Jan 6, 2011
Croaziera 11
"Nu eşti niciodată prea bătrân ca să înveţi o tâmpenie"
Ne-am întors de la cină odată cu zânele, spre deosebire de ele care se întorceau de la spectacol odată cu zorile. Petreceau până dimineaţă, cântau, iar în corul lor de zâne se infiltrau şi câteva voci baritonale care nu fredonau decât “Kalinka, maya”, restul era na-na-na. Vorba cântecului “…all the boys want to na-na-na…”
Aglomeraţie mare pe deja celebrul culoar, dar Ilinca m-a învăţat cum să evit să dau în marche-arriere până la capătul culoarului ca să fac loc zânelor cu proeminenţe pe ambele laturi. Plângerea mea a fost clară: când mă trimetea la îngheţată, veneam cu ea supă de fistic din cauza celor 2-3 paşi pe culoar şi pac, zâna din sens opus! Şi uite aşa, doi paşi înainte şi iar reverse, ajungeam de se vărsa îngheţata pe t-shirt-ul meu pe care scria ” Help! Venus inhabitants want me”. Deci, am fost povăţuit să ajung în dreptul unei cabine, să deschid uşa, să mă retrag puţin ca să fac loc unei zâne îmbrăcate, care avea prioritate pentru că venea din faţă. Numai că înăuntru dădeam de-o zână dezbrăcată, iar Ilinca nu intuise că aş putea avea un astfel de ghinion. În mintea mea, prinsă de o gripă când eram mic, ştiam că Săgetătorii sunt cei mai norocoşi dintre toţi locuitorii zodiilor, credeam însă că norocul se manifestă la poker, la coadă la pâine, la faptul că sunt de genul masculin şi-mi place genul feminin din gramatica vieţii, dar ca să am norocul uşilor deschise, chiar că nu-mi pusesem mari speranţe! Zâna îmbrăcată ţipa, iar zâna dezbrăcată râdea. Sau invers, dar în vacarmul ăla, tot ce aveam în intenţie era să nu se trezească Ilinca şi să mă vadă ieşind din spatele unei uşi care numai scârţâit nu era!
În mod cu totul surprinzător pentru o femeie, Ilinca a fost gata în numai două ore. Amândoi ne-am îmbrăcat mai sportiv, cu short, respectiv bermude, cu tricou uscat, respectiv maio, cu adidaşi, respectiv başcheţi, cu ritzy-pitzy, respectiv gol. Am ajuns devreme în sala de spectacol şi ne-am aşezat în primul rând ca… chiorii la Căminul Cultural. Din spatele cortinei se auzeau nişte zgomote de cleşti, de chei franceze, de sârme încordate. Din când în când, un ochi cu gene lungi se uita printr-o gaură practicată cu preducea de 22 în cortină, care era ca un fel de vizor pe care-l cumpărase Capra pentru uşa celor Trei Iezi. Nu mai ţinea abureala cu parola “…uşa mamii descuieţi…” cântată de un lup cu dinţii daţi la pilă ( este curios că şi eu mi-am prelucrat câţiva dinţi la freza dentistului, dar nu cânt ca Capra). Acum, la iezi, se intră cu cartelă magnetică şi PIN.
Sala s-a umplut şi gongul a sunat a jale. A început o muzică house ca pentru un cat-walk de ţoalete fistichii. Cortina s-a ridicat, iar zânele îmbrăcate în bodies albe şi care străluceau sub lumina stroboscoapelor ca nişte zâne bune, deşi, pe dedesubt se conturau proeminent nişte porniri jucăuşe de păcatele mele, au început să danseze chiar bine, contrar a ceea ce se spune despre un coregraf, ca fiind acel om care încearcă să facă din patru stricate, patru lebede.
S-a terminat dansul şi în ropotele de aplauze, numai ce vedem o zână care coboară treptele spre sală, duce mâna la ochi ca să n-o orbesc cu strălucirea Ilincăi şi se îndreaptă spre noi. De data asta Ilinca, cu o intuiţie vecină cu feminitatea mi-a luat ambele mâini şi le ţinea strâns la piept, ca să mă conving că ai ei nu sunt cu nimic mai prejos decât cei ai zânelor de pe scenă. Tocmai ce-mi ceruse s-o masez în cabină cu un amestec de uleiuri esenţiale de ylang-ylang şi măsline presate la rece, astfel încât, deşi m-am spălat cu săpun Cheia de patchouli, tot lunecos rămăsesem. Atât Ilinca cât şi Ilinca s-au împotrivit preluării mele pe scenă, dar pentru a nu compromite actul artistic, m-am lăsat dus cu pluta.
Aveam condiţia unui ostatic aflat printre nişte duşmani fioroşi, pe care Ilinca încerca să-i săgeteze cu privirea laser. Am fost aşezat pe un scaun în laterala dreaptă, iar rolul meu era să mă uit ca un spectator uimit, la evoluţia zânelor pe o sârmă arcuită la semi-înăţime. Pentru suspans şi veridicitate, cea mai delicată, frumoasă, gleznă subţire ( ah, n-am o poză cu ea!) dintre ele, mi s-a aşezat în braţe şi trebuia să-mi pună mâna pe ochi atunci când urma un număr periculos şi eu n-ar fi trebuit să asist la asemenea palpitaţii. Pentru deliciul publicului şi cu osebire al meu, ea depărta degetele şi mă lăsa să văd- şi să simt mai ales- tot show-ul. Singurul spectator care nu se amuza, stătea în rândul întâi lângă un scaun gol şi-mi făcea semne numai de mine înţelese, să mă dau jos de acolo, măgar ce sunt! Zâna s-a recomandat: ” U minea zavut Katia Alexeeva Fedorova “, iar eu nu-mi mai aduceam aminte cum mă cheamă în ruseşte, decât ” Ia toje Kuku “. Picioarele mi-au amorţit, dar imi era ruşine să-i spun să se dea jos de pe mine, mai ales că sângele când dădea să vină, când să plece.
