este AN, poate si pentru ca eu vad astazi numai 197 mesaje pe blogul Simonei, in loc de doua sute si ceva?
odille, este vorba de blogul alice nastase.
la mine is 217 comentarii.
care este ultimul coment, odille la 197???? cred ca inregistrarile au fost date peste cap, iar naufragiatii, printre care si eu, au fost salvati, care pe ce insule au reusit. cred ca doar simona ne va aseza pe toti la locul lor. 🙂
tania, acum sunt 199, nico si doua ale omuluidelamunte. Acum ca gazada noastra a aparut, nu va mai trebui sa soptesc.
Nu vad nici un mesaj al tau.
Omuldelamunte, s-a intimplat ceva si pe blogul tau, pt ca mesajul meu ca raspuns la intrebarea taniei, a disparut.
tania, sunt 199, ultimile apartin lui nico si omuldelamunte. Nu vad nici un mesaj al tau.
odille, mersul e cam asha: aici se merge pe older comments si newer comments. tu ai fost prima care ai intrat in…newer. deci te-ai innoit. 🙂
si, ca sa inchidem investigatiile :), ultimul coment de la ce ora vine????? :), odille????
Sunt prin grădină. Plantez răsadurile de roşii cherries şi desţelenesc caprifoiul care a luat-o razna prin vecini. Când înfloreşte, parfumează de adormi visând la ea. Imi creşte inima pentru fiecare mugur de floare de pom fructifer sau copac ornamental. Liliacul le ţine locul cald caprifoiului şi glicinei. Ţopăi vesel printre aspersoare, alergându-l pe Jambon, sau mai bine zis, el pe mine.
Vin iute, dau o ochiadă pe comments şi iar îmi creşte inima virtuală când dau peste atâţia muguri producători de link-uri cu parfum.
Vă mulţumesc printr-o reverenţă, fiecăruia în parte!
tania, 5.55 PM – ultimul mesaj.
tania, multumesc pentru lamurire.
O dupa-amiaza cu surprize frumoase.
atunci, este clar. cativa dintre noi au naufragiat sigur. iar cativa dintre cei cativa s-au prins de prima insulita din calea vidului de dupa virtual.
nico, acum te-am zarit.
de ce spuneai tu ca sunt eu fericita? 🙂
apropo de fericire, iata o melodie de profil.
http://www.youtube.com/watch?v=14nR8gslunw
De abia făcusem ochii mari când l-am auzit pe Joe Dassin la un transistor cu difuzor de galenă. Era o melodie care închidea vara şi picura nostalgii de toamnă. Nu-mi era soarele prea apropiat, dar sufletul se încălzeşte cu hrană pentru el, special ticluită în bucătăriile creaţiei. L’Ete Indien:
http://www.youtube.com/watch?v=oTLFfRofVcw&NR=1
Textul îl aflaţi dacă daţi click pe Seniorhuset, imediat sub imagine.
Pre mulţi am să-i relaxez cu aste sunete:
http://www.youtube.com/watch?v=8e0_XRWtX2I&feature=related
sunetele astea vin de la breath, care vine de la bliss :
http://www.youtube.com/watch?v=xL3PHmOBOBk
dar ce are bliss cel mai bun ar fi asta.
http://www.youtube.com/watch?v=6nhLWBf6lS0
eu-fun-no1.
Bonsoir, vad ca domnu’ muntean incepe sa devina din ce in ce mai pregnant o cafenea pentru noi (ca alternativa nu-mi vine sa pronunt, iar gazda e un cuvant prea scurt
: ) )
Tani(t)o, ce scrijelesti tu pe-aici, citate de prin A.N blog? E vorba, cumva, de blogul lui Alice?
E careva pe-aici, sau tastez ca nebuna la luna?
Si ce-am scris io unde s-a dus??ca nu ma vad pe-aici? imi joaca netu’ feste, sa plec la somn?dejaaa?: )
eu, eu, de trei ori eu, uno. 🙂
citatul ala m-a dat peste cap, fie vorba intre noi. 🙂
madam, pe unde te-ai preumblat???? naufragiata sau…?
una, vezi ca patesti precum odille. pana intri in antecamera de aici, adica (new comments) 🙂 trebuie sa faci ochii maaaaaaari. altfel, nu urci la nivel. 🙂 🙂 nu te-ai prins???? ca eu te vad! 🙂 nu esti tu cea saltareata???? 🙂
tanio, in fine : ). Am naufragiat un pic a la campagne, printre lacramioare, lalele si iasomii. Tare ma bucur sa te vad aici, please, da-mi adresa ta de email, zau ca nu reusesc s-o dibui, desi ai dat-o la Sim pe blog..
