Jun 30, 2011
Bloody Natasha
Bărbat adevărat
Cât timp a fost studentă, Ilinca a stat în gazdă la familia, s-o numim Georgescu, pentru că n-aş vrea să le spun numele adevărat de Popescu, nu cumva, din întâmplare, să citească de aici şi să se simtă întrucâtva jenaţi. Şi eu şi Ilinca încercăm pe cât posibil să-i menajăm şi mare ne este bucuria când aflăm c-o duc bine şi că ne mai invită şi astăzi pe la ei. Şi eu am stat în gazdă puţin după terminarea facultăţii, dar mai bine ca la Georgeştii nu era la mine la garsonieră. Deşi proprietarii stăteau în altă garsonieră în acelaşi bloc, nu puteam avea un loc al meu, în toată puterea cuvântului. Cotoroanţa avea al doulea ( aşa îi zicea) rând de chei şi când mi-era Ilinca mai dragă mă trezeam cu hârca în casă cu pretexte de genul: “a venit să controleze dacă-s geamurile închise”, sau ” dacă n-am uitat mâncarea pe foc” ( eu, care mâncam numai salam cu soia şi aveam şi moacă de disident).
La Georgeşti, era trai nineacă. De ce? Pentru că eu aduceam ardei gras, orez, ketch-up şi carnea aferentă, iar Ilinca îi umplea c-o veselie şi-o dexteritate de emisiune TV de profil. Doamna Ana Georgescu avea o maşină de tocat carne cu o pâlnie mare de inox concepută şi fabricată de soţul dânsei, domnul Basil Georgescu, inginer, încântat de cunoştinţă şi cu tot respectul. Ilinca dumicăţea carnea, că eu nu ating altă carne decât de femeie crudă. În timp ce învârteam la manivelă, Ilinca îmi ţinea hangul:
– Hai, învârte Drivere (aşa-mi zice ea mie când caut drivere pe net) că maşina asta trebuie să pornească până la urmă, că doar are benzină (îmi dăduse o ţuică înainte), are şi ceva putere şi, mai ales, ai scos la promenadă o doamnă frumoasă cu şorţ şi cască de plastic transparent ca să nu se îmbibe cosiţele cu norişori de ceapă de prin romantica bucătărie!
Pretindeam a fi aşa de vlăguit după atâta muncă încât trebuia să înnoptez la ea, iar Georgeştii, delicaţi, se retrăgeau cu sfială în camera lor lăsându-ne pe noi în pace, care numai pace nu era, da’ nici război! Era un fel de cedare de teritorii, fără acte, doar în fapt.
De câte ori suntem invitaţi la ei, pe lângă nelipsitul buchet de flori, le aducem un carton de amandine pentru domnul Basil şi o carte pentru doamna Ana. Asta aparent, pentru că de fapt, ne-au mărturisit că profitau de cadourile noastre în baza unor relaţii bazate pe reciprocitate, adică ea-i mânca amandinele şi îl lăsa şi pe el să citească cartea după aceea. Domnul Basil se născuse la puţin timp după Coca-Cola, dar n-a prea apucat să bea din ea, fiind mai tot timpul în deplasare pe şantierele patriei şi unde să găseşti asemenea fineţuri pe la Motru, care nici studiou de developat filme n-avea. Doar o fată frumoasă, dar şi p-aia a luat-o altul! De abia după schimbarea de regim a dat de gustul ei şi o aghesmuieşte cu vodkă şi-şi face zilnic un Bloody Natasha în pahar înalt. “Este o răzbunare pe trecut tinere, zice el, pentru că pe şantier dacă te prindea că ai pupat sticla, îţi tăia din pensie. Şi uite că regimul actual aplică această regulă la toţi poensionarii!”