La sfârşitul spectacolului Ilinca a dormit în pat şi eu pe canapea. Am văzut şi-n filme chestia asta, dar pentru lucruri mult mai grave, nu pentru un stat în braţe cu o zână care-mi ţinea obrajii ca pe-o cană de vin fiert, în plină iarnă. Am avut totuşi grijă să mă asigur că în programul croazierei nu era aşteptat vreun desant de zâni, la spectacolul cărora, Ilinca să fi tras de mine să ne aşezăm ca la Căminul Cultural. Deşi, dacă mă gândesc, Ilinca n-ar fi rezistat să ţină în braţe atâta timp un hăndrălău plin de pectorali.
A doua seară Ilinca n-a mai dorit un nou spectacol al zânelor sau al meu. Cu contesa ţinem legătura, însă cu Katia n-a mai vrut Ilinca şi nu înţeleg de ce. Bănuiesc că nu-i place de Iuşcenko. Ilinca m-a dus mai mult împins la un spectacol de păpuşi la teatrul alăturat unde noi eram singurii adulţi, dar cel puţin păpuşile nu-ţi sar în braţe ca dincolo. În seara următoare a mai venit o pereche la teatrul de păpuşi. Probabil că şi el stătuse pe scaun, dincolo.
Tare ciudaţi suntem noi pământenii. Dacă extratereştrii ne-ar vedea obiceiurile ar zice că suntem tralala la cipilică. Nici nu-i de mirare că nu vor să comunice cu noi…
Dragilor, o Buna Dimineata!
Cum m-am trezit cam tirziu astazi, 6.30 AM, nu voi avea timp nici macar sa citesc noua postare. As vrea sa o iau cu mine, dar inca nu pot.
Sper sa va gasesc aici si mai tirziu, cind ma voi intoarce.
🙂
Mai am citeva minute. Ce bine!
@ODLM, voi comenta aici in legatura cu comentariile de la postarea anterioara.
As vrea sa-ti spun ca apreciez melodiile pe care ni le oferi, in felul acesta sunt si eu, cit de cit, la curent cu interpretele romince, dar si cu ce se intimpla in Europa in domeniul muzicii.
M-a surprins Ina ca avea in repertoriu “Zaraza”. Eu am auzit aceasta melodie cintata numai de bunicul meu.
Nu cred ca se cinta in Romania, inainte de ’89.
Fiecare zi este prilej sa invat si aflu ceva nou.
Multumesc tuturor.
🙂
Am mai avut citeva minute si am citit dupa metoda “speed reading”, adica un cuvint da, 5, pauza si tot am inteles.
Eu, intr-o situatie ca cea descrisa de tine as fi activat alarma de foc. Ar fi sarit zina din brate imediat si partenerul iubit ar fi fost evacuat pe fotoliul din cabina noastra, in citeva minute. 🙂
M-am distrat copios, multumesc :).
Nici nu stiu ce imi place mai mult in numarul asta: “candoarea” afisata, vinovatia “mascata”, umorul hatru, sau savoarea “spectacolului” incheiat cu un somn pe canapea ?!?
Oachi´s last blog post ..IANUARIELA INCEPUT
Si eu m-am distrat si mi-am inchipuit tot “filmul”… Colega mea crede cu singuranta ca sunt “tralala la cipilica” si o las sa creada!
Oachi şi CristinaC, tare mă distraţi cu distracţia voastră.
Acum aveţi un link cu un ciudat care a lucrat la radio, dar drogurile şi destrăbălarea cu multe femei frumoase l-au adus la stadiul de boschetar. Are o voce de aur şi-i puţin mai frumos ( ca mine) noaptea. Clipul lui a fost vizionat de cca 12 milioane de ori şi acum se cam bat posturile radio să-l aducă înapoi după ce s-a lăsat de drog şi palincă:
http://www.youtube.com/watch?v=uTysXITBCmk&feature=related
omule… te subestimezi!Banuiesc ca si vocea ta ar aduce multi ascultatori la radio. Propun un post de radio “Ana are…” cu tine citind textele scrise, caci cine altcineva ar mai putea pune intonatia exacta?
In sfirsit, am reusit sa poposesc si eu pe blog. Bine v-am gasit! 🙂
Oachi, tu stii, pt ca am comentat pe blogul tau, ca eu in lift stau linga panoul de comanda. Ma pozitionam automat, fara sa stiu motivul. Acum citiva ani am citit despre un studiu facut asupra personalitatilor oamenilor in functie de felul cum stau in lift.
Concluzia a fost ca cei care in viata vor sa aiba control asupra situatiilor, se aseaza automat linga panoul de comanda. Le da senzati ca ar putea sa actioneze in caz de pericol. 🙂
Draga @ODLM, din povestea ta am invatat ca la spectacole de genul descris de tine, va trebui sa stau linga Alarma de Foc, eu fiind o idee mai geloasa decit Ilinca. 🙂
ODLM, nu pot sa-ti spun ce bine a sosit acest nou episod din croaziera voastra.
Am avut o dimineata grea si dimineata vad ca se intinde si pe dupa-amiaza.
Am citit, de data asta, fiecare cuvint. M-a incintat umorul tau si dragalasenia intregii povesti, mai putin faptul ca zinele stau si dezbracate in cabinele lor. De aici se vede ca nu erau zine adevarate. 🙂
De obicei ninsoarea, privita din casa, ma incinta. Parca astept sa se astearna un pic mai mult si sa plec la sanius. Insa astazi, parca nu as pleca cu saniuta. Poate miine! 🙂
Oachi, ai dreptate, este vorba despre o “candoare afisata”, pt ca daca ar fi fost adevarata, ar fi turnat un pic de dulceata in condurii zinei. 🙂
@Odille- poziţia în lift (scuzată-mi fie somaleza!) este în funcţie de câţi sunt înăuntru. Dacă sunt singur, stau lângă butoane pentru că din colţul opus nu ajung la ele ca să-i închid uşa oricărui netrebnic care indiferent că o ia în jos sau în sus, apasă ca nesimţitul ambele butoane de la etajul lui. Dacă-i român, te întreabă:” coborâţi?” deşi te vede că vii de jos. Dacă-i străin, te întreabă: “going up ?” deşi vede că vii de pe acoperiş. Concluzia este că indiferent de limbă, cretinii sunt universali.
