Testamentul lui Petru Cel Mare

Testamentul lui Petru Cel Mare

 

Implicatiile pentru actualitatea geopolitica internationala si, in particular, pentru cea romaneasca, sunt extraordinar de importante, permitandu-ne sa intelegem multe lucruri care se intampla, acum, sub ochii nostri.

S-a pastrat, pe cat a fost posibil, textul aparut la Iasi in 1892 si reprodus pe internet de George Cautisanu, aparand doar unele prescurtari care nu modifica sensul

 

Textul Testamentului

In numele Prea Sfintei si Nedespartitei Treimi, Noi Petru I, catre toti urmasii nostri, mostenitorii Tronului, Guvernantilor si natiei rusesti.

Marele Dumnezeu, de la care avem existenta si Coroana noastra, luminandu-ne, imi arata mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stapani in viitorime toata Europa. Eu pun temei acestei idei, ca natiunile Europei au ajuns cele mai multe intr-o stare de vechime aproape de a lor cadere. Urmeaza dar, a fi ele subjugate de un popor tanar si nou, cand va ajunge la intregimea cresterii sale  si va capata toata a sa putere …

Eu am gasit Rusia ca un paraias si o las ca un rau mare. Iar mostenitorii mei o vor face si mai mare, intinsa, hotarata de a face sa rodeasca Europa cea starpita.

Eu le las instructiunile urmatoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte  ca sa le pazeasca cu statornicie.

A tine natia ruseasca necurmat in stare de razboi, spre a avea pe soldatii ei pururea deprinsi la razboi … Razboiul sa ajute pacii,  in interesul intinderii Rusiei si a inaintarii ei in inflorire.

A chema prin toate putincioasele mijloace, de la natiile cele invatate ale Europei, Comandiri in vreme de razboi si oameni invatati in vreme de pace, spre a face ca natia ruseasca sa capete foloase de la celelalte natii, fara a pierde nimic din ale sale proprii.

A se amesteca in toate pricinile si dezbaterile din Europa, mai vartos in acele tari care fiind mai in apropriere, intereseaza mai cu seama.

A vara vrajba in Polonia, a hrani in ea tulburari necontenite; a castiga cu bani pe cei mai puternici, a avea inrauriri in Dietele lor spre a putea lucra la alegerea  Crailor lor si a-si face partizani in Polonia … Daca  puterile vecine s-ar impotrivi sa le impace impartind-o cu ele …

A lua cat s-ar putea mai mult din hotarele Suediei si a sti cum sa se faca ca insasi ea,  Suedia,  sa-i deschida razboi, spre a-i gasi pricina de a o subjuga…  A dezbina Suedia de Danemarca si, cu luare aminte, a hrani rivalitatile lor.

A insoti Printii rusi intotdeauna cu printese din Germania spre a inmulti influenta noastra acolo … sa se uneasca de la sine  la pricina noastra.

A cauta alianta de comert cu Englitera, mai mult decat a oricarei alte Puteri, pentru ca ea are mai mult trebuinta de NOI … a schimba cheresteaua noastra si alte produse cu aurul ei si a face ca negustorii si matrozii ei sa-i deprinda pe cei ai natiei noastre spre navigatie si comert.

A se intinde neincetat catre Nord pe marginea Marii Baltice si catre Sud pe marginea Marii Negre.

A se apropia cat mai mult de Constantinopole si de India, ca acel ce va stapani acolo, va fi adevaratul stapanitor al lumii … A strabate pana la golful Persic, a restatornicii de se poate comertul cel din vechime al Orientului si a se intinde pana in India care este magazia lumii…

A cauta si a castiga alianta Austriei … a o sprijinii in zadarnicele ei inchipuiri de a stapani Germania… iar prin taina a intarata dusmania  Printilor Germaniei impotriva ei…

A face de a se interesa curtea Austriei ca sa izgoneasca pe Turci din Europa si a nimici pretentiile ei cand vom subjuga Constantinopole…

A face pe toti grecii dezbinati ce sunt imprastiati in Ungaria, Polonia si alte tari, sa se lipseasca de ele si a se reface sprijinul lor si a intermedia o asociatie  universala; acestia vor fi tot atatia prieteni pe care Rusia ii va avea in statul fiecarui dusman al ei.

