Aug 8, 2010
Heblu
Gard mort. Limita proprietăţii. Dacă undeva s-ar afla un întrerupător uriaş şi cineva ar scrie cu vopsea "Sfârşitul lumii", precis s-ar găsi un imbecil care să tragă de el, chiar înainte de a se usca vopseaua
A sunat la poartă unul adormit la soare, dacă am cumva la mine nişte munci să-i ocup timpul şi “să mănânce şi gura mea şi, trăi-mi-ar familia, şi ea ceva”. Întâmplător, la mine se găseşte întotdeauna ceva de lucru.
-Cum te numeşti?
– My name is Stâncă. Petre Stâncă. Da’ vecinii îmi zice Zorzonel, că cică nu ştie cu ce-am făcut io 8 puradei. Io-te, cu braţele astea care munceşte de dimineaţă până seara şi când ajung acasă, e pline de putere şi o pune jos pe Tristana mea.
-Zorzonel, de unde ai luat-o pe Tristana ?
– De la mă-sa, dom’ patron…
– Nu măi! Unde ai întâlnit-o prima oară?
– Ehe, i-o poveste lungă care o să vă spun io altădată. Am văzut-o în poartă la mă-sa şi am luat-o cu tot cu bancă, aşa mi-a fost de dragă de cum am ginit-o!
Am un aparat de spălat cu presiune şi i-am zis să spele aleea auto şi cea pietonală. I-am ataşat lancea, nu cea de spălat maşina, ci aceea cu pulsaţii, care dislocă muşchiul ( nu al coloratului!), mucegaiul, petele de vopsea şi altele. Aleea spălată astfel, centimetru cu centimetru, arată ca un monument istoric după sablare. La început s-a speriat de recul şi a trebuit să-i demonstrez vreo 10 minute că nu muşcă. A prins curaj şi mi-a demonstrat şi el alte 10 minute că citise “Capitalul” de Marx, în care era înfierată exploatarea îndreptată spre obidiţi. De la atâtea parlamentări i s-a făcut foame. I-am adus ceva de-ale gurii lui, o bere şi o cafea. A vrut şi-o ţigară, dar dacă a văzut că nu fumez, le-a scos pe ale lui. În tot acest timp, eu vopseam balustrada de fier forjat a scării de intrare. Berea mergea, cafeaua se consuma concomitent cu “ţigarea”, iar el îmi dădea indicaţii:
-Dom’ patron, vezi că acolo mai e un loc unde n-ai dat ! Eu de aici, văd toate locurili nedate.
Masa lui a durat cât ai zice numele peştilor care intră în nomenclatorul Institutului de Oceanografie din Tokyo. Eu am terminat balustrada şi Zorzonel de ronţăit scobitoarea. Când să se apuce de treabă, a primit telefon de la Tristana că îl aşteaptă în colţul străzii, că cică nu-i mai poate ţine în frâu pe ultimii 5 puradei. A mai cerut o bere şi a plecat ca din tun, nu înainte însă de a-mi lăsa o carte de vizită cu numărul lui de telefon. În cazul în care mai vreau să-i fac o cinste. A fost un gentleman desăvârşit, englez pur-sânge. Nu mi-a cerut niciun ban. A muncit, cum s-ar zice, 10 minute fără plată, în folosul societăţii mele.
În piaţă, am întrebat un colorat din aceeaşi etnie cu Zorzonel, dacă roşiile lui sunt dulci şi proaspete, poate ar fi avut tăria de carecter să recunoscă că sunt furate.
– Vai de mine şefu’, se poa’? Păi chiar eu le-am cules azi dimineaţă.