Doamna Ani a fost profesoară de Chimie şi chiar dacă nu-i bănuiai trecutul, se dădea de gol la primele fraze: “tinere, nu mai pune atâtat clorură de natriu în mâncare!” sau “observ o chimie între voi doi, te-am studiat, ai reale valenţe şi dacă tot ai de gând să ne-o iei pe Ilinca, te rog să ai mare grijă de ea, că-i fragilă şi sensibilă ca o eprubetă cu parfum din esenţele cele mai fine!”. Doamna Ani era cea care deschidea caloriferul la refuz din camera Ilincăi şi tot ea avea grijă să-l trimită pe teckelul Cozică ca să doarmă la picioarele Ilincăi pentru o sursă de energie suplimentară, numai până adormea Ilinca, ca apoi, să se strecoare în camera stăpânilor pentru a-şi răspândi candoarea şi acolo.
Astăzi am fost din nou la ei. Ţinem legătura numai pe telefonul fix. “De ce, tinere, să ne luăm telefon mobil? Doar stăm toată ziua nedezlipiţi unul de altul. Ieşim la piaţă şi pe la cofetărie numai împreună şi dacă avem să ne comunicăm ceva, doar ne strângem de mână şi am perceput mesajul mai puternic decât cel mai romantic semeseu”. I-am umplut braţele de flori doamnei Ani, iar amandinele şi cartea le-a preluat cu inventar domnul Basil. Erau radioşi. Puţini mai erau cei care le călcau pragul. Fata lor pierise într-un accident împreună cu soţul şi nepoata cea mică. Cea mare a fost crescută de familia Georgescu, dar acum, avea la rândul ei copii şi venea tot mai rar la bunici.
Am povestit ce-am mai făcut noi de luna trecută. Cu experienţa lui de o viaţă, domnul Basil ne-a explicat câteva din tainele dragostei care se furişează afară din conac, ca teckelul Cozică pe vremea când trăia cu intensitate meseria de fierbător la tălpi.
– Dragii mei, dragostea este dintr-un material foarte fin. La început, este transparentă şi vezi prin ea sufletul celuilalt care-ţi îngăduie tot, indiferent ce năzbâtii faci, acestea sunt privite ca rătăciri trecătoare care, cu timpul, se vor corecta cu un fine tuning la bunul simţ. Materialul acesta se opacizează în timp şi numai abilitatea celor doi îi poate descoperi nişte fante de deschidere.
Vizita noastră este specială şi îi este permisă o mică depravare. Mai soarbe puţin din cel de-al doilea Bloody Natasha şi continuă:
– Iubirea nu trebuie să se transforme într-un pian alb cu coadă neagră. Din esenţă concentraţie 99% iubire şi 1% ser fiziologic, devine soluţie reversibilă în aceleaşi procente, când: “hai, gustă şi tu din asta, dar nu cu linguriţa mea!”, “aştia de pe masă, sunt banii tăi sau ai mei?” ” ai mâncat cireşe din copacul meu!” “mie mi-ai adus-o fără frişcă?”. Atunci, totul devine praf şi mai bine părăseşti acea casă şi-ţi cauţi perechea aiurea!
Doamna Ani era la bucătărie. Pregătea friptura de curcan cu o crustă de zahăr ars şi rucola pe de margini. Pe faţa de masă albă, farfuriile de Rosenthal ieşeau în evidenţă ca negresele în zăpadă. Tacâmurile din argint masiv, erau frecate periodic cu pastă de dinţi. Domnul Basil avea grija asta, ca în fiecare sâmbătă, să le scoată din casetă şi să le dea un luciu de fabrică. Bineînţeles că de pe masă lipsea clorura de natriu.
-Uite tinere, a spus domnul Basil, ia de aici cutia asta. Când vine Anişoara mea, să-i spui că şi ţie îţi place mâncarea cu coriandru şi nucşoară pisată. Înăuntru, să ştii că este sare de bucătărie, că şi pe mine m-a tăiat de la doza mea zilnică. Imi zice: “ce, eşti capră neagră de trebuie să lingi atâta sare?”