Dupa ce Suedia se va dezmembra, Persia  se va birui, Polonia se va subjuga si Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Frantei, apoi la cea a Austriei, de a imparti cu ele imperia lumii, magulindu-se ambitia si iubirea lor de sine… Rusia sa se ajute cu ele pentru a le desfiinta  pe urma …

Daca amandoua aceste curti vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie sa se stie cum sa imparta intre ele galceava si a le face sa se slabeasca una pe alta …

Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotarator, va navali asupra Germaniei, pornind totodata cu doua flote mari ce vor napadi Franta. Aceste doua tari biruindu-se, celelalte parti ale Europei vor trece lesne  si fara impotrivire sub jugul Rusiei.

 

 

Recurs la istorie
Ideile Testamentului lui Petru cel Mare le regasim in politica externa a Rusiei de-a lungul secolelor XVIII-XX precum si la inceputul mileniului 2.

Devenita mare putere europeana in urma victoriei  lui Petru la Poltava (1709) asupra lui Carol XII al Suediei, Rusia nu a incetat niciodata sa urmareasca obiectivul expansiunii sale spre Vest si Sud-Vest, tintind in mod special Europa Centrala, Constantinopolul si tarmurile Marii Adriatice.

Nenumaratele razboaie impotriva Imperiului Otoman, aflat in decadere,  au avut drept efect cresterea treptata a influentei rusesti in tarile Romane si Peninsula Balcanica. In urma razboiului ruso-turc din anii 1806-1812, turcii cedeaza rusilor Basarabia, dupa negocierile conduse din partea rusa de generalul Kutuzov. Rusii cerusera anexarea intregii Moldove si numai vestea iminentei razboiului cu Napoleon il face pe tarul  Alexandru I sa-l recheme urgent  pe Kutuzov la Moscova, Rusia multumindu-se doar cu anexarea Basarabiei.

 

Dupa un nou razboi ruso-turc (1821-1829), incheiat cu pacea de la Adrianopol, Grecia devine independenta, Serbia isi dobandeste autonomia iar Tarile Romane intra sub protectorat rusesc, administrarea lor facandu-se conform Regulamentului Organic.

Amenintat de expansiunea ruseasca spre Balcani si Dardanele, echilibrul european mult dorit de puterile occidentale, este pe cale sa se deregleze. Franta, Anglia si Piemontul alaturi de Turcia reusesc, in urma razboiului Crimeei (1854-1856), sa stavileasca un timp expansionismul rusesc. Pacea de la Paris (1856) a consfintit redobandirea de catre  Moldova a trei judete din sudul Basarabiei, Rusia pierzand astfel, pentru scurt timp, controlul gurilor Dunarii.

In anul 1877, rusii declanseaza un nou razboi impotriva Imperiului Otoman. Profitand de aspiratiile spre independenta a Principatelor Unite, trupele rusesti obtin dreptul de a trece pe teritoriul romanesc, spre Dunare. Sub comanda Principelui Carol, trupele rusesti si romanesti obtin victoria asupra turcilor.

Invingatori, rusii uita repede de aportul decisiv al armatei romane in obtinerea victoriei si isi pastreaza trupele in Principate, ca ocupanti, chiar dupa terminarea completa a ostilitatilor. A fost necesara interventia Cancelarului Germaniei Bismark pentru a-i obliga pe rusi sa paraseasca Romania dupa ce pricinuisera tarii mari pagube. Rusii ar fi vrut sa se indrepte spre Dardanele, dar prezenta unei puternice flote britanice in zona i-a facut sa se razgandeasca.

Congresul de la Berlin (1879), punand capat razboiului ruso-romano-turc, a consfintit independenta Romaniei si, drept “recompensa” pentru aportul la infrangerea turcilor, se  rapeste din nou tarii cele trei judete din sudul Basarabiei pe care le iau rusii.