Cat priveste citatul dat de tine de la Alice, io n-o sa comentez, nu ma exprim chiar vizavi de tot si orice: )
Una, mă zăreşti cum ţopăi a nebunele că eşti şi tu pe covertă?
una. poti scrie la tania.nistor@yahoo.com
well, nu era vorba chiar de orice, zic eu, Una, vizavi de paragraful acela postat si aici. practic este vorba de ultima propozitie, al carei sens, spuneam, incerc sa-l descifrez subiectiv.
apropo, spune-mi Una….tu cate commenturi vezi la simona?? poti accesa blogul?????
Tania, Una, Omuldelamunte, Thomas Man, cred ca am trecut cu totii printr-o perioada destul de zbuciumata, intii prin declaratia de plecare a lui Thomas Man, apoi prin revenire lui, declaratia Unei si apoi declaratia taniei, care ne-a luat respiratia.
Am suferit de fiecare data si am sperat ca legaturile virtuale nu se vor putea rupe asa de usor.
Sper din inima, ca ne-am regrupat si tania, daca a sosit acel tren minunat, sper sa fie ca trenul care circula intre Provincia Alberta si Provincia British Columbia, un tren elegant, cu acoperis de sticla. In felul asta te vedem si putem tine legatura.
Sper ca inca mai sunteti online.
Omuldelamunte, tania, Una, melodia lui Joe Dassin, “L’Ete Indien” prinde asa de perfect atmosfera unei toamne indiene canadiene. Este vorba despre o toamna lunga si calda, ca o prelungire a verii, parca pictata de un pictor care foloseste toate nuantele de galben, portocaliu si ruginiu.
odille, ce frumos…..de sticla????? uite la asta nu m-am gandit. dar, tin sa iti spun ca trenul este asemanator celui dintre alberta si british columbia, adica, da, unul elegant si facut sa dureze ani lumina. nu stiu sigur daca este din sticla acoperisul, spuneam, dar lumina se reflecta fidel ori de cate ori bate in soarele de care fiecare dintre noi avem nevoie sa ne incalzeasca intru totul. de asta am incercat sa ma asigur zilele trecute, pe peronul destinatiei mele. 🙂
Tania draga, pe blogul simonesc imi apar azi, 2 Mai 2010 11.20PM 221 postari dintre care ultima e a domnului muntean care ne da hint-uri despre cum sa n-o luam in freza pe net : )
Da Odille draga, sigur ca suntem. Fain sa te gasesc si aici: )
pe pagina deschisa de la simone imi apar 217, ultimele trei ale mele. pfu. ciudat. ma gandesc ca nu vezi din ce am scris si eu pe acolo. nu mai inteleg…si daca ash mai scrie, ma duc la 218 si tot asha, ma vad only eu. 🙂
tania, ma bucur din toata inima pentru tine. Sa fie asa cum ai visat si ti-ai dorit!
Pe pagina Simonei, eu vad 221 de mesaje si nici unul al tau, cu data de 2 Mai.
Da, din pacate Tanio, io nu prea te vad acolo prezenta. Nu stiu ce explicatie sa-mi dau inafara de una patetica, cum ca id-ul tau nu cadreaza cu noua mentenanta, sau ca io nu-s capabila sa te vad in noianul de mesaje: )
daca am devenit un spam???? :)))) vezi, una, ca am intrebat de tine acum un minut. daca nici de data asta nu ma vezi, denota ca am trecut pe invizibil definitiv, irevocabil, vidus-virtualis. 🙂
nu draga mea, n-a aparut nimic.Ti-am scris email din hotmail, scoate-ma, pls, de la junkmail: )
Incerc sa te adaug in messneger, dar nu reusesc: )
Tania, incearca sa mai postezi un comment la mine si tine minte ora, eventual spune-mi-o dupa aceea, vreau sa ma consult cu IT-ul maine…
Omuldelamunte, regret ca ti-am napadit blogul tau frumos cu strigatele noastre de lupta. 🙂
.-= Simona Catrina´s last blog ..Ai dreptul sa nu spui nimic =-.