Cina a fost ca într-un restaurant de lux. Când ne-au adus amandinele, m-am uitat în ochii Ilincăi şi ne-am înţeles din priviri să nu ne atingem de ele, deşi eu crăpam de curiozitate să ştiu ce gust mai au linguriţele de argint masiv. Cât timp domnul Basil şi-a fumat pipa şi ne-a mai povestit din viaţa de şantier, Ilinca a dispărut. Am auzit-o apoi pe doamna Ani, din bucătărie: “vai, draga mamii, cum mi-a băgat ea toate vasele la maşină!”
Ne-au condus până la maşină. I-am lăsat în poartă, ţinându-se de mână, un tic molipsitor care, pe mine ca driver, mă jena un pic când schimbam viteza, dar îmi creştea inima.
Dacă băgai şi melodia celor două căprioare Bambi bocind că i-au văzut pe Georgeşti ţinându-se de mână, chiar că leşinam de plâns aici, pe prispa blogului tău şi trebuia să să vii apoi cu Ilinca la mine la spital, cu amandine =))
@Arcadia- am băgat-o!
Dacă n-aţi citit, aici aveţi ceva foarte haios:
http://www.simonatache.ro/2011/06/16/ce-frumos-e-sa-fii-femeie/
măăăăi, da o amandină n-ai fi pus deoparte şi pentru noi! 😉
îmi plăcură negresele alea în zăpadă.
ODLM, eu am ramas sa cuget la asta :
“dragostea este dintr-un material foarte fin. La început, este transparentă şi vezi prin ea sufletul celuilalt care-ţi îngăduie tot, indiferent ce năzbâtii faci, acestea sunt privite ca rătăciri trecătoare care, cu timpul, se vor corecta cu un fine tuning la bunul simţ. Materialul acesta se opacizează în timp şi numai abilitatea celor doi îi poate descoperi nişte fante de deschidere.”
Ma intreb si eu..oare de ce se intampla asa ? Ptr ca in logica lucrurilor, in firescul lor, trecerea timpului ar trebui sa faca si mai transparent materialul, nu sa-l opacizeze.
@Psipsina- Când vii în Bucureşti, ai o amandină şi-o negresă de la mine. Mulatra o mănânc eu…
@Lotusul- peste mătasea dragostei, se aştern cu vremea, defecte, mici răutăţi, egoism, infatuare care o opacizează şi-o transformă în molton sadea. O astfel de rufă se spală în familie pentru că dacă se spală în uliţă, gura satului îţi toarnă venin în ureche şi pleci haiduc prin codrii
odlm, mai cătră toamnă, poate! nu se strică amandina şi negresa până atunci? 🙂
Bine v-am gasit in luna iulie!
Omule tare mi-a placut cum ai scris!
Am avut zile cam pline de evenimente mai putin placute, dar acum ma bucur sa fiu cu voi.
Ma amuz gindindu-ma cum ar fi daca o cofetarie din Canada, sau America, ar prezenta o prajitura cum este “Negresa”, sub numele de “The Black Woman”, sau “The Black Lady”.
Ce scandal! Departamentul care se ocupa de Discriminare si de Drepturile Omului, ar fi luat cu asalt, prajitura ar fi boicotata si pina si cei mai inraiti iubitori de ciocolata, ar indrazni sa o pape numai ascunsi prin dulap. 🙂
Dupa tot felul de lucruri neplacute, astazi i-a sarit si jachetica celularului meu bleu. Oricit am incercat sa-l imbrac la loc, sarea. La Vodafon mi s-a spus ca bateria se facuse asa de grasuta, incit jacheta ramasese prea mica. Cauza ar fi faptul ca l-am tinut prea mult la incarcat.
DE teama sa nu ramin fara telefon, eu l-as fi incarcat non-stop. 🙂
Astazi, mergind pe Magheru, pe partea unde este Intercontinentalul, am zarit intr-o vitrina,o dulceata de costum de baie. Verde crud si cu o fustita foarte, foarte scurta, cu volanase tivite cu un pic de fir negru, care abia acopereau chilotelul.