Infrangerea suferita in razboiul ruso-japonez din anul 1905 precum si revolutia antitarista din acelasi an opresc pentru un timp expansiunea ruseasca din Europa, iar insuccesele militare din timpul primului razboi mondial si declansarea revolutiei bolsevice in 1917 par a schimba politica Rusiei, guvernele comuniste , instalate la putere prin forta si teroare, fiind preocupate temporar de mentinerea puterii sovietice, extrem de subreda  cativa ani. In perioada 1917-1940, sub dictatura partidului comunist condus de Lenin, apoi de Stalin, au loc cumplite crime de masa, milioane de oameni fiind ucisi de represiunea impotriva celor ce se opuneau politicii partidului precum si de foametea care se instalase in intreaga Rusie. Asa numita politica leninista de autodeterminare a nationalitatilor s-a dovedit a fi o vorba goala, imperialismul rus continuand sa se manifeste impotriva unora din republicile sovietice ce se doreau independente, puterea de la Moscova mentinandu-le cu forta in cadrul Uniunii. Nici alipirea Basarabiei la patria muma Romania (1918) nu este recunoscuta si a fost necesara interventia eroica a trupelor romanesti pentru alungarea bandelor bolsevice ce invadasera provincia romaneasca.

In august 1939, sinistrul pact Molotov-Ribentrop a dat frau liber atat expansionismului hitlerist cat si celui sovietic, Germania si Uniunea Sovietica atacand Polonia si impartind-o (asa cum s-a mai intamplat de trei ori in secolul al XVIII-lea). La scurt timp dupa aceea, in noiembrie 1939, sovieticii ataca Finlanda si cu toata rezistenta eroica a finlandezilor le impun sa cedeze doua provincii din vecinatatea frontierei comune (martie 1940).In iunie 1940, vine randul Romaniei, careia sovieticii ii adresasera un ultimatum pentru cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei si tinutului Herta. Coplesita de amenintari, inconjurata numai de neprieteni si abandonata de marile puteri occidentale, tara noastra cedeaza cele trei teritorii romanesti. Tot in vara anului 1940, sovieticii ocupa Tarile Baltice, Expansiunea ruseasca, intrerupta un timp, reincepuse.

Atacand Uniunea Sovietica in iunie 1941, nemtii au mizat pe un succes rapid, similar cu cel obtinut prin “blitz-krieg” in Polonia si Franta. N-a fost asa si, in realitate, s-a repetat aventura nefericita a lui Napoleon din 1812, iar la capatul unui razboi care a durat 4 ani si a secerat milioane de vieti de ambele parti, Germania a fost zdrobita. Incontestabil,  in obtinerea victoriei, a contat foarte mult ajutorul masiv in echipament de razboi, acodrat de americani, deschiderea frontului din Italia (1943) si Franta(1944) precum si bombardamentele nimicitoare efectuate de aliati asupra oraselor germane. Din nefericire, Romania a participat la razboiul inpotriva URSS, la inceput pentru a elibera Basarabia rapita in 1940, iar apoi, conform logicii implacabile a razboiului, pe campiile nesfarsite ale Rusiei, pana la Stalingrad, dar a intors armele impotriva Germaniei in august 1944. Castigarea razboiului alaturi de aliati, a constituit un excelent prilej pentru rusi de a trece la infaptuirea visului lui Petru cel Mare. si nu au ratat acest prilej. Nerespectand obligatiile luate fata de aliatii occidentali, in 1944-1945 trupele sovietice reanexeaza tarile Baltice, ocupand de asemenea Polonia, Romania, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Austria pana dincolo de Viena precum si o mare parte din Germania. In toate aceste tari, exceptand Austria, sunt instalate regimuri comuniste obediente fata de Moscova. Nicicand, Testamentul lui Petru cel Mare nu fusese mai aproape de realizare…

In fata expansiunii sovietice, statele occidentale reactioneaza formand Alianta Nord-Atlantica (1949), in scopul de a proteja lumea libera de pericolul comunismului imperialist rusesc. Europa e impartita in doua prin teribila “cortina de fier” sovietica, iar in spatele ei, popoarele subjugate de dictatura comunista, inclusiv cele din URSS, platesc un pret inspaimantator pentru realizarea visului lui Petru cel Mare: milioane de oameni sunt ucisi pentru opozitie anticomunista reala sau imaginara, iar saracia, mizeria, propaganda terifianta otravesc viata celor din “lagarul socialist”. Influenta internationala a acestuia sporeste necontenit cuprinzand, dupa 1948, imensa China iar, dupa 1950, tari din America Latina, Africa, Orientul Apropiat si Indepartat.