🙂 🙂 simone, ai fost de nota 20.000. 🙂
ma gandeam ce are adresa mea. 🙂
ok. ash fi la al cincilea comment consecutiv. 🙂 rad pana si de mine. 🙂
ultimul este la…11.41 pm, simone, daca ajuta la ceva. 🙂
una, te-am trecut in lista. deja. 🙂
@Simona- Fiţi binevenite pe terenul de paintball. Sunt strigătele voastre de luptă către oamenii de la Minolata, nu vă strigaţi la voi doar! Dimineaţa mă trezesc în melodii de mierle, ciocârlii, măcăleandrii şi cânt şi eu pe limba mea. Seara mă culc în melodiile voastre.
@Tania- Scoate-o te rog pe Una de la junk-mail! Eu v-am introdus la “Favourites” şi aşa veţi rămâne chiar bodoganit de-aş fi!
Omuldelamunte, am invatat ceva nou! Poti sa fii setat drept Favourite si Junk pe un blog?
Tania, noi vom fi aici cu tine, asa ca poti sa spui ce ai pe inima.
Tania, daca vrei, poti sa-mi trimiti e-mail cu comentariile tale si eu le postez pt tine, pina se rezolva aceasta ciudatenie.
Da Odille, pot seta Junk-ul să intre la Trash şi Favourites la Soul.
Tania, şi eu te pot ajuta cu copy/paste. Şi pe blogul lui Obama, dacă vrei…
Omuldelamunte, asta ma ingrijoreaza un pic. Daca te supara cineva, imediat primeste regim de junk, sau de cite ori are voie sa te supere? Eu unde sunt?
Multumesc, draga Tania, pentru orologiul erorilor din blog, voi incerca sa aflu maine ce se intampla!
Si multumesc, Omuldelamunte, pentru lupta colorata. Prima si ultima oara cand am jucat paintball, m-am lasat lovita in primele zece secunde (am iesit din tufis, intr-o cabotina imprudenta), ca sa plec cu iubitul meu de-atunci prin adancuri de tara, fara sa se simta echipa abandonata. El s-a lasat impuscat cu albastru, la vreo zece secunde dupa miine. Eram, si la propriu, loviti in aripa. 🙂
.-= Simona Catrina´s last blog ..Ai dreptul sa nu spui nimic =-.
O si O, :), multam, sunteti niste draguti. dar nu e cazul. 🙂 daca simone va putea elucida misterul, atunci este ok. oricum, cred ca e ceva de la IP. pana atunci, ne vorbim pe aici. omuldelamunte, esti o gazda buna, dupa cum se vede treaba.
ai adresa lui obama? 🙂 🙂
Omuldelamunte, nu se poate, oare, seta blogul tau ca sa se insiruie mesajele ca la Simona, fara sa treaca in alta categorie de “old”? Numai o intrebare.
Odille, multumesc inca o data. 🙂 incerc doar sa fiu in acelasi ceas cu a mea inima. Incerc sa-mi tin pe ea intreaga viata, fara sa fie nevoita sa faca oaresce piruete de echilibistrica intre cer si pamant. acum cateva luni, imi pierdusem vreo trei sferturi din ea, deci nu mai avea, teoretic, ce sa se aseze macar spre vindecare. A fost urmare a unei tragedii, care mi-a luat credinta. Lumina, peronul destinatiei mele, acoperisul de sticla de care vorbeai chiar tu au legatura cu o peregrinare asiduua in cautarea a ceea ce am pierdut. astazi, dupa foarte, dar extrem de mult timp, sunt mai bine….
ca sa evitam urmatoarea intrebare, tragedia are legatura cu plecarea tatalui meu. definitiva. si….v-as multumi enorm, daca nu veti da atentie spuselor mele din ultimele minute.
tania, imi pare asa de rau. Primeste te rog gindurile mele cele mai bune.
@Odille- Am setat ca mesajele să se inşiruie mărgărite nesfârşite. Deja s-au aşezat cuminţele şi-şi aşteaptă frăţiorii.