Dacă sunt cu o GDP, mă aşez strategic ca să pot s-o văd cum se uită în oglinda spartă a liftului şi-şi mai îndreaptă instinctiv o buclă deşi în secunda următoare cade la loc, pe ochi. Tot instinctiv, trage de fusta scurtă pe care nu înţeleg de ce-o ajustează în jos, când rolul ei destinat încă de acasă este să migreze în sus. Anomalii plăcute ochiului, totuşi!
Dacă sunt 5 în lift de 4 şi rolul meu este să depistez instantaneu cine a transpirat, atunci mă aşez unde mă împinge mulţimea, dar cât mai departe de cel depistat, chiar dacă nu am comanda la butoane la o întindere de deget.
@Odille- de obicei, până şi zânele adevărate fac duş dezbrăcate, spre deosebire de zgripţuroaicele de la cluburi de copii mari, pe care le stropeşti cu sifon şi şampanie peste maieurile foarte higroscopice.
Aşadar, ca să nu rămânem în eroare, zânele se pregăteau de spectacol şi făceau un duş înainte, pentru că nu se ştia care trebuia desemnată să stea în braţele vreunui măgar. Întâmplător, eu am nimerit la cea mai GDP, probabil că se orientează şi după moaca măgarului. Modest, ca de obicei!
@CristinaC- eu, cu vocea mea somaleză mă descurc mai bine. La cea română am diacritice care ţâţâie-n ureche de zici că nu-i bine prins postul.
@Odille- la câtă dulceaţă mi-a turnat Katia în braţe nici nu-i mai vedeam condurii. Am eu faţă de D-l Goe?
@ODLM, dupa cite fondante primesti, as indrazni sa spun ca semeni un pic cu Dl Goe!
Omule… nu te cred!
ia uite ce zice yahoo.ca:
http://ca.sports.yahoo.com/nba/blog/ball_dont_lie/post/Cavs-to-give-Internet-famous-Golden-Voice-a-jo?urn=nba-303807
@ODLM, imi dau seama ca in Romania sunt alte prioritati in lift, sau teleferic, decit in Canada. 🙂 Se pare ca acel studiu nu se aplica.
Un motiv este sapunul. As putea spune ca in Canada sapunul este folosit precum apa.
Am fost intr-o vara la minastiri in Moldova si la Piatra Neamt ne-am suit si noi in teleferic, la statia de linga gara. Ne-am simtit ca intr-un insectar, si mi-as fi dorit sa fi mirosit a Formaldehida, decit cum mirosea.
Cind am ajuns la celalalt capat, in virful unui munte (de fapt un deal mai mare), cind am vazut ca toata lumea se da jos, ne-am hotarit sa nu mai coborim din teleferic si sa exploram zona. Am preferat sa ne intorcem imediat numai sa fim singuri in cabina. 🙂
Mi-ai adus aminte de o calatorie cu taxiul in Paris, de la aeroport la hotel.
Noi trei, cu valize, sacose de mina si dupa un drum peste ocean, vrem sa ne suim in taxi. Taximetristul foarte jignit ca sotul meu a vrut sa se aseze pe scaunul din fata de linga sofer, ne-a aratat ca pe acel scaun sta ciinele lui, un frumos Cocker spaniel.
Asa ca noi ne-am ingramadit pe banca din spate, cu bagajele, posete, pe o caldura ingrozitoare si cu soferul care nu cred ca facuse cunostinta cu sapunul. Singurul multumit era catelul, care era asa de scump si din cind in cind catadicsea sa se uite si la amaritii de noi pe banca din spate. 🙂
@ODLM, zinele nu fac dus dezbracate! Tu ai vazut fluturasi care trebuie sa-si scoata aripioarele pt a se imbaia?
Zinele adevarate fac baie in roua, in potirul florilor, cu niste rochite fine ca aerul.
🙂
@Odille-de ce n-aţi luat voi Cockerul Spaniel în spate, care probabil mirosea mai frumos decât stăpânul certat cu săpunul şi astfel aţi fi eliberat scaunul din faţă.
@odille- zânele alea fluturaşi sunt pentru copii, în niciun caz pentru noi băieţeii! Zânele de care m-am ocupat eu în postările anterioare fac baie sub roua duşului, în potirul căzii şi aveau veşminte transparente ca aerul pe care-l respiră zânele alea ale tale. Cât despre fineţe, pot să-ţi descriu glezna Katiuşei. Koneţ filma.
@ODLM, atunci am inteles ca cele doua scaune din fata apartin francezilor, deci soferului si catelului.
“Veneticii” stau pe banca din spate 🙂
@Odille- eu l-aş fi oprit după 100 m, m-aş fi dat jos şi i-aş fi recomandat săpunul Cheia ca să se simtă şi francezii prost, nu numai noi românii.
@ODLM, si eu, dar eram foarte obositi dupa un drum lung, era ingrozitor de cald pt noi, si in putine taxiuri europene ar fi avut loc bagajele noastre. Am avut problema cu marimea valizelor fata de portbagajul taxiurilor europene si in Germania.
@ODLM, referitor la sapun Cheia, curind dupa ce am sosit in Canada, un prieten din los Angeles ne-a telefonat foarte amarit ca el in Romania se spala pe cap numai cu sapun Cheia si in America nu gasea niciun sapun bun. La fel avea probleme cu sarea. Nu-i placea sarea din America.
Sapun Cheia nu am putut sa-i trimitem, dar i-am trimis din Toronto citeva pachete cu sare de bucatarie.
Nu pot sa-ti spun cit ne-au controlat pachetele aici, si cit le-au verificat la Los Angeles. Erau convinsi ca trebuie sa fie niste droguri care nu pot fi depistate prin metode normele. Nu puteam sa-si inchipuie ca suntem asa de nebunei sa trimitem sare pura. 🙂
La mine a venit in sfirsit o seara mai buna decit dimineata.
ODLM si toti cei care mai sunteti pe aici, va doresc Noapte Buna!
@Odille- dar ce căraţi voi din Canada pentru prietenii voştri din Paris de aveaţi valize intercontinentale pline?