Numai formidabilul efort politic si militar al lumii libere, condusa de SUA, a putut opri realizarea punctului 13  din Testamentul lui Petru; “Imperia lumii”.

Proiectul nebunesc al desfranatului tar avea insa o slabiciune fundamentala pe care nici el si nici urmasii sai nu o luasera in calcul; imposibilitatea de a tine, pentru foarte mult timp, in chinga unei terori dementiale, sute de milioane de oameni. Dupa mai bine de 40 de ani de dictatura feroce, in care capeteniile comuniste au angajat cea mai mare parte a efortului Rusiei si tarilor satelite spre inarmare, spionaj, terorism intern si extern, diabolicul mecanism al expansiunii mondiale s-a gripat iar,  dupa 1989, imperiul a inceput sa se dezintegreze. Doua mari personalitati au contribuit in mod decisiv, in ultimul deceniu al secolului al XX-lea, la renuntarea treptata a expansionismului rusesc; Mihail Gorbaciov – liderul partidului comunist al URSS si Ronald Regan – presedintele SUA. Primul a inteles ca Rusia a pierdut cursa inarmarilor si competitia economica cu occidentul si a orientat conducerea comunista spre democratizare si transparenta, acceptand totodata iesirea de sub tutela sovietica a tarilor satelite Moscovei.

Cel de-al doilea a desavarsit capacitatea militara a Statelor Unite, negociind cu URSS de pe pozitii de forta dar si cu o exceptionala abilitate. Prabusirea “cortinei de fier” din Europa a dus la sfarsitul razboiului rece care a marcat istoria lumii timp de aproape 50 de ani si, in pofida multor conflicte si amenintari locale care existau inca, se parea ca omenirea va intra intr-un proces de pacificare si normalizare a relatiilor dintre marile puteri. Destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, urmata de desprinderea de Rusia a Ucrainei , Belarusiei, Republicii Moldova, Tarilor Baltice, Georgiei, Armeniei, Kazahstanului, Uzbekistanului si Turkmenistanului a insemnat falimentul politicii de expansiune a Rusiei, inceputa sub Petru cel Mare si continuata aproape fara incetare timp de mai bine de doua secole si jumatate.  Diminuata teritorial, dar eliberata de povara cursei inarmarilor si avand in Siberia un imens teritoriu  cu uriase resurse naturale neexploatate, Rusia ar fi putut sa se indrepte – pentru prima oara in istoria ei – spre construirea unei civilizatii moderne si a unei societati libere si democratice. Se parea ca presedintele Eltan, artizanul desfiintarii comunismului in Rusia, va angaja tara pe un drum nou, pasnic, renuntand la visurile nebunesti ale lui Petru I. N-a fost insa sa fie asa ! Urmasul lui Eltan, Vladimir Putin a reintors treptat roata istoriei si, in 8 ani de mandat, a readus Rusia acolo unde se afla inainte de Mihail Gorbaciov. Politica autoritara, dispret fata de libertatile cetatenesti, o noua politica de inarmare masiva, ostilitate fata de Statele Unite si aliatii sai, sprijinirea terorismului international – noul mare pericol al omenirii – toate acestea fac din Rusia anului 2007 o amenintare pentru pacea lumii. Amenintarea este cu atat mai mare, cu cat Putin are sprijinul efectiv al majoritatii populatiei. Morbul grandorii si al cuceririi lumii, semanat in constiinta natiunii ruse de catre Petru cel Mare, se dovedeste a fi, peste veacuri, insidios si persistent!

 

Rusia si Romania
De-a lungul ultimelor trei secole, tarile Romane au stat in calea expansiunii rusesti spre Balcani si Marea Adriatica. Nenumaratele razboaie purtate de Rusia cu turcii au avut si scopul de a stapanii sau chiar a anexa aceste tari, rapirea Basarabiei in 1812, 1878, 1940 si 1944 reprezentand doar un pas in realizarea acestui scop.

Regimul comunist instalat prin forta si teroare in Romania in anul 1945 a insemnat inrobirea economica si politica a tarii noastre si putin a lipsit ca ea sa fie efectiv anexata Uniunii Sovietice.