Fuguta la costum, dar cind m-am uitat mai bine era un Sex Shop. Mi-a cam pierit cheful de volanase si asa am ramas fara costum de baie. 🙂
@ODLM,
“@Lotusul- peste mătasea dragostei, se aştern cu vremea, defecte, mici răutăţi, egoism, infatuare care o opacizează şi-o transformă în molton sadea. O astfel de rufă se spală în familie pentru că dacă se spală în uliţă, gura satului îţi toarnă venin în ureche şi pleci haiduc prin codrii”.
Casatoria cu persoana iubita ar trebui sa fie o minune, nu numai pe termen scurt, dar si pe termen lung. Ce ar putea sa fie mai perfect decit o uniune a sufletelor?
Cred ca problemele si fisurile apar atunci cind nu respectam ceea ce este extrem de important pt partener.
Un exemplu ar fi un cuplu, in care unul dintre parteneri iubeste si respecta adevarul, iar pt celalalt adevarul este ceva ce poate sa fie indoit, dupa situatie. Acest lucru, pe mine, m-ar turn-off rapid de tot.
Sau unul dintre parteneri detesta cearta, iar celalalt partener parca se hraneste din cearta.
@ODLM, cred ca uneori este minunat sa ai un foarte bun prieten caruia sa-i poti destainui ce ai pe inima, stiind ca acele marturisiri vor ramine numai pt el.
Acumulind aceste sentimente negative si frustrati, poti la un moment da sa si pocnesti, sau ti se catraneste sufletul. 🙂
Consecintele crizei economice:
Tighten Your Belt!!
The recession has hit everybody really hard…
CEO’s are now playing miniature golf.
Exxon-Mobil laid off 25 Congressmen.
I saw a Mormon with only one wife.
Parents in Beverly Hills fired their nannies and learned their children’s names.
A picture is now only worth 200 words.
The Treasure Island casino in Las Vegas is now managed by Somali pirates.
And, finally….
I was so depressed last night thinking about the economy, wars, jobs, my savings, Social Security, retirement funds, etc., I called the Suicide Hotline. I got a call centre in Pakistan , and when I told them I was suicidal, they got all excited, and asked if I could drive a truck!
🙂
@Odille- în Canada, prăjitura poate o denumeşti tu şi vinzi licenţa la cofetării: “The Lady in Black”
@ODLM, eu deja am dat reteta prajiturii “Dama infuriata”, unei familii belgiene din Toronto, si am denumit-o “The Angry Woman”. Si sotul si fiul au indragit prajitura.
Foarte curind l-am auzit pe sot numind prajitura “The Bi…”. Scuze!
Dupa vreun an a urmat divortul. Felul cum sotul a numit prajitura cred ca a fost un semn a celor ce aveau sa se intimple.
🙂
Scuze, am vrut sa scriu “cum”.
CristinaC- au trecut zilele naţionale ale celor două ţări prietene şi vecine şi acum văd că ai timp şi de noi.
@Odille- există nişte încărcătoare mobile, cu baterii care se găsesc la orice chioşc şi care-ţi încarcă orice telefon mobil când te afli la cumpărături şi presupun că te afli cam mult şi cam des.
@Odille- de ce n-ai luat costumaşul de baie? Astfel de magazine sunt foarte discrete şi nimeni n-ar fi ştiut de unde l-ai luat. Eu numai de acolo cumpăr cătuşele pentru cadouri. 🙂
Ha ha… ce veselie
Ai dreptate Odille au trecut zilele nationale, S-a terminat si cu artificiile caci la alte sarbatori nu e voie sa le folosesti si nici nu se vand.
Ce conteaza unde se vindea costumul de baie? TRebuie sa fii mandra ca ai o “figura” pe care se potriveste costumul. Eu cred ca as fii intrat si l-as fi si probat spre surprinderea vanzatorilor dar sunt convinsa ca nu aveau marimea mea!