@ODLM, se vede ca ai baieti, valizele erau pline cu rochitele fetitei mele si ale mele. 🙂
Omule sa stii ca nici sotul meu n-ar intelege. Baietii in schimb…. cu siguranta!
Salutare, copii 🙂
ODLM, deci a fost un spectacol de dans ? Sau o prezentare de bodies made in Russia ? Sau un subtil test al Ilincai, pe care…dupa cum vad…nu l-ai trecut 😀 Daca vroiai sa il treci, luai de mana zana, dadeati o fuga la magazinul Prada de pe vas, pradati o haina acoperitoare de corp si descoperitoare de card si o aduceai apoi de mana inapoi, sa le predea si celorlalte zane, in fata consternatei audiente, lectia frumusetii interioare care, se stie este cea mai apreciata de catre barbati ! 🙂 🙂 🙂
@Ana-Bell- a fost un spectacol în care eu m-am dat în el. Bine că nu m-au pus să mă urc pe sârmă că aş fi mers într-un echilibru precar.
Lecţia frumuseţii interioare este înţeleasă numai de puţini bărbaţi care ştiu să privească în perspectivă, ceilalţi privesc pofticioşi la lecţia frumuseţii exterioare care are câteva capitole, după care dizertaţia se termină cu riduri.
Buna Dimineata ODLM, Buna Dimineata dragii mie!
Un clip din Don Pasquale cu Anna Netrenko.
ODLM am impresia ca nu esti mare fan al Annei, insa mie mi se pare ca are o voce superba si este asa o dragalasa si o nebunatica, incit imi face mare placere sa o vad.
Anna Netrebko in Don Pasquale at the Met Opera
http://www.youtube.com/watch?v=ab1-furp1LU
Dragilor, cind vad o femeie frumoasa, implicit cred ca este si inteligenta si cu suflet bun.
In cazul in care deschide gurita si constat ca ii ies serpi de pe frumoasele buze, sau ca inteligenta nu-i este un atribut, pur si simplu sufar.
Mi se pare unfair si parca am fost pacalita.
Odille, dupa mintea mea, doar oamenii rai sunt urati. Oamenii buni sunt luminosi, si n-am vazut lumina care sa nu-mi placa 🙂
Week-end fain, frumosilor 🙂
Ana si tuturor musafirilor, weekend bun. 🙂
La Multi Ani tutuor Ionilor si Ioanelor pe care ii stiti!
Dragilor, ma alatur si eu Cristinei C, sa urez un La Multi Ani sarbatoritilor! 🙂
Draga Ana, poate vom continua conversatia, Luni, la o cafeluta. Frumos spus ca toti oamenii buni sunt frumosi.
Insa eu merg dupa o alta teorie si anume ca nu este drept sa incercam sa-i reducem pt toti la acelasi numitor, sau sa folosim metoda egalizarii.
Folosirea nuantelor, cred ca este mai realista si mai fair. 🙂
Ce as dori sa spun este ca lumina este adusa de oameni in diferite proportii, la fel si intunericul. 🙂
Mai omuletule, ia explica-mi tu, cum vine treaba cu tinutul obrajilor in maini, precum o cana cu vin fierbinte 🙂 . Da, suntem niste ciudati, ne temem de placere, ca dracu de tamaie. Din fericire pentru Ilinca, a gasit un barbat cu destula imaginatie, ca sa nu-i trebuiasca sa imprumute si de la vecini. Da de tras cu ochiul din cand in cand, e scuzabil, nu? Sau depinde, nu degeaba s-a perpetuat mitul dormitului pe canapea.
ulicica´s last blog post ..Băi fraţilor!
Ohoo Anuta mea, cat idealism transpira vorbele tale! Vezi tu, fiecare cu perceptia lui. Eu vad frumos, de la frunte in sus. Am iubit barbati considerati urati, am iubit femei care nu sunt in standarde si tendinte, dar, de privit imi place sa privesc si trupuri frumoase. Ochii mei nu judeca la fel de aspru precum mintea, ca sa nu mai vorbesc de inima. Da tu esti frumoasa si pe dinafara, de-aia te iubesc absolut!
ulicica´s last blog post ..Băi fraţilor!
@Odille- Ana Netrebko are o voce superbă, deja matură şi prelucrată. Este normal să-ţi placă!
Ca femeie, din GDP îi lipsesc G şi D.
@Odille- şi frumoasă şi inteligentă şi cu suflet bun? Sunt puţine cazuri cu astfel de combinaţii.
Tu, ca femeie, şerpişorii îi vezi ieşind arareori, dar bărbatul păcălit…
@Ulicica- cana cu vin fiert se ţine iarna, afară, cu ambele mâini şi i se fură căldura. Ei, eu eram astfel ţinut, dar nu am fost bun conducător de căldură, pe care am păstrat-o ca rezervă ca să compensez răceala dormitului pe canapea. Da, de tras numai cu ochiul şi discret, altfel ţi se trag storurile şi nu mai vezi decât întunericul din camera de zi. E scuzabil? Nu! Să mi se lase storurile o geană ridicate.
Asa mi-as dori sa se poarte oamenii, intotdeauna si oriunde! 🙂
Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=NB3NPNM4xgo
ODLM, ai deschis subiectul “Schimbarii personalitatii dupa mariaj”. Un subiect de cosmar, care ar trebui inscris drept ilegal, in cartile de drept. Cel putin asa cred eu.
Are loc asa o rasturnare de situatie incit vezi si nu crezi.
Sunt surprinsa ca nu s-au facut multe filme cu aceasta tema, dar probabil ca ar speria barbatii asa de rau, incit nu s-ar mai intemeia familii. Cred ca au fost interzise la cererea industriilor de mobila, appliances, obiectelor pt copii, etc. 🙂
Uite aşa mi-aşdori să mă întâmpine pe mine la serviciu, când vin dimineaţă.Dar şi la plecare…
http://www.youtube.com/watch?v=4m1EFMoRFvY
Omule…eu plec de la serviciu in cateva minute. Am iesit si m-am uitat pe hol…N le-am gasit pe ele dupa modelul tau de mai sus… nici pe ei. Crezi ca ma asteapta mama si soacra acasa in acest fel?
Weekend de vis!