Nenorocirile aduse de rusi in Romania, jaful criminal, genocidul economic si cultural, sutele de mii de oameni aruncati in temnite si ucisi din ordinul Moscovei ne arata adevarata fata a politicii rusesti fata de tara noastra.

Dupa 1991, in conditiile destramarii Uniunii Sovietice si proclamarii independentei Republicii Moldova, rusii au incurajat regimul separatist de la Tiraspol, mentinand pe teritoriul ei armata a 14-a, ca un instrument de intimidare si amenintare impotriva guvernului de la Chisinau si a Romaniei. Ucraina, fosta componenta a Rusiei si a URSS, manifesta si ea tendinte neamicale fata de Romania prin construirea abuziva a canalului Bastroe ce ameninta flora, fauna si navigatia normala in zona Deltei Dunarii, iar exploatarea ilegala a hidrocarburilor din platoul continental al Insulei serpilor aduce grave prejudicii tarii noastre. Nu e un secret pentru nimeni ca rusii si ucrainienii (tot un fel de rusi) privesc cu dispret si ostilitate mandria noastra de urmasi ai Romei. Pentru Voronin – omul de la Chisinau al Moscovei – in Basarabia nu se vorbeste romaneste ci “moldoveneste” adica o limba slava, pe un teritoriu slav, prelungire a marii Rusii.

Exista opinii, recent publicate in presa noastra, privind necesitatea corectarii “erorilor” de dupa 1990 a politicii Romaniei fata de Rusia. Dupa parerea unor fosti diplomati, aceste “erori” constau in nevalorificarea posibilitatilor de a colabora amical cu marele vecin de la rasarit, a carui prietenie ar fi benefica tarii noastre, pe plan economic, politic si cultural. Fara indoiala ca orice actiune care poate duce la imbunatatirea relatiilor romano-ruse este salutara. Dar umbra lui Petru cel Mare si a Testamentului sau ne obliga sa fim prudenti si realisti. Recenta criza a relatiilor dintre Romania si Republica Moldova, cu consecinte dureroase in primul rand pentru fratii nostri de peste Prut, este fara indoiala comandata de la Moscova. Asa cum, la punctul 3 al Testamentului sau, Petru cel Mare ii invata pe urmasii sai sa se amestece “in toate pricinile si dezbaterile din Europa, mai vartos in acele tari care fiind mai aproape, intereseaza mai cu seama”. Iar Moldova, din nefericire, e foarte aproape de Rusia … si, in calea ei …

 

 

 

Somon afume

Aşa s-a călit caviarul

Ehei, coptul ăsta nu-i aşa o joacă, cum crede lumea: ţaca-tata şi vânăta-i gata!  Anul trecut le-am copt cu cărbune şi au căpătat un iz de locomotivă, ceea ce, pentru mine, este dăunător atât la mers, că după aia fac puf-puf, cât şi la atitudinea faţă de semeni, că fac nţ-nţ-nţ de trei ori. Ilinca n-a mai vrut să audă de cărbune. S-a postat la foale şi a urmărit întreg procesul. Spune că fumurile sunt dăunătoare şi se urcă la cap.

Ardeii capia şi vinetele, noi le coacem la grătarul din curte. În el, rămăseseră de la muşchiuleţul şi cotletele trecute, nişte cărbuni stinşi (latineşte: carbonaria extinctum ad aqua). Am ridicat din sprâncene când am văzut cărbunii aşezaţi într-un cerc, marginile formând un lanţ muntos de origine vulcanică, iar mijlocul era curăţat până la zgură, având aparenţa unui lac secat încă din neozoic.

– Aaaa,  Fochi ( aşa-mi zice ea când sunt gata să aprind focul; noroc că atunci nu înţeleg engleza) am uitat să-ţi spun că ieri era o pisică în cărbunii tăi şi dormea cu pufnituri.

Făcusem ieri şi nişte somon la grătar şi ce-i mai îmbietor decât să dormi în amiroase de somon pe post de deodorant de cameră? Uneori e bine să fii şi mâţă până la a fi câine cu nelegiuiţii care te calcă pe nervi.

– De ce nu mi-ai spus ieri ca să-i fac o poză, că nimeni nu mă crede că o pisică, pe lângă căldura de afară, mai are nevoie şi de puterea calorică a unor cărbuni abia stinşi?

