May 5, 2010
Pe acelaşi scaun, stau şi adun…
De ce-i oare lumea cu fundu-n sus ? Îmi plac pauzele de câteva ore, să descopăr imagini blurrate ale unor fiinţe care nu lasă trasee pentru a fi urmate şi de alţii, dar şi imagini clare, color, ale unor fiinţe care încântă fie şi numai cu zgomotul paşilor ameninţător de aproape de diapazonul sufletului. Marian şi Marinetta. Trec ţinându-se de mână. Sunt osoşi şi s-au studiat... read more