Eu am intrat acum cativa ani intr-o librarie specifica pentru Gay people si nu mi-am dat seama decat dupa ce am vazut la iesire, langa casa, poze tip “vedere” cu barbati goi….
Dragilor, Buna Dimineata!
Nu, nu am indraznit sa intru in magazin!
Acum, dupa ce am citit comentariile voastre, poate sa-i rog pe cei din magazin sa-mi aduca costumasul cu volanase, afara din magazin. 🙂
Mi-am adus aminte despre o poveste adevarata cu barbati care avind o religie care nu le permitea sa intre in restaurant, rugau sa li se aduca sticlele bautura afara. 🙂
Cristina C, sper ca ai avut un long weekend minunat!
Cred ca am o idee grozava pt un business romano-canadian.
Sa aduc avioane cu turisti care au nevoie sa fie vazuti de medici-specialisti.
In Canada, pt a intra la un specialist, poti sa astepti si 4 -5 luni. In Romania, (Doamne fereste, sa nu aiba nimeni nevoie!), pare sa fie foarte usor.
Aici, parca vrei sa te duci numai de placerea de a sti ca nu trebuie sa astepti cu lunile.
Acelasi lucru la Serviciul de Urgenta.
Cristina, nu stiu cum este in orasul in care traiesti, dar in Toronto, se astepata la Urgenta si 8 ore. Asteptarea cea mai scurta cred ca este de vreo 6 ore.
Si ultima oara cind m-am dus la Urgenta cu o matusa, am observat un anunt ca cei care nu au asigurarea medicala canadiana de stat, platesc pt o consultatie la Urgenta $ 700, sau 750. Nu mai stiu sigur.
Pupici, si va vad mai tirziu.
Primul drum va fi la Vodafon pt ca firul de alimnetare nu pare sa intre nicaieri in telefon. Cred ca voi fi cam penibila! 🙂
Citat dintr-o scrisorica primita de la finante:
….”Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTRETINERE unde ati trecut : Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum si cateva milioane de tigani”.
Pentru cine n-a văzut încă:
http://www.youtube.com/watch?v=joGlR1Ra5a0&feature=player_embedded
Odille… serviciul de urgenta in Canada este penibil si asta pentru ca nu exista decat un medica de garda. Daca ai nevoie de un specialist in caz de extrema urgenta pana il aduc de acasa… dureaza.
Acum cativa ani am stat 6 ore cu fiul meu care avea clavicula rupta si pana n-am facut putin circ cu voce tare nici macar la radiografie nu ne-au trimis.
E foarte adevarat ca daca conditia este “life threatening” te iau foarte urgent.
Cristina C, dar nici nu se gindesc sa cheme un specialist.
Mie mi se pare de-a dreptul criminal.
Cu ceva timp in urma, intr-un weekend, am fost la Urgenta pt sotul meu, pt ca avea impresia ca are ceva in ochi.
Dupa multe ore de asteptare a venit un medic generalist care i-a dat un diagnostic de ne-a speriat si o reteta pt un antibiotic.
Luni, am telefonat la o doctorita oftalmologa la care fusesem eu cu mult timp in urma si atit m-am rugat de secretara (Secretara este precum catelusa cu dintii de otel din basmele noastre) pina cind oftalmologa l-a primit. Lucru rar!
Nici vorba de acel diagnostic, chiar avea ceva in ochi.
@ODLM,
“….”Suntem nevoiti sa va returnam declaratia fiscala cu rugamintea sa o revedeti si sa faceti corecturile necesare, deoarece nu putem accepta raspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTRETINERE unde ati trecut : Guvernul, Parlamentul, functionarii administratiei locale, judetene si de stat precum si cateva milioane de tigani”.”
Daca ai vedea ce multime de oameni intretinem noi din taxe, in Canada, te-ai minuna.