Bineînţeles că formele geologice au fost măturate până s-a ajuns la o formaţiune de şes, locul a fost spălat cu furtunul, după care s-a aplicat o juma de kil de alcool căruia i s-a dat foc în văzul asistenţei. Uite aşa! Am populat obiectivul cu lemne de brad cărora le-am dat foc, după care i-a venit rândul parchetului de stejar scos de pe urma unor meşteri parchetari refuzaţi la export. La flacără vie se fac capia şi vinetele, altfel ies negre vinetele, iar capia se pleoşteşte. Aşezam câte un răzor de 6 vinete împănat cu ardei capia, masa era pregătită cu vas cu apă, strecurători, cuţit de bucătărie dat pe tocilă şi un linguroi profesional cu care se serveşte caviarul la Kremlin. Eu eram echipat cu mănuşi chirurgicale de unică folosinţă, adică operezi o dată şi pacientul nu mai foloseşte la nimic. Bad choice! La prima vânătă pe care am întors-o am simţit un fior fierbinte la două burice. Am oftat aşa de tare încât mâţa vecinei a căzut din copac. Primul rând de epidermă s-a luat şi s-a ajuns la nervi.

A spart un ou Ilinca şi am ţinut degetele în albuş care conţine colagen în stare pură, producându-se binecunoscutul fenomen de osmoză inversă, adică ăzomso. Am fost pupat şi căinat, am primit medalia cu bentiţă în grad de străjer cu capul în nori şi am fost uns pe gât cu nişte ţuică de Glasgow Ioan Plimbăreţul. După aşa un tratament, m-am întors la locul de muncă, echipat cu mănuşi de sudură, măi Fochi măi. Eu curăţ capia, iar Ilinca taie vânăta exact în două jumătăţi şi-i extrage miezul pe un fund de lemn cu linguroiul de caviar. Miezul este atât de alb şi frumos, dar nu îndeajuns pe gustul Ilincăi care, la preparare mai adaugă şi o căniţă cu lapte. Au fost în total 42 de vinete din care au ieşit 12 pungi pentru congelator, porţionat câte una pe lună până la toamna viitoare. Eu sunt vinovat. Eu mănânc vinete cu linguroiul de caviar. Mi-au şi ieşit la analize vinete în citoplasmă cu vestigii de Glasgow.

După amiază, am folosit maşina de spălat putina şi am întins-o în Herăstrău cu bicicleta. Aşa de mult mi-a plăcut clima continental-temperată încât seara mi-am scos familia la un restaurant pe malul lacului. Pot să spun că nu m-a recunoscut nici chelnerul aşa cum eram îmbrăcat cu mănuşi şi mască de sudură. De abia la nota de plată, când mi-am dat jos masca, m-a recunoscut şi s-a dus s-o refacă…

Tehnici de cucerire a emergentei “Piaţa Matache”

Măine calcă vreo două...

Sunt cărţi care-ţi pavează drumul pentru succesul managerial. Dacă vrei să răzbaţi pe unde nici nu te aştepţi, trebuie să răsfoieşti un astfel de exemplar. Sfaturile sunt clare şi te ating acolo unde te doare: la cap…

Am pus ochii pe o carte de sfaturi pentru antreprenori pe când aşteptam cuminţel pe bancă la doctorul neurolog pentru un control de rutină privind reînnoirea permisului de conducere. Am intrat şi mi-a zâmbit, încercând să constate dacă eu îi răspund prin scoaterea limbii. M-a întrebat cum mă cheamă şi câţi anişori îmi dau. Am răspuns cuminte atât la comanda de stat într-un picior ca bâtlanii, dar şi la următorul pas care a fost să întind repede mâna stângă în sus. E vina lui că n-a calculat bine distanţa şi fiind în raza mea de acţiune i-am tras o tangentă de i-a sărit pixul. Ne-am aplecat concomitent şi printr-o eschivă măiastră am ocolit circumstanţa cap în cap care ar fi fost urmată de poziţionarea mâinii pe frunte şi frecat locul. Acestea au fost punctele bonus pentru mine. Cu mâna dreaptă a fost mai uşor pentru că a evitat uppercutul schimbându-şi poziţionarea din timp. S-a uitat la mâinile mele, două pe faţă, două pe dos şi sunt convins că a cercetat şi dacă-i întreg degetul folosit în trafic. Mi-a comandat “mâna la nas, marş!” dar n-a precizat la care aşa că le-am orientat pe amândouă spre nasul lui. Iar s-a ferit! Sunt un pericol, dar mi-a dat aviz favorabil numai să scape neatins. El nu ştie că pentru aceste comenzi, dublez viteza când beau la volan sau la bar. Iar în atari condiţii, conduce Ilinca că tot n-are carnet…