Eu, de negri pe plantaţie, auzisem că sunt în America, dar pe plantaţiile noastre !?? Sau poate că sunt şi mă înşel eu. Cred că sunt dimineţa tare, când ţăranul proprietar încă îşi pregăteşte desaga de ieşit la câmp. Experienţa asta era un fel de partial job, pentru că el, totuşi, ieşise în piaţă să vândă ceva în loc să-şi trimită copii să-şi facă cruce de 100 E/zi în marile capitale europene. Prima fundaţie pe care am s-o fac, va fi să am tonete răspândite în marile pieţe şi să dau cafea gratis femeilor din etnia asta. Doar pentru cele cu mai mult de 2 copii. Cu anticoncepţionale pisate fresh, în faţa lor… Parcă şi văd, nişte tonete albe, cu un frontispiciu cu înscris în litere aurite: “Fundaţia humanitară “Cioara Roşie”.
Am continuat să spăl eu aleea şi până să se usuce, câteva ceasuri bune, am zis să tund gazonul, că tot trebuia să-l tund încă de ieri de la 8.30 a.m. Cu căştile pe urechi, maşina a început să turuie, dar a trebuit s-o opresc pentru că era un arici, dus dintre vii, în iarbă. Cred că Ricci luase o gustare noaptea trecută, pentru că prea se scărpina pe bot. Am văzut apoi şi un papuc zburător. Era al Ilincăi pentru că eu, cu căştile pe urechi, nu răspundeam neam. L-am şters pe talpă şi i l-am dus. I se potrivea perfect. Pentru a câta oară am realizat că ea este prinţesa mea? I-am povestit de arici şi ea, hopa, că vrea să-l vadă.
– Ce să vezi la o mortăciune?
-Aaa, este mort? Phiu, nu vreau să-l văd. Du-l de aici!
– Cum?- am întrebat eu ca nătângul, deşi nu existau mai multe modalităţi.
– Uite Honey, îl iei asa şi asa şi-l ţii asa şi p’ormă hâţ la tomberon cu dânsul!
Ilinca îmi desena cu mâinile prin aer, aceste scheme suficient de complicate pentru un nătâng care întrebase cum. Acum eram Honey, după ce toată dimineaţa din “Uâtule” nu m-a scos, pentru că i-am spus că nu am timp de mers la probat de rochiţe.
– Honey, spală-te bine, bine, bine, bine de tot !
Dacă nu repeta de 4 ori, eu m-aş fi spălat bine de 2 ori numai. Am fost chemat în casă şi dat cu spirt şi mergeam cu mâinile pe sus aşa cum merg chirurgii şi deschid uşa cu fundul. Nu aveam voie să ating nimic. Doar pe ea. Că miroase frumos şi are şi suflet curat.
Am sfârşit gazonul, l-am dus pe Pogonici (cu slujbă), la tomberon şi am dat cu lac toată aleea. Este un lac care-i împrospătează culoarea şi o protejează de erupţiile solare sau de clorura de natriu, iarna. Chestia asta trebuie s-o fac o dată la doi ani, dar până atunci, mai vorbim!
Acum vă scriu dintr-o cabină de probă. Ilinca s-a dezbrăcat şi trebuie admirată. Sper că n-am greşit cabina…
CE fericita e Ilinca ca o duci la probat rochite…eu merg singura si ajung sa probez pantaloni.
Fundatia ta va avea mult de lucru… banuiesc ca totul va fi super organizat si lucratorii vor fii toti medici voluntari care, ca sa nu se plictiseasca ( ca majoritatea lucreaza doar timp partial, adica pana la 12) vor veni sa explice pe indelete si pe limba lor tuturor doritoarelor cum se foelsc anticoncepitionalele si de cate feluri sunt ele.
Sa continuam in acelasi ton: “ce distractie, ce misto”!
Bravo omule, m-ai facut sa(ma)rad!
indiscreta´s last blog post ..Eu- Rica si…restul lumii
ODLM, cred ca a fost o neintelegere, Domnul Mexican era consultant. Ai scapat ieftin cu bere si cafea! 🙂
Angajasem o babysitter pt fetita mea. Era din Trinidad si o femeie foarte cumsecade. Cum fetita mergea la gradinita de la 9 la 3, obligatia ei era sa fie in casa si sa aiba grija de copil pina veneam noi.