Majoritatea rominilor pe care ii cunosc, si-au sponsorizat parintii si dupa citeva luni parintii (la indrumarea copiilor) s-au dus la asistenta sociala si au cerut ajutor, spunind ca nu se inteleg cu copiii.
Li s-a dat un apartament intr-un bloc subventionat de stat si desi nu au muncit nicio ora in Canada, primesc o pensie sociala pt restul vietii (daca au virsta de pensionare).
Acest lucru este comun tuturor comunitatilor din Canada.
Trebuie sa avem ginduri bune. 🙂
SERENITY NOW! SERENITY NOW! 🙂
Noapte buna Dragilor si vise frumoase. 🙂
Noapte bună Odille
Noapte Buna ODLM.
Odille, eu nu stiu cum e in toronto dar sa stii ca eu putini parinti cunosc in aceasta situatie. PArintii mei nu au vrut sa fie sponzorizati. In ultimii ani i-am adus in Canada, in vizita, iarna, mai mult pentru linistea mea. dupa ce s-a dus tata am depus cerere desponzorizare pentru mama cai e singura in Romania si seimplinesc in curand 3 ani… n-am nici un raspuns inca.
Soacrei mele care e rezident canadian din 2000 i s-a refuzat “pensia” si si orice ajutor social pe motiv ca are mai multe legaturi cu Romania decat cu Canada. I-au cerut si facturile de gas si curent pe ultimii 3 ani.
Cred ca depinde de ajngajatul care proceseaza actele caci si eu am cunostinta de cauze in care parintii au beneficiat de toate drepturile posibile pe motiv ca nu se inteleg cu nurorile…
Oricum multi bani se duc pe refugiatii ajutati de guvernul canadian . Cei preluati din lagare de refugiati (Burma, Gahna, somaliezi din Kenia… acum 14 ani Kosovo) care nu stiu decat limba lor. Multi nustiu nici sa citeasca si nu stiu cat de mult bine li se face, si fiind “pusi ” in sistemul de aici pentru care se platesc chirii, asigurari medicale, scoli,etc.
Oare cum e mai bine….
Buna Dimineata Dragilor,
Sa incepem dimineata pe o nota pozitiva. 🙂
Despre “Kulula Airlines”:
“An airline pilot wrote that on this particular flight he had hammered his ship into the runway really hard. The airline had a policy which required the first officer to stand at the door while the passengers exited, smile, and give them a “Thanks for flying our airline”. He said that, in light of his bad landing, he had a hard time looking the passengers in the eye, thinking that someone would have a smart comment. Finally everyone had gotten off except for a little old lady walking with a cane. She said,
“Sir, do you mind if I ask you a question?”
“Why, no Ma’am,” said the pilot. “What is it?”
The little old lady said,
“Did we land, or were we shot down?”
Draga Cristina, am scris despre comunitatea romina din Toronto, pt ca aici cunosc cazuri concrete.
Din pacate majoritatea rominilor pe care-i cunosc si care si-au adus parintii, i-au plasat pe asistenta sociala.
Unii si-au adus ambele perechi de parinti si dupa 6 luni, sau un an, au fost pe asistenta, copiii avind, insa, joburi foarte bune.
Cunosc un caz in care amindoi sunt medici specialisti, mama ei statea cu ei si vea grija de copii. Amindoi aveau un venit, dupa spusele lor, in jur de 500-600,000 $ pe an.Au chemat asistenta sociala si bunica s-a plins ca nu are niciun ban sa cumpere macar bomboane nepotilor.
A primit $ 600 pe luna. Este un abuz de
neimaginat.
Odille, noi nu stim si eu eu nici nu vreau sa invat sa “play the system”. Oare familiei de doctori nu le-a fost rusine? Ma mir cum nu s-a gasit un “prieten” sa-i reclame. Ne necajim si noi dar vorba bunicii mele…” in viata toate se platesc maica…”
Cristina, faptul ca nu i-a reclamat nimeni arata, cred eu, ca ceilalti romani au mult mai mult caracter decit ei.