Odlm, nu cred ca stii cu-adevarat ce furtuna de intrebari ai starnit in mintea mea… Iti dai seama ca ai stabilit noi standarde de feminitate cu G/D/P 🙂 ?!?!? Dar da-ne te rugam si scala … e de la 1 la 10 ? Sau bifam cu X si 0 ? Care e proportia perfecta 🙂 ? Cum le dozam, si mai ales cum le obtinem ??? Eu recunosc no doubt ca am o problema la clasa “P” … cu restul nu stiu cum stau :)…..
Oachi´s last blog post ..INTRE REALISM SI INCURAJARE NO MATTER WHAT
Cat despre “Golden Voice” recunosc ca m-a impresionat teribil … parca nu era real ce vedeam si sonorul era din alt film… Sper sa mai auzim de el si in sens bun, daca tot i s-a oferit o noua sansa si spune ca e “curat” de 2 ani … greu de crezut ca va rezista … Dar cine stie ?!? Numai cei care au coborat in Infern au dreptul sa judece.
Oachi´s last blog post ..INTRE REALISM SI INCURAJARE NO MATTER WHAT
Mie asa imi place sa fiu intimpinata, dimineata, seara si intreaga zi! 🙂
Sleeping Beauty – Once Upon A Dream
http://www.youtube.com/watch?v=C-6fYCMqSN4
@Oachi- Gingaşă înseamnă toate încheieturile subţiri, degetele lungi între 70 şi 120 mm în funcţie de rolul lor şi cu terminaţie din ojă burgundy, năsucul maxim 14 mm pe cateta măsurabilă, cu două orificii de fi 4 mm, părul lung de 600 mm al cărui fir desprins să cuprindă exact talia, fruntea convexă cu fi 40 mm şi cu o lungime a arcului de cerc de 2piR supra 3, genunchii catifelaţi, cu cartilagii care nu se văd ca arcurile dintr-o somieră de garaj, cupă C, ochii mari când se uită la mine. Mai am măsurători pentru această roboţică, dar intru în prea multe caracteristici tehnico-geometrice pe care eu le stabileam când studiam un astfel de exponat.
Delicată se referă la o vorbă bună rostogolită mătăsos chiar când s-ar cere imperios necesar o vorbă bolovănoasă pentru greşeli tipic bărbăteşti cum ar fi aruncarea cu privirea înafara gospodăriei domestice. Delicată ar fi dacă i-aş da dreptate şi atunci am fi amândoi în eroare.
Pisicoasa ştie să se agaţe de gâtul tău ca pe arac şi dă poame sub formă de fondante. Se aşează într-o anumită poziţie în braţele tale şi toarce despre o poşetă Prada care eşti tu rătutit de cap.
Notele au un ecart între 0 şi 10, în funcţie de măsurători şi de cât costă Prada.
@Oachi- vocile radio-entartainerilor români nu au deloc acea dulceaţă auzită în Americi: ” Good morning. It’s 3 o’clock and Odille is already awake. How’s y’r coffee Odille?”
Mă aşteptam măcar fetele să aibă o voce plăcută. De unde!? Au vocea împrăştiată între înalte şi joase, între bâlbe şi tâmpenii.
“Golden Voice” chiar este ieşit din comun. O recunosc până şi americanii.
Buna Dimineata tuturor!
Gingasia, Delicatetea, Pisiceala, nu cred ca se pot defini si cuantifica. La fel si Iubirea, Prietenia si Afectiunea.
Citeodata, daca adaugi numai un virf de lingurita de gingasie unei persoane, acea persoana se schimba mult. La fel cu dragalasenia.
Sa ne dorim sa avem in jur oameni care au aceste calitati din plin, pt ca ne fac la toti viata mai frumoasa, gingasa si dragalasa.
O zi gingasa!
Dragilor,
As vrea sa adresez acest mesaj tuturor celor care au darul de a scrie frumos, interesant si atragator.
Recitesc acum o carte din seria “Jalna”, a carei autoare este Mazo de la Roche.
Aceste carti au fost citite in Romania de bunicii nostri, insa in timpul comunismului cred ca au fost interzise. Nu inteleg motivul, doar, poate, pt faptul ca nu aveau continut partinic.
Sunt 16 volume, fiecare mai frumos decit celalalt si de fiecare data citesc ultimile pagini cu mare parere de rau. As vrea sa nu se termine niciodata.
Nu pot sa va descriu cita placere imi aduc aceste carti.
Eu le-am citit pt prima oara, in primii ani cind am sosit in Canada.
Poate ca unii dintre voi le-ati citit.
Nu este o carte care sa te invete cum sa devii bogat, cum sa joci la bursa de valori, cum sa ai succes in business. Este vorba despre dragoste, familie, copii, nepoti, afectiune. Incepe cu emigrarea unei tinere perechi din Anglia (via India), si stabilirea lor in Provincia Ontario, Canada.
Cartile, eu le-as citi numai in Engleza, pt ca sunt scrise intr-o limba de o mare frumusete. Numai un traducator cu foarte mare talent, sensilbilitate si cu o adinca intelegere a limbii engleze ar putea sa le traduca.
Nu se gasesc toate volumele in librarii, ca urmare am inceput sa le comand pe Internet. Vor fi retiparite in August 2011.
De ce scriu acest lucru?
Pentru ca ma gindesc la cei care au primit acest dar, al scrisului. Cit de pacat ar fi sa nu scrieti carti, care sa aduca bucurie oamenilor!
@ODLM, poate iti rezervi un pic de timp si pt a planui scrierea unei carti in viitorul apropiat.
http://en.wikipedia.org/wiki/Mazo_de_la_Roche
Un videoclip superb pentru tine gazda noastra si pentru toate celelalte doamne , domnisoare ce trec pe aici.
O minune de copilas…..
God Will Take Care of You
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MLPp4gXUY3o
Draga Carmen, iti multumesc ca ai postat acest clip.
M-a impresionat mult. Copilasul este adorabil
@odille- un vârf de cuţit de gingăşie sau delicateţe nu ajunge să faci dintr-o scorpie, o zână bună. Acum am venit dintr-o vizită.
Am citit despre “Jalna” în Wikipedia. Interesant. Mulţumesc. Am s-o caut.