Eu faceam mincare, prajituri, insa ea citeodata avea si plingeri: 🙂
– Me like the other cookies better!
Asa ca imediat ce primeam comanda, faceam un alt fel de cookies pt ca vroiam sa fie multumita.
@Odille- Cred că este o neînţelegere. pe lângă cafea şi bere, i s-a servit şi o masă cu gustări reci şi apoi calde. I-am detaliat meniul şi salamul Victoria nu i-a fost pe plac, nici brânza topită. Pentru hors d’oevre i s-a servit nişte proschutto cu pepene galben, mozzarela cu roşii cherry, nişte pacheţele de primăvară cu sos dulce-acrişor, o ciorbiţă de broască ţestoasă cu fasole. Main course a fost format dintr-o fripturică de mieluşel cu sos bechamel, bame cu iaurt şi caşcaval gratinat, baghetă franţuzească cu unt şi usturoi la cuptor. Ca desert, i-am zis să nu mai viseze atât la cai verzi pe pereţi şi să ia de colea nişte mizel cu pâine neagră şi o roşie cu sare. Deşi i-am dat destui bani să-şi cumpere mult mai mult, el a luat numai ceva frugal, restul păstrându-l pentru o tărie pe care s-o bea după muncă. A avut decenţa să se întoarcă să mânânce la mine, pentru că îi era tare lene să nu scape cafeaua şi berea. Dacă-ţi mai bat mexicani la poartă să ştii că sunt rude, da rude rău!
@Mălina- mai râzi şi tu unpic, poate nu mai te jenează glezna !
Indiscreta, nu poti, cumva, sa comercializezi un pic de “Remediu de CALM”, pt ca eu am telefonat la politie, fiind in spital. 🙂
Dom’ patron, pai ce faci cu fundatia matale??? Vrei sa murim da foame??? Cin’ sa mai ia alocatia daca pirandele noastre beu cafele cu dracii d’alea?
Asa ca, draga Cristina, nu! Fundatia nu va avea mult de lucru, mai degraba s-ar putea pune in bere niste bromura :), ar avea mai mult succes pe nestiute:)…
P.S. Ai nimerit in cabina care trebuia, Omule:) ?
Oachi´s last blog post ..ATACUL
ODLM, dupa asa o masa copioasa, a la Liiceanu 🙂 , cum vroiai tu sa mai munceasca bietul om?
Trebuia sa-i intinzi un hamac solid (nu de la IKEA, pt ca nu mai vind marfa buna), intre doi nuci, sau mai bine, bananieri ca sa nu-l supere tintarii si sa primeasca si Vitamina B6 si B12. 🙂 🙂 Sa se odihneasca omul!
@Oachi- Alocaţiile sunt pentru premianţi. Bromură în bere? Păi vrei să divorţeze şi să ia un român?
P.S. Am intrat în cabină cu ochelari de soare foarte intens şi, pe pipăite, mi-am dat seama că acolo mai era şi vânzătoarea. Nu s-a supărat pentru că n-am stat mai mult de 2 minute cu mâinile pe ea.
@Odille- Nucile, de abia ieri le-am pus în pământ, iar bananele le-am mâncat…
Ţânţarii nu disting culoarea negru, aşa că nu-i atacă. Ştii de ce mănâncă negrii numai ciocolată albă? Ca să nu-şi muşte degetele.
doamne 🙂 🙂 🙂 !!!!!!!!!! (asta a fost un compliment…in caz ca nu te-ai prins)saru-mana-conasu! si sa ai o zi buna!
@Meninne- unde ai stat până acum?
pitita dupa colt. 🙂 te-am citit stai linistit…se numeste “vacanta de vara”…am doua copile si nu stiu cum se face ca alti oameni isi uita mereu copiii la mine…de, am lipici la copii asa ca suport consecintele. de doua zile a inceput scoala…si imi permit sa intarzii pe internet mai mult de doua secunde…doua minute am voie acum.