Tania draga, eu personal ma bucur mult ca ne esti pe-aici, reazem si raspar si mar: )
Iote, si munteanul e de acord cu mine, il vad cum pregateste clatiutele pentru Ilinaca lui preferata, d’aia tace: ))
@Tania- Mi-am pierdut tatăl în noiembrie trecut. Adâncă rană! Inimă tare să ai şi conştiinţa că l-ai iubit şi-l regreţi.
@Una- Să ştii că i-am făcut gugoşele. Mă laudă şi se lipeşte de mine ca mierea de gogoaşă. Ce bun sunt eu pentru ea!
Munteanule, te dai mare: ) Se lipea de tine oricum, puteai sa arzi si paine la prajit! Dar o stii deja..
Omule, tot in noiembrie si eu. tot anul trecut…..da, inima tare. ma intreb daca tu ai reusit sa o tii atat de tare. eu nu. tot incerc sa mi-o refac. coincidenta november-ului asta mi-a scos cuvantul de sub cheie. ma uit la mine si nu sunt pregatita pentru niciun fel de recunoasere si asumare a acelei luni. dar daca tu ai facut-o, atunci esti un om puternic.
@Una N-ai luat forma unui puişor de somn, sau în drum spre veioză ţi-a mirosit a gogoşi arse de un neîndemânatec?
si te felicit.
iar gogoshi???? 🙂
omule, odille, mai punem un zero langa cele 100 de comenturi???? 🙂
pt voi:
http://www.youtube.com/watch?v=PcC0Xs7SEcg
Chiar daca gogosile ar fi virtuale, gindul este frumos!
@Tania- Dacă vrei să vezi un bărbat c-o lacrimă ivită în faţa fiecărui tablou pictat de el, tatăl meu, atunci vezi-mă cu ochii minţii! Am un catalog cu 140 pagini cu aproape toate lucrările lui. A reuşit să-l tipărească, dar zbaterea pentru apariţia lui i-a grăbit sfârşitul. Lipsa lui mă rupe!
Nu mai pot continua. Iartă-mă!
Omuldelamunte si tania, daca ati sti cit de bine va inteleg. Aceasta despartire nu putem sa o acceptam niciodata.Insa bucurati-va ca ati fost impreuna cu tatii vostri pentru multi ani. Eu mi-am pierdut tatal cind aveam 25 de ani. Ani de zile nu am putut intelege si accepta acest lucru. Atitea intrebari pe care nu i le-am pus, atit de rau imi pare ca nu i-am spus de multe ori cit il iubeam si pretuiam.
nu am stiut nici eu nimic. de unde sa fi stiut?
eu nici macar nu mai pot plange. sau mi-am dorit atat de mult, incat acum ma ambitionez sa nu o mai fac, pentru a nu ma intoarce, din nou, la cel nenorocit inceput sau sfarsit, totuna. tu sa ma ierti. gandeste-te ca stiu ce am provocat si, ca un exercitiu nenorocit care imi sta sa se pravaleasca dintr-un creier atat de lucid de nu mi-l mai doresc, iti spun sa-ti lasi nestingherita lacrima sa cada. eu ash da nu stiu cat pentru asta, dar lacrima imi lipseste intr-un mult prea taios de suportat. nu stiu ce sa mai spun, decat…..pe mine iarta-ma.
odille, ma aflu innodata gordian de ceva minute. nu stiu cum am putea inchide aceste discutii. ash fi taiat virtualul asta in niste bucati bune pentru a va transmite orice macar sa ne putem stapani, pentru noi, povestile tragice din viata. in lipsa unui cutit de acest gen, sa ne bazam pe faptul ca suntem mari si stim ca si cum trebuie sa mergem spre maine.
tania, iti transmit cu drag, ginduri bune si pace in suflet.
@Tania- Nu-ţi face o vină din asta! Le-om trece toate, că de aia suntem pământeni.
Buna dimineata !
Oare si aici vb de una singura?
ma moderezi sau ma cenzurezi :)? Eu, jur ca nu mai inteleg nimic.
Buna dimineata. Cumintenie maxima pe-aici
: )
Munteanule, nu pari genul care (se)arde (-n)gogosi.Parol!
@Una- Liniştea creaţiei s-a aşternut peste vânzoleala de aseară.Nu pot să nu mă gândesc la ea fără las să ardă nişte pârlite de gogoşi
ce faina e poza!!! E bine gandita pentru articol