@Carmen- mulţumesc pentru clip. Unul dintre copiii minune ai acestei planete.
Dragilor, simt ca v-ati indepartat de noi. Vad ca la voi este cald, + 5 grade, iar la noi – 9 ( cu factor de vint – 15!). 🙂
Buna Dimineata Tuturor!
@ODLM, ma voi referi la “barbatul pacalit”, cum spuneai tu intr-un comentariu. Poate un virf de lingurita de gingasie pt “iubita” lui, nu ar transforma-o in Zina Buna, dar l-ar ajuta sa poata sa stea cu ea in casa. 🙂
Prin clipul lui Carmen, am ajuns la acest clip. Sa mai spuna cineva ca parintii acestui baietel nu iubesc muzica Beatles! 🙂
The Beatles – Hey Jude
http://www.youtube.com/watch?v=wgrrQwLdME8&feature=related
@Odille- azi a fost cald şi am dat de pe alee ultimele urme de iarnă.
“Să stea cu ea în casă?” Păi d’asta a luat-o? Numai să stea?
Duminica frumoasa !
@ODLM, “a sta” este de preferat fata de “a te arunca pe geam”! 🙂
Am vazut un program scurt, pe un canal german, care are insa, si citeva ore in Limba Engleza. Subiectul era nevoia absoluta de a te relaxa si de-stresa.
O metoda era aceea de a sta din cind in cind in preajma unui om foarte calm si bun. Conform acestui studiu, calmul este contagios.
Cel care facuse acest studiu vizita din cind in cind un pictor, care era de un calm desavirsit. Poate ati vazut si voi acest program astazi. Acest pictor putea sa picteze la un tablou ani de zile si nu-l deranja niciun pic, dimpotriva.
Nu stiu daca pe mine nu m-ar stresa si mai mult acest calm in doza asa de mare. Dar daca ar fi vorba de doze mici si rare, s-ar putea sa fie OK. 🙂
Cristina C, aici este frig si bate un vint ca gheata, incit am fost numai o fuga. 🙂
Revin dragilor! Am cunoscut oameni atit de calmi incit nu puteai sa-i urnesti din loc sub niciun motiv. Putea sa vina sfirsitul lumii si ei continuau sa citeasca o carte. La acest fel de calm m-am referit cind am spus ca eu cred ca m-ar stresa.
O seara frumoaas si calma. 🙂
Omuletule, la ce standarde se situeaza profilul femeii ideale pentru tine, as zice ca ar trebui sa alegi mai intai genele, apoi progenitura 🙂 Ce sa faca bietele fete ale caror tati sunt cat se poate de robusti si ale caror mame au toate incheieturile mai mult decat voluminoase ? De caracter n-am auzit nimic, tind sa cred ca esti de departe un estet, in niciun caz vreun romantic:)
ulicica´s last blog post ..Love me- just the way i m not
@Odille- da’ de ce să te arunci pe geam? Este foarte simplu să te arunci pe uşă şi să nu te mai întorci decât pentru cravată şi puloverul de la mama.
@Ulicica- eu descriam prima impresie. Restul se află la cafea unde nu cântă muzica deloc şi să-i pot sorbi cuvintele. Dacă am senzaţia de saţietate, o conduc acasă şi-i dau un număr de telefon la întâmplare. Sigur va suna! Dacă încă sunt flămând după şoaptele ei, atunci îi dau numărul meu corect şi o sun eu.
Odille tu trebuie sa fie intr-o contiunua activitate daca te streseaza un om calm.
Se spune ca relaxarea se invata. Eu cred ca asa este insa iti trebuie si conditiile necesare. Nu poti sa te relaxezi cand in juraul tau toata lumea se misca si vrea sa faca tot timpul ceva.
Ma gandesc sa te invit candva intr-un loc (nu stiu inca unde) unde sa invatam sa ne relaxam. Eu imi doresc de multa asta… ce zici mergem?
Cristina C, bine ai sosit! Am cunoscut citiva oameni atit de calmi incit eram stresati toti din birou. Iti voi da un exemplu. Am avut un coleg de birou chinez, care facea parte din echipa de programare. Fiecare lucram la un modul si pt a testa programul trebuia ca fiecare modul sa functioneze.
Colegul nostru, Ken, daca ningea, nu venea la birou decit pe la ora 11-12. De ce?
Spunea ca el nu are lopata 🙂 sa-si curate driveway-ul si ca urmare nu putea sa-si scoata masina din garaj. Atunci astepta sa foloseasca serviciul de stat “Dial-a-bus”, care incepea sa functioneze dupa rush hour, adica dupa 9.30 AM.
Nici nu auzisem de acest serviciu. Se pare ca telefonezi si autobuzul vine si te ia de la coltul strazii tale si te duce la metrou.
Dupa ce venea, era obosit. Isi facea un ceai din plante chinezesti, intr-un vas mare de aluminiu. Astepta sa se faca o infuzie. Si abia dupa aceea incepea sa-si deschida computerul. In timpul asta noi asteptam. Daca ningea in fiecare zi, ziua se derula la fel. Nu indrazneau sa-l dea afara pt ca era minoritate.
Oamenii normal-calmi ii indragesc. Cred ca am scris despre cel care ma coafeaza, si care este un om bun si calm, incit citeva zile dupa un coafat, ma numesc “Gindire Pozitiva”. 🙂
@Odille- Canada este compusă din minorităţi. Toţi sunt minoritate. Numai chinezii nu pot fi daţi afară? Ca patron, dacă vrei, poţi găsi o mulţime de subterfugii ca să-l faci să-şi ia lumea în cap.
Eu sunt calm şi-mi dau şi zăpada singur.
@ODLM, pare incredibil, dar este foarte dificil sa dai afara “minoritati vizibile”. Cristina C cred ca va confirma.
Vizibil inseamna toti cei din Asia, Africa, popoare semite, etc. Toti care nu sunt considerati 100% albi. Firmele mari nu vor sa aiba procese si publicitate negativa.
@ODLM, cum sa nu fii calm cind dai zapada? Este asa de romatic, tu singur fata in fata cu atita puritate. 🙂
Va doresc o saptmina frumoasa si calma.