Am fost intrigat de cartea cu sfaturi şi când am ieşit de la doctor, m-am aşezat ca neoamenii care pretind că aşteaptă ceva de la societate. Am văzut-o pe asistentă că se îndreaptă spre mine, frumoasă ca o păpuşă cu cap de porţelan şi intelectuală de nu se poate. Să zicem că prin absurd ar face autostopul la “ia-mă nene”, păi ar lua-o orice nene, aşa de intelectuală se arăta. Mă întreabă:

– Mai aşteptaţi să intraţi la domnul doctor Gigi Motorină?

– Aşa îl cheamă?- zic.

– Nu, noi îi spuneam aşa pentru că nu dă aviz favorabil decât la cei care au maşini pe diesel. Zice că ăia pe benzină produc noxe care put la Ministerul Mediului. Probabil că se gândeşte dacă să vă dea acceptul, dar eu cred că v-a plăcut totuşi (aşa cum vă plac şi eu, ar mai fi adăugat ea, dar s-a abţinut şi nu înţeleg de ce, pentru că eu am firea deschisă la asistente), altfel v-ar fi respins cât-colo.

Domnul doctor Gigi Motorină mă întrebase deja ce maşină am, dar eu mai voiam să frunzăresc cartea, aşa că am tăcut cu ochii fixaţi când la carte, când la intelectuală.

Primul sfat care mi-a sărit în ochi şi mi i-a împăienjenit de nu mai vedeam nici asistentă, nici pisicuţa de pe pereţi, nici când cade guvernul, a fost: “analizarea limitelor comportamentale şi aflarea lor prin dezvoltarea conştiinţei de sine”  Aici sunt terci! Nu am limite când îmi aplec privirea din calea unor ochi albaştri. Dacă mă fixează… că de obicei se uită după un taxi. Conştiinţa de sine o tot dezvolt, însă nu mi-o apreciez la înalta ei valoare, rămâne acolo în înalturi şi nimeni n-o mai bagă în seamă. Ai zice că-i încremenită în stratosferă şi doar vulturii ce-şi mai fac cale pe acolo.

Mai citesc: “implicarea în scopul rezolvării problemelor printr-o comunicare abilă şi consolidarea bunelor relaţii”. Aici sunt stufat! M-am implicat de multe ori în rezolvarea unor probleme şi tot de atâtea ori a reieşit că eu însumi eram problema, aşa că m-am luat de mânere şi m-am mutat în altă cameră unde, fiind singur, nu m-am mai cicălit, am avut o comunicare abilă doar că nu mi-am dat una după ceafă şi încă construiesc relaţii cu sublimele, nălucile, studenta de la drept, zânele, voi…

Şi sfaturile continuau în aceeaşi manieră şi mă întreb dacă mai sunt proşti sau demi-proşti ca mine care să deschidă o astfel de carte şi să sustragă sugestii pertinente ( cum ar zice o bună negociatoare ravisantă) : ” un salariat nu trebuie niciodată călcat pe coadă. Doar pe cap…” sau ” când vă aşezaţi biroul cu faţa spre nord, aveţi grijă ca niciodată să nu aveţi sudul în spate” sau “dacă şeful vă vorbeşte de rău, daţi-l afară din birou azi, că şi aşa mâine o va face el”.

Norocul meu că a venit o asistentă ascuţită şi schiloadă pe care bărba-su, o lună cât a stat cu ea, n-a găsit-o în pat nici cu GPS-ul. Mi-a smuls cartea din mână şi m-a trimis acasă cu îndemnul “aşa ceva-i pentru demi-proşti”, ori dv. sunteţi de-a binelea dacă răsfoiţi această maculatură. Ştia carte ascuţitoarea…