Pentru inceput de saptamina, muzica frumoasa. 🙂
Bonne musique>
> > > > >
> > > > > > NOSTALGIE … NOSTALGIE …
> > > cliquez sur le lien ci-dessous et faites votre choix
> > > http://www.malhanga.com/musicafrancesa/
Sorry, am papat un “a”. Am vrut sa spun, “saptamina”. 🙂
DA Odille e greu sa dai afara in general dar companiile de renume si mari au un sistem de recrutare care depaseste inchipuirile multora dintr noi. Se bazeaza mult de “the right fit” si pe atitudine. Cunostintele se pot acumula dar numai daca ai atitudinea corespunzatoare. Cand concediezi iti trebuie documentatie pusa la punct si de obicei la firmele mari intai se consulta avocatii.
Dar si omul are dreptate… daca vrei poti sa dai afara pe oricine caci motive se vor gasi mereu. (Pe mine m-ar da afara pentru folosirea internetului in scopuri personale in timpul orelor de serviciu… doamne fereste)
Omule si la noi s-a dat zapada ieri.
VA urez o saptamana minunata!
Eu nu am încă niciun chinez aşa că nu-mi fac griji, dar dacă mai pleacă mulţi români în ritmul de anul trecut de 600.000, vom avea mulţi chinezi pe aici.
Deja la Deva este o chinezoaică care a făcut o fabrică de biciclete şi a investit în ea 25 milioane de dolari. Vorbeşte perfect româneşte şi nici nu-i mai place orezul.
Un copil pasionat: http://www.komonews.com/sports/heroes/111892554.html
Buna Dimineata si o sapatmina frumoasa!
@ODLM, baietelul este extraordinar! Acum ma gindesc ca daca tatal si bunicul meu m-ar fi antrenat si pe mine, poate as fi fost si eu pe youtube! 🙂
Insa, mama mea a avut un cuvint mai greu si am luat lectii de balet si pian. Asa cum v-am mai spus, cum vad o minge, eu fug. 🙂
ODLM, in Canada, inainte ca Hong Kong sa treaca sub conducerea Chinei, au venit foarte multi imigranti chinezi. Cumparau case in Toronto intr-o nebunie de parca erau gogosi calde si preturile crescusera incit bietii canadieni ramasesera muti.
O familie cumpara citeva case care erau numai in faza de proiect.
Apoi chinezii si-au dat seama ca aici nu pot sa faca business profitabil ca in Hong Kong si atunci si-au lasat familiile aici si barbatii au plecat inapoi. Acum se numesc “astronauts” pt ca sunt mai mult in afara tarii. Problema este ca ei nu declara venitul din Hong Kong, si deci nu platesc taxe in Canada, dar familia lor, inclusiv bunicii, etc, se bucura de toate avantajele vietii canadiene (Health care, servicii sociale pt pensionari, invatamint gratuit, etc).
Cristina C, ai dreptate in privinta recrutarii. Cind vroiau sa angajeze un nou om, ma chemau sa stau de vorba cu el, chiar daca eram la vreun curs.
Cind am sustinut un candidat pe motv ca era foarte bine pregatit, mi s-a explicat ca este mult mai important sa “fit in” ca personalitate, decit ce cunostinte are. Am inteles pe ce se baza logica lor, nu vroiau sa strice dinamica echipei. Din pacate nu au angajat oameni foarte buni, de la care toti am fi invatat.
In acelasi timp, daca noul venit avea o personalitate greu de suportat, ar fi plecat restul echipei. Se poate ca ei sa fi avut dreptate.
@ODLM, ma voi referi la un comentariu al tau:
“@Ulicica- eu descriam prima impresie. Restul se află la cafea unde nu cântă muzica deloc şi să-i pot sorbi cuvintele. Dacă am senzaţia de saţietate, o conduc acasă şi-i dau un număr de telefon la întâmplare. Sigur va suna! Dacă încă sunt flămând după şoaptele ei, atunci îi dau numărul meu corect şi o sun eu.”
@ODLM, in zilele noastre multe tinere cer tinerilor numarul de telefon si multe dintre ele il verifica pe loc. 🙂 La fel si tinerii. (Eu ma infior cind aud de asa o agresivitate si lipsa de farmec in relatiile interumane.)
Unele tinere au in mineca un nume fals, spre exemplu “Silvana Montana” si un numar fals, care insa suna, daca-l testezi, ca o masura de protectie contra tinerilor foarte agresivi.
Cred si sper ca mai sunt, totusi, si povesti frumoase de dragoste, pline de romanta.
Buna… si eu pe aici. Va trimit o raza de soare( inghetata ce-i drept)!
Cristina C, si aici este un soare splendid, dar daca era pictat cred ca razele ar fi fost mai calde decit cele de acum. 🙂
Cristina C, ma gindesc ca multi manageri slabi se ascund in spatele acestei teorii de a anagaja oameni care “fit in” si angajeaza oameni mai slabi ca ei pe care sa-i poata controla. De aici apar toate problemele de mai tirziu.
@CristinaC- decât o rază de soare îngheţată, mai bine numai îngheţata…
@Odille- ia pictează tu un soare şi un ghiocel
Odille ai dreptate… am avut si eu asa o managera. Angaja numai persoane pe care le putea manipula cum voia. Ne-am anagajat in aceeasi zi si eu am rezistat eroic (cu nervii terminati si medicatia adecvta) sapte ani. Si-a adunat pe langa ea numai persoane care o pupau tot timpul … stii tu unde.
Dupa ce am plecat o visam noaptea si ma trezea ingrozita asa ma chinuit… si era romanca. Te miri?
Cristina C, nu ma mira niciun pic. Am avut si eu partea mea de experiente canadiene.
Zilele astea am simtit ca mi-am pierdut din energie. Nu stiu motivul. Poate citeva mesaje triste, the news, frig, trecerea sarbatorilor, dar am simtit ca mi-am pierdut multe stelute colorate de pe aripioare. Parca nu mai zburam asa de sus, parca nu mai chicoteam si nici nu mai cintam dis-de-dimineata.
Ca urmare va voi spune o poveste adevarata, putin vesel-trista.
Venisem de putin timp in Canada, m-am dus la un interviu anuntat in ziar, si am fost angajata pe loc de un manager care avea in jur de 32 de ani.
Curind mi-a marturisit ca era foarte indragostit de o vara primara a lui care traia intr-o tara din Europa de Est. Vara care se numea Renata.
Toata ziua imi vorbea despre iubirea lui pt Renata. Avea o geanta plina cu scrisori pt Renata. Visa numai Renata, zi si noapte.
Plecam acasa zapacita de cap si fredonam toata seara o melodie pe care o fredona seful meu si care era tot despre “Renata”. Renata, insa era casatorita si avea un copil.
Incetul cu incetul, din povestile lui, mi-am dat seama ca Renata se combinase cu el numai din interes, pt cadourile primite din Vest. Eram foarte bulversata pt ca nu puteam sa-i spun sefului meu ce gindeam. L-as fi distrus. Viata lui era Renata. Era atit de fericit.
La un moment dat mi-a marturisit ca m-a angajat pe loc pt ca semanam cu Renata. Mi-a aratat poza Renatei. Combinatia de culori era cam la fel, dar altfel nu semanam , sau asa mi se parea mie.
Am rezistat in job numai 6 luni. Nespunindu-i ce gindeam mi se parea ca-l mint si ca-i fac rau. Mi-am dat demisia.
Insa am mai tinut legatura, l-am invitat la noi la masa. Tot despre Renata am vorbit.
Sper sa-mi incarc aripiorele cu stelute multe si colorate cit mai curind si va voi trilu-li dis-de dimineata, din nou.
@ODLM, fie ai o memorie excelenta pt comentariile musafirilor tai, fie ai o slabiciune pt soare si ghiocei.
M-am apucat de desenat deja! 🙂
Cred ca ma apuc si eu de desenat… sau de colorat ca de altceva nu mai am putere la ora asta.
Apropos de colorat… noi am avut o colega, angajata pe contract ca sa inlocuiasca pe o alta cand era bolnava. Intr-o zi si-a printat niste pagini de pe internet si a inceput sa le coloreze… a spus ca asa se relaxeza ea. Nu cred ca trebuie sa va spun ca nu i s-a reinoit contractul, nu?
@Odille- cănd aud sau văd ceva deosebit, normal că mi se întipăreşte în memorie. A fost un comentariu care m-a învolburat şi câteva zile n-am văzut decât soare şi ghiocei.
@Odille- Renata este un nume nemţesc, deci nu putea trăi decât în East Germany. Faptul că semănai cu Renata visurilor lui nu mă uimeşte deloc. Eşti tânără, eşti frumoasă, desenezi impecabil soare şi ghiocei, ai fluturaşi pe aripi pentru că viitorul îţi surâde. Poate că şi eu aş fi cântat “Odille” pe culoare.
@CristinaC- fosta colegă a fost lăsată în paragină pentru că a printat de pe calculator fără să se gândească o clipă că nu ocroteşte pădurea stricând foi.
Eu colorez direct pe monitor, dar nu mă pot da afară. Sunt angajat pe viaţă.
@ODLM, sper ca nu glumesti. Sa stii ca aceste desene arata vesele si optimiste, naive si pure.
Cristina C, ati avut work shop de team building, in care sa lucrati in echipe facind colaje, taind poze din reviste?
In functie de pozele pe care le alegeam, ni se dadeau sfaturi pt self-improvement. 🙂
Eu eram de-a dreptul sfioasa pt ca mi se parea foarte penibil sa ma bat pe poze frumoase.
@ODLM, pictezi fraze frumoase si delicate cu o usurinta pe care o admir.
Din atita culoare aripioarele mi-au prins deja, mai multe stelute colorate. 🙂
@ODLM, cred ca aproape toti am primit de la Soarta marea sansa de a cinta intr-o perioada din viata noastra, cite un nume, pe culoare, prin parcuri, in vise. Insa este minunat cind si celalalt iti cinta numele.
Pt ca-l intelegeam pe seful meu si intuiam ca iubirea nu-i era impartasita, nu am putut sa mai asist.
V-am neglijat nepermis de mult! Sunt însă cotropit de serialul “Mad Men” şi sunt abia la episodul 8 din cca 50 de episoade. Simona a avut dreptate. Este fantastic regizat, jucat, acţiune ţesută impecabil. Nu ştiu când am să mai postez. Sper să mă rup în două într-o zi.
@ODLM, cind am vazut entuziasmul tau si al Simonei, pt “Mad Men”, dar mai ales ca nu vei mai posta nimic, din pasiune pt acest serial 🙂 , am prins curaj, am telefonat la un magazin si am rugat sa-mi puna pe Hold primele 3 DVD-uri. Apoi am vorbit cu o prietena care a vazut numai bucatele din acest serial si care mi-a spus ca este foarte violent.
Te rog mult, daca iei o pauza, spune-mi daca este violent pt ca in acest caz anulez comanda mea. Eu functionez numai in mediu pozitiv si neagresiv. 🙂
Multumesc!
@Odille- cum am mai spus, am văzut doar 8 episoade. Nici urmă de violenţă, doar un pic de depravare din partea părinţilor de atunci. Actori frumoşi ( aşa mi se spune în cască, eu nu mă pricep), actriţe frumoase ( aici percep şi cu mânile la spate, din banca mea din spatele clasei), . Acum chiar nu ştiu dacă vor fi pe gustul tău, pentru că este presărat şi cu niţică vodcă, niţel amantlâc, ţigări. Părerea mea este să încerci să vezi câteva secvenţe din episoade diferite de pe YouTube.
Mie-mi place.
@ODLM, multumesc mult.
Voi urma sugestia ta.
Adevarat, ne-am simtit cam neglijate! 🙂
Ei… acum m-ati facut curioasa… o sa incerc sa ma uit si eu la Mad Men… sa vad unde si cum.
Cristina C, eu il voi inchiria de la un magazin Rogers. L-am pus pe Hold.
Desi, de ieri am inceput sa recitesc “La Medeleni” pt a-mi incarca aripioarele cu energie pozitiva.
Cu drag va urez Noapte Buna